Piedicile legislative introduse de Ungaria în ceea ce privește cumpărarea de terenuri arabile de către resortisanții străini din alte state membre ale blocului comunitar încalcă drepturile de bază prevăzute de legislaţia europeană, a decis marţi, 21 mai 2019, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), anunță Bloomberg.

„Ungaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care decurg din principiul liberei circulații a capitalului şi a prevederilor referitoare la dreptul de proprietate, asumate în conformitate cu legislaţia blocului comunitar”, a decis CJUE.

Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) nu poate fi contestată.

În urmă cu doi ani, Comisia Europeană (CE) a chemat în instanță statul maghiar, pe motiv că autorităţile de la Budapesta au adoptat norme care restricţionează, în mod ilegal, drepturile investitorilor străini de a achiziţiona terenuri arabile şi afectează valoarea investiţiilor lor. Cazul datează din 2014, atunci când Executivul comunitar a trimis Ungariei o scrisoare de notificare oficială, urmată, un an mai târziu, de o opinie argumentată în care a cerut Ungariei să îşi modifice legislaţia în linie cu legislaţia UE.

În anul 2013, Ungaria a adoptat un act legislativ conform căruia dreptul de uzufruct asupra terenurilor agricole din Ungaria poate fi acordat sau menţinut numai persoanelor care au legături de familie cu proprietarul terenului agricol respectiv. Conform acestui act legislativ, dreptul de uzufruct al unei persoane care nu are astfel de legături de familie cu proprietarul poate fi anulat începând cu data de 1 mai 2014.

În replică, CE a apreciat că, prin anularea drepturilor de uzufruct, Ungaria a încălcat principiul liberei circulaţii a capitalului şi drepturile de proprietate. Conform vocilor autorizate ale Executivului comunitar, contractele originale erau supuse unei perioade de tranziţie de 20 de ani, ceea ce înseamnă că urmau să expire la 1 ianuarie 2033, iar noua lege a eliminat această perioadă, ceea ce înseamnă că toate contractele investitorilor au fost încheiate la 1 mai 2014, fără despăgubiri.

„Deprivarea de proprietate” prevăzută în legislaţia ungară contestată „nu poate fi justificată pe motiv că este în interesul public şi nici prin orice aranjamente prin care o despăgubire corectă este plătită la timp”, a decis CJUE.

Sursa informației: agenția Agerpres

Foto credit: Piero Lusso

Publicat în International

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) anunță că s-a încadrat în termen atunci când a depus cererea de anulare a deciziei Comisiei Europene (CE) privind o corecție financiară de 80.032.703 euro aplicată țării noastre.

Precizările sunt date publicității după ce au apărut informații despre faptul că Tribunalul UE a respins solicitarea României pentru anularea hotărârii CE de punere în aplicare a acestor corecții.

„Cu privire la informațiile vehiculate în presă, referitoare la cauza T-530/18, Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene face următoarele precizări: Sub aspect juridic, Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene consideră că cererea introductivă a respectat normele de drept procesual ale UE, în contextul în care Decizia 2018/873 a fost notificată României la data de 14.06.2018 și publicată în JOUE la data de 15.06.2018, iar textul notificat era incomplet, aspect recunoscut chiar de Tribunalul UE la punctele 50, 53 si 55 din Ordonanța de respingere din data de 30 aprilie 2019”, au transmis reprezentanții MAE printr-un comunicat de presă publicat pe site-ul propriu miercuri, 1 mai 2018.

Vocile autorizate ale MAE mai precizează că la termenul de două luni pe care România îl avea la dispoziție pentru cererea anulării Deciziei CE din 15 iunie 2018, în cazul țării noastre se adaugă 14 zile, potrivit Regulamentului de procedură al Tribunalului UE, plus 10 zile, din considerente de distanță.

„În acest sens apreciem că, odată cu publicarea, a fost exclusă teza din Tratat referitoare la notificarea actului, astfel încât termenul de 2 luni pentru introducerea acțiunii în anulare, care face obiectul cauzei T-530/18, a început să curgă de la data publicării Deciziei 2018/873 în JOUE (15.06.2018), la care se adaugă cele 14 zile prevăzute de articolul 59 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Termenului astfel calculat i se adaugă 10 zile – termen invariabil pentru considerente de distanță, prevăzut de articolul 60 din același Regulament”, precizează sursa citată.

Ca atare, susține MAE, analiza realizată la nivelul Agentului Guvernamental pentru Curtea de Justiție UE indică faptul că introducerea acțiunii în anulare formulată pe 7 septembrie 2018 de România a fost făcută cu respectarea termenelor.

„În concluzie, din analiza efectuată la nivelul Agentului Guvernamental pentru CJUE rezultă că acțiunea în anulare formulată de România la data de 07.09.2018 a fost introdusă cu respectarea termenelor. Acest aspect urmează a fi supus atenției CJUE prin recursul ce va fi formulat în cauză. Potrivit art. 56 din statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, deciziile Tribunalului sunt susceptibile de recurs la CJUE, termenul pentru exercitarea căii de atac fiind de 2 luni de la notificarea lor, iar autoritățile române urmează să uziteze de acest drept, dat fiind faptul că, în cauză, Tribunalul UE nici nu a organizat o dezbatere orală a cauzei”, conchide sursa menționată.

Cauză și efect

Anul trecut, în data de 13 iunie, Executivul de la Bruxelles a decis să aplice țării un set de corecții financiare, din cauza unor nereguli legate de fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală, din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Țara noastră a răspuns printr-o acțiune de anulare a deciziei CE.

Conform informațiilor apărute în presă, citate de Mediafax, Tribunalul UE a respins solicitarea făcută de România, motivând că MAE nu s-a încadrat în termenul depunerii contestației.

Acțiunea pentru anularea hotărârii CE în cazul României a fost depusă pe 7 septembrie 2018, printre cei implicați în demers fiind și Costin-Radu Canțăr, subsecretar de stat în cadrul MAE, numit pe 16 mai 2018 în funcția de agent guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene și a Curții de Justiție a Asociației Europene a Liberului Schimb.

Potrivit Cauzei T-530/18 publicată pe Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, România a solicitat Tribunalului următoarele: „Anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) nr. 2018/873 din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR): a) în ceea ce privește submăsura 1a integral (suma de 13.184.846,61 € aferentă anilor 2015 și 2016); b) în ceea ce privește submăsurile 3a, 5a, 3b, 4b integral (suma de 45.532.000,96 € aferentă anilor 2014, 2015 și 2016) și în subsidiar, parțial pentru perioada anterioară datei de 19 septembrie 2015 (suma de 21.315.857,50 €); obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată”.

În total este vorba despre suma de 80.032.703 euro pentru fonduri europene în cazul României, pentru perioada 2014-2016.

În cererea de anulare, partea română susține că primul motiv, întemeiat pe exercitarea necorespunzătoare a competenței Comisiei Europene de a exclude sume de la finanțarea de către Uniunea Europeană, precizând că CE a încălcat Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea Politicii Agricole Comune (PAC).

„Prin aplicarea corecțiilor stabilite prin Decizia 2018/873, Comisia și-a exercitat competența de o manieră necorespunzătoare, cu încălcarea prevederilor articolului 52 din Regulamentul 1306/2013, precum și cu încălcarea principiilor protecției așteptărilor legitime și securității juridice. Decizia atacată încalcă articolul 52 din Regulamentul 1306/2013 întrucât instituția UE, în urma discuțiilor purtate cu autoritățile române, a aprobat, prin decizie, revizuirea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR), exprimându-și consimțământul cu privire la măsurile incluse în PNDR, inclusiv cu privire la metodologiile aferente plăților privind submăsurile 1a, 3a, 5a, 3b și 4b din cadrul măsurii 215 – Plăți în favoarea bunăstării animalelor. Decizia de aprobare a revizuirii PNDR este un angajament juridic și conduce la realizarea plăților din bugetul UE”, se arată în contestația depusă de România la Tribunalul UE.

Totodată, sursa citată precizează că „autoritățile române au efectuat plăți conform aprobării Comisiei. În acest context, decizia de aplicare a corecțiilor este nelegală”.

Al doilea motiv invocat de partea română este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

„România consideră că instituția UE a încălcat obligația sa de motivare prevăzută de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât, în cazul submăsurii 1a, Comisia nu a argumentat suficient și adecvat: poziția sa oscilantă în ceea ce privește neregulile constatate și tipul corecției aplicate; respingerea argumentelor și explicațiilor furnizate de autoritățile române în ceea ce privește presupusa supracompensare; de ce a ales să aplice o rată forfetară pentru neregulile constatate, iar nu una calculată”, potrivit sursei menționate.

Publicat în International

Luni, 29 aprilie 2019, Comisia Europeană (CE) şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) au lansat un pachet de credite în valoare de un miliard de euro destinat, în special, tinerilor fermieri, a anunțat Executivul de la Bruxelles.

„Accesul la finanţare este esenţial şi prea adesea un obstacol pentru tinerii care doresc să se alăture profesiei. 11% dintre fermierii europeni au vârsta sub 40 de ani, iar sprijinirea tinerilor fermieri în acest sector este o prioritate pentru Comisa Europeană”, a precizat Phil Hogan, comisarul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

În 2017, 27% din cererile de împrumut depuse de tinerii fermieri din UE băncilor au fost respinse, în comparaţie cu 9% pentru alte ferme.

Pachetul de un miliard de euro anunţat de comisarul pentru agricultură Phil Hogan şi vicepreşedintele BEI, Andrew McDowell, are ca scop creşterea accesului la finanţatre pentru fermierii din UE, în special pentru tinerii fermieri.

Programul va fi administrat la nivel de stat membru de către băncile şi societăţile de leasing care operează în întreaga UE. Băncile participante ar trebui să se alinieze cu suma angajată de BEI, crescând astfel suma totală la un potenţial de 2 miliarde de euro, iar prioritatea ar trebui acordată tinerilor fermieri.

Programul va avea rate ale dobânzilor mai mici, perioade de grație de până la 5 ani, perioade mai lungi de rambursare a întregului împrumut, de până la 15 ani, dar şi flexibilitate, în funcţie de condiţii, pentru a răspunde volatilităţii preţurilor din sectorul agricol.

Acest nou program de creditare face parte dintr-o „Inițiativă comună vizând fermierii tineri” a Comisiei Europene împreună cu BEI, care urmărește să reunească sprijinul acordat prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) cu mijloacele financiare și expertiza BEI. În plus față de pachetul de creditare, ea include utilizarea continuă a granturilor FEADR pentru fermierii tineri și pentru întreprinderile nou-înființate, care pot fi utilizate ca subvenții pentru rata dobânzii sau pentru asistență tehnică, în combinație cu instrumente financiare. În plus, BEI și Fondul european de investiții (FEI) oferă sprijin consultativ și expertiză autorităților de management.

Publicat în Finantari

Pentru perioada 2019-2020 aferentă programului Uniunii Europene (UE) de distribuire a laptelui în şcoli, Comisia Europeană (CE) i-a alocat României 10,815 milioane de euro, faţă de 10,743 milioane de euro (aprobate pentru anul școlar 2018-2019), în timp ce totalul alocat pentru programul UE de încurajare a consumului de fructe şi legume în şcoli a rămas nemodificat, la 6,866 milioane de euro.

Executivul comunitar a menționat într-o informare oficială că peste 20 de milioane de copii din aproximativ 159.000 de şcoli au participat, în anul şcolar 2017-2018, la programul UE de încurajare a consumului de lapte, fructe şi legume în şcoli. În perioada amintită, o cantitate totală de 255.500 de tone de fructe şi legume proaspete şi 178 de milioane de litri de lapte au fost distribuite şcolarilor europeni graţie unei sume de peste 182 de milioane de euro de la bugetul UE.

„Graţie acestui program, tinerii noştri cetăţeni pot beneficia de produse alimentare hrănitoare, sigure şi de calitate ridicată, pe care fermierii europeni le produc, şi, în acelaşi timp, pot învăţa de unde provin aceste produse”, a afirmat Phil Hogan, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

În plus față de deciziile ce ţin de modul de implementare a programului, cum sunt alegerea activităţilor didactice tematice sau a altor produse agricole ce pot fi distribuite copiilor, statele membre au posibilitatea de a suplimenta ajutorul UE cu un ajutor naţional pentru finanţarea programului.

Repartizarea sumelor de la nivel județean la nivel local

Miercuri, 6 februarie a.c., deputații votau pentru un proiect referitor la „Programul pentru școli al României pentru anul școlar 2018-2019”, astfel încât sumele de la nivel județean alocate achiziției de fructe și/sau legume proaspete, lapte natural de consum și/sau produse lactate fără adaos de lapte praf pentru elevi urmează să fie repartizate la consiliile locale ale comunelor și orașelor.

Din postura de for decizional, Camera Deputaților a votat cu 250 „pentru”, 3 „împotrivă” și 5 „abțineri” proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului (OUG) 94/2018 pentru completarea art. 3 din OUG 13/2017 privind aprobarea participării României la Programul pentru şcoli al Uniunii Europene.

Proiectul de act normativ are ca obiect de reglementare completarea art. 3 din OUG 13/2017, cu un nou alineat. Noua formulă legislativă are în vedere sporirea ritmului de implementare a Programului pentru școli al României pentru anul școlar 2018-2019, prin identificarea unor soluții de derulare cu operativitate a procedurilor de achiziție de fructe și/sau legume proaspete, lapte natural de consum și/sau produse lactate fără adaos de lapte praf, prin prevederi exprese privind repartizarea sumelor de la nivel județean la nivel local, respectiv consiliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor și ale sectoarelor municipiului București, aflate în imposibilitatea derulării programului în școlile de pe raza lor teritorială.

Publicat în Finantari

În raportul special nr. 04/2019, intitulat „Sistemul de control pentru produsele ecologice s-a îmbunătățit, dar persistă unele provocări”, Curtea de Conturi Europeană (ECA) recunoaște faptul că prețurile pe care consumatorii le plătesc pentru produsele care poartă sigla ecologică a UE sunt uneori semnificativ mai mari decât cele pentru produsele convenționale.

De asemenea, în același raport se scrie negru pe alb că „nu există teste științifice cu ajutorul cărora să se poată stabili dacă un produs este sau nu este ecologic”, respectiv că „trasabilitatea până la producătorul agricol nu era posibilă pentru multe produse, în timp ce, pentru altele, acest proces de urmărire a durat mai mult de trei luni”.

„Prin urmare, un sistem de control solid care acoperă întregul lanț de aprovizionare, de la producători până la procesatori, importatori și distribuitori de alimente, este esențial pentru a oferi consumatorilor siguranța că produsele ecologice pe care le cumpără sunt cu adevărat ecologice. Comisia Europeană (n.r. - CE) joacă un rol central în supervizarea sistemului de control”, se precizează în sinteza raportului, transmisă joi, 14 martie 2019, la redacție.

Potrivit precizărilor lui Nikolaos Milionis, membrul ECA responsabil de raport, CE ar trebui să colaboreze strâns cu statele membre ale Uniunii Europene (UE), astfel încât populația să aibă încredere în sigla ecologică a blocului comunitar.

„Atunci când consumatorii cumpără produse ecologice, aceștia se bazează pe faptul că normele privind producția ecologică au fost aplicate în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, indiferent dacă produsele respective sunt obținute în UE sau sunt importate”, a declarat Milionis. „Comisia ar trebui să colaboreze cu statele membre pentru a remedia deficiențele rămase și pentru a face sistemul de control să devină cât mai eficace posibil – acest lucru este esențial pentru menținerea încrederii consumatorilor în sigla ecologică a UE.”

Audit la audit. Controlăm țările terțe exportatoare de produse ecologice, dar degeaba

Raportul denumit sugestiv „Sistemul de control pentru produsele ecologice s-a îmbunătățit, dar persistă unele provocări” este rezultatul unui audit de urmărire subsecventă a situației punerii în aplicare a recomandărilor formulate în Raportul special nr. 9/2012 al Curții, intitulat „Audit privind sistemul de control care reglementează producția, procesarea, distribuția și importurile de produse ecologice”, audit în cadrul căruia ECA a efectuat vizite în Regatul Unit, Germania, Italia, Spania, Franța și Irlanda.

Auditul în cauză a vizat într-o mai mare măsură regimurile de import. Anul trecut, blocul comunitar a importat produse ecologice din peste 100 de țări terțe. ECA a constatat că CE a început să viziteze organisme de control din țările care exportă produse ecologice către UE. De asemenea, ECA a identificat deficiențe în controalele efectuate de statele membre cu privire la loturile care intră pe teritoriul acestora și a constatat că, în unele state membre, controalele efectuate de organismele de control cu privire la importatori erau în continuare incomplete.

Conform aceluiași document, ECA a efectuat un exercițiu de trasabilitate pentru produsele ecologice. În pofida îmbunătățirilor înregistrate în ultimii ani, în special în UE, Curtea a constatat că trasabilitatea până la producătorul agricol nu era posibilă pentru multe produse, în timp ce, pentru altele, acest proces de urmărire a durat mai mult de trei luni.

Nu în ultimul rând, autorii raportului precizează în sinteza pusă la dispoziția noastră că utilizarea măsurilor de asigurare a respectării normelor pentru sancționarea neconformităților nu a fost armonizată la nivelul întregii UE, iar autoritățile și organismele de control ale statelor membre au comunicat uneori cu întârziere cazurile de neconformitate.

Ca soluții la problemele depistate, ECA recomandă CE să remedieze deficiențele rămase în sistemele de control ale statelor membre și în raportare, să își îmbunătățească activitatea de supraveghere a importurilor, inclusiv printr-o mai bună cooperare cu organismele de acreditare și cu autoritățile competente ale altor piețe importatoare semnificative, respectiv să efectueze controale de trasabilitate mai cuprinzătoare pentru produsele ecologice.

Curtea prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care Curtea le formulează în rapoartele sale sunt puse în practică. Acest nivel ridicat de acceptare a recomandărilor subliniază beneficiile pe care activitatea Curții le aduce cetățenilor UE.

Publicat în Piata agricola

Chiar dacă Uniunea Europeană (UE) limitează utilizarea anumitor pesticide pe baza unor criterii de periculozitate, în opinia Curții Europene de Conturi (ECA) este posibil ca reziduuri provenite de la astfel de producție de protecție a plantelor să fie tolerate în produse importate în UE, în cazul în care o analiză a riscurilor a arătat că nu există niciun pericol pentru consumatori, se menționează în Raportul special nr. 2/2019, intitulat „Pericolele chimice din hrana noastră: politica UE în materie de siguranță alimentară ne protejează, dar se confruntă cu provocări”.

În opinia Curții, cadrul juridic care reglementează substanțele chimice din produsele alimentare, hrana pentru animale, plante și animale vii este în continuare în lucru și nu a fost încă implementat la nivelul preconizat de legislația UE în domeniul producției alimentare.

În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), care asigură consultanță științifică pentru a sta la baza procesului de elaborare a politicilor europene, înregistrează întârzieri în activitățile sale în ceea ce privește substanțele chimice. Această situație afectează funcționarea corespunzătoare a unor componente ale sistemului, precum și sustenabilitatea modelului în ansamblu.

„Siguranța alimentară constituie o prioritate importantă pentru UE, îi afectează pe toți cetățenii și este strâns legată de activitatea comercială”, a precizat domnul Janusz Wojciechowski, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de acest raport. „Sistemul actual al UE se confruntă însă cu o serie de incoerențe și dificultăți”.

Conform aceluiași document, unele state membre ale blocului comunitar controlează anumite substanțe chimice mai frecvent decât pe altele, iar cadrele juridice ale acestora sunt atât de vaste, încât autoritățile publice estimează că este dificil pentru ele să se achite de toate responsabilitățile care le revin.

ECA recomandă o mai mare integrare a sistemelor de control din sectorul privat

Potrivit Curții, controalele desfășurate de organisme publice nu pot reprezenta decât o mică parte din totalul controalelor efectuate, iar cea mai bună soluție pentru ca modelul UE să rămână credibil este completarea sistemelor de control public cu sisteme de control din sectorul privat. Or, sinergiile dintre cele două tipuri de sisteme au început să fie analizate abia recent.

Curtea a identificat, de asemenea, limitări ale sistemului de control, întrucât statele membre întâmpină dificultăți în a determina natura măsurilor coercitive care trebuie luate în cazuri de neconformitate.

Politica UE în materie de siguranță alimentară vizează garantarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și a sănătății umane, precum și protecția cetățenilor UE împotriva a trei tipuri de pericole care pot fi prezente în produsele alimentare: pericole fizice, pericole biologice și pericole chimice. Acest audit s-a concentrat pe pericolele chimice.

De aceea, ECA recomandă Comisiei Europene (CE) să evalueze schimbările care ar putea fi aduse legislației care reglementează pericolele chimice, ținând seama de capacitatea de a aplica această legislație în mod uniform.

De asemenea, CE trebuie să încurajeze în continuare complementaritatea, astfel încât autoritățile publice din statele membre să se poată baza pe controalele efectuate de sectorul privat.

Totodată, Comisia trebuie să explice care sunt măsurile pe care le va lua cu privire la reziduurile de pesticide prezente în produsele alimentare pentru a păstra același nivel de asigurare atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele importate, menținând în același timp conformitatea cu normele Organizației Mondiale a Comerțului.

Nu în ultimul rând, însă poate cel mai important aspect, Comisia trebuie să furnizeze statelor membre orientări suplimentare cu privire la aplicarea măsurilor coercitive și să își consolideze procedurile de monitorizare a conformității cu normele alimentare ale UE.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, cetățenii europeni beneficiază de unul dintre cele mai ridicate niveluri de asigurare din lume cu privire la siguranța hranei pe care o consumă. Forța modelului UE se bazează pe o structură de guvernanță în care responsabilitățile sunt împărțite între cele două agenții descentralizate ale UE și Comisie. Acest fapt permite separarea evaluării riscurilor de gestiunea riscurilor, astfel: obiectivul de a evalua siguranța substanțelor chimice înainte ca acestea să fie utilizate în lanțul alimentar, respectiv alocarea clară a responsabilităților între sectorul privat și autoritățile publice de control.

Pe lângă aceasta, pentru a garanta faptul că produsele alimentare importate în UE respectă aceleași standarde înalte de siguranță, UE solicită țărilor terțe să respecte standardele sale.

Publicat în International
Miercuri, 09 Ianuarie 2019 14:21

3,9 milioane euro pentru combaterea PPA

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a primit de la Comisia Europeană (CE) a doua tranșă, în valoare de 3,9 milioane de euro, pentru combaterea pestei porcine africane, a anunțat instituția.

Cuantumul face parte din grantul în valoare de 34.278.750 de euro reprezentând contribuția financiară a Uniunii Europene (UE) la acțiunile angajate de țara noastră pentru combaterea bolii și care a fost virată în data 28 decembrie.

Această plată a fost efectuată în condițiile în care Decizia „SANTE/EM/AH/2018/ASF/RO”, de acordare a subvenției permite plata unui avans de până la 50% și plățile ulterioare.

Potrivit anunțului făcut, CE va efectua următoarea tranșă din avans atunci când situația bugetară o va permite.

Conform celor mai recente date, pesta porcină africană evoluează în 301 localități din 19 județe, cu un număr de 1.145 de focare (dintre care 19 în exploatații comerciale) și 558 de cazuri la mistreți.

În total, au fost eliminați 364.212 porci afectați de boală. Până vineri, 28 decembrie, au fost stinse 12 focare în județul Satu Mare și un focar în județul Dâmbovița. De asemenea, unitatea de procesare a cărnii aparținând societății SC Carniprod SRL și-a reluat activitatea, în data de 14 august 2018.

Publicat în Știri interne

Mihai Țurcanu, eurodeputatul român care din postura de raportor din partea Comisiei IMCO (Piață Internă și Protecția Consumatorilor) a reușit să obțină un acord provizoriu cu privire la revizuirea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele, a recunoscut că, până la urmă, Politica Agricolă Comună (PAC) post-2020 va veni aproape sigur la pachet cu plafonarea subvențiilor.

Conform afirmațiilor făcute de acesta miercuri, 28 noiembrie 2018, chiar dacă există în continuare dezbateri cu privire la propunerea de plafonare a plăților directe acordate în agricultură după 2020, din luările de cuvânt ale reprezentanților grupurilor politice din PPE reiese clar că va fi impusă această limitare a subvențiilor acordate agricultorilor.

El spune că marii fermieri au fost ajutați până acum, „foarte mult”, iar majoritatea dintre ei au reușit să se modernizeze „extrem de mult”, astfel că, a mai precizat europarlamentarul, el nu poate fi de acord cu ideea de faliment în agricultură dacă se plafonează plățile.

„Sunteți prea buni. Aveți cea mai bună tehnică, cele mai bune tractoare, cele mai bune combine, pământul este deja îmbunătățit. Ce facem cu cei mici și mijlocii care nu au putut reuși? Au demonstrat asta. Este o diferență enormă între producția marilor fermieri și cea a celor amintiți anterior”, a spus Mihai Țurcanu.

Marți, 20 noiembrie 2018, eurodeputatul Mihai Țurcanu reușea o negociere finală cu Consiliul European (ConsEu), astfel încât să se poată concluziona că limita maximă de cadmiu admisă ca prezentă în produsele fertilizante – 20 de miligrame pe kilogram produs –, susținută prin interpuși de interesele rusești, nu trebuie să rămână așa, ci să fie de 60 mg/kg.

Dacă raportul ar fi trecut conform intereselor Rusiei, susținute de țările vestice ale Uniunii Europene (UE), și anume în favoarea unei încărcături de cadmiu de maximum 40 mg/kg, iar apoi cu tranziție spre 20 mg/kg, România și alți producători din Europa Centrală și de Est ar fi fost dependenți de piața rusă, susține Mihai Țurcanu. Analiștii ruși știau ce avea să se întâmple, astfel că au achiziționat tot ceea ce înseamnă depozite de roci fosfatice cu un nivel scăzut de cadmiu. Un simplu exercițiu al minții ne-ar fi dat de înțeles monopolul astfel instaurat. Probabil, industria și agricultura din România ar fi avut acces la produs fertilizant foarte scump.

Materia primă din care se fac complexele pentru agricultură se obține din roci fosfatice. Acele roci sunt exportate de țări arabe (în mare parte, de Maroc) către industria de profil din România și către cele din țările vecine. Conform măsurătorilor făcute, rocile provenite de acolo nu au un nivel al cadmiului mai mic de 60 mg/kg.

Pentru Regulamentul „Țurcanu”, eurodeputatul român a negociat cu președinția estoniană, cu cea bulgară (cu care ajunsese la un „deal”, dar nu și cu CE) și, acum, cu președinția austriacă, unde se credea că va fi cel mai greu. Totuși, s-a reușit să se obțină un acord, bineînțeles prin strategii de tot felul. Inclusiv prin mesajul nespus că raportul român și echipa din umbră pot definitiva acest dosar și cu președinția română, care și ea trebuie să încheie niște dosare puternice și să fie una de succes.

De câte ori sosește la Parlamentul European (PE) o propunere legislativă, comisia care se ocupă cu subiectul propunerii întocmește o recomandare pe care o vor vota toți eurodeputații. De exemplu, dacă este vorba de transportul animalelor de fermă, raportul va fi întocmit în Comisia pentru agricultură; dacă este vorba de comerțul cu Canada, propunerea merge în Comisia pentru comerț internațional.

Comisia numește un eurodeputat pentru întocmirea raportului. Acesta, cunoscut sub numele de raportor, consultă grupurile politice și experți în domeniu, uneori în cadrul unor audieri publice. Pe baza informațiilor primite, deputatul sau deputata scrie un raport, cu modificări, care este votat în comisie, apoi în plen, de către toți eurodeputații.

Revista Fermierului: De ce s-a dorit modificarea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele destinate agriculturii?

Mihai Țurcanu: După 15 ani, Comisia Europeană (CE) a considerat că Regulamentul 2003/2003 privind îngrășămintele nu mai este de actualitate și că trebuie să ne adaptăm noilor cerințe de piață. Vechiul act normativ nu era deschis la tot ceea ce este inovativ în prezent. Spre exemplu, gunoiul de grajd sau nămolurile din stațiile de epurare nu erau considerate, înainte, îngrășăminte.

S-a mai desprins ideea că îngrășămintele actuale sunt pline de metale grele, care ar putea dăuna sănătății consumatorilor noștri; s-au căutat soluții. CE a venit cu un draft de raport și l-a transmis Parlamentului, la Comisia IMCO – Piață Internă și Protecția Consumatorului. Acolo, noi am amendat raportul și l-am votat în plenul Parlamentului. Numai că, acolo, chestiunile esențiale au picat la 10-15 voturi. Era o luptă între vest și est. Vesticii, neavând o industrie foarte bine dezvoltată, subiectele respective nu prezentau pentru ei un interes, astfel că nu și-au dat seama de importanța acestui fenomen. Pentru noi, cei din Europa de Est, dimpotrivă, pentru că veneam la pachet cu fabrici cum este și Azomureș sau polonezii, care dețin o companie de stat și vreo cinci-șase fabrici de anvergură.

R.F.: Și am putea adăuga nevoia puternică de a amenda solul.

M.Ț.: S-a pornit de la premisa ca nivelul de cadmiu din îngrășăminte să fie coborât spre 20 de miligrame de cadmiu pe kilogram, în condițiile în care, până acum, fusese valabil sistemul „no limit”. Ca termen de comparație, celelalte state terțe cu care noi suntem parteneri comerciali (...) Noua Zeelandă, acolo cea mai mică limită este cea de 260 mg de cadmiu pe kilogram, iar în Australia – 250 mg pe kilogram. Noi propuneam o țintă extrem de îndrăzneață, care ar fi putut să afecteze grav industria producătoare de îngrășăminte pentru fermierii europeni.

Care era pericolul – resursele naturale (materia primă) au „migrat” către Rusia, prin depozite de roci fosfatice, în condițiile în care principalii furnizori sunt țări africane, cu preponderență Maroc și Tunisia. Revenind, în depozitele lor rușii dețineau materie primă, culmea, cu 20 de miligrame cadmiu pe kilogram. Între timp, aceștia achiziționaseră și alte depozite pe glob, crezând că, astfel, vor deveni lideri ai comerțului cu rocă fosfatică. Nu puteam accepta să fim dependenți doar de o singură sursă de aprovizionare. De aceea, am zis să fim corecți, iar firmele noastre implicate să aibă la dispoziție o ofertă mai largă.

Ne-am zbătut, am agreat subiectul în trialog, am negociat cu trei președinții ale Consiliului UE (ConsEU), au lăsat ei, am lăsat și noi; asta înseamnă compromis, consens. Astfel, în data de 20 noiembrie 2018, toată lumea a picat de acord și s-a stabilit, printre altele, ca limita superioară a nivelului de cadmiu aflat în fertilizanți să fie de 60 mg pe kilogram. După intrarea în vigoare a Regulamentului revizuit, peste trei ani de la momentul votării în plen și peste alți patru ani, se va putea lua o decizie dacă acest raport se va rediscuta sau nu, în funcție de apariția unor noi tehnologii de decadmiere.

Și pe denumire ne-am luptat foarte mult. Nouă ne-ar fi plăcut să spunem „îngrășăminte folosite în agricultură”. Ei au zis nu, ele sunt mai mult de atât. Ca urmare, în întâlnirile tehnice și în negocierile politice, am lăsat „produsele fertilizante”.

R.F.: De când va intra în vigoare modificarea Regulamentului 2003/2003?

M.Ț.: Noi prognozăm că se va vota în martie 2019, în actuala legislatură, și peste trei ani va fi obligatoriu pentru toți factorii implicați.

Poziția Guvernului României - „Fără plafonare”, una proastă

Revista Fermierului: Am vorbit de trialog între CE, PE și ConsEU în ceea ce privește Regulamentul 2003/2003. Cum va fi implicat acest proces în discuțiile privind viitoarea PAC? Guvernul României, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, afirmă că nu este de acord cu plafonarea.

Mihai Țurcanu: Într-un mod similar cu cel al dosarului în care am fost eu raportor. În raportul meu, am avut onoarea și norocul că eram raportor plin. Eu dictam tempoul, când trebuie să accelerez negocierile sau când să le liniștesc. Oamenii sunt peste tot la fel.

Am avut momente în întâlnirile tip „shadow meeting” unde „i-am urcat pe pereți” pe cei cu care discutam, doar să le arăt că depind de mine și că dacă nu sunt de acord și cu propunerile noastre, eu pot duce raportul în plen și fără susținerea socialiștilor sau a celor din ALDE. Au realizat pericolul respectivii eurodeputați că nu pot obține pentru țările lor nimic din ceea ce își doreau, astfel că nu au mai fost atât de reticenți la negocieri.

Revenind la problemele noastre, cunoaștem poziția guvernului. Este o poziție proastă și o strategie proastă. Dacă spui nu de la începutul negocierilor, aproape că nu mai ai ce negocia. Rămâi încorsetat în acea propunere pe care tu o faci – NU plafonare. Ceilalți vor continua negocierile, vor găsi soluțiile de compromis, iar tu vei rămâne pe afară.

Într-adevăr – Guvernul României a spus – NU plafonare – și invocă faptul că 70 la sută din producțiile din agricultură sunt făcute de fermierii mari care ar putea fi afectați. Am încercat să argumentăm și noi în acel mod, în Comisiile de agricultură sau în grupurile politice de care aparținem. Colegii mei dețin însă niște date atât de exacte, că pe de rost ne-a explicat reprezentantul comisarului cum nu vor fi afectați decât trei la sută dintre producători și sunt soluții viabile și pentru aceia, în cazul implementării sistemului de plafonare a plăților.

Ni s-a atras atenția să ținem cont și de aceia care, până acum, au fost niște oportuniști și, prin această subvenție, nu sunt investitori reali, ci consumatori și exportatori de bani. Vorbim de acele fonduri de investiții care nu numai în România se poziționează, ci merg peste tot, acolo unde plățile directe sunt apetisante pentru ei. De fapt, ce fac aceștia? Își cumpără pământurile pe bani europeni.

R.F.: Și totuși, marea majoritate a fermierilor români afirmă că ne paște „pericolul plafonării”. Reprezintă acest proces un pericol pentru ei?

M.Ț.: Nu este niciun pericol. Eu zic că este greșit să spunem „pericolul plafonării”. Nu. Va fi o plafonare, respectând însă principiul regresivității. Mai exact, toate cheltuielile colaterale ale unui fermier, cât este el de mare sau mic, vor fi în afara acestei sume de 100.000 de euro. Cu alte cuvinte, dacă un fermier mare are diverse cheltuieli – salarii, impozite etc. - de 90 la sută din total buget, închipuiți-vă că sumele respective sunt asigurate de CE. De asemenea, există și un venit sigur de 100.000 de euro. Fermierii noștri trebuie să fie cinstiți și să comunice exact ce cheltuieli au pe principiul regresivității. Acestea vor fi acoperite, plus 100.000 de euro.

R.F.: Am avea nevoie de un raportor plin pe un dosar care implică agricultura?

M.Ț.: Da, dar este foarte greu să-l obținem. Nu cred că are cineva atâta anvergură în prezent să poată fi raportor plin pe un dosar atât de important.

R.F.: De-a lungul președinției rotative a ConsEU, ar putea România să-și susțină interesele, cel puțin pe zona de agricultură?

M.Ț.: Puteam stabili anumite aspecte ca priorități, dacă dosarele gestionate erau în faza de închidere. Dacă este la debut un dosar, nu prea ai ce face. Al meu, spre exemplu (fiindcă eram în trialog), în orice întâlnire de trialog puteam concluziona sau nu; să facem „deal”. Eu vorbeam în numele PE, CE prin reprezentant/reprezentanți, în numele instituției citate, iar ConsEu, în numele lor. Dacă toți cei trei factori implicați - PE, CE și ConsEu - cad de acord cu privire la un compromis făcut, se aplaudă, se merge mai departe, se scrie un text după această întâlnire și toată lumea este mulțumită că s-a muncit, că s-a îmbunătățit o propunere venită din partea CE.

Publicat în Interviu

În majoritatea regiunilor de pe mapamond, politicile de reglementare în sectorul agroalimentar nu se bazează neapărat pe conceptul de „știință sănătoasă”, ci mai degrabă pe cel de „știința politicii”, a precizat John Slette, atașatul regional pentru agricultură din cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București, miercuri, 26 septembrie 2018, în deschiderea conferinței „Inovații în ameliorarea plantelor – o nouă cale spre agricultura modernă”.

Declarația survine în contextul în care Curtea Europeană de Justiție (CJUE) a decis în data de 25 iulie 2018 că toate produsele obținute prin mutageneză sunt organisme modificate genetic (OMG) și, în principiu, sunt supuse obligațiilor prevăzute de Directiva 18/2001, recunoscută ca Directiva OMG.

„Fermierii și comunitățile rurale din România, în general cei din Europa Centrală și de Est, înțeleg că accesul la inputuri agricole moderne reprezintă un element critic pentru viabilitatea lor economică. Din păcate, uneori, politicile de reglementare în majoritatea regiunilor de pe mapamond, sincer, nu se bazează pe «știința sănătoasă», ci pe «știința politicii»”, a spus Slette. „Am fost surprins de decizia Curții Europene de Justiție care spune că toate produsele obținute prin mutageneză sunt OMG și, în principiu, sunt supuse obligațiilor prevăzute de Directiva privind OMG-urile. SUA continuă să susțină puternic politice agricole bazate pe știință. Cred că SUA și România au agende importante privind politicile agricole și susținem oportunitatea de a schimba informații”.

Prezentă și ea la eveniment, Elena Tatomir, directorul general al Direcției Politici Agricole și Strategii din cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în același context al deciziei CJUE din 25 iulie 2018, a precizat că statele membre ale Uniunii Europene (UE) au termen ca până la 1 octombrie 2018 să transmită Comisiei Europene (CE) informații referitoare la noile tehnici de mutageneză.

„Constituirea acestor dezbateri legate de biotehnologii a fost generată de Hotărârea CJUE care prevede că organismele obținute prin intermediul unor tehnici moderne de mutageneză constituie OMG-uri, dar și faptul că nu sunt excluse din domeniul de aplicare a Directivei 18/2001 decât organismele obținute prin intermediul unor tehnici de mutageneză care au fost utilizate în mod convențional într-un număr de aplicații și a căror siguranță a fost dovedită”, a menționat Tatomir. „În cadrul reuniunilor Comitetului permanent alimentație și furaje, secțiunea OMG, desfășurată la Bruxelles în data de 11 septembrie 2018, au fost generate o serie de discuții deschise pe marginea Hotărârii CJUE din 25 iulie a.c. referitoare la noile tehnici de mutageneză. Statele membre UE au termen ca până la 1 octombrie 2018 să transmită CE o serie de informații referitoare la noile tehnici de mutageneză”.

Marea barieră - mutageneză versus transgeneză. Franța, marele pariu

Potrivit comunicării oficiale a CJUE din 25 iulie a.c., cu privire la cazul C-528/16, toate produsele obținute prin mutageneză sunt OMG și, în principiu, sunt supuse obligațiilor prevăzute de directiva privind OMG-urile.

Cu toate acestea, organismele obținute prin tehnici de mutageneză care au fost utilizate convențional în mai multe aplicații și care au un istoric de siguranță îndelungat sunt scutite de aceste obligații, cu condiția ca statele membre UE să aibă libertatea să le supună, în conformitate cu legislația UE, obligațiilor prevăzute de Directiva CE 18/2001 sau altor obligații.

„Spre deosebire de transgeneză, mutageneza reprezintă un set de tehnici care fac posibilă modificarea genomului unei specii vii fără inserarea ADN-ului străin. Tehnicile de mutageneză au făcut posibilă dezvoltarea soiurilor de semințe care sunt rezistente la erbicide selective”, explică prin intermediul unui document oficial CJUE.

Confédération paysanne este o uniune agricolă franceză care apără interesele agriculturii la scară mică. Împreună cu alte opt asociații, aceasta a introdus o acțiune în fața Conseil d'État (Consiliul de Stat din Franța) pentru a contesta legislația din Hexagon care scutește organismele obținute prin mutageneză de obligațiile impuse de Directiva 2001/18/EC privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei Consiliului 90/220/CEE. În mod particular, această directivă prevede că OMG-urile trebuie să fie autorizate în urma unei evaluări a riscurilor pe care le prezintă pentru sănătatea umană și pentru mediu și, de asemenea, le supune obligațiilor de trasabilitate, etichetare și monitorizare.

Confédération paysanne și celelalte asociații susțin că tehnicile de mutageneză au evoluat de-a lungul timpului. Înainte de adoptarea Directivei 18/2001, numai metodele convenționale sau aleatorii de mutageneză au fost aplicate IN VIVO întregilor plante. Ulterior, progresul tehnic a condus la apariția unor tehnici de mutageneză IN VITRO care să permită orientarea mutațiilor în scopul obținerii unui organism rezistent la anumite erbicide.

„Confédération paysanne și celelalte asociații consideră că utilizarea soiurilor de semințe rezistente la erbicide prezintă un risc de afectare semnificativă a mediului și a sănătății umane și animale, în același mod ca și OMG-urile obținute prin transgenizare”, se mai menționeză în comunicarea CJUE din 25 iulie 2018.

În acest context, Consiliul de Stat din Franța a solicitat CJUE să stabilească, în esență, dacă organismele obținute prin mutageneză sunt OMG-uri și dacă acestea sunt supuse obligațiilor prevăzute de Directiva 18.

„În Decizia din 25 iulie 2018, Curtea Europeană de Justiție consideră, în primul rând, că organismele obținute prin mutageneză sunt OMG-uri în sensul Directivei 18, în măsura în care tehnicile și metodele de mutageneză modifică materialul genetic al unui organism într-o mod care nu apare în mod natural”, se mai menționează în comunicare. Pe scurt, aceste organisme, în principiu, intră în domeniul de aplicare al Directivei 18/2001 și fac obiectul obligațiilor prevăzute de acest act normativ.

Cu toate acestea, CJUE afirmă că aplicabilitatea Directivei 18/2001 nu este valabilă în cazul organismelor obținute prin intermediul anumitor tehnici de mutageneză care au fost utilizate în mod convențional într-o serie de aplicații și care au un istoric de siguranță lung. Chiar și așa, Curtea Europeană de Justiție specifică faptul că statele membre sunt libere să supună astfel de organisme, în conformitate cu legislația UE (în special normele privind libera circulație a mărfurilor), obligațiilor prevăzute de Directiva 18/2001 sau altor obligații. Faptul că aceste organisme sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei OMG nu înseamnă că persoanele în cauză pot să procedeze liber la eliberarea deliberată în mediul înconjurător sau la introducerea lor pe piață în interiorul blocului comunitar. Astfel, țările membre UE au libertatea de a legifera în acest domeniu, în conformitate cu legislația comunitară, în special cu normele privind libera circulație a mărfurilor.

În ceea ce privește problema dacă Directiva 18/2001 poate fi aplicabilă și organismelor obținute prin tehnici de mutageneză care au apărut de la adoptarea acesteia, CJUE consideră că riscurile asociate utilizării acestor noi tehnici de mutageneză se pot dovedi similare celor care rezultă de la producerea și eliberarea unui OMG prin transgenizare. Și asta, deoarece modificarea directă a materialului genetic al unui organism prin mutageneză face posibilă obținerea acelorași efecte ca introducerea unei gene străine în organism (transgeneză) și aceste noi tehnici fac posibilă apariția de varietăți modificate genetic la o rată care nu este proporțională cu cea care rezultă din aplicarea metodelor convenționale de mutageneză.

„Având în vedere aceste riscuri comune, excluderea organismelor obținute prin tehnici de mutageneză noi din domeniul de aplicare al Directivei 18/2001 ar compromite obiectivul urmărit de directiva menționată, și anume acela de a evita efectele negative asupra sănătății umane și a mediului și nu ar respecta dispozițiile de precauție principiul pe care directiva urmărește să îl pună în aplicare. Rezultă că Directiva OMG este aplicabilă și organismelor obținute prin tehnici de mutageneză care au apărut de la adoptarea acesteia”, explică judecătorii CJUE.

În cele din urmă, Curtea examinează problema dacă soiurile modificate genetic obținute prin mutageneză trebuie să îndeplinească o condiție prevăzută de o altă Directivă UE (2002/53/EC), potrivit căreia o varietate modificată genetic poate fi acceptată pentru a fi inclusă în „catalogul comun al soiurilor de plante agricole ale căror semințe pot fi comercializate” numai dacă s-au luat toate măsurile adecvate pentru a evita riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu. În acest context, CJUE consideră că noțiunea de „varietate modificată genetic” trebuie interpretată ca referindu-se la noțiunea de organism modificat genetic legiferată prin Directiva 18/2001, astfel încât soiurile obținute prin mutageneză care intră sub incidența acestei directive să îndeplinească condiția menționată mai sus.

În schimb, soiurile obținute prin tehnici de mutageneză care au fost utilizate în mod convențional într-o serie de aplicații și care au un termen lung de siguranță sunt scutite de această obligație.

Publicat în Tehnica agricola

În cazul cheltuielilor bazate pe rambursarea costurilor (proiectele de investiții din 20 de state membre ale blocului UE28), Curtea de Conturi a Uniunii Europene (ECA) continuă să constate un nivel ridicat de eroare (4,9%) în domeniul dezvoltării rurale, se precizează în raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016.

În ceea ce privește rubrica «Resurse naturale», domeniu care cuprinde cheltuielile efectuate din FEGA, precum și din FEADR, per total, nivelul de eroare estimat este de 2,5%, ceea ce reprezintă o scădere în comparație cu nivelul estimat pentru 2015 (2,9%).

Conform ECA, defalcat, în comparație cu marja mare de eroare înregistrată la cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor (în cazul României proiecte prin PNDR 2013 și PNDR 2020), cheltuielile efectuate prin FEGA nu au fost afectate decât în proporție de doar 1,7 la sută de rata de eroare.

„Fondul european de garantare agricolă (FEGA) reprezintă mai mult de trei sferturi din cheltuielile efectuate în acest domeniu (n.r. - resurse naturale) și nu este afectat de un nivel semnificativ de eroare (1,7%), în timp ce, în domeniul dezvoltării rurale, Curtea continuă să constate un nivel ridicat de eroare (4,9%), în special în cazul cheltuielilor bazate pe rambursarea costurilor”, se menționează în document. „Curtea nu a identificat un nivel semnificativ de eroare în cazul cheltuielilor bazate pe drepturi la plată și legate de sprijinul direct acordat fermierilor, aceste cheltuieli fiind reglementate de norme simplificate privind eligibilitatea terenurilor și dispun de un sistem eficace de control ex ante (IACS) ce permite verificări încrucișate automate între diferitele baze de date”.

Surse: „Dacă ești până în 2% nu ai corecții, nu ai nimic, rata de eroare este acceptabilă”

Într-o intervenție telefonică pentru Revista Fermierului, un fost oficial guvernamental din România și ex-consultant pentru accesarea banilor europeni care a dorit însă să-și păstreze anonimatul, a afirmat că în perioada anilor 2012-2013, țara noastră se confrunta cu o rată de eroare chiar și de 100% la controalele efectuate de ECA pe achiziții publice prin PNDR, ulterior însă, aceasta diminuându-se până la circa trei procente.

Sursa noastră a precizat totodată că ECA a fost în România inclusiv pentru a verifica dacă CE are suficiente instrumente de control, iar proiectele auditate sunt „cu eroare mică”.

El a explicat că proiectele vizate de auditul ECA (cele pe rambursare) cau fost, de fapt, proiectele de investiții (infrastructură, ferme, procesare etc.), restul fiind pe plăți directe (agromediu, agricultură ecologică, zone defavorizate), menționând că rata de eroare acceptată unanim este de maximum 2%.

„Dacă ești până în 2% nu ai corecții, nu ai nimic, rata de eroare este acceptabilă”, a spus fostul consultant. „Toate investițiile merg pe sistem de rambursare, iar restul se numesc plăți directe sau plăți forfetare (care țin de fermieri și fermieri și fermele mici, cu plăți în două tranșe, cu plan de afaceri). Rata de eroare mare a fost găsită pe sistemul de rambursare, că acolo sunt controalele adevărate. Pe sistem de rambursare verifici achiziții, rezonabilitatea prețurilor, condițiile artificiale. În principal achizițiile publice de la primării au generat probleme, iar la privat au fost mai multe sesizări, o dată pe firmele legate și partenere (ei se declarau autonomi și, în fapt, erau firme legate și partenere) și apoi pe depășirea minimis-ului. Am mai avut probleme cu faptul că, deși nu aveau voie să acceseze două proiecte în același timp, unii își făceau firme pe diverse rude și prieteni și accesau mai multe proiecte în același timp”.

Ca modalitate de auditare ECA, fostul oficial guvernamental român explică pe larg sistemul și resorturile care stau în spatele demersului: „ECA auditează Comisia Europeană (n.r. - CE) să vadă dacă și-a făcut treaba; un audit al verificărilor întreprinde de CE. (...) În urma emiterii raportului de audit, CE întreprinde măsuri și vede dacă este cazul să aprofundeze anumite deficiențe observate de ECA. Ulterior, CE trimite misiuni și calculează restituiri, dacă este cazul. De cele mai multe ori, nu neapărat pentru România, ci mai mult pentru țările occidentale, există concilieri între ECA și Comisie (bilaterale) în care CE mai «stinge» din punctele sesizate de ECA. CE are dorința să-și apere interesele. Cei de la ECA vor să le cam «dea în cap» celor de la CE, să le demonstreze că sunt proști și că nu fac auditurile cum trebuie. E un război și între ei. (...) Spre exemplu, ECA a sesizat niște erori în Germania de îți stătea mintea, în condițiile în care CE nu găsise nimic. (...) Cei de la ECA sunt mult mai profesioniști și fac auditul pe baza standardului de audit, față de CE care nu prea face auditul pe baza standardului, nu aleg eșantioanele random ca ECA. Cei de la CE vin ca un fel de control, nu ca un audit, deși ei se laudă că sunt un fel de auditori. E mai profi ECA decât CE”.

Ce spune Tanda face și Manda – simplificare. E admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire

„Comisia ajunge la aceeași concluzie în ceea ce privește natura și cauzele profunde ale erorilor”, se arată în raportul pe 2016 al ECA, arătând o conciliere în ceea ce privește viziunea asupra eliminării din fașă a factorilor generatori de erori.

Concret, simplificarea ar reprezenta cea mai eficientă modalitate de reducere atât a riscului de eroare, cât și a costurilor și a sarcinii de control.

„Pentru programele cu niveluri constant ridicate de eroare, Comisia ia în permanență atât măsuri preventive, cât și măsuri corective pentru a soluționa cauzele lor profunde și impactul acestora”, afirmă raportorii.

La baza cheltuielilor efectuate de UE pentru agricultură se află Politica Agricolă Comună (PAC). Gestiunea punerii în aplicare a PAC este partajată între Comisia Europeană, în special Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI), și agențiile de plăți din statele membre, se explică în raport. Beneficiarii sunt plătiți, în principal, prin intermediul a două fonduri: FEGA, prin care sunt finanțate integral ajutorul direct și măsurile de intervenție pe piață ale UE, și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), prin care sunt cofinanțate programele de dezvoltare rurală împreună cu statele membre.

FEADR (fondul căruia îi corespunde un procent de 21% din cheltuielile aferente rubricii „Resurse naturale”) cofinanțează cheltuielile aferente dezvoltării rurale care sunt efectuate prin intermediul programelor de dezvoltare rurală ale statelor membre. Cheltuielile acoperă atât măsuri legate de suprafață, cât și măsuri care nu sunt legate de suprafață. În 2016, în cadrul FEADR s-au efectuat cheltuieli în valoare de 12,4 miliarde de euro, din care 63% vizau programe de dezvoltare rurală aferente perioadei de programare 2014-2020 și 37% vizau programe anterioare.

Pentru exercițiul 2016, ECA a examinat două eșantioane, unul format din 217 operațiuni aferente FEGA și celălalt format din 163 de operațiuni din domeniile dezvoltării rurale, mediului, politicilor climatice și pescuitului. Ambele eșantioane au fost astfel constituite încât să fie reprezentative pentru gama de cheltuieli acoperite de această rubrică din cadrul CFM (Cadrul Financiar Multianual) pentru fiecare dintre cele două aprecieri specifice. Eșantionul pentru FEGA a fost format din operațiuni efectuate în 21 de state membre. Eșantionul selectat în scopul celei de a doua aprecieri specifice a fost format din 153 de operațiuni din domeniul dezvoltării rurale și din 10 alte operațiuni (din diferite domenii, printre care mediul, politicile climatice și pescuitul) desfășurate în 20 de state membre.

Din eșantionul aferent domeniilor dezvoltării rurale, mediului, politicilor climatice și pescuitului au făcut parte țări precum: Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania (Saxonia Inferioară-Bremen, Saxonia și Saxonia-Anhalt), Estonia, Irlanda, Grecia, Spania (Andaluzia, Castilia-La Mancha și Extremadura), Franța (Midi-Pirinei și Ron-Alpi), Croația, Italia (Basilicata), Lituania, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia (Insulele Azore și Portugalia continentală), România, Slovacia, Finlanda și Regatul Unit (Anglia și Scoția). Eșantionul a inclus șapte operațiuni care făcuseră obiectul gestiunii directe, dintre care două vizau fonduri ale UE cheltuite în scopul unor acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului din afara Uniunii Europene.

„Resurse naturale” din cadrul financiar multianual (CFM) este o rubrică ce acoperă cheltuielile aferente Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și cheltuielile efectuate în domeniile dezvoltării rurale, mediului, politicilor climatice și pescuitului.

Publicat în Finantari
Pagina 1 din 2