Fermierii din țările care acceptă cultivarea plantelor transgenice (MG) trebuie să folosească într-un mod inteligent rotația culturilor, astfel încât să minimizeze dezvoltarea superburuienilor, a declarat Julian Adams, profesor la Departamentul de Biologie Moleculară, Celulară și Dezvoltare al Universității Michigan, SUA, în cadrul unui interviu acordat cu ocazia conferinței „Inovații în ameliorarea plantelor – evoluții recente și traiectorii viitoare”, care a avut loc la finele lunii septembrie, în Iași.

El s-a declarat un susținător fervent al glifosatului, dar și al culturilor MG care au înglobat Bacillus thuringiensis pe post de insecticid.

Adams recunoaște că problemele generate de culturile transgenice nu prea există în SUA, contestatarii de acolo fiind încadrați de el în categoria „grupări de ecoteroriști”.

În cadrul interviului, acesta a mai precizat că, în State, există o conștientizare la nivel general cum că biotehnologiile agricole reprezintă o unealtă importantă menită să majoreze randamentele la hectar, agricultura sustenabilă, cât și creșterea economică.

Pro și contra

Bacteria Bacillus thuringiensis (Bt) generează un grup de proteine cunoscute ca toxina Bt, toxice pentru insectele dăunătoare, dar care nu ar afecta polenizatorii, de exemplu, sau animalele. Genele pentru mai multe toxine Bt au fost introduse în diferite culturi transgenice. Astfel, mai bine de 90% din bumbacul plantat în SUA, India, China, Australia și Africa de Sud sunt soiuri transgenice care conțin gene pentru toxina Bt.

Potrivit estimărilor sectorului de profil, în ultimele două decenii ar fi fost evitată aplicarea a mai bine de 450 000 de tone de insecticid datorită tehnologiei Bt în culturi.

Conform lucrării „Biotehnologia și produsele biotehnologice” scrisă de Andreea Enache, modificările genetice ar genera numeroase efecte adverse asupra sănătăţii umane şi mediului, printre care și efecte dăunătoare asupra dinamicii populaţiei de specii în mediul-gazdă şi asupra diversităţii genetice a fiecăreia dintre aceste populaţii.

„Plantele modificate genetic sunt specii exotice, capabile să pună stăpânire pe noi teritorii, eliminând alte culturi şi creând supergândaci (n.r. - dăunători secundari rezistenți) şi superburuieni care obligă la folosirea a şi mai multor chimicale toxice. Plantele modificate genetic pot poleniza încrucişat cu plantele culturilor similare, fenomen care a provocat deja distrugerea multor ferme organice, ale căror standarde nu permit folosirea seminţelor modificate genetic”, menționează autoarea în lucrarea sa.

„Amaranthus palmeri” este o buruiană răspândită în întreaga lume. La noi în țară, aceasta mai este denumită popular și „talpa gâștei”. Fermierii de pe întreg mapamondul încearcă de ani buni s-o combată într-un mod cât mai eficient. Ca atare, o renumită companie americană a creat erbicidul Roundup, primit ca o binecuvântare de către fermieri și utilizat pe scară largă, în special în SUA.

Ca răspuns, în anumite zone, planta dăunătoare în cauză a dezvoltat rezistență și s-a transformat în deja vestita „superburuiană” sau „superweed”. Plantele dăunătoare s-au adaptat și au reacționat mult mai rapid decât se așteptau oamenii de știință.

Presa din SUA a intervievat fermieri și oameni de știință din Arkansas care au descris câmpurile invadate de plante-gigant talpa-gâștei, care pot rezista la oricât erbicid ar fi în măsură să stropească agricultorii. Într-un testimonial, unul dintre agricultori a recunoscut că a cheltuit aproape 400 000 de dolari în numai trei luni într-o tentativă nereușită de a distruge aceste superburuieni.

„Talpa-gâștei”, varianta rezistentă, se poate dezvolta la verticală până la o înălțime de 2,4 metri, poate înfrunta cu succes temperaturi ridicate, secetă prelungită și poate produce sute de mii de semințe. Are un sistem radicular care seacă solul de nutrienți pentru culturi. Lăsate necontrolate, ocupă un câmp întreg într-un singur an.

Până în prezent, infestarea cu „talpa-gâștei” în regiunile culturilor cu organisme modificate genetic (OMG) a fost identificată, în afară de Arkansas, și în Georgia, Carolina de Sud, Carolina de Nord, Tennessee, Kentucky, New Mexico, Mississippi și, cel mai recent, în Alabama și Missouri.

Redacția: Domnule profesor, superburuienile, dăunătorii secundari și lipsa biodiversității reprezintă, în continuare, temeri frecvente aduse în discuție în mediul academic nord-american. Lucrări în acest sens continuă să fie publicate, inclusiv pe site-ul Michigan State University (https://www.canr.msu.edu/news/superweeds-secondary-pests-lack-of-biodiversity-are-frequent-gmo-concerns). Care este situația în prezent cu aceste modificări în ceea ce privește rezistența la glifosat a unor buruieni, respectiv a unor dăunători la unele dintre toxinele Bt (Bacillus thuringiensis)?

