În raportul special nr. 04/2019, intitulat „Sistemul de control pentru produsele ecologice s-a îmbunătățit, dar persistă unele provocări”, Curtea de Conturi Europeană (ECA) recunoaște faptul că prețurile pe care consumatorii le plătesc pentru produsele care poartă sigla ecologică a UE sunt uneori semnificativ mai mari decât cele pentru produsele convenționale.

De asemenea, în același raport se scrie negru pe alb că „nu există teste științifice cu ajutorul cărora să se poată stabili dacă un produs este sau nu este ecologic”, respectiv că „trasabilitatea până la producătorul agricol nu era posibilă pentru multe produse, în timp ce, pentru altele, acest proces de urmărire a durat mai mult de trei luni”.

„Prin urmare, un sistem de control solid care acoperă întregul lanț de aprovizionare, de la producători până la procesatori, importatori și distribuitori de alimente, este esențial pentru a oferi consumatorilor siguranța că produsele ecologice pe care le cumpără sunt cu adevărat ecologice. Comisia Europeană (n.r. - CE) joacă un rol central în supervizarea sistemului de control”, se precizează în sinteza raportului, transmisă joi, 14 martie 2019, la redacție.

Potrivit precizărilor lui Nikolaos Milionis, membrul ECA responsabil de raport, CE ar trebui să colaboreze strâns cu statele membre ale Uniunii Europene (UE), astfel încât populația să aibă încredere în sigla ecologică a blocului comunitar.

„Atunci când consumatorii cumpără produse ecologice, aceștia se bazează pe faptul că normele privind producția ecologică au fost aplicate în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, indiferent dacă produsele respective sunt obținute în UE sau sunt importate”, a declarat Milionis. „Comisia ar trebui să colaboreze cu statele membre pentru a remedia deficiențele rămase și pentru a face sistemul de control să devină cât mai eficace posibil – acest lucru este esențial pentru menținerea încrederii consumatorilor în sigla ecologică a UE.”

Audit la audit. Controlăm țările terțe exportatoare de produse ecologice, dar degeaba

Raportul denumit sugestiv „Sistemul de control pentru produsele ecologice s-a îmbunătățit, dar persistă unele provocări” este rezultatul unui audit de urmărire subsecventă a situației punerii în aplicare a recomandărilor formulate în Raportul special nr. 9/2012 al Curții, intitulat „Audit privind sistemul de control care reglementează producția, procesarea, distribuția și importurile de produse ecologice”, audit în cadrul căruia ECA a efectuat vizite în Regatul Unit, Germania, Italia, Spania, Franța și Irlanda.

Auditul în cauză a vizat într-o mai mare măsură regimurile de import. Anul trecut, blocul comunitar a importat produse ecologice din peste 100 de țări terțe. ECA a constatat că CE a început să viziteze organisme de control din țările care exportă produse ecologice către UE. De asemenea, ECA a identificat deficiențe în controalele efectuate de statele membre cu privire la loturile care intră pe teritoriul acestora și a constatat că, în unele state membre, controalele efectuate de organismele de control cu privire la importatori erau în continuare incomplete.

Conform aceluiași document, ECA a efectuat un exercițiu de trasabilitate pentru produsele ecologice. În pofida îmbunătățirilor înregistrate în ultimii ani, în special în UE, Curtea a constatat că trasabilitatea până la producătorul agricol nu era posibilă pentru multe produse, în timp ce, pentru altele, acest proces de urmărire a durat mai mult de trei luni.

Nu în ultimul rând, autorii raportului precizează în sinteza pusă la dispoziția noastră că utilizarea măsurilor de asigurare a respectării normelor pentru sancționarea neconformităților nu a fost armonizată la nivelul întregii UE, iar autoritățile și organismele de control ale statelor membre au comunicat uneori cu întârziere cazurile de neconformitate.

