Vineri, 19 Octombrie 2018 16:14

Cât sol fertil pierde anual țara noastră

Scris de
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Acolo unde nu există vegetație, pe terenurile în pantă, ca urmare a eroziunii de suprafață, „din deal în vale”, țara noastră pierde anual 100 de milioane de tone de sol fertil, a fost semnalul de alarmă tras de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia conferinței cu tema „Potenţial şi realitate în Agro-Economia rurală” de joi, 18 octombrie 2018.

„Se pierd anual 100 de milioane de tone de sol fertil, dacă vorbim de România (...), din deal în vale, fără curbă de nivel, din cauza eroziunii la suprafaţă, din cauza vântului. Ştim foarte bine că doi-trei centimetri de sol se realizează în 3.000 de ani şi punem la loc într-o sută de ani. Aici lucrurile trebuie să fie bine cunoscute şi gestionate. Preocuparea noastră permanentă şi cercetarea fac paşi, dar şi fermierii pentru a avea soluţii”, a mărturisit ministrul de resort.

Totodată, Daea a adăugat că, printr-un anumit sistem de culturi şi aplicarea de către fermieri a unor tehnologii specifice cultivării, pot fi diminuate aceste pierderi care afectează tot mai mult zone de nisipuri şi de câmpie.

„Cele mai afectate sunt zonele de nisipuri, de câmpie, în Oltenia sunt şi acolo 400.000 de hectare cu terenuri nisipoase în pantă şi de aceea avem nevoie de sisteme de culturi pentru înverzirea solului, pentru ca aceste procese naturale să nu se accentueze”, a mai explicat oficialul guvernamental.

Potrivit unui raport FAO, citat de Petre Daea, un miliard de oameni suferă de foame, din cauza lipsei de hrană, iar preocuparea actuală pentru menţinarea solului nu este suficient de activă în momentul acesta.

„În realitate avem zilnic, la fiecare 6 secunde, o pierdere a unei vieţi, a unui copil, aşa spune un raport FAO, şi că pierdem într-o recreaţie 100 de copii din cauza lipsei de hrană, dar şi că suferă pe planetă peste un miliard de oameni de foame pentru că nu au posibilitatea să se hrănească. În procesul acesta al vieţii solului, în loc să-l menţii, te îndepărtezi de el, pentru că risipa este o evidenţă, iar preocuparea nu este suficient de activă în momentul acesta”, a mai spus ministrul Daea.

Aproape jumătate din suprafața agricolă a țării, în pericol

Studiile de specialitate arată că terenurile agricole în pantă cu pericol de eroziune ocupă 43% din suprafaţa agricolă a ţării.

Eroziunea solului constă în pierderea particulelor de sol prin acţiunea apei şi a vântului. Riscul erozional trebuie minimalizat printr-un management adecvat. Adâncimea de înrădăcinare şi cantitatea de apă accesibilă pentru plante se reduce. Aceste procese sunt şi mai intense pe solurile subţiri, unde roca este mai aproape de suprafaţă, spun specialiștii ICPA.

Intensificarea eroziunii conduce la pierderea treptată a stratului superficial de sol şi astfel la reducerea fertilităţii solului prin pierderea particulelor fine de sol bogate în nutrienţi.

Eroziunea contribuie la creşterea riscului faţă de inundaţii prin intensificarea scurgerilor, blocarea drenurilor şi a canalelor de drenaj.

Covorul vegetal protejază solul împotriva eroziunii, dar pot avea loc modificări semnificative pe solurile arabile ori pe terenurile intens păşunate, ori pe terenurile recent defrişate.

Independent de pierderile de sol, culturile agricole în primele faze de vegetaţie pot fi afectate prin pierderea solului din jurul rădăcinilor (prin procesul de spălare) sau prin ruperea şi detaşarea lor în atmosferă odată cu particulele de praf, din cauza eroziunii eoliene. În astfel de condiţii, culturile agricole trebuie reînsămânţate, ceea ce înseamnă costuri suplimentare şi risc crescut de pierdere sau reducere severă a recoltei următoare. Pot fi necesare lucrări suplimentare pentru uniformizarea suprafeţei solului. De asemenea, curăţirea canalelor şi a drenurilor de sedimente devine costisitoare. Apele de suprafaţă pot fi contaminate de către sedimente, nutrienţi, pesticide, care se găsesc în solul erodat.

Lacurile destinate creşterii peştelui pot fi serios degradate prin depozitarea sedimentelor. Cazuri evidente au loc în imediata vecinătate a diferitelor lacuri de acumulare, dar procese semnificative se pot produce şi în zonele de deal, unde vegetaţia este afectată prin păşunat excesiv, ori chiar în zonele cu lacuri, heleșteie piscicole sau recreative.

Eroziunea poate cauza probleme negative deosebite zonelor învecinate, chiar populaţiilor locale; de exemplu, prin inundaţii, prin depozitarea sedimentelor pe arterele de circulaţie ori pe proprietăţile învecinate.

Fiecare deţinător de teren are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru prevenirea eroziunii, iar dacă s-a produs deja, atunci trebuie întreprinse lucrări pentru a înlătura orice sedimente depozitate.

Chiar şi simplele scurgeri de suprafaţă - făgaşele - pot deveni foarte importante. De asemenea, chiar dacă aceste scurgeri nu sunt cu particule de sol, ele pot deveni dăunătoare, pot polua apa de suprafaţă cu nutrienţi şi pesticide aflate în soluţie sau ataşate particulelor foarte fine. Scurgerile de la crescătoriile de animale pot avea efecte similare.

Citit 226 ori