Julian Adams: Atâta vreme cât avem erbicide, la fel ca și în cazul antibioticelor, rezistența la acestea va evolua. (...) Unele dintre „problemele” întâmpinate la glifosat sunt și acelea că are un așa mare succes ca erbicid, că nu este toxic, că este ieftin, că se degradează rapid în sol; răspunsul perfect în ceea ce privește alegerea unui erbicid.

Ce s-a întâmplat însă cu fermierii din SUA a fost că au însămânțat același tip de cultură an de an, fără rotație. Astfel, în timp, ei s-au confruntat cu rezistența dezvoltată de buruieni la erbicide. Din acest motiv, trebuie folosită rotația culturilor într-un mod inteligent, astfel încât să minimizăm dezvoltarea superburuienilor, în combinație cu aceste erbicide.

Bineînțeles că putem folosi și alte erbicide, însă acestea sunt mult mai toxice. De aceea, preferăm să continuăm cu glifosatul, pentru că este atât de sigur.

Red.: În ceea ce privește dăunătorii secundari care supraviețuiesc toxinelor Bt, implicit efectele acestora asupra biodiversității, care sunt soluțiile inovative oferite de mediul academic sau deja implementate în agricultură în prezent?

J.A.: Pentru a primi aprobările necesare pentru comercializare în SUA, este important pentru dezvoltator să demonstreze că organismele netargetate nu sunt afectate. Trebuie să dovedești că polenizatorii – diverse insecte, fluturii, de exemplu, albinele – nu sunt țintiți de toxine sau de pesticidele asociate culturilor transgenice.

Ca exemplu, în prezent, este un subiect de discuție în ceea ce privește bumbacul Bt. Există o varietate de vierme roz (Pectinophora gossypiella) care este parțial rezistent la toxina în cauză. Una dintre soluțiile identificate este și aceea de a folosi refugii. USDA, în SUA, dar și autoritățile din India au reglementări specifice care impun construcția unui mic refugiu (n.r. - benzi de teren însămânțate cu bumbac non-Bt) acolo unde acești dăunători se pot dezvolta preferențial, iar rezistența lor la toxina Bt din cultura de bază s-ar diminua simțitor.

Există o rezistență vizibilă la nivel global la plantele transgenice și la insecticidele asociate, cam șapte-opt situații diferite. Există un specialist în SUA, Bruce E. Tabashnik, care le-a identificat, însă numărul este destul de mic.

Ce merită reținut este faptul că există 50 sau 60 de toxine Bt care pot fi asimilate în noile tehnologii. Este la fel ca și în cazul rezistenței la antibiotice. În primul rând, a apărut rezistența la penicilină, medicamentul-minune. Apoi am trecut la streptomicină, la vancomicină, ampicilină etc. La fel se întâmplă și în cazul rezistenței dăunătorilor.

R.F.: Fermierii nord-americani sunt totuși preocupați de problemele generate de superburuieni, dăunători secundari și de lipsa biodiversității?

J.A.: Problemele generate de culturile transgenice nu prea există în SUA. Bineînțeles, la noi există anumite grupări de ecoteroriști, le spun eu. Discuțiile subiacente celor menționate de dumneavoastră sunt mult mai mici la noi sau în alte state ale lumii decât în Uniunea Europeană. (...) Întotdeauna vor fi oameni care să spună că Pământul este plat.

R.F.: Dar USDA și EDA discută cu privire la aceste probleme?

J.A.: Există o conștientizare la nivel general că biotehnologiile agricole reprezintă o unealtă importantă menită să majoreze randamentele la hectar, agricultura sustenabilă, creșterea economică etc. Ca o recunoaștere generală însă, trebuie să luăm în calcul vechea rotație a culturilor și dezvoltarea unor culturi cu noi gene Bt care vor aborda aceste probleme de rezistență.

R.F.: Ați vorbit, în cadrul conferinței, de o conștientizare mai dificilă din partea beneficiarilor de tehnologii agricole nord-americani că mediul academic reprezintă acel izvor de inovare. Puteți detalia?

J.A.: Universitățile și institutele de cercetare sunt motoarele inovării, iar dezvoltatorii din sectorul privat sunt importanți în procesul de comercializare. Este însă un drum lung între dovada aplicabilității unui concept și cultura agricolă pregătită pentru piață.

În SUA, în prezent, la modul general, printre cei care activează în sectorul agricol nu există o conștientizare a faptului că universitățile sunt aceste motoare ale inovării.

Publicat în Interviu

Ca urmare a desfășurării primei licitații organizată de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (SAGO), în care au fost permise oferte pentru grâul care provine din regiunea Mării Negre, luni, 9 septembrie 2019, Arabia Saudită a anunţat că a achiziționat 780.000 de tone de grâu.