Ca soluții la problemele depistate, ECA recomandă CE să remedieze deficiențele rămase în sistemele de control ale statelor membre și în raportare, să își îmbunătățească activitatea de supraveghere a importurilor, inclusiv printr-o mai bună cooperare cu organismele de acreditare și cu autoritățile competente ale altor piețe importatoare semnificative, respectiv să efectueze controale de trasabilitate mai cuprinzătoare pentru produsele ecologice.

Curtea prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care Curtea le formulează în rapoartele sale sunt puse în practică. Acest nivel ridicat de acceptare a recomandărilor subliniază beneficiile pe care activitatea Curții le aduce cetățenilor UE.

Publicat în Piata agricola

Chiar dacă Uniunea Europeană (UE) limitează utilizarea anumitor pesticide pe baza unor criterii de periculozitate, în opinia Curții Europene de Conturi (ECA) este posibil ca reziduuri provenite de la astfel de producție de protecție a plantelor să fie tolerate în produse importate în UE, în cazul în care o analiză a riscurilor a arătat că nu există niciun pericol pentru consumatori, se menționează în Raportul special nr. 2/2019, intitulat „Pericolele chimice din hrana noastră: politica UE în materie de siguranță alimentară ne protejează, dar se confruntă cu provocări”.

În opinia Curții, cadrul juridic care reglementează substanțele chimice din produsele alimentare, hrana pentru animale, plante și animale vii este în continuare în lucru și nu a fost încă implementat la nivelul preconizat de legislația UE în domeniul producției alimentare.

În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), care asigură consultanță științifică pentru a sta la baza procesului de elaborare a politicilor europene, înregistrează întârzieri în activitățile sale în ceea ce privește substanțele chimice. Această situație afectează funcționarea corespunzătoare a unor componente ale sistemului, precum și sustenabilitatea modelului în ansamblu.

„Siguranța alimentară constituie o prioritate importantă pentru UE, îi afectează pe toți cetățenii și este strâns legată de activitatea comercială”, a precizat domnul Janusz Wojciechowski, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de acest raport. „Sistemul actual al UE se confruntă însă cu o serie de incoerențe și dificultăți”.

Conform aceluiași document, unele state membre ale blocului comunitar controlează anumite substanțe chimice mai frecvent decât pe altele, iar cadrele juridice ale acestora sunt atât de vaste, încât autoritățile publice estimează că este dificil pentru ele să se achite de toate responsabilitățile care le revin.

ECA recomandă o mai mare integrare a sistemelor de control din sectorul privat

Potrivit Curții, controalele desfășurate de organisme publice nu pot reprezenta decât o mică parte din totalul controalelor efectuate, iar cea mai bună soluție pentru ca modelul UE să rămână credibil este completarea sistemelor de control public cu sisteme de control din sectorul privat. Or, sinergiile dintre cele două tipuri de sisteme au început să fie analizate abia recent.

Curtea a identificat, de asemenea, limitări ale sistemului de control, întrucât statele membre întâmpină dificultăți în a determina natura măsurilor coercitive care trebuie luate în cazuri de neconformitate.

Politica UE în materie de siguranță alimentară vizează garantarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și a sănătății umane, precum și protecția cetățenilor UE împotriva a trei tipuri de pericole care pot fi prezente în produsele alimentare: pericole fizice, pericole biologice și pericole chimice. Acest audit s-a concentrat pe pericolele chimice.

De aceea, ECA recomandă Comisiei Europene (CE) să evalueze schimbările care ar putea fi aduse legislației care reglementează pericolele chimice, ținând seama de capacitatea de a aplica această legislație în mod uniform.

De asemenea, CE trebuie să încurajeze în continuare complementaritatea, astfel încât autoritățile publice din statele membre să se poată baza pe controalele efectuate de sectorul privat.

Totodată, Comisia trebuie să explice care sunt măsurile pe care le va lua cu privire la reziduurile de pesticide prezente în produsele alimentare pentru a păstra același nivel de asigurare atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele importate, menținând în același timp conformitatea cu normele Organizației Mondiale a Comerțului.

