Tânărul medic veterinar Ştefan Avram avea doar 24 de ani când a decis să dezvolte ferma de găini ouătoare a familiei. În 2016 era încă student, dar a fost susţinut de părinţi pentru a-şi împlini visul de viitor crescător de păsări.

Ștefan Avram încă era la facultate, în 2016, când a început să se implice în ferma familiei. „Am fost ajutat de mama să mă familiarizez cu tot ceea ce era legat de fermă. Tata fiind şi el medic veterinar, am avut de la cine să învăţ. Noi când am început această afacere nu eram stăpâni pe domeniu, nu cunoşteam foarte bine piaţa. Pe parcurs înveţi, din greşeli întotdeauna înveţi, şi am învăţat. Adică aş putea să spun că am crescut cu această fermă şi am învăţat lucrurile pe parcurs, de la cum să lucrezi cu omul şi cum să lucrezi cu produsul obţinut – oul, care are termen de valabilitate de 28 de zile, timp în care tu trebuie să-l vinzi, şi multe alte probleme care apar pe parcurs”, povestește tânărul care administrează ferma de găini ouătoare.

„Trebuie să știi ce anume dorește piața, pentru că nu poţi să te apuci de investiţii în parcuri de distracţii, dacă e nevoie de ferme.”

Afacere construită de la zero, cu fonduri europene

Ferma familiei Avram din Cataloi, judeţul Tulcea, a fost înfiinţată în 2012. Prima investiţie a fost o hală construită cu fonduri europene care a fost populată cu puicuţe ouătoare. În scurt timp însă, rentabilitatea a fost cam pe minus, din cauza costurilor mari cu furajarea. „Atunci am constatat că avem nevoie de un FNC, pentru că noi doar ne creşteam găinile, nu ne produceam nici furajul şi nici tineretul pentru înlocuire. Ne-am dat seama că trebuie să ai un circuit închis ca să reuşeşti să supravieţuieşti pe o piaţă care nu este foarte prietenoasă”, își amintește tânărul fermier despre decizia familiei care a dus la noile investiţii.

Tot fondurile europene au făcut posibilă implementarea proiectului pentru ferma de tineret-înlocuire şi au fost accesate de sora lui Ştefan. Cam în acelaşi timp, au fost demarate lucrările la FNC.

Fermierul tulcean este de părere că fondurile şi măsurile pentru care sunt bugetate ar trebui corelate cu nevoile de pe piață: „Trebuie să știi ce anume dorește piața, pentru că nu poţi să te apuci de investiţii în parcuri de distracţii, dacă e nevoie de ferme. Adică trebuie şi tu, ca stat, să ştii unde eşti slab şi cam unde ai vrea să investeşti banii şi ce anume vrei să facilitezi. Într-adevăr, birocraţia în România este la cote mari, dar nu numai în zootehnie, ci în toate domeniile. Din nefericire am pierdut foarte mulţi bani tocmai din cauza schimbărilor de guverne, de mentalităţi... Numai din 2016 până acum, am pierdut enorm pe agricultură și zootehnie”, ne-a zis Ștefan Avram.

„Menţiunea «Produs în România» ar trebui să apară pe toate ambalajele. În plus, ar mai putea fi făcut ceva de către statul român, ca toate maşinile de ştanţat ouă să fie identificabile.”

Concurență neloială pentru oul românesc

Trecând peste faptul că a fost suficient de curajos, ca tânăr fermier, să investească în creşterea păsărilor, interlocutorul nostru s-a confruntat, mai repede decât şi-ar fi dorit, cu deficienţele de pe piaţa agroalimentară românească.

Dacă în alte state, majoritatea exportatoare în România, pe orice ou şi pe orice cofraj apare menţiunea că este produs în ţara respectivă, la noi nu există absolut niciun control la acest capitol. „Menţiunea «Produs în România» ar trebui să apară pe toate ambalajele. În plus, ar mai putea fi făcut ceva de către statul român, ca toate maşinile de ştanţat ouă să fie identificabile. În momentul de faţă, nimeni nu ştie câte maşini de ştanţat sunt pe piaţă sau cine le deţine, n-au un cod, nu apar nicăieri. Deci oricine poate să aducă ouă din altă ţară şi să le ştanţeze ca fiind produse în România Şi cum nimeni, nicio autoritate nu întreabă şi nu verifică dacă oul este cu adevărat produs în România, uite aşa apare concurenţa neloială pentru producătorii autohtoni”, explică Ştefan Avram.

Mai exact, vorbim despre trasabilitate. E drept, în cazul ouălor e cam greu să le ţii socoteala, că doar nu se pune nimeni să le numere... De ce nu? Un zootehnist priceput în avicultură ar stabili imediat un sistem de evidenţă şi control în fermă, asta, dacă ar fi întrebat. O autoritate competentă ar impune imediat o verificare strictă a intrărilor de ouă de consum în România, şi nu numai! În lipsa acestor noţiuni străine alor noştri, cel puţin două categorii mari de români sunt inevitabil afectaţi: producătorul şi consumatorul. „Pentru mine sigur că este o problemă foarte mare faptul că producătorul român are acces la piaţă, dar consumatorul român nu cunoaşte cum să aleagă un produs realizat în România sută la sută. Tocmai de aceea, în ceea ce priveşte oul de consum există acea ştanţă în care sunt elementele de identificare şi cum a fost crescută pasărea, şi locul de origine şi aşa mai departe, numai că noi cred că ar trebui să explicăm unde trebuie să ne uităm să vedem dacă acel ou provine din Austria, Polonia, Cehia sau din România”.

Ce ne „spune” ştanţa de pe ou

Ştefan Avram ne explică: „Prima cifră reprezintă sistemul în care este crescută pasărea; urmează literele care indică ţara de origine, în cazul nostru RO, apoi judeţul în care este ferma şi codul de identificare unic pe judeţ, dat de către DSV. Ştanţa mai conţine data de expirare a oului (28 de zile de la data la care a fost produs).

În ferma de la Cataloi sunt 37.700 de păsări pe baterii (notarea oului cu cifra 3) şi 5.200 de găini la sol (oul este notat cu 2). Producţia medie zilnică este de peste 34.000 de ouă.

„Nu este normal să te duci undeva unde toată zona este recunoscută pentru un anumit produs şi tu să nu vezi produsul respectiv la raft!”

Consumatorul trebuie educat să cumpere „Produs în România”

Sectorul avicol românesc (ouă de consum şi pui pentru carne) reuşea, în anii '90, să acopere aproape în totalitate necesarul de consum autohton. Intrarea pe piaţa comunitară a însemnat şi creşterea importurilor de produse agroalimentare, concurenţă la preţuri de vânzare sub costul producătorilor români şi toate acestea au dus la un declin al sectorului care se menţine în zilele noastre. „Multe ţări au nişte subvenţii mascate şi, din nefericire, ele producând şi având mult peste cât ar putea să consume ţara respectivă, trebuie să dea la export. În cazul oului, având termen de valabilitate doar 28 de zile, nu ai de ales: trebuie să te duci să-l vinzi, nu contează la ce preţ, mai ales dacă statul în care-l produci te şi ajută. Da, pentru că sunt state care inclusiv transportul îl subvenţionează cu până la 85%”, explică Ştefan Avram. Şi, adăugăm noi, în lipsa unui control riguros la vamă, nu ştim unde se duc ouăle sau alte produse alimentare venite din alte ţări, cine şi cum le prelucrează, cine le consumă.

Iar dacă peste toate acestea vine şi pandemia, cu starea de urgenţă, cum s-a întâmplat anul trecut, lucrurile merg din rău în mai rău. În 2020, în ciuda faptului că preţul ouălor a scăzut foarte mult, vânzările au scăzut şi ele. Şi, cu toate că stocurile creşteau la mulţi dintre producătorii români, foarte multă marfă continua să vină din afara graniţelor ţării. „Efectele s-au observat în piaţă. Toată lumea a căutat preţul cel mai mic, care însă nu a fost al producătorului român!”, a punctat tânărul fermier tulcean.

Să reuşeşti să vinzi peste 34 de mii de ouă obţinute la zi nu e uşor lucru. „Cel mai mult distribuim pe plan local, în Tulcea şi Constanţa. Dar depinde şi de zona în care-ţi desfăşori activitatea. La noi în judeţ sunt singurul producător. Cu toate astea, concurenţă tot timpul vei avea în piaţă, fiindcă preţurile sunt la acelaşi nivel în toată ţara. Marea problemă este cu mentalitatea consumatorului. Adică românul nu se uită, din nefericire, dacă produsul respectiv este din România sau dacă respectă anumite norme. Şi aici avem de pierdut, pentru că te poţi trezi în anumite perioade ale anului că ai ouă bulgăreşti pe o piaţă de desfacere, exact în sezon estival, pe Constanţa sau pe Tulcea, sau, mai rău, ouă din Polonia, care ajung tocmai aici.”

Greu de ajuns la raft...

Puţine sunt supermarketurile din România care, din respect pentru producătorul local, îi oferă acestuia facilităţi sau spaţii speciale în magazine pentru a-şi expune şi comercializa produsele. Legea cu 51% produs românesc la raft nu mai există, iar politica de retail este axată pe cantitate, continuitate şi preţul cel mai mic şi mai puţin pe originea producătorului. „Spre exemplu, nu doresc o colaborare locală, adică dacă eşti la 10 km de ei nu contează, ceea ce ar fi un avantaj pentru ei şi pentru tine, ei preferă să devină competitorul tău pe piaţă şi nu partenerul tău. Am înţeles mentalitatea unora din sectorul acesta, care zic: da, domnule, dar noi nu putem să luăm roşii de la voi tot timpul anului. Dar nimeni nu ţi-a cerut să iei roşii tot timpul anului, probabil nici nu vom putea produce, dar atunci când le producem de ce să nu le iei? Noi producem materie primă pe care o exportăm iar apoi importăm produsul finit. Cum a  fost anul trecut în zonă cu castraveţii. Producătorii nu aveau unde să-i vândă, au venit polonezii, i-au luat şi ni-i vând acum muraţi...”, punctează Ştefan Avram.

Producem local, consumaţi local!

Tânărul crescător de păsări afirmă, cu supărare în glas, că noi toţi suferim din cauză că nu ştim să ne preţuim comunitatea din care facem parte. Nu mergem la piaţa locală din comoditate, că e mai simplu să cumperi totul din mall sau de la supermarket şi astfel nu îi susţinem pe producătorii din comunitatea în care trăim. „Noi, la comunitate, nu trebuie să ne gândim neapărat numai la ţară, ci în primul rând ar trebui să gândim la nivel local; nu este normal să te duci undeva unde toată zona este recunoscută pentru un anumit produs şi tu să nu vezi produsul respectiv la raft!”

Viitorul se socoteşte în hale

Cu toate supărările, tânărul fermier Ștefan Avram speră într-un viitor mai bun pentru zootehnia românească şi planifică noi investiţii în ferma familiei: „Aş dori încă două hale de cod 2 şi un abator. Nu e în regulă să faci abatorizarea la sute de kilometri distanţă, cu cheltuieli imense. Iar noi, când facem depopularea avem nevoie de un abator în cel mai scurt timp. Acum suntem obligaţi să mergem la Vaslui, la Focşani... Dacă reuşim cu abatorul, practic închidem circuitul şi ne putem orienta şi spre producţia de carne, de ce nu? Eu cred că ăsta este viitorul, sunt mai optimist. Încet, încet, sper că vom realiza şi noi nişte lucruri. Dacă nu, asta e! O să vină alţii să ne cumpere!”.

În zootehnie implicarea este totală. Fermierul aprinde lumina şi tot el o stinge. Animalul nu are nici sărbătoare şi nici concediu. Iar dacă avem tineri care decid să rămână în ţară şi să investească într-o fermă, atunci să facem tot ceea ce depinde de noi să-i păstrăm aici. Nu e suficient să îi „instalăm”. Statul trebuie să îi sprijine să se dezvolte prin măsuri corecte şi prin eliminarea concurenţei neloiale, iar noi, consumatorii, trebuie să le cumpărăm produsele. Ne facem un bine şi nouă, dar şi comunităţilor din care facem parte.

Marcarea oului în funcţie de sistemul de creştere

• cifra 3 - Ouă provenite de la găini crescute în baterii (la comercializarea ouălor nu se face distincţie între bateriile îmbunătăţite şi cele convenţionale)
• cifra 2 - Ouă provenite de la găini crescute la sol (creştere la sol pe aşternut permanent)
• cifra 1 - Ouă provenite de la găini crescute în sistem free-range (creştere pe aşternut permanent, cu acces liber în padoc)
• cifra 0 - Ouă provenite din ferme ecologice

Articol scris de: CARMEN NICOLAE

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În perioada 8 - 21 februarie 2021 se depun cererile de plată pentru Măsura 14 „Bunăstarea animalelor” - pachetul a) – Plăți în favoarea bunăstării porcinelor și pachetul b) – Plăți în favoarea bunăstării păsărilor din cadrul PNDR 2014 – 2020, informează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Cererea de plată va fi completată online individual prin accesarea site-ului www.apia.org.ro, iar după tipărire, verificare și semnare se depune la Centrul judeţean al APIA, respectiv al Municipiului Bucureşti, pe a cărui rază teritorială se află sediul social al solicitantului sau pe raza teritorială a judeţului unde este exploatația cu capacitatea de producţie cea mai mare.

Cererile de plată pentru Măsura 14 „Plăţi în favoarea bunăstării animalelor” cuprind angajamentele şi informaţiile aferente tuturor exploataţiilor cu cod ANSVSA deţinute de un solicitant, indiferent pe raza cărui judeţ îşi desfăşoară activitatea solicitantul și se depun însoţite de:

• Copie CUI/CIF, după caz;

• Documente care atestă calitatea de fermier activ: documente privind înregistrarea la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) - cod CAEN/act de înființare/act constitutiv/statut din care reiese că are activitate agricolă (că desfăşoară activitate agricolă cu codul CAEN 0146 – Creșterea porcinelor, respectiv CAEN 0147 – Creșterea păsărilor) și/sau 0150 - Activități în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor). În cazul în care, din documentele stipulate mai sus, nu reiese activitatea agricolă, trebuie să furnizeze documente din care să rezulte îndeplinirea condiției de fermier activ: Situaţiile financiare anuale, respectiv raportările contabile anuale, din care rezultă venitul total realizat în anul anterior anului depunerii cererii de plată; Formularul „Date informative” (cod 30) care cuprinde indicatorul „venituri din activităţi agricole”; Formularul „Situaţia veniturilor şi cheltuielilor” (cod 20) care cuprinde indicatorul „venituri totale”;

• Copie buletin/carte de identitate al/a titularului/administratorului/reprezentantului legal/împuternicitului;

• Copie/copii autorizaţie/ii sanitar-veterinară/e pentru fiecare exploataţie deţinută înscrisă în cererea de plată. Copia/copiile autorizaţiei/iilor sanitar-veterinară/e poate/pot fi depusă/e de către beneficiar o dată cu primul decont/documente justificativ/e pe care îl înregistrează la CJ APIA în anul respectiv de angajament. Dacă autorizația este eliberată după data depunerii cererii de plată, aceasta trebuie să fie în vigoare la data populării exploatației;

• Graficul de livrare estimat anual;

• Graficul de populare estimat anual;

• Document coordonate bancare;

• Împuternicire şi copii după actele de identificare ale împuternicitului, dacă este cazul;

• Declarații și angajamente pentru bunăstare și specifice subpachetelor.

În plus față de documentele mai sus menționate, se depun, în funcție de pachetul solicitat și documentele de mai jos.

Pentru pachetul a) Porcine

• Copia schiţei grajdului/halei pentru fiecare exploataţie cu cod ANSVSA (din care să reiasă adresa, suprafaţa spaţiilor de cazare/spaţiul maxim de cazare pe compartiment/boxă). Din suprafața totală respectivă se exclude suprafața spațiilor de hrănire și adăpare așezate pe podea, stâlpii, aleile, alte spații nedestinate creșterii pentru toate categoriile de porcine;

• Pe copia schiței fermierul va menționa instrumentul/aparatul cu care au fost efectuate măsurătorile înscrise în schițele depuse și toleranța acestuia în conformitate cu fișa tehnică (carte tehnică) a aparatului/instrumentului cu care au fost efectuate măsurătorile;

• Copii ale documentelor care fac dovada că beneficiarul are la dispoziție echipamente specializate de măsurare și control a calității aerului şi acestea sunt la dispoziţie în exploataţie în vederea monitorizării zilnice a pulberilor (prin prezentarea unui document de achiziție sau a unui contract de comodat sau a unui alt document);

• Copia documentului care atestă funcționarea în parametrii tehnici a echipamentului specializat de măsurare și control a calității aerului.

Pentru pachetul b) Păsări

• Copia notificării către DSVSA referitoare la densitatea practicată;

• Copia schiţei halelor pentru fiecare exploataţie cu autorizaţie sanitar-veterinară din care să reiasă adresa, suprafaţa spaţiilor de creștere utilă. Din suprafața totală respectiv suprafaţa cuştilor/ compartimentelor se exclude suprafaţa echipamentelor de hrănire şi adăpare așezate pe podea, stâlpi, alte spatii nedestinate creșterii pentru toate categoriile de păsări, inclusiv a cuibarelor în cazul găinilor ouătoare în sistem alternativ la sol a cuibarelor pentru găinile de reproducție rase grele și spațiul aferent cocoșilor pentru categoria de găini de reproducție rase grele. Având în vedere că suprafața minimă obligatorie pe cap de găină ouătoare în sistem de creștere în cuști îmbunătățite include și suprafața cuibarului (750 cmp/cap găină), la calcularea suprafeței necesare pentru respectarea condițiilor de bunăstare superioară se măsoară suprafața totală a cuștii care include și suprafața cuibarului rezultând astfel o suprafață de 825 cmp/cap pentru subpachetul de densitate 10%, respectiv 862 cmp/cap pentru subpachetul de densitate 15%. Pe copia schiței halelor fermierul va menționa aparatul cu care au fost efectuate măsurătorile înscrise în schițele depuse și toleranța acestuia în conformitate cu fișa tehnică (carte tehnică) a aparatului/ instrumentului cu care au fost efectuate măsurătorile;

• Copia documentului care atestă că aparatul de măsurare a noxelor în vederea monitorizării acestora zilnice este la dispoziţie în exploataţie;

• Copia documentului care atestă funcționarea în parametrii tehnici a aparatului de măsurat noxe.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a început, din 25 martie 2020, efectuarea plăților aferente Măsurii M215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor pachet b) Plăţi în favoarea bunăstării păsărilor, pentru cererile depuse în anul 2019.

Suma totală autorizată la plată este 8.283.571,50 euro, respectiv 38.630.435,70 lei, pentru un număr de 48 de beneficiari care au accesat această formă de plată compensatorie. Valoarea în lei este calculată la cursul de schimb de 4,6635 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 1 ianuarie 2019.

Acordarea plăților compensatorii aferente Măsurii M215 - Plăți privind bunăstarea animalelor pachet b) Plăți în favoarea bunăstării păsărilor se realizează în conformitate cu Fișa Măsurii M215 din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR2014 –2020).