Furnizorii grâului pentru care s-a licitat fac parte din blocul comunitar (UE28), din regiunea Mării Negre, din America de Nord (excluzând Canada) şi din America de Sud, potrivit declarațiilor guvernatorului SAGO, Ahmad A. Al Fares, citat de Reuters. Grâul a fost achiziţionat la un preţ mediu de 217,79 dolari pe tonă.

Luna trecută, SAGO, entitatea responsabilă pentru achiziţiile strategice de grâu în numele statului arab, a anunţat anunța prin vocile sale autorizate relaxarea criteriilor privind pagubele provocate de insecte pentru următoarele licitaţii de importuri de grâu. Înainte de asta, grâul provenit din regiunea Mării Negre nu îndeplinea criteriile din Arabia Saudită privind un nivel zero al pagubelor provocate de insecte.

De ceva vreme, Rusia depune eforturi astfel încât să poată obţine acces la piaţa grâului din Arabia Saudită, ca parte a încercărilor Moscovei de a-şi majora cota de piaţă în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, în detrimentul UE şi SUA.

„SAGO nu specifică originea, ci doar parametrii de calitate. Furnizorul are opţiunea de a aduce grâu de la oricare din cele trei opţiune ale sale oferite ca parte a licitaţiei. La licitaţia de luni cele trei opţiuni furnizate de ofertanţi au fost: UE, regiunea Mării Negre, America de Nord (excluzând Canada) şi America de Sud. Furnizorul doar confirmă către SAGO originea grâului în momentul încărcării navelor”, a precizat Al Fares.

În ceea ce privește comercianții, aceștia sunt de părere că un procent substanţial de grâu va avea ca sursă regiunea Mării Negre, iar alți traderi susţin că va veni şi de la UE - furnizorul tradiţional al Arabiei Saudite.

Cu toate că intrarea grâului rusesc pe piața Arabiei Saudite se bucură de o atenţie majoră, traderii subliniază că ar putea creşte şi cantităţile de grâu exportate de Ucraina, România sau Bulgaria. Însă succesul grâului de la Marea Neagră pe piaţa saudită depinde de calitatea sa, apreciază traderii.

Publicat în Piata agricola

Sectorul agricol nu poate fi inclus în negocierile pentru un nou acord de liber schimb cu SUA, aşa cum au solicitat autorităţile de la Washington, potrivit afirmațiilor comisarului european pentru pentru Comerţ, Cecilia Malmstrom, de luni, 27 mai 2019.

Tot luni, ministrul pentru Mediul de afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, Ştefan-Radu Oprea, a prezidat, la Bruxelles, reuniunea formală a Consiliului Afaceri Externe - Comerţ, în calitate de preşedinte al acestui format de lucru pe perioada preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene.

Ulterior confirmării susținerii miniştrilor Comerţului din UE, Cecilia Malmstrom a afirmat că „nu există absolut nicio posibilitate de a include agricultura în aceste discuţii. Consiliul a fost foarte clar cu privire la acest subiect”. Malmstrom a subliniat că europenii sunt gata să demareze negocierile cu privire la tarifele industriale cu SUA, dar „ei nu par să fie gata, deocamdată. Avem o situaţie în care există mandate conflictuale”, transmite AFP, citată de Agerpres.

„Mesajul Consiliului UE este că sprijinim eforturile comisarului Cecilia Malmstrom. Unitate este cuvântul cheie care a fost auzit astăzi cu privire la discuţiile cu SUA în cadrul mandatelor pe care le-am aprobat deja. Ceea ce înseamnă fără agricultură”, a precizat Ştefan-Radu Oprea, în conferinţa de presă de la finalul reuniunii formale a Consiliului Afaceri Externe - Comerţ.

Cu o lună înainte, blocul comunitar (UE28) a anunţat că este gata să demareze imediat negocierile cu SUA pentru un acord trans-atlantic. Directivele de negociere privind eliminarea taxelor vamale la produsele industriale vizează eliminarea acestora pe bază de reciprocitate, luând în considerare şi sensibilităţile existente la nivelul UE, cum ar fi produsele mari consumatoare de energie şi produsele din peşte, precum şi impactul asupra mediului care decurge din diferenţele existente la nivelul cadrului de reglementare dintre UE şi SUA. Produsele industriale cuprind toate produsele, în afara celor incluse în anexa I la Acordul OMC privind agricultura (produse agricole).

Publicat în International

Cu ocazia unei licitații care a avut loc în data de 29 ianuarie 2019, Egiptul a achiziționat 360.000 de tone de grâu românesc și franțuzesc, depășind ofertele cel puțin generoase ale Rusiei doar pentru a doua oară în ultimele șapte luni.

De această dată, grâul rusesc nu a reușit să ajungă pe lista scurtă a celor mai atractive cinci oferte pentru prima dată din 2016 încoace, conform datelor agreate de Bloomberg.

Prețurile materiei prime rusești au crescut până la cel mai înalt nivel al ultimilor patru ani, pe fondul unui disponibil relativ restrâns, dar și al secetei de anul trecut, făcându-le astfel loc rivalilor, furnizori de această dată mult mai competitivi. Egiptul este cel mai mare importator de cereale, iar licitațiile sale sunt urmărite cu atenție deoarece ele dau tonul prețurilor materiei prime la nivel global.

Cu această ocazie, GASC a achiziționat 180.000 de tone de grâu din România, respectiv 180.000 de tone de grâu din Franța. Archer-Daniels-Midland Co. a oferit grâu la un preț de 266,5 USD tona metrică, transport inclus. Practic, oferta a plasat grâul rusesc pe locul șase pe lista scurtă, conform spuselor a doi traderi implicați în problemă.

Cu toate acestea, lucrurile s-ar putea schimba, în condițiile unei recolte de grâu a Rusiei care dă speranțe.

Fermierii ruși ar putea recolta cu șapte procente mai mult grâu sau 77 de milioane de tone în sezonul 2019-2020, an comercial care debutează în iulie, transformând-o în a doua cea mai mare recoltă din punct de vedere statistic, conform aprecierilor a trei consultanți de specialitate. Și asta, datorită amplorii luate de însămânțările din toamnă, realizate cu grâu de înaltă productivitate, de altfel principala varietate semănată și favorabilă condițiilor din această iarnă.

Fără taxe, grâul american a fost cel mai ieftin în licitația din 29 ianuarie 2019. Mai exact, Cargill a oferit grâu la un preț de 243 USD tona metrică. Asta, în comparație cu ofertele rusești care au variat între 255 și 260 USD tona metrică, preț FOB (free-on-board).

Publicat în Piata agricola

În comparaţie cu primele 27 de săptămâni ale anului comercial 2017 (iulie – decembrie), în acelaşi interval al anului anterior, importurile de soia boabe ale Uniunii Europene (UE27) din SUA s-au majorat cu 112 procente, până la un total de 5.181.833 de tone, a anunţat, luni, 7 ianuarie 2019, Comisia Europeană (CE).

Cu o cotă a importurilor de soia boabe de aproape 75% din total, blocul comunitar devine astfel destinaţia principală a materiei prime de origine nord-americană.

În altă ordine de idei, statele membre UE rămân destinaţia principală de export de soia boabe a fermierilor din SUA, cu 28 la sută din total, în timp ce Argentina ocupă locul al doilea, cu 10 procente din totalul comerţul peste graniţă cu materie primă, iar Mexicul se situează pe poziţia a III-a, cu 9%.
Această stare de fapt este generată de implementarea declaraţiei comune a preşedinţilor Jean-Claude Juncker (UE) şi Donald Trump (SUA) din luna iulie a anului trecut. Potrivit documentului dat publicităţii de CE, cele două părţi au căzut de acord să majoreze nivelul comerţului înregistrat în anumite zone economice, respectiv pentru anumite produse, în mod special în ceea ce priveşte soia boabe. Ca atare, CE publică în prezent, în mod regulat, date statistice cu privire la importurile UE de astfel de materie primă.

Această modificare semnificativă de strategie, vizibilă începând cu cea de-a doua jumătate a anului trecut, contribuie din plin la întărirea poziţiei de lider a SUA în ceea ce priveşte exporturile de soia boabe către blocul comunitar, de-a lungul întregului an comercial. Se majorează astfel diferenţa faţă de poziţia ocupată de Brazilia, furnizorul tradiţional de materie primă al UE27. Anul trecut (perioada ianuarie-decembrie), 50 la sută din importurile de soia boabe îşi aveau originea în SUA, iar 36% în Brazilia, în condiţiile în care, în 2017, din Brazilia importam nu mai puţin de 37 de procente.

Conform documentului dat publicităţii luni de CE, importurile europene de soia boabe din SUA ar urma să crească şi mai mult, ca urmare a deciziei comisiei de demarare a procesului de utilizare a soiei boabe produsă în SUA pentru producţia de biocombustibili.

În ceea ce priveşte nivelul total al importurilor UE de soia boabe, cota SUA se situează în prezent la un nivel de 74,5 procente, în comparaţie cu cele 39 de procente înregistrate în aceeaşi perioadă a anului trecut. Cifra situează SUA cu mult în faţa Braziliei (19 la sută), al doilea cel mai important furnizor, urmat de Canada (2%), Ucraina (1,6 procente) şi Paraguay (1 la sută).

În decembrie 2018, CE a lansat o consultare publică cu privire la autorizarea utilizării de soia boabe de provenienţă nord-americană pentru producţia de biocombustibili pe teritoriul UE. Conform evaluării comisiei, „Protocolul de asigurare a sustenabilităţii soiei SUA” transmis de nord-americani, exportatorii de materie primă din SUA întrunesc cerinţele obligatorii de sustenabilitate impuse de legislaţia UE pentru utilizarea produsului în producţia de biocarburanţi.