Nu în ultimul rând, însă poate cel mai important aspect, Comisia trebuie să furnizeze statelor membre orientări suplimentare cu privire la aplicarea măsurilor coercitive și să își consolideze procedurile de monitorizare a conformității cu normele alimentare ale UE.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, cetățenii europeni beneficiază de unul dintre cele mai ridicate niveluri de asigurare din lume cu privire la siguranța hranei pe care o consumă. Forța modelului UE se bazează pe o structură de guvernanță în care responsabilitățile sunt împărțite între cele două agenții descentralizate ale UE și Comisie. Acest fapt permite separarea evaluării riscurilor de gestiunea riscurilor, astfel: obiectivul de a evalua siguranța substanțelor chimice înainte ca acestea să fie utilizate în lanțul alimentar, respectiv alocarea clară a responsabilităților între sectorul privat și autoritățile publice de control.

Pe lângă aceasta, pentru a garanta faptul că produsele alimentare importate în UE respectă aceleași standarde înalte de siguranță, UE solicită țărilor terțe să respecte standardele sale.

Publicat în International

Specialiștii ECA în frunte cu Nikolaos Milionis, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de acest audit, vor analiza sistemul de control care reglementează producția, procesarea, distribuția și importurile de produse ecologice, anunță instituția printr-un comunicat.

Aceștia vor urmări să evalueze dacă consumatorii pot avea în prezent mai multă încredere că produsele sunt cu adevărat ecologice decât puteau avea la data ultimului audit al Curții de Conturi Europene în acest sector, în 2012.

Auditorii au publicat, de asemenea, o notă de informare privind sistemul UE de control al produselor alimentare ecologice în atenția părților interesate de această temă.

Producția ecologică este modalitatea de a produce alimente și alte produse cu respectarea ciclurilor de viață naturale. Natura ecologică a produselor este verificată pe baza unui sistem de certificare prevăzut în legislația UE și supravegheat de Comisia Europeană. Sistemul este pus în aplicare de statele membre, iar inspecțiile sunt efectuate atât de organisme publice, cât și de organisme private.

Vânzările cu amănuntul pe piața ecologică a UE au crescut cu 54% între 2010 și 2015. Suprafața totală destinată agriculturii ecologice în UE a crescut cu 21% în aceeași perioadă. Importurile de produse ecologice au crescut cu 32% între 2012 și 2015. Deși prețul produselor ecologice este mai mare decât cel al produselor obținute în mod convențional, piața se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește acoperirea cererii, iar prețul suplimentar pe care consumatorii sunt dispuși să îl plătească are potențialul de a încuraja vânzări frauduloase în acest sector.

„Provocarea cu care se confruntă sectorul ecologic constă în asigurarea unei creșteri constante a ofertei și a cererii, menținând în același timp încrederea consumatorilor”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de acest audit.

În cadrul politicii agricole comune, fermierii certificați care practică agricultura ecologică primesc o plată pentru „înverzire”. Acești fermieri pot primi, de asemenea, sprijin din partea Fondului European Agricol pentru dezvoltare rurală, atât pentru conversia spre agricultura ecologică, cât și pentru menținerea practicilor de agricultură ecologică deja existente. Contribuția totală a acestui fond la plățile pentru agricultura ecologică se ridică la 6,5 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020.

Se estimează că raportul rezultat în urma auditului va fi publicat în prima parte a anului 2019. Acesta va face parte dintr-o serie de rapoarte ale Curții de Conturi Europene privind diverse aspecte ale lanțului alimentar, serie care include un raport privind risipa de alimente (publicat în ianuarie 2017), un raport referitor la bunăstarea animalelor (în curs) și un raport privind siguranța alimentară (în curs).

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 asigură bazele unei dezvoltări durabile a producției ecologice, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne, garantând concurența loială, asigurând încrