productie primara - REVISTA FERMIERULUI

Joi – 18 ianuarie 2024, Guvernul a aprobat Ordonanța de Urgență privind instituirea unei scheme de ajutor de stat de sprijinire a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole vegetale, ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Astfel, se acordă un grant direct fermierilor pentru a compensa parțial creșterea costurilor de producție, recoltare, transport și depozitare a recoltei agricole vegetale primare obținută la culturile înființate în toamna anului 2022.

Grantul direct reprezintă o plată compensatorie pe suprafață care constă în echivalentul în lei a 100 euro pe hectar, ce se acordă unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole, pentru suprafețe de teren arabil cultivate în toamna anului 2022. Sprijinul este pentru un număr maxim de 162.640 beneficiari.

Valoarea maximă a grantului direct acordat pe întreprindere beneficiară nu poate depăși echivalentul în lei a 280.000 euro. Cursul de schimb valutar euro/lei pentru calcularea valorii totale maxime/cuantumului este cel comunicat de Banca Națională a României la data de 1 august 2023, respectiv de 4,9334 lei/euro.

Resursele financiare totale necesare implementării schemei sunt de 1.200.000.000 lei reprezentând echivalentul a 243.239.956 euro, care se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2024.

Plata sumelor reprezentând ajutorul de stat menționat de prezenta schemă se face până la data de 30 iunie 2024, inclusiv.

MADR informează că beneficiarii sunt întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole vegetale, respectiv producători agricoli înregistrați în Registrul agricol și în Registrul unic de identificare, care utilizează suprafețe de teren arabil, individual sau în forme de asociere în scopul obținerii producției de cereale și semințe oleaginoase.

Condiții de eligibilitate:

  • Depunerea unei cereri de plată în anul 2023, pentru o suprafață determinată de minimum un hectar, pentru una sau mai multe dintre culturile prevăzute în anexa actului normativ, până la termenul limită de depunere din anul 2023;

  • Beneficiarii nu sunt în dificultate, respectiv în lichidare sau în faliment, la data depunerii cererii de solicitare a ajutorului de stat, în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Joi - 17 februarie 2022, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu s-a întâlnit cu administratorii piețelor din România, pentru a identifica împreună soluții în vederea creșterii accesului producătorilor în piețe, astfel încât consumatorii să aibă la dispoziție o gamă cât mai variată de produse agroalimentare românești.

Șeful MADR a făcut apel la implicarea administratorilor piețelor pentru a pune la dispoziția producătorilor agricoli autentici suficiente spații de vânzare destinate acestora, unde să-și poată valorifica producția. Reprezentanții Asociației Administratorilor de Piețe din România și-au exprimat disponibilitatea în găsirea unor soluții concrete prin care producătorii locali să își poată desface produsele în piețe.

Printre temele de interes pentru administratorii piețelor s-au numărat și cele care vizează modificarea legislației pentru aprobarea unui cod CAEN unic pentru activitatea desfășurată de către piețe, identificarea unor surse de finanțare pe care piețele agroalimentare le pot accesa și reducerea tarifelor pentru spațiile destinate cooperativelor cu 50%.

Adrian Chesnoiu a anunțat că începând cu data de 1 martie 2022, în curtea Ministerului Agriculturii, se vor organiza piețe volante la fiecare sfârșit de săptămână. De asemenea, ministrul a precizat că în aplicația CPAC (Catalogul Produselor Alimentare Certificate), creată pentru telefonia mobilă de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), vor fi incluse și piețele agroalimentare românești.

„Susțin cu fiecare ocazie consumul de produse românești și cred că este de datoria noastră a tuturor să ne asigurăm că producătorii, care muncesc de dimineața până seara în ferme, sunt pe deplin sprijiniți. Am transmis o adresă către președinții Consiliilor Județene și către primarii municipiilor și orașelor, în care le-am cerut sprijinul pentru identificarea unor spații în care pot fi organizate piețe volante, astfel încât fermierii să își poată valorifica produsele pe plan local. De asemenea, rog toate autoritățile competente să se implice în verificarea respectării legislației în ceea ce privește accesul producătorilor români autentici la spațiile de comercializare la care au dreptul. Șansa noastră este să strângem rândurile în favoarea producției românești”, a declarat ministrul Adrian Chesnoiu. El a punctat că, printr-o mai bună valorificare a produselor obținute pe plan local, fermierii beneficiază de predictibilitate și stabilitate, iar consumatorii români au acces facil la produse agroalimentare de calitate, la prețuri accesibile.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Din decembrie 2019, Aurel Simion este secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Ce l-a recomandat pentru această funcție? Am putea spune că experiența antreprenorială, Aurel Simion deținând împreună cu fratele său Petre una dintre cele mai vechi firme din industria cărnii – Avi-Giis, înființată în anul 1990. Apoi, secretarul de stat din MADR este fondatorul brandului de produse tradiționale „Ca altădată”, fiind printre primii producători locali care și-au atestat produsele ca fiind produse tradiționale. Se mândrește cu munca sa, participând la târguri naționale și internaționale cu produse precum „cârnații din topor”, „carnea la garniță” sau „cârnații cu ambâț”. Totodată, interlocutorul nostru este președintele Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea și vicepreședinte al Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale. Aurel Simion are un doctorat în prepararea prin afumare a preparatelor.

„Prin politicile pe care le promovăm, va trebui să avem grijă şi de marele producător, dar trebuie să avem grijă şi de micul producător, de ferma de familie.”

Reporter: Nu întâmplător facem acest interviu. Ne știm de multă vreme și vreau să vă cunoască și cititorii noștri. Sunteți un pasionat al agriculturii şi al industriei alimentare, mai precis, a tot ceea ce ţine de produsul tradiţional românesc.

Aurel Simion: Încă din şcoala generală pot să spun că am făcut agricultură, apoi liceul l-am făcut tot agricol, la Slatina, apoi facultate, din 1990 am o firmă privată în domeniul agriculturii, al industriei alimentare, deci n-am activat în alt domeniu. Am lucrat şi în Direcţia Agricolă, în OJRSA – Oficiul Judeţean de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor, la Industria laptelui, cum era pe timpuri, şi aşa mai departe.

Reporter: Ce facultate ați absolvit?

Aurel Simion: Facultatea de Agricultură la Craiova şi Liceul Agricol la Slatina.

Reporter: Oltean get-beget.

Aurel Simion: Da. Din Râmnicu Vâlcea, Oltenia de sub Munte, cum spunem noi. Eu provin din micul producător, de fapt agricultura a venit la minister, îmi dau seama foarte bine de forma duală a agriculturii, e vorba de faptul că avem cele mai mari exploataţii agricole din UE, şi atunci vorbim de marii fermieri, marii producători, câteva sute, dar vorbim şi de micul producător, baza societăţii sau baza agriculturii, cum îi spun eu, iar noi, ca minister, prin politicile pe care le promovăm, va trebui să avem grijă şi de marele producător, pentru că o balanţă comercială cu marii producători o poţi regla, dar trebuie să avem grijă şi de micul producător, de ferma de familie, dacă vreţi, şi v-aş da doar un exemplu: e vorba, din punctul meu de vedere, de securitatea alimentară. În caz de Doamne fereşte, întotdeauna românul s-a sprijinit pe micul producător şi atunci nu trebuie lăsat de izbelişte sau neajutorat, într-o economie de piaţă globală, spre care tinde omenirea.

Desfacerea, veriga slabă a agriculturii

„Ministerul trebuie să se orienteze spre a identifica nevoia şi a crea piaţa. Piaţa înseamnă nevoie, piaţa înseamnă necesitate. Şi apoi producătorul, fermierul, vine din spate şi umple golul.”

Reporter: Aveţi un rol foarte important în sprijinirea acestor mici producători, pentru că, aşa cum aminteaţi faptul că în caz de Doamne fereşte, micul producător este cel care asigură până la urmă hrana de bază, şi aici până la urmă putem să vorbim de ceea ce se discută la nivel de UE, de acel lanţ scurt, de la producător la consumator. Aici trebuie să intervină ministerul prin facilitarea accesului la produse, pe de o parte la vânzare a micului producător, pe de altă parte nouă, consumatorilor, să ajungă produsele direct la noi.

Aurel Simion: De felul meu, eu nu mă plâng şi am fost pus în situaţii să găsesc soluţii, cam ăsta a fost rolul meu în viaţă. N-am aşteptat cu mâna întinsă la o subvenţie. Avem nevoie de micul producător, am ajuns, noi, agricultura românească, să „alergăm” – între ghilimele – la ora actuală după consumatorul român. Noi nu alergăm după un consumator dintr-o ţară europeană sau un consumator dintr-o ţară terţă, ci alergăm după – vă dau un exemplu – în jur de 5 milioane consumatori publici. Atâta timp cât importăm 70% din ceea ce consumăm, vă daţi seama că şi... armată, şcoli, copii, grădiniţe şi aşa mai departe, în general se alimentează prin licitaţii publice cu produse mai ieftine. Principiul UE de lanţ scurt de aprovizionare acum, din punctul meu de vedere, nouă ne vine ca o mănuşă, numai că trebuie să modificăm o parte din structura legislativă, în aşa fel încât să le dăm posibilitatea celor mici să poată să aprovizioneze o grădiniţă, o cantină, o şcoală şi aşa mai departe. Avem discuţii, deci nu vă ascund că avem aproape un an de când purtăm discuţii cu Agenţia Naţională a Achiziţiilor Publice, în aşa fel încât lanţul scurt de aprovizionare, schemele de calitate, calitatea produselor să reprezinte 60%, în eventualitatea unei licitaţii, din punctaj. Doar 40% să fie preţul. Mă bazez pe acest lucru şi pe rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care ne spun clar că – n-are rost să mai dau cifre acum – aproape 70% din populaţie este bolnavă din cauza alimentaţiei şi a mediului în care trăieşte. Şi atunci trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce punem pe piaţă. Da, aici am ajuns în 30 de ani, trăim într-o politică agricolă comună cu o piaţă comună europeană, nu poţi să interzici să-ţi intre pe piaţă un produs, dar tu ca stat trebuie să intervii cu măsuri, în aşa fel încât nu neapărat să-l avantajez pe al tău, că iar nu ai voie, dar în acelaşi timp să creezi mecanismul prin care marfa lui proaspătă, bună, de calitate, să se poată valorifica mult mai rapid şi într-un termen mult mai scurt. Una este să aduci produs din Spania şi să duci la X market şi alta e să-l iei de lângă Bucureşti şi să-l aduci la marketul respectiv. Şi lanţul scurt înseamnă prospeţime, înseamnă calitate.

Reporter: Aţi atins un subiect foarte sensibil, acesta al desfacerii producţiei agricole, a produselor agroalimentare, în condiţiile în care supermarketurile sau lanţurile acestea mari de magazine sunt cele care fac legea, indiferent ce ne-am strădui noi să facem, cu toate că există câte o „floare”, pe ici, pe colo, care a reuşit să pătrundă, dar, cum se spune, „cu o floare nu se face primăvară”, nu putem să facem decât să sperăm că producătorii agricoli se vor organiza în aşa fel încât să impună, până la urmă, dacă şi legislaţia o va permite...

Aurel Simion: Hipermarketurile sunt un lucru existent, sunt înfipte în tot ceea ce înseamnă desfacere, am lucrat bine cu hipermarketurile în perioada stării de urgenţă, când, aduceţi-vă aminte, rafturile erau goale, chiar am avut o conlucrare bună şi cu dumnealor, dar şi cu producătorii români. Vedeţi, depinde din ce punct de vedere priveşti, unde te aşezi, în ce colţ al problemei. Unui hipermarket, ca să fie rentabil, trebuie să-i dai marfă multă, să i-o dai la timp, să i-o dai standardizată şi de calitate. Dumnealor, ca să reziste pe piaţă, va trebui să aibă întotdeauna contracte antamate cu un an înainte, în aşa fel încât hipermarketul să n-aibă sincope la aprovizionare. Agricultura românească, la ora actuală, nu poate să le asigure toată cantitatea, ritmicitatea, standardizarea produsului, pentru că n-am fost întotdeauna, prin politica pe care am desfăşurat-o noi, ministerul, ne-am gândit la „a produce”, la a subvenţiona producţia, fără să ne gândim la piaţă.

„Prin Planul Naţional Strategic vom gândi opt depozite centre logistice naţionale pe cele opt regiuni de dezvoltare, sub ele ne-am gândit la reţeaua de dezvoltare a cooperativelor, şi ultima bază – ferma de familie şi producătorul mic.”

Reporter: Adică a dispărut legătura dintre producţie şi piaţă.

Aurel Simion: Forța unui lanţ stă în veriga slabă. Veriga slabă a agriculturii la ora actuală, din punctul meu de vedere, printre altele, este desfacerea. Şi atunci va trebui să ne orientăm, ministerul să se orienteze spre a identifica nevoia şi a crea piaţa. Piaţa înseamnă nevoie, piaţa înseamnă necesitate. Şi apoi producătorul, fermierul, vine din spate şi umple golul. Tocmai de aceea, prin Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – vorbesc de planul naţional, ca să dau un exemplu – ne-am gândit la reţeaua naţională de depozitare, de fapt era depozitare, colectare, păstrare, standardizare, etichetare şi aşa mai departe, inclusiv prelucrare primară, care să funcţioneze la nivel naţional, în aşa fel încât să poată să absoarbă toată producţia pe care o face românul. Odată absorbind-o, înseamnă că ai şi calitate, ai şi standardizare şi poţi să mergi mai departe – eu o gândisem să funcţioneze public-privată, 85% să aibă privatul – în aşa fel încât să poată să stabilească contracte şi contacte cu hipermarketurile, externul, HoReCa, consumatorul public. Adică ai fi destul de competitiv. Nu a rămas prin PNRR, nu am putut convinge că este nevoie de o reformă, din punctul meu de vedere era o reformă totală a agriculturii, orientai politica spre piaţă şi nu neapărat spre producţie. Va trebui la ora actuală, picând acest plan piramidal, cum l-am gândit, pe trei etaje, va trebui să ne regândim, să ne repoziţionăm, să vedem cum putem să ajutăm producătorul român, şi nu neapărat producţia în sine, dar am rezolva şi o parte din securitatea alimentară, lanţ scurt de aprovizionare, balanţă comercială, rezolvăm asocierea producătorilor – că aici avem o mare problemă a producătorului român, nu vrea să se asocieze chiar dacă noi în PNDR avem şi măsură de încurajare a asocierii, ba avem şi contract cu o firmă externalizată care exact asta face, creează cooperative şi forme asociative. Avem o problemă aici, referitor la asociere, dar în acelaşi timp şi producătorii trebuie să înţeleagă, deoarece, ca să reuşeşti să fii puternic, să fii competitiv, trebuie să te asociezi. N-ai şi n-avem noi „industriaşi”, m-aş bucura, în aşa fel încât să poată să ţină piept tăvălugului Pieţii Comune. Avem nevoie de asociere, avem nevoie de digitalizare, avem nevoie de foarte, foarte multe lucruri. Prin Planul Naţional Strategic, vom gândi acele depozite, cele opt depozite centre logistice naţionale pe cele opt regiuni de dezvoltare, sub ele ne-am gândit la reţeaua de dezvoltare a cooperativelor, şi ultima bază – ferma de familie şi producătorul mic – să o ajutăm în aşa fel încât să-şi construiască un depozit în spatele grădinii, în aşa fel încât să nu mai fie nevoit să-şi vândă marfa pe nimic atunci când o culege, ci s-o păstreze şi s-o vândă mai târziu, când are un alt preţ şi o altă valoare adăugată a produsului.