UE importă circa 14 milioane de tone de soia boabe în fiecare an, atât ca sursă de proteină în creşterea păsărilor, a porcinelor şi a bovinelor, cât şi în producţia de lapte. Boabele de soia de provenienţă nord-americană reprezintă o opţiune atractivă pentru importatorii europeni de nutreţ, dar și pentru consumatori, pe fondul unor preţuri competitive de achiziţie.

Publicat în International

Estimările pozitive în ceea ce privește potențialul de producție la porumb în Ucraina, unele care ar urma să echilibreze o balanță înclinată serios în defavoarea cantităților obținute în SUA, i-au determinat, joi, 22 noiembrie 2018, pe analiștii de la Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC), să-și revizuiască foarte puțin în scădere previziunile privind producția mondială de porumb.

Într-un raport lunar, organismul interguvernamental și-a revizuit în scădere estimările cu privire la producția mondială de porumb în sezonul 2018-2019 cu un milion de tone, până la un total de 1,073 miliarde de tone, reflectând astfel așteptări privind o creștere negativă a recoltei SUA.

Cu toate acestea, grupul transmite că o producție mai mare care ar urma să se înregistreze în Ucraina va contrabalansa deficitul din stocurile nord-americane.

Concret, analiștii CIC au revizuit în scădere estimările privind producția de porumb a SUA până la un total de 371,5 milioane de tone, față de calculele anterioare care indicau un total de 375,4 milioane de tone. În contrapartidă, IGC și-a revizuit în creștere așteptările privind producția de porumb din Ucraina până la un total de 33,5 milioane de tone, față de previziunile anterioare de 30 de milioane de tone.

Stabilitate pe piața grâului. Soia scade. Se diminuează consumul mondial de cereale

Aceeași entitate a transmis prin vocile sale autorizate că își menține estimările privind producția mondială de grâu în sezonul 2018-2019 la un total de 729 milioane de tone.

În plus, pentru prima dată, analiștii CIC au emis propriile previziuni privind suprafețele însămânțate cu grâu în sezonul 2019-2020 și au estimat că acestea ar urma să crească cu un procent, până la un total de 220 de milioane de hectare, prima majorare înregistrată în ultimii patru ani.

„Chiar dacă anticipăm majorări de suprafețe semănate cu grâu în blocul comunitar, în SUA și în India, condițiile improprii agrometeo din toamna acestui an ar putea genera anumite temeri”, spun vocile autorizate ale CIC.

În continuare, cei de la CIC se așteaptă la o diminuare a stocurilor de grâu și de porumb în sezonul 2018-2019, fapt care ar urma să genereze o scădere a disponibilului de cereale până la cel mai mic nivel al ultimilor patru ani.

Producția mondială de soia aferentă sezonului 2018-2019 ar urma să atingă un nivel de 367 de milioane de tone, în scădere față de previziunile de luna trecută, care indicau un total de 369 de milioane de tone. Cu toate acestea, producția de soia din sezonul 2018-2019 ar urma să fie mai mare decât cea din anul anterior, una de 340 de milioane de tone.

În fine, raportul indică faptul că, la nivel global, consumul de cereale ar urma să scadă cu un milion de tone, CIC indicând că modificarea ar urma să fie generată de ajustările la consumul destinat nutrețurilor și la cel industrial în cazul grâului și al sorgului.

Publicat în Piata agricola

Nu mai puțin de 240.000 de tone de grâu au fost tranzacționate prin intermediul unei licitații internaționale organizate de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare a Egiptului (GASC), joi, 22 noiembrie 2018, 60.000 de tone din acest total fiind de proveniență românească.

Pe lângă materia primă din România, tot cu această ocazie, 120.000 de tone de grâu au fost cumpărate din SUA, în timp ce restul de 60.000 de tone de materie primă au fost exportate din Rusia.

Grâul rusesc a fost comercializat egiptenilor cu un preț FOB de 233,50 dolari americani (USD) per tonă metrică, plus 16,80 costuri cu transportul, prețul final de achiziție fiind 250,30 USD/TM.

Grâul american a fost cumpărat cu 220,90 USD/tona metrică preț FOB, plus 32,88 transportul, în total 253,78 dolari/TM.

Nu în ultimul rând, grâul românesc a fost vândut egiptenilor cu 238,36 USD/TM, plus 15,64 USD/TM, preț final 254 USD/TM.

Potrivit analiștilor de piață, rezultatele indică faptul că prețul grâului produs de fermierii din America de Nord a devenit competitiv pe piața internațională, în condițiile în care, anterior, acesta era catalogat fiind prea scump. Vorbim practic de o a doua licitație a GASC în care grâul din SUA este câștigător.

Publicat în Piata agricola

În urmă cu trei săptămâni, o delegație americană a susținut o serie de întâlniri cu producătorii de usturoi din Copălău, cât și cu autoritățile locale, în vederea realizării unui studiu de piață pentru o eventuală colaborare, a declarat pentru Revista Fermierului directorul DAJ Botoșani, Cristian Delibaș, vineri, 25 mai 2018.

Deocamdată, a adăugat șeful Direcției Agricole Județene din Botoșani, vizita nu s-a concretizat nici măcar cu un proiect de contract, cel puțin la acel moment. Șanse sunt însă, a adăugat oficialul DAJ, în condițiile în care, în situații similare anterioare, a fost contractată până la urmă achiziția de usturoi.

„Delegația SUA a fost interesată de aspecte legate de usturoiul de Copălău. Din câte am concluzionat, vizita a avut un rol mai mult de studiu de piață, în vederea unei viitoare colaborări. La acel moment, nu am văzut nici măcar un draft de contract. Ca și mulți alții, au venit, au văzut, au plecat. Sper să se concretizeze cumva această vizită, măcar pentru a veni în sprijinul comunității din Copălău. Acolo este greu din punctul de vedere al asocierii, al cooperației”, a precizat Delibaș. „Au fost câteva contracte, însă este problema cantităților. Toți cei care vin vor să contracteze cantități. Or, aici vorbim de calitate, nu de cantitate. Noi vorbim de Usturoiul de Copălău, nu de usturoi. (...) Cu ajutorul tuturor, vom face Indicație Geografică pe acea zonă. Eu am acel caiet de sarcini pe care acea comunitate îl va înțelege și-l va asuma”.

Întrebat dacă se așteaptă la pierderi de producție în Copălău, Delibaș a menționat că acestea sunt posibile în cazul usturoiului de primăvară, însă nu însemnate cantitativ.

„N-aș putea estima în momentul de față. Vorbim de două tipuri de usturoi în acea zonă: usturoiul de toamnă și cel de primăvară. La usturoiul de toamnă, sigur nu vor fi pierderi însemnate cantitativ. La cel de primăvară, este posibil într-un anumit context și nu numai pe factori climatici. Este posibil să se înregistreze ceva minusuri, dar nu cred că semnificative. În acel areal chiar a plouat”, a conchis el.

Tot în acest context, edilul din Copălău, Ciprian Ivanov, a declarat pentru Agerpres că producătorii locali au constituit o cooperativă agricolă cu scopul de a promova şi de a valorifica în comun renumitul usturoi. De altfel, aceștia au depus documentația necesară pentru înregistrarea usturoiului ca produs cu indicație geografică protejată la nivel european.

„Consumatorii au început să înțeleagă că acele calități ale usturoiului de Copălău nu sunt aceleași cu ale usturoiului de import, din Spania, China. Oamenii s-au educat singuri, comandă prin internet sau vin la poarta producătorului. Noi îl producem tradițional, fără chimicale, cu îngrășământ de grajd. Piață de desfacere avem, dar dacă vom fi sprijiniți de stat, vom reuși să ne dezvoltăm”, a declarat Ivanov, citat de agenția națională de presă.

În comuna Copălău, aproape 30% din populație își suplimentează veniturile din producția şi comercializarea usturoiului. În 2018, suprafața cultivată cu usturoi a crescut la aproximativ 90 de hectare, cu 40 de hectare mai mult decât anul precedent.

Într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului, la mijlocul lunii aprilie 2018, viceprimarul comunei Copălău, Constantin Bălineanu, a precizat că în UAT menționată sunt însămânțate 90 ha cu usturoi, o treime din ceea ce era semănat înainte.

„La noi, în Copălău, în prezent sunt însămânțate 90 de hectare cu usturoi. (...) Copălăul, cât este el, și tot s-a ajuns ca suprafața cu usturoi să fie diminuată până la o treime din tot ceea ce era înainte”, a menționat el.

Constantin Bălineanu a mai precizat că se poate obține marfă „curată” pentru piață chiar și de pe un hectar, în ciuda faptului că pentru sectorul usturoiului nu există, deocamdată, un program de sprijin, cum este în cazul tomatelor, al cărnii de porc, al lânii etc., iar forța de muncă lipsește aproape cu desăvârșire.

Publicat în România Agricolă

Ca urmare a declinului înregistrat pe bursele din Paris și Chicago săptămâna trecută, scăderi puse pe seama îmbunătățirii previziunilor privind potențialul de recoltă din SUA și din țările Mării Negre, costurile de achiziție a grâului rusesc pentru export s-au diminuat ușor.

Prețurile pe piața Mării Negre a grâului rusesc din noua recoltă, materie primă cu un conținut de proteină de 12,5 la sută și livrare în luna august 2018, au gravitat în jurul sumei de 202 dolari americani tona (FOB) la finele săptămânii trecute, în scădere cu 1 USD față de săptămâna 30 aprilie - 6 mai 2018, potrivit datelor vehiculate de agenția de consultanță IKAR.

Rusia – unul dintre cei mai mari exportatori de grâu din lume – de obicei demarează procesul de recoltare în a doua jumătate a lunii iunie. Anul trecut, fermierii ruși au reușit să obțină o recoltă-record, iar previziunile pentru acest an sunt îmbucurătoare.

Potrivit acelorași statistici IKAR, prețurile pentru recolta veche de grâu, cu livrare în această lună, au rămas neschimbate la un nivel de 213 USD tona metrică, în condițiile în care lichiditățile sunt la un nivel mic. SovEcon, de această dată, o altă companie de analiză agribusiness cu sediul la Moscova, a calculat un preț de 212,5 dolari americani tona de grâu rusesc, preț FOB, din recolta anului 2017, în scădere cu un dolar , iar pe cea de porumb, la 201 USD/TM.

La nivelul zilei de 9 mai a.c., Rusia exportase 45,3 milioane tone de cereale de la începutul sezonului 2017-2018 (1 iulie), incluzând în acest total 35,2 milioane de tone de grâu, precizează Ministerul rus al Agriculturii prin vocile sale autorizate. Exporturile de cereale sunt astfel în creștere cu 44 de procente față de aceeași perioadă a sezonului trecut.

Exporturile rusești de grâu, orz și porumb aferente lunii mai 2018 sunt estimate să totalizeze 4,20 milioane de tone, în comparație cu cele 4,26 milioane de tone înregistrate în luna aprilie a.c., potrivit unei analize SovEcon.

Deja, fermierii au însămânțat cerealele de primăvară pe 31 la sută din suprafețele planificate sau 9,5 milioane de hectare, în comparație cu cele 11,8 milioane de hectare semănate cu un an în urmă, precizează vocile autorizate ale instituției guvernamentale ruse.

La finele săptămânii trecute, în zona europeană a Rusiei, prețurile Ex-works de pe piața internă ale grâului de clasă IV s-au majorat cu 50 de ruble, până la un total de 8.800 de ruble (142 de dolari SUA) pe tonă, conform SovEcon. Acest tip de livrare nu include taxele de livrare.

Prețurile florii-soarelui s-au majorat cu 200 de ruble, până la un total de 21.075 ruble tona, spun aceiași analiști SovEcon. Prețurile interne la uleiul de floarea-soarelui s-au „împlinit” și ele cu 100 de ruble tona, până la un total de 44.425 de ruble, în timp ce prețurile la export s-au micșorat cu 10 dolari, până la un total de 745 USD/TM.

Indexul prețurilor zahărului alb, potrivit IKAR, prețuri valabile în zona de sud a Rusiei, se situa la data de 11 mai 2018 la un nivel de 543,8 USD/TM, în creștere cu 24 dolari față de săptămâna anterioară.

Publicat în International

Președintele SUA, Donald Trump, le-a mărturisit fermierilor din Tennessee, luni, 8 ianuarie 2018, că susține subvenționarea asigurărilor culturilor agricole, semnalând astfel o schimbare față de viziunea pe care acesta o avea în 2017, și anume cea de contractare a programului pe care mulți dintre producătorii agricoli nord-americani se bazează în finanțarea propriilor operații, anunță Reuters.

Într-un discurs al său cu ocazia convenției anuale a Biroului Agricol nord-american (un fel de federație a sindicatelor din agricultura SUA), Trump a afirmat despre Congresul Statelor Unite ale Americii că ar urma să includă subvenționarea costurilor cu asigurările agricole în următoarea lege a agriculturii, act normativ în baza căruia, anual, se redirecționează către agricultură, nutriție, alimente și programe de conservare a solului miliarde de dolari.

„Sunt nerăbdător să lucrez cu Congresul SUA, astfel încât să votăm legea agriculturii la timp, iar aceasta să producă efecte în favoarea dumneavoastră. Susțin o lege care să includă asigurările agricole”, a afirmat Doland Trump, după ce a observat că în auditoriu era prezent președintele Comisiei pentru agricultură din Senatul American, Pat Roberts. „Muncim din greu la legea agriculturii și cred că aceasta va funcționa corespunzător”.

În luna mai a anului trecut, Trump reușea să-i înfurie pe cei din marile grupuri de fermieri nord-americani (aceștia sunt reprezentanții votanților din mediul rural care, constant, susțin Partidul Republican) atunci când propunea diminuarea finanțării agriculturii cu nu mai puțin de 46,54 miliarde de dolari. Și asta, ca urmare a unei plafonări a plăților alocate pentru sectorul de asigurări agricole. În prezent, nu există limită de plafonare a susținerii investițiilor fermierilor în asigurările agricole.

După discursul său, președintele Trump a semnat un ordin executiv prin intermediul căruia facilitează accesul clădirilor și terenurilor federale la internet de mare viteză, parte dintr-un demers mai vast de conectare a Americii rurale la rețelele tip broadband.

Concret, Trump a semnat un memorandum prin care împuternicește United States Department of the Interior (n.r. - un fel minister al resurselor) să susțină dezvoltarea implementării accesului la internet de mare viteză în zonele rurale prin majorarea accesului la rețelele broadband ale facilităților federale locale coordonate de acest departament, precizează voci autorizate din Casa Albă, citate de agenția internațională de presă.

Vitezele mai mari de internet în zonele rurale sunt considerate vitale, în contextul distanțării economice tot mai mari dintre America urbană și cea rurală, însă până în acest moment costurile erau prohibitive.

Circa 39 la sută din americanii care locuiesc în mediul rural nu au acces la internet de mare viteză, au precizat specialiști ai Comisiei Federale pentru Comunicații, într-un raport dat publicității în 2016.

„Trebuie să conectăm la internet o mai mare parte a mediului rural din SUA. Avem nevoie de internet pentru tractoarele noastre, pentru școli, pentru micile afaceri de acasă”, a declarat pentru presa aflată la evenimentul celor de la Biroul Agricol al SUA.

Casa Albă a descris mișcările ca pe o etapă de creștere în vederea stimulării dezvoltării private, în timp ce administrația evaluează modul în care poate ajuta cu finanțarea, ceea ce ar putea deveni parte a planului Trump de a investi în infrastructură.

Șeful principalului grup comercial din domeniul telecomunicațiilor nord-americane, Jonathan Spalter, a declarat că USTelecom va încerca să convingă guvernul SUA să pompeze bani pentru a ajuta la construirea și modernizarea infrastructurii rețelelor, precum și la reorganizarea și raționalizarea efectelor reglementărilor legislative.

Brambureala din România. Efecte în oglindă

Dacă în SUA, promisiunile se transformă în realitate de cele mai multe ori, nu aceasta este situația și în cazul României.

Mai bine de 80 de milioane de euro erau injectate de Uniunea Europeană în proiectul RO-NET, o idee ambițioasă care promitea românilor din cele mai defavorizate locuri din țară internet de mare viteză și acces la servicii de comunicații moderne.

Proiectul prevedea crearea unei infrastructuri și conectarea la internet a peste 780 de localități din România. Aceste lucruri trebuia să fie făcute însă până în 2015.

Chiar dacă proiectul este tot în stadiul de implementare, ministrul Comunicațiilor, Lucian Șova, transmitea la finele lunii august 2017 că structura pe care o conduce a reușit să deblocheze proiectul RO-NET și promitea că până la finalul anului peste 170 de localități din mediul rural vor fi conectate la internet de mare viteză. Nu s-a mai auzit nimic până la această oră de demersul în cauză.

Un alt element negativ semnalat chiar de Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, a fost acela al managementului defectuos al riscului în agricultură, astfel că, în momentul de față, doar 34 la sută din totalul terenului arabil din România beneficiază de o formă de asigurare. Din acest total, fermierii mici s-au asigurat în proporție de doar 20 la sută.

„Primele subscrise sunt de aproximativ 19 milioane de euro și suprafața totală care este acoperită de aceste instrumente de prevenire a riscului este de 2,8 milioane de hectare. 80 la sută din această suprafață provine din fermele de mari dimensiuni, în timp ce doar 20% fermieri sub 10 hectare utilizează aceste instrumente de protecție și de management al riscurilor în agricultură. Partea cea mai gravă este că acest portofoliu de asigurare care este gestionat de asigurătorii privați nu acoperă riscurile climatice catastrofale, cum sunt: seceta, inundațiile, partea de ploi persistente, temperaturi foarte scăzute din primăvară sau foarte devreme, toamna”, a conchis Potor.

La începutul lui 2016, oficiali ai Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare din România (UNSAR) își manifestau intenţia de a propune Guvernului revizuirea legislaţiei fondurilor europene. Miza acestei propuneri era subvenţionarea cu până la 65% a primelor de asigurare achitate de fermierii locali.

Specialiștii români în asigurări susţineau că subvenţionarea primelor de asigurare ar fi imperativă, în contextul în care fermierii români trebuie să concureze cu agricultorii din alte state europene (acum, și cu cei din SUA). Un alt argument adus de reprezentanţii UNSAR era și acela potrivit căruia în fiecare an se pierd aproximativ 30 de milioane de euro din banii alocaţi de UE pentru perioada 2014-2020.

În fapt, precizau aceştia, pentru că nu s-au cheltuit fondurile, România a pierdut până acum aproape 60 de milioane de euro. În prezent, cel mai scump risc de pe piaţa românească este cel de secetă. Explicaţia este că un produs viabil care ar acoperi seceta este foarte scump și, în consecinţă, nu toţi fermierii îşi vor permite să încheie o astfel de poliţă de asigurare. Ca urmare, asigurătorii spun că numărul fermierilor care îşi vor asigura culturile împotriva secetei ar fi foarte mic, doar fermierii cei mai expuşi secetei optând pentru o astfel de poliţă.

Publicat în International
Pagina 1 din 3