Dezvoltarea liceelor agricole ca hub-uri locale de consultanță (dacă vor fi revalorizate și dezvoltate), în direcția transformării unui centru de resurse nu numai pentru viitorii fermieri, ci și pentru adulții din agricultură, cât și sprijinirea Grupurilor de Acțiune Locală (GAL), prin axa LEADER, de a integra și dezvolta infrastructur de consultanță agricolă în cadrul viitorului PAC post-2020, reprezintă două idei privind îmbogățirea arhitecturii instituționale a consultanței agricole în România, sunt de părere autorii studiului „Consultanța agricolă în România – evoluție și propuneri de politici publice”, realizat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE).

„În România există 2.686 de comune și doar 450 de Centre de Consultanță Agricolă Locală (care de obicei sunt reprezentate de un singur inginer agronom de la primărie). Problema resurselor umane în consultanța agricolă nu mai poate fi ignorată: acum, un consultant agricol din sistemul public deservește 12 000-13 000 de fermieri înscriși pe listele APIA. Experiența statelor europene arată că o proporție optimă ar fi de un consultant la 65-100 de fermieri”, se menționează în documentul citat.

Alexandra Toderiță, autoarea studiului, alături de Cătălina Meiroșu, mai spun că (re)construcția unui sistem de consultanță agricolă funcțional și performant reprezintă o urgență nu doar din perspectiva nevoilor de dezvoltare ale fermierilor, ci și din însuși accesul României la viitoarele fonduri pentru agricultură post-2020.

De asemenea, mai precizează acestea, sunt necesare evaluări ale nevoilor fermierilor privind serviciile de consultanță agricolă – atât din punctul de vedere al conținutului consultanței – informații, nevoi de formare –, cât și al surselor preferate – la ce entități apelează aceștia, în ce au încredere etc. Mai mult, consultanța trebuie să fie accesibilă „la firul ierbii”, să fie în proximitatea fizică a fermierului.

„Necesitatea fermierilor de a accesa servicii de consultanță agricolă apare în contextul în care, pentru a-și face meseria cu succes, aceștia au nevoie atât de cunoștințe specifice domeniului agricol – spre exemplu, diagnosticarea şi combaterea unor boli sau dăunatori, cât și de competențe ce țin de managementul unei afaceri, precum întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru obţinerea unui credit”, se menționează într-un document de prezentare a raportului.

De aceea, serviciile de consultanță agricolă reprezintă un element vital în domeniul transferului informațional şi tehnologic în agricultură, oferind fermierilor informaţii care pot contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al acestora şi al populaţiei din mediul rural.

Acest studiu își propune, într-o primă etapă, să realizeze o radiografie a sistemului de consultanță agricolă din România pornind de la principalele modificări legislative în evoluția sa postdecembristă, până la actuala structură organizațională. În acest moment, sistemul de consultanță agricolă din România este compus din sistemul public – compartiment de consultanță în cadrul celor 41 de direcții pentru agricultură județene (coordonate tehnic și metodologic de MADR), 280 de centre comunale de asistență tehnică în cadrul primăriilor, dar și din 14 Camere Agricole private, ale fermierilor, în 14 județe (dar care nu sunt funcționale în practică, conform experților intervievați pentru studiu).

Pe lângă entitățile publice și private, există și institutele de cercetare agricolă, cu personal calificat, specializat în funcție de domeniul de cercetare predominant la nivelul institutelor. Activitatea de consultanță și extensie se desfășoară, în acest caz, prin intermediul granturilor și proiectelor de cercetare. În egală măsură, studiul urmărește o analiză sumară a modelelor dezvoltate de alte state în domeniul consultanței agricole, modele relevante pentru a contura câteva propuneri de politică publică pentru perioada care va urma.

La noi în țară, serviciile de consultanță agricolă au fost înființate în perioada postcomunistă și, de atunci, sistemul a trecut prin nenumărate etape de reformă.

Publicat în România Agricolă

În România, acapararea terenurilor ar putea însemna inclusiv principalul factor pentru investiția directă în agricultură, în condițiile în care accesul la suprafețele arabile reprezintă un element fundamental care a constituit o bază de negociere pentru aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, a declarat adjunctul șefului DG AGRI, Mihail Dumitru, în cadrul conferinței Eurosfat, care a mai spus că achiziția de terenuri agricole reprezintă în viziunea sa un subiect-capcană, alături de cel convergență-plăți directe.

Din punctul meu de vedere, acapararea terenurilor este un subiect-capcană, cum subiect-capcană este și discuția pe viitor a continuării convergenței (n.r. - plăților directe ș.a.)”, a afirmat Dumitru, vineri, 28 aprilie 2017, la București. „Este o reală problemă acapararea terenurilor, dar noi vorbim într-o logică europeană, una care ține de libera circulație – una dintre cele patru libertăți fundamentale. Problema accesului la teren este un element fundamental care a constituit o bază de negociere pentru aderare”.

În viziunea oficialului european, România trebuie să definească foarte bine conceptul de acaparare a terenurilor și să delimiteze foarte clar aspectele pozitive și negative, tangente acestui fenomen.

Mihail Dumitru, cunoscut pentru pozițiile sale tranșante, a adăugat că românii ar trebui să se ferească de populism atunci când vine vorba despre acest acapararea terenurilor - subiect-capcană, așa cum îi place birocratului să-l definească - aspect care s-ar putea transforma într-unul nefavorabil pentru statul român.

Acapararea terenurilor poate însemna principalul factor pentru investiția directă în agricultură. Dacă îl tratăm de pe o poziție pur naționalistă, populistă, acapararea terenurilor este văzută ca «au venit străinii și ne-au luat terenul; ne-au cumpărat țara». Fiți foarte atenți când discutați cu acest concept al acaparării terenurilor. Fără îndoială, există în fiecare stat membru tendința de a păstra baza productivă, agricolă, în controlul național. Însă, încercați să definiți limitele între care acest lucru este profitabil pentru stat sau este în defavoarea statului respectiv”, a adăugat adjunctul șefului DG AGRI.

La mijlocul anului trecut, Adrian Rădulescu, fost șef al Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, unul dintre artizanii achiziției de teren pentru ferma de la Nana aparținând fostului șef de stat, Traian Băsescu, și apropiat al zonei politice de care și Mihail Dumitru a fost la un moment dat apropiat, afirma că nu mai puțin de 70 de procente din înstrăinările de teren sunt făcute către fonduri de investiții care fac speculații financiare cu suprafețe arabile, le arendează sau le comercializează în funcție de interes.

La ora asta, poate puțin dintre dumneavoastră știu, și când am auzit, am fost pur și simplu șocat: aproape 70% din vânzările de teren către firmele străine sunt fonduri de investiții care nu fac altceva decât speculații financiare cu terenuri, fie dându-l în arendă, fie comercializându-l de câte ori este cazul. Nu au ce căuta fondurile de investiții în cumpărarea de terenuri. Ei trebuie să se ocupe de ceea ce se ocupă fondurile de investiții – imobiliare, de altă factură, nu terenuri. (...) M-aș bucura din tot sufletul (...) să încercăm să modificăm cât de rapid putem această lege (n.r. - Legea 17/2014)”, a punctat Rădulescu.

Acesta a precizat totodată că dacă, în acest moment, un investitor autohton sau străin dorește să achiziționeze teren, au mai rămas disponibile doar parcele și bucăți. În plus, Rădulescu a afirmat că acolo unde arendașii români au terenuri în suprafață mai mare și apar disponibilități de vânzare în interiorul exploatațiilor acestora, i se pare corect ca ei să aibă dreptul de preemțiune, fără a mai merge nici la Primărie și nici prin altă parte să-și caute dreptatea. În plus, românii ar trebui și ei să aibă acces la credite performante, astfel încât să facă față afluxului de străini cu disponibil în bani.

Nu vom discuta niciodată de vânzarea terenurilor în România pentru români, atâta timp cât arendașul sau acel specialist care se stabilește într-o comună nu va avea acces la un credit agricol garantat numai cu terenul și pe minimum 30 de ani; restul sunt povești de adormit copiii”, a concluzionat fostul oficial de stat.

Convergența nu trebuie judecată doar prin prisma subiectului plăți directe în agricultură

În aceeași cheie a subiectelor-capcană a tratat Mihail Dumitru și aspectul convergenței. El a precizat că dacă vom cădea în cursa judecării convergenței doar prin prisma plăților la hectar, a tratamentului inegal a statelor din ultimele valuri de aderare față de țări cu ștate mai vechi în UE, vom scăpa din vedere contextul actual al discuției „contribuabil net-beneficiar net”, adică exact acele aspecte care par să țină agenda discuțiilor privitoare la viitorul bugetului comunitar afectat de Brexit, post-2020.

„Ideea convergenței este una cu încărcătură emoțională puternică. Noile state membre au acest sentiment că sunt tratate în mod inegal față de celelalte țări din UE. Să punem acest lucru în contextul discuției despre viitorul buget comunitar. Acesta se va discuta în termenii contribuabili neți-beneficiari neți. Ideea Uniunii Europene este cea de solidaritate, că statele membre s-au unit pentru a ajuta toate popoarele europene să se dezvolte, să crească convergența, să avem pace pe continent, să nu ne mai batem între noi și să trăim cu toții bine. Dacă se intră în logica convergenței, se intră în logica «vreau să fiu tratat egal, în consecință dați-mi și mie aceiași bani». De regulă, ideea convergenței se judecă printr-un indicator foarte simplu, și anume nivelul plăților directe la hectar. Acesta s-ar putea să fie un subiect fals, pentru că s-ar putea să fie alte elemente pe care trebuie să le luați în considerare atunci când faceți asemenea analiză, a exista sau nu un element de defavorabilitate între statele membre, privit exclusiv din punctul de vedere al plăților la hectar”, a conchis Dumitru.

Anul trecut, Executivul tehnocrat condus de Dacian Julien Cioloș dădea publicității Programul de Convergență 2016-2019, elaborat pe baza Regulamentului (CE) Nr. 1466/1997 al Consiliului privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice, așa cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1055/2005 al Consiliului şi Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Programul de Convergenţă era realizat ținând cont de Codul de conduită referitor la Specificaţiile privind Implementarea Pactului de stabilitate şi creştere şi la Liniile orientative pentru formatul şi conţinutul Programelor de stabilitate şi de convergenţă din 3 septembrie 2012.

„Transmiterea de către statele membre şi evaluarea de către Comisia Europeană a Programului de convergență reprezintă o componentă a Semestrului European care privește întărirea coordonării politicilor economice, structurale şi bugetare. Semestrul European este instrumentul principal pentru Strategia Europa 2020, instrumentul preventiv al Pactului de stabilitate şi creștere (amendat prin intrarea în vigoare, în data de 13 decembrie 2011, a pachetului de 6 acte comunitare), al Procedurii de dezechilibre macroeconomice şi al Pactului Euro Plus”, se preciza în document.

Aceeași sinteză de raport arăta că țara noastră a realizat în anul 2015 un deficit structural al bugetului general consolidat de 0,3% din PIB, ceea ce corespunde prevederilor Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanța în cadrul Uniunii Economice şi Monetare de încadrare în obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM). România a atins ținta privind OTM de 1% din PIB în anul 2014, mai devreme decât era anticipat.

„Comisia Europeană a constatat în analiza amănunțită din cadrul raportului de țară că România nu se confruntă cu dezechilibre macroeconomice. Cu toate acestea, au fost identificate riscuri privind pozitia investițională netă, inițiative parlamentare care pot afecta sistemul bancar și politicile fiscale prociclice”, au adăugat autorii raportului.

Programul de convergență ediția 2016 avea la bază prevederile Strategiei fiscal-bugetare și cadrul macroeconomic actualizat pentru perioada 2016-2018. Actuala planificare bugetară națională estimează un deficit bugetar ESA de 2,9% din PIB pentru anii 2016 și 2017. De asemenea, se așteaptă o abatere de la OTM în anii 2016 și 2017, în principal ca urmare a reducerilor de taxe și impozite aprobate prin noul Cod fiscal și majorărilor salariale sau ale unor drepturi de asistență socială aprobate în anul 2015.

Guvernul României își menține angajamentul de adoptare a monedei euro. O dată concretă va fi stabilită în urma realizării unui calendar de trecere la moneda euro, ce va fi finalizat până la următoarea ediție a programului de convergență, totodată ținând cont de îndeplinirea criteriilor nominale și reale de convergență”, precizau tehnocrații în document.

Potrivit raportului „România – Rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune”, țara noastră este una din cele care a beneficiat din plin de instrumentele PAC, primind din 2007 și până în 2013 investiții de 10 miliarde de euro în sectorul agricol și în zonele rurale. Raportul Comisiei din 2014 cuprinde numeroase realizări ale acestei politici în România: plățile directe au sprijinit un milion de beneficiari, fondurile de dezvoltare rurală au promovat practici agricole durabile și au îmbunătățit potențialul diferitelor sectoare și filiere agro-industriale, resursele publice injectate au stimulat creșterea economică și au creat locuri de muncă în zonele rurale, încurajând și tinerii fermieri.

Totodată, se mai precizează în raportul dat publicității odată cu atelierul Eurosfat, România a fost dată ca exemplu de bune practici în ceea ce privește acțiunile de corectare a constatărilor de audit ale Comisiei și ale Curții de Conturi și a fost de asemenea lăudată pentru flexibilitatea cu care și-a adaptat plățile directe și programele de dezvoltare rurală la necesitățile sale specifice.

Orientările viitoarei PAC, așa cum se conturează în această etapă incipientă a dezbaterilor pe plan european, conțin multe elemente de oportunitate pentru România, în special din prisma valorizării fermelor mici și mijlocii, a continuării plăților redistributive și a eco-condiționalităților, a susținerii în continuare a dezvoltării rurale printr-o abordare axată pe comunitate (LEADER), a stabilirii priorităților cu măsuri sociale în zonele cu decalaje mari de dezvoltare.

În prima jumătate a lui 2019, țara noastră va prelua, pentru prima dată de la aderarea la UE în 2007, Președinția rotativă a Consiliului UE. Acest rol plasează România în fruntea conducerii comunității europene, ceea ce înseamnă că, pentru o perioadă de șase luni, țara noastră va coordona toate grupurile de lucru ale Consiliului, având ca responsabilitate principală asigurarea funcționării corecte a Uniunii și stabilirea priorităților acesteia. Din această postură, România va putea promova ca prioritate în consultările din diverse consilii elemente ce țin de reforma PAC – atât de poziția acestei politici în arhitectura generală a fondurilor europene, cât și aspecte tehnice (ex. Convergența plăților directe pe suprafață post 2020) și tematice (asocierea fermierilor, accesul la piață a fermelor mici și mijlocii, dezvoltarea noii generații de fermieri și educația vocațională agricolă etc).

Publicat în România Agricolă

În condițiile în care Comisia Europeană (CE) și-a fixat ca obiectiv dublarea utilizării instrumentelor financiare în această perioadă de programare, viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) ar putea fi și ea parte a unei „logici a celui de-al III-lea pilon” în ceea ce privește finanțarea sectorului, ocazie cu care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) este invitat să participe mult mai activ, a declarat Mihail Dumitru, directorul general-adjunct al Directoratului General Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI), prezent la atelierul „România – rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune” din cadrul Eurosfat.

El a mai spus că aceasta ar urma să fie cea de-a treia cale de implementare a unor politici viitoare, legate de investiții, de inovare, pentru că ele se orientează mai mult pe zonele de risc, unde piața nu își dorește să intervină.

Eu cred că suntem deja într-o logică a celui de-al III-lea pilon. La nivel european, avem PAC cu Pilonul I – sprijin direct, avem ceea ce noi numim fondurile structurale și de investiții (ESIF), care reprezintă intervenție directă publică în domeniul investițiilor, unde avem și componenta FEADR, respectiv Planul Juncker – planul european de investiții – faza I finalizată și considerată de foarte mare succes”, a precizat oficialul DG AGRI, vineri, 28 aprilie 2017. „Comisia și-a fixat ca obiectiv dublarea utilizării instrumentelor financiare în această perioadă de programare, în diferitele politici. (...) În contextul resurselor bugetare sub semnul întrebării, în cel în care, probabil, nu vom mai avea bani pentru toate tipurile de intervenție pe care le avem acum și în contextul în care anumite părți de intervenție pe care le avem acum sunt deservite mult mai bine și mai ușor prin instrumente financiare, eu zic că acestea vor fi a treia cale de implementare a unor politici viitoare, legate de investiții, de inovare, pentru că, de regulă, aceste instrumente financiare se orientează mai mult pe zonele de risc, unde, să zicem, piața nu vrea să intervină”.

În plus, a adăugat Dumitru, oficialii europeni consideră că instrumentele financiare sunt mult mai simple decât granturile, decât subvenționarea, motiv pentru care i-a îndemnat pe cei aflați la șefia MADR să nu piardă această oportunitate. Și asta, în condițiile în care România a avut până în prezent o participare „simbolică” la Planul Juncker.

„Am făcut și facem încă tot ce putem ca aceste instrumente financiare să fie mult mai ușor accesibile de către beneficiarii finali și mult mai ușor de gestionat în administrare. (...) Am o provocare pentru Ministerul Agriculturii – nu pierdeți această oportunitate!”, i-a îndemnat Dumitru pe oficialii MADR prezenți la eveniment. „În configurația europeană actuală, este foarte important să fiți printre primii care intrați în această logică (n.r. - a celui de-al treilea pilon). (...) Este aproape simbolică participarea României la Planul Juncker. Noi lucrăm acum la combinarea între Planul Juncker și fondurile de coeziune și cele de dezvoltare rurală. Chiar am lansat o nouă inițiativă pe baze-pilot, prima combinare între acestea două, care prezintă niște avantaje. Avanatajul este că acea contribuție la Planul Juncker sau combinare nu presupune cofinanțare națională, ci numai participare europeană. Este păcat că nu am reușit să ne menținem clasamentul în adoptarea instrumentelor financiare, pentru că acum căutăm și deja cred că am găsit și avem suficienți candidați care să intre în acest pilot pe care l-am lansat”.

„În țara noastră am văzut câteva proiecte timide de utilizare a acestui instrument”

Prezent și el la eveniment, Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul ministerului de resort, i-a dat dreptate lui Mihail Dumitru în ceea ce privește implicarea României în Planul Juncker și admite că sub mandatul său s-au făcut doar câțiva pași în accesarea acestui tip de finanțare.

„Instrumentele financiare și toată partea aceasta de sofisticare a utilizării capitalurilor pe care o vedem la nivel european; un exemplu foarte relevant este Planul Juncker. În țara noastră am văzut câteva proiecte timide de utilizare a acestui instrument. Este clar că și PAC va fi oarecum sub cupola acestei sofisticări a instrumentelor financiare. Din discuțiile purtate la nivelul Ministerului Agriculturii, în grupul de lucru, chiar au fost dezbateri intense asupra acestei perspective. Cel puțin, sub mandatul meu s-au făcut câțiva pași”, a punctat Potor.

Cea care însă a lăsat să se înțeleagă că țara noastră va fi mult mai activă și că ar susține această idee a logicii celor trei piloni a fost însăși șefa FGCR, Veronica Toncea. În condițiile în care și aceasta a recunoscut că agricultura românească este una cu „două viteze”, ea s-a întrebat retoric dacă țara noastră ar avea succes în eventualitatea susținerii acestei viziuni și tot ea a dat răspunsurile: „Dau din casă acum: - dacă România și-ar susține punctul de vedere cu trei piloni, unde al treilea pilon să fie acela al instrumentelor financiare, credeți că am avea succes? Aș putea justifica de ce trei piloni sau de ce instrumente financiare: - pentru că România, în primul rând, are o agricultură cu două viteze. Cei mari – care după două programe europene au investit și și-au făcut necesarul de investiții vizavi de suprafețele pe care le dețin – e posibil să nu mai aibă acces la viitoarea politică agricolă. Aceasta și în contextul în care bugetul este limitat, este posibil să se reducă alocările pe ferme. Dacă ar exista instrumente financiare, inclusiv aceștia ar putea beneficia de fonduri europene pe acest pilon de instrumente financiare. Poate că el ar permite ca o a doua categorie de ferme să primească o sumă mai mare și să poată ajunge într-un viitor apropiat la un anumit nivel de competitivitate care, la ora actuală, știm cu toții că nu există. Ar putea, totodată, să dezvolte o piață financiară paralelă cu piața bancară”.

Nu în ultimul rând, reprezentanta fostului guvern tehnocrat, condus de Dacian Julien Cioloș, Daniela Giurcă, de această dată ca simplu cercetător al Institutului de Economie Agrară al INCE din cadrul Academiei Române, a afirmat că este dezamăgită de faptul că implementarea instrumentelor financiare și a fondului de creditare cu partajarea riscului încă nu au început.

„Acesta din urmă ar fi venit și ar fi sprijinit accelerarea implementării proiectului. (...) Această măsură ar veni să sprijine foarte mult accelerarea și implementarea în condiții de calitate a PNDR-ului. Bineînțeles, acompaniate de fondul de garantare, care este din bugetul național și care, deja, bănuiesc că va funcționa”, a conchis ea.

Prin atelierul „România: rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune”, Europuls și CRPE și-au dorit să lanseze o invitație la reflecție asupra posibilității ca țara noastră să asigure o președinție de succes prin asumarea modernizării PAC cu accentul pe flexibilitate și inovație.

În acest sens, atelierul a tratat rezumatul dezbaterilor europene în jurul reformei din 2013, subliniind argumentele pro și contra, precum și aportul viitor al acestei reforme.

Ulterior, cei prezenți la dezbatere au propus recomandări despre poziția României în continuitatea PAC și despre importanța promovării acestei priorități pe durata Președinției Consiliului UE.

Nu în cele din urmă, societatea civilă națională a avut și ea posibilitatea să exprime recomandări despre măsuri naționale necesare în domeniul agricol.

Publicat în Finantari