„Avem o mare problemă a producătorului român: nu vrea să se asocieze. Producătorii trebuie să înţeleagă, ca să reuşeşti să fii puternic, să fii competitiv, trebuie să te asociezi.”

Reporter: Asocierea, un subiect fierbinte. Nu ducem lipsă de cooperative create multe dintre ele doar pentru punctaj la accesarea proiectelor europene, pentru că după aceea s-au desfiinţat sau au rămas, dar nefuncţionale. Cred că reforma trebuie pornită de la mentalitatea producătorului, aceea de a reuşi împreună cu ceilalţi din sectorul pe care-l reprezintă. Dacă vorbim, de pildă, de legumicultură, acest sector este poate cel mai puţin organizat dintre toate. N-ai cum să faci depozit de unul singur.

Aurel Simion: O să venim în ajutorul producătorilor prin Planul Naţional Strategic. Chiar am discutat cu direcţia pe care o coordonez, vom pleca în ţară să vedem proiecte finanţate de Ministerul Agriculturii ca elemente negative, aşa ne vom duce şi la proiecte de succes, şi atunci acele proiecte de succes va trebui noi să le promovăm, să se uite producătorii la ele, să fie exemple – că e o particularitate a românului de a se uita în grădina vecinului. Atunci îi arăt eu ceea ce a făcut un fermier destoinic, bun, care a crescut pe piaţă. Apropo, avem un procent extrem de mic de trecere la o altă etapă: 5% în 5 ani de la PFA la un SRL mic, de la un SRL mic la un SRL mediu şi mare, păi e un procent extrem de mic.

E posibil ca unora să le convină să rămână mici, pentru că statul tot a subvenţionat agricultura mică. Personal, n-am găsit un răspuns la a „subvenţiona” – între ghilimele – ceea ce există, a consolida ceea ce avem, sau investim şi în forme noi, să-l mai ajut şi pe altul micuţ şi aşa mai departe. Din punctul de vedere al balanţei comerciale, ar trebui să ajut ceea ce am: cooperativele mature, firmele mature, avem firme din 1990, 1991, ar trebui să le ajutăm, dacă au rămas în piaţă înseamnă că sunt viabile, sunt eligibile, au un potenţial economic şi atunci stăm şi ne gândim acum: cum e mai bine? Să-i consolidez, să-i ajut pe cei maturi, sau să şi dezvolt? Sau să merg în paralel şi cu una, şi cu alta, dar sursele de finanţare sunt aşa cum sunt, micuţe şi limitate.

Banii nu sunt suficienţi pentru câte nevoi are România

Reporter: Până la aprobarea Planului Național Strategic, va mai trece ceva vreme, însă avem aceşti doi ani de tranziţie în care Programul Naţional de Dezvoltare Rurală continuă, teoretic, cu aceleaşi măsuri, aşa cum a funcţionat din 2014 până în 2020.

Aurel Simion: Pe tranziţie avem măsuri vechi cu bani împrumutaţi din noul exerciţiu financiar, 2021-2027. Sunt doi ani de tranziţie, deja din 2021 s-a dus jumătate. Am avut discuţii în minister pe tema asta, am şi căzut de acord cu AFIR-ul să lansăm pe rând calupuri cam de câte două măsuri, una foarte atractivă şi una mai puţin atractivă, în aşa fel încât sistemul nostru, AFIR-ul, să poată să înglobeze, să poată să absoarbă. Pentru că nici să dai drumul la tot şi să blochezi tot sistemul, şi să faci un amalgam nu este bine. Trebuie să vedem şi capacitatea noastră de absorbţie, e vorba de absorbţie instituţională: câţi oameni avem, cât putem să prelucrăm, cât putem să controlăm şi aşa mai departe, mai vin şi firmele de consultanţă, ca să nu dai proiectele peste cap trebuie să le faci destul de aşezate. În luna iulie lansăm două măsuri, dintre care una foarte atractivă şi foarte căutată, sunt toate în dezbatere pe site-ul ministerului, vor fi 3,2 miliarde de euro. Ce trebuie să ştie opinia publică şi fermierii în general: 37% din bani se duc pe mediu, deci măsuri de mediu şi climă. Ne mai rămâne nu mult, vom încerca să fim echilibraţi în aşa fel încât să ajutăm exact sectorul unde noi suntem deficitari. Mai concret, pe perioada de tranziţie de exemplu, am introdus o măsură de prelucrare a soiei, ceea ce n-a fost. România produce la ora actuală cea mai bună soia, nemodificată genetic, materie primă care ulterior pleacă la export, deci noi exportăm şi subvenţia şi importăm şrotul de soia modificată genetic. Ceea ce pierdem de atâtea ori. Cu asemenea măsuri vom veni şi în Planul Naţional Strategic, punctual, după o analiză extrem de atentă, să vedem ce necesar avem, cât putem să absorbim. Că degeaba mă apuc eu să fac fabrici, dar n-am materia primă sau n-am suficientă materie primă. Trebuie să gândeşti totul foarte bine şi echilibrat.

Apropo de unităţi de procesare, de exemplu în panificaţie noi nu folosim decât 54% din capacităţile noastre de prelucrare, dar importăm pâine congelată, importăm patiserie congelată, pentru că noi nu avem şi n-am venit noi, minister, cu o politică în aşa fel încât să ne facem şi noi două-trei unităţi din astea. Avem un deficit de balanţă comercială de 310 milioane de euro pe hrana animalelor de companie, dar nu avem unităţi de prelucrare. Şi atunci ce facem? Ceea ce rezultă, subproduse din abator, mă duc şi plătesc 2-3 lei pe kilogram ca să le distrug, să le ard, când aş putea să le folosesc în partea astălaltă. Deci trebuie să fii foarte echilibrat, trebuie să ne cunoaştem nevoile, să ne cunoaştem necesităţile, şi acolo trebuie să intervenim. Că, de fapt, prin politică asta faci, intervii acolo unde tu, ca ţară, ai o problemă. Banii sunt puţini, să fim foarte clari, nu sunt suficienţi pentru câte nevoi are România.

Reporter: Ar putea fi stabilite câteva priorităţi şi acestea duse până la capăt.

Aurel Simion: Noi trebuie să gândim şi în viitor, să ne uităm puţin şi peste 15-20 de ani cam încotro se îndreaptă agricultura, spre ce se îndreaptă, unde merge cercetarea, cum va fi peste 30 de ani, că degeaba mă apuc eu acum să fac mastodonţi şi peste zece ani n-am ce face cu ei. Înseamnă că am pierdut. Trebuie să mergem mână în mână cu cercetarea, să ne uităm care e tendinţa, avem un studiu, inclusiv l-am discutat şi l-am pus în practică, aşteptăm rezultatele: tendinţa gastronomică a consumatorului român şi nu numai a consumatorului român. Degeaba o să investesc în mici la grătar, când ei nu mai consumă mici – dau şi eu un exemplu – consumă pârjoale sau consumă icre negre.

Reporter: Au apărut puncte gastronomice locale în mai multe localităţi. E un lucru binevenit pentru ceea ce înseamnă viitorul?

Aurel Simion: Şi aici trebuie făcute studii, pe punctele gastronomice. E foarte bine că am găsit înţelegere şi cu ANSVSA şi am putut coborî ștacheta la nivelul gospodăriei. Uşor-uşor, încep să se dezvolte şi mai opreşte şi un autocar... şi atunci sunt 15-20 de persoane – „dar nu pot să-ţi dau bon fiscal” – „dacă nu-mi dai bon, nu consum” şi aşa mai departe. Suntem în discuţii cu cei de la Finanţe şi cu ANSVSA să găsim o formulă în aşa fel încât totul să devină liniar şi corect.

E nevoie de zootehnie, ca să nu mai exportăm subvenția

Reporter: Ce ne puteți spune despre calendarul măsurilor pe care le aveţi în acest an?

Aurel Simion: Spre exemplu, în luna mai s-a dat drumul la măsura 4.2 – Sprijin pentru investiţii în procesarea şi marketingul produselor agricole, la care am făcut şi o distincţie pentru zona montană, zonă defavorizată, așa cum este pentru instalarea tinerilor fermieri. Avem 20 de milioane puşi separat pentru tinerii din diasporă, ca să nu intre în „coşul mare” şi să nu aibă timp, că dumnealor au şi distanţă, şi au o măsură dedicată. La fel facem şi pentru zona montană.

Reporter: Dar au fost sume alocate pentru zona montană, spre exemplu pentru procesare, pentru acele mici abatoare, şi n-a venit nimeni. Şi cei care şi-ar fi dorit sau, mai bine zis, cei care făcuseră proiecte în urmă cu ani pe aşa-zisele abatoare mobile şi-ar fi dorit şi în restul ţării, nu numai în zona montană, ci şi la şes.

Aurel Simion: Banii nu se pierd, o să-i luăm şi o să-i ducem la alte măsuri. Sunt importante, din punctul meu de vedere, şi abatoarele. La o întâlnire cu o organizație profesională de la noi din țară, mi s-a zis că dacă vrei să dezvolţi cultura mare, s-o faci atractivă, dezvoltă prima dată zootehnia. Adică exact ce vă spuneam la început, creează necesitatea. Noi, dacă vom dezvolta zootehnia, nu ne vom mai plânge că exportăm materie primă, că exportăm subvenţie, dar avem nevoie de zootehnie. Apropo, şi prin PNRR am avut o măsură cu crearea a 100.000 de locuri de scroafe, pentru că avem o problemă cu carnea de porc, cea mai mare problemă. S-a dus matca, nu e vorba numai de pesta porcină africană, nu s-a investit în reproducţie la porc. Dacă măsura nu e atractivă, să ştiţi că fermierul sau românul se duce acolo unde e subvenţie. N-am văzut în ultimul timp ferme de reproducţie. A fost mai uşor, din păcate, să cumpărăm. Dacă ne aducem aminte, în situaţia de criză de anul trecut din martie, numai aici la minister câte telefoane ne-au venit pentru crearea acelor culoare verzi, pentru că ne mureau purceii în TIR-uri la graniţă, era şi frig. Vedeţi că importăm aproape trei milioane de purcei, material genetic.

Trebuie să le spun fermierilor: câștig ai la reproducţie. N-ai în mod special la creştere şi îngrăşare. Şi atunci? Crescătorii noștri au cumpărat atunci, anul trecut, cu 114 euro purcelul de 20 de kilograme şi l-au vândut – şi-mi pare rău – cu 5 lei pe kilogram la 120 de kg, deci a fost pierdere totală.

Benzile agro-silvice, în intențiile MADR

Reporter: La final, aș vrea să vorbim și despre Green Deal.

Aurel Simion: În opinia mea, România stă bine. Şi v-aş da un exemplu. Mergeți cu maşina din Anglia şi veniţi pe drumurile Europei până aproape de graniţa cu România, treci de Budapesta încoace, pe parbrizul maşinii n-o să vezi niciun fluture, n-o să vezi niciun gândac şi aşa mai departe. Înseamnă că acolo agricultura este extrem de intensiv făcută. La noi în România, dacă te duci de la Bucureşti până la Constanţa sau de la Bucureşti la Piteşti, o să trebuiască să oprești în fiecare benzinărie ca să ștergi parbrizul. Ceea ce nu avem noi, România: nu avem toate suprafeţele, şi mă refer în primul rând la pajişti, nu le avem trecute în culturi ecologice.

Reporter: Eu aş spune că n-avem patalamaua, nu avem acel certificat care să ateste că este ecologic...

Aurel Simion: Da, dar ca să vă dau dvs. certificatul trebuie să veniţi la mine, să vă înregistrez şi să şi dovediţi, trebuie să treceţi printr-un organism de certificare...

Reporter: E vorba despre birocraţie? Probabil că de asta se feresc producătorii sau asociaţiile care au păşunile.

Aurel Simion: Nu cred că despre birocrație e vorba. Să vă dau un exemplu, sunt foarte implicat, şi e o chestie personală, în risipa alimentară. Un cămin de bătrâni trebuie să vină la noi doar cu un dosărel să se înregistreze ca operator primitor, receptor. De ce nu o fac? De ce avem doar 14 la nivel naţional? Numai eu am semnat 5-6 adrese către consiliile judeţene şi ar primi alimente mai mult gratuit. Ce pot eu să fac? O să mă duc şi în judeţe să-i rog să vină. La fel şi cu produsul ecologic. Trebuie să ceri, prima dată. Şi după aia să văd că este ecologic. Lucrurile astea va trebui să se întâmple, în minister nu durează, cel puţin de când sunt eu, exclus a plimba pe cineva, nu, sunt foarte transparent, uşa e deschisă. Nu mă ocup eu strict de produsul ecologic, dar n-am auzit să vină cineva şi să stea la coadă ca să înregistreze o păşune în sistem ecologic. Şi subvenţiile sunt altele, ajutorul este altul pentru producţia ecologică. Avem acum în lucru, pe Directiva nitriţi, dacă tot mă întrebaţi şi ţine de Green Deal, suntem în negociere acum cu Comisia Europeană referitor la acea bandă de teren pe care trebuie s-o lăsăm liberă, fermierul să nu folosească nitriţi sau nitraţi, îngrăşăminte pe – CE zice – 5 m, eu am zis de la 1 la 3 m, pentru că nu trebuie să iau şi din potenţialul agricol al fermierului, pentru că e vorba de acea bandă pe lângă râuri, pârâuri şi aşa mai departe, pentru că oricum, prin lege, cursurile de apă sunt protejate de 6-12 m. Dacă mai las şi eu 5 m, atunci unde mă duc?, fermierul ce face?, de unde-l despăgubesc pe diferenţa de producţie? Tot pe Green Deal avem în intenție crearea acelor benzi agrosilvice. De ce sunt bune aceste perdele? Nu numai că ele creează microclimat, nu numai că stopează şi vântul, stopează şi înzăpezirea, viscolul îl atenuează, dar mă interesează, ca agricultor, îmbunătăţirea proprietăţilor solului. Într-o agricultură intensivă nu mai dai răgaz solului să se ducă un microorganism, un gândac, o râmă să se ducă în jos, să creeze acele culoare, apa să se infiltreze, aerajul, rădăcinile şi aşa mai departe. Prin aceste perdele agrosilvice, este foarte bine că se îmbunătăţeşte structura solului, avem în lucru tehnic să ne spună specialiştii cam în câţi ani se îmbunătăţeşte structura solului, în aşa fel încât după – să zic – zece ani o desfiinţăm, o redăm agriculturii şi o mut mai încolo. Deci, ce trebuie să fac eu, minister? Să vin cu măsuri, pe fermieri să-i ajut pentru acea producţie nerealizată. Afirm cu tărie că fermierii noștri, în mare parte, sunt extrem de pricepuți, iar în mine, ca secretar de stat în Ministerul Agriculturii, vor găsi mereu un sprijin.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

După ce la finalul săptămânii trecute, vineri – 19 februarie 2021, Alianța pentru Agricultură și Cooperare a înaintat premierului României câteva soluții prin care fermierii să fie despăgubiți pentru pagubele înregistrate anul trecut din cauza secetei pedologice (https://revistafermierului.ro/din-revista/eveniment/item/4867-solutii-pentru-despagubirea-fermierilor-afectati-de-seceta-in-2020.html), luni – 22 februarie a transmis o scrisoare deschisă președinților Comisiior de Agricultură din Parlamentul României, în care se prezintă situația fermierilor români afectați de efectele pe care seceta pedologică extremă din anul 2020 le-a avut asupra culturilor de primăvară, solicitând amendarea Legii bugetului de stat pe anul 2021 prin includerea la plată a sumei reprezentând despăgubiri acordate producătorilor agricoli în caz de calamități naturale în agricultură prin intermediul creditelor bugetare.

„În cadrul întâlnirii pe care am avut-o în data de 26 ianuarie 2021 la sediul MADR cu domnul ministru Adrian Oros, am primit asigurări că sumele necesare efectuării plăților reprezentând despăgubiri pentru culturile de primăvară au fost cuprinse în propunerea de buget transmisă către Guvern și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi incluse și aprobate odată cu adoptarea Bugetului de Stat pentru anul 2021. Ne adresăm dumneavoastră (n.r. George Scarlat - președinte Comisia de Agricultură din Camera Deputaților și Adrian Chesnoiu - președinte Comisia de Agricultura din Senatul României) și colegilor dvs. membri ai celor două Comisii pentru Agricultură, pentru ca împreună să susțineți și promovați alocarea și plata acestor despăgubiri în regim de urgență. Fermierii, indiferent de dimensiunea exploatației au fost afectați de efectele secetei pedologice extreme și în lipsa unui produs de asigurare, nu au capacitatea financiară de a relua ciclul de producție. După cum știți, asiguratorii NU asigură seceta decât excepțional și nu pentru toate culturile și nici pentru toată suprafața agricolă cultivată. Deci, lipsa asigurărilor nu este imputabilă fermierilor, așa cum adesea se vehiculează în spațiul public. Fermierii sunt primii interesați să irige, iar lipsa infrastructurii primare de irigații nu este responsabilitatea lor, deși producătorii agricoli se implică alături de autorități în reabilitatea celor existente, contrar impedimentelor de ordin procedural. Acum trebuie să luăm măsuri urgente pentru a limita riscul de a nu se cultiva terenul sau de a se folosi tehnologie agricolă minimală, ceea ce va avea efect direct asupra producțiilor, ofertei pe piață și veniturilor obținute începând cu anul 2021. Gradul de expunere la insolvență în cazul exploatațiilor agricole care au fost afectate de secetă în anul 2020 este extrem de ridicat, majoritatea agricultorilor nefiind capitalizați ; aceștia achiziționează inputurile cu plata la recoltă sau se autofinanțează prin încheierea unor contracte tip futures pentru 30-35% din media de producție estimată și pentru care azi sunt obligați la plata unor penalități, generând astfel un efect de domino asupra comercianților de inputuri, traderilor de cereale, respectiv consumatorului, care va suporta majorarea de preț”, se specifică în scrisoarea transmisă de Alianța pentru Agricultură și Cooperare către Comisiile de Agricultură din Camera Deputaților și Senatul Românei. 
Din situațiile financiare aferente lunii decembrie 2020 și transmise către ANAF de către contribuabilii având cod CAEN 0111 rezultă o scădere a cifrei de afaceri cu peste 70% comparativ cu perioada similară anului 2019, pentru exploatațiile aflate în zonele afectate de seceta pedologică, arată reprezentanții Alianței.
Comparativ cu alte sectoare care au avut activitatea afectată de COVID-19 și au beneficiat de amânarea ratelor bancare, producția vegetală nu a avut de suferit ca urmare a acestei pandemii în mod direct, ci mai degrabă indirect, ceea ce a făcut fermierii neeligibili pentru măsura specifică de amânare a ratelor. Astfel, astăzi există numeroase exploatații agricole care, deși sunt considerate viabile, nu mai sunt finanțabile și nu pot solicita împrumuturi pentru capital de lucru cu scopul de a reînființa culturile de primăvară, pentru anul agricol 2021-2022. 
„Solicitarea noastră are și o latură socială, justificată de faptul că, în timp ce alte sectoare au disponibilizat angajați, contribuabilii având coduri CAEN diviziunea 01- Agricultură - nu au renunțat la angajați. 4,5% dintre salariații din România sunt angrenați în sectorul agricol, iar 40% dintre aceștia sunt afectați indirect de seceta pedologică severă și vor avea de suferit anul acesta datorită problemelor financiare ale angajatorilor-fermieri care au avut culturile de primăvară calamitate”, punctează Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Soluția propusă de Alianță este plata din credite bugetare.

Completarea proiectului Legii bugetului de stat aferent Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2021 astfel încât să fie cuprinse, așa cum au fost promise fermierilor, în mod public și pe toate canalele media, sumele necesare pentru acordarea despăgubirilor pentru culturile de primăvară afectate de seceta pedologică severă  din 2020, precum și sumele rămase restante pentru despăgubirile aferente culturilor de toamnă. „În acest sens, propunerea este ca: Anexa 2 - SINTEZA cheltuielilor pe surse de finanțare, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole, alineate după caz, pe anii 2019-2024, să se modifice astfel: MADR, Cap 8301, gr. 59 – Despăgubiri acordate producătorilor agricoli în caz de calamități naturale în agricultură: 2020 – credite bugetare de 930.000 mii lei, 2021 – credite bugetare 1.093.000 mii lei. Dată fiind gravitatea situației și urgența efectuării plăților către fermieri considerăm că despăgubirile pot să ajungă în conturile fermierilor până la sfârșitul lunii martie”, se arată în finalul scrisorii deschise a Alianței pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Potrivit precizărilor făcute de deputatul PSD, Valeriu Steriu, marți, 14 mai 2019, România poate produce îndeajuns de multă hrană, încât să satisfacă nevoile a circa 35 de milioane de oameni.

Cu ocazia conferinței regionale a Forumului privind Viitorul Agriculturii (FFA 2019), care a avut loc la București, politicianul a mărturisit că s-a ajuns la această cifră cu aportul specialiștilor Academiei Române, țara noastră fiind, în opinia sa, doar la jumătate din capacitatea de producție agricolă.

„Pe partea agricolă, România este doar la jumătate din capacitate și o spun realist. Sunt studii făcute recent care arată că țara noastră poate hrăni – o cifră exactă am reușit cu Academia Română s-o stabilim – 35 de milioane de oameni. Tot ce înseamnă teren agricol – nouă milioane de hectare – pot hrăni astăzi 35 de milioane de oameni. O facem pentru 15 milioane de oameni, mai importăm pentru patru-cinci milioane în fiecare an, ne completăm cu importuri, nu doar cu ceea ce nu facem, ci și cu ceea ce produce România, dar nu produce suficient”, a spus Valeriu Steriu.

Tot el a adăugat că suntem încă tributari producției agricole primare, ceea ce determină un deficit comercial masiv.

„Avem nevoie să transformăm mult mai mult produsele agricole. Producem multă materie-primă. Piața internă este mult prea mică decât ceea ce producem, dar transformăm foarte puține produse agricole în industria alimentară, către piața românească. Acesta este și motivul paradoxal pentru care o țară atât de agricolă cum este România, are un deficit comercial”, a mai adăugat deputatul PSD.

Tot în cadrul unei radiografii privind agricultura României din ultimele șapte decenii, Steriu a mai afirmat că problema comasării continuă să fie una care generează pierderi însemnate sectorului de profil.

„40% din terenul agricol încă nu este comasat, nu este încă rezolvat un cadastru care poate aduce mult mai mulți bani din folosirea acelui teren ca garanții sau ca avantaje în zona bancară. Odată cu comasarea și cu o creștere a suprafeței medii agricole, România, cu siguranță, își va crește și mai mult producția agricolă”, a punctat, de asemenea, Valeriu Steriu.

În context european, fără însă a scoate țara noastră din vizor, politicianul a recunoscut, cu amărăciune în glas, că blocul comunitar generează anual o risipă alimentară care atinge un nivel deloc de neglijat, și anume 150 de miliarde de euro.

„Producem mai mult și mai bine, dar, jumătate din ceea ce producem, aruncăm la gunoi. În acest context, 8% din încălzirea globală vine și din ceea ce înseamnă risipă alimentară. Aici, deocamdată, lucrurile stagnează la nivel mondial. Cifrele sunt absolut fabuloase, în sens negativ. Avem, în clipa de față, studii europene care arată că 150 de miliarde de euro este valoarea risipei alimentare, doar în Europa. Practic, mai mult decât bugetul pentru agricultură. Acest lucru pleacă din cele 88 de milioane de tone de mâncare produse”, a adăugat parlamentarul român.

O istorie a ultimilor 70 de ani

În urma unui studiu personal cu privire la ultimii 70 de ani de agricultură românească, Valeriu Steriu a descoperit o creștere semnificativă a sectorului, atât în ceea ce privește majorarea productivității, cât și referitor la diminuarea numărului de oameni care se ocupă cu acest tip de activitate.

„Putem fi optimiști pentru viitor. România a plecat, în 1950, cu șapte milioane de oameni implicați în agricultură, populație activă, care, practic, însemnau 74% din forța de muncă din agricultură. Astăzi, sunt două milioane de oameni implicați în agricultură, adică 27%; în continuare, foarte mulți, poate cea mai mare cifră din Europa, cu siguranță, dar care reușesc, într-adevăr, să modifice puțin aceste date ale prezentului”, a calculat deputatul PSD. „De la cinci milioane de tone de cereale produse în total în 1950, astăzi producem 31 de milioane de tone, adică de șase ori mai mult. La lapte a fost creștere spectaculoasă până în perioada 2000-2004, în ciuda limitărilor date de cotă. Europa o ținea în frâu în perioada respectivă. Ne-am oprit, astfel, la cele cinci milioane de tone de lapte, față de 1,8 milioane în 1950. Cel mai impresionant salt îl avem la porumb. De la două milioane de tone produse în 1950, ajungem la 19 milioane de tone produse în ultimii doi-trei ani. Spun eu, o cifră absolut impresionantă, de nouă ori mai mare”.

Partenerii FFA, în colaborare cu Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), au organizat conferința regională a Forumului privind Viitorul Agriculturii (FFA) la Hotel Intercontinental din București, marți, 14 mai a.c.

Evenimentul s-a dorit a fi o continuare a Forumului care a avut loc în data de 9 aprilie, la Bruxelles, sub auspiciile Președinției României la Consiliul Uniunii Europene (www.forumforagriculture.com).
Dezbaterea de la București s-a concentrat asupra unor subiecte demne de atenția deținătorilor de terenuri, fermieri, ecologiști și factori de decizie politică. Conferința a început cu o sesiune politică la nivel înalt pe tema schimbărilor climatice, urmată de o dezbatere privind prioritățile agricole și de mediu ale Președinției României la Consiliul Uniunii Europene.

Publicat în România Agricolă

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

biofest grafica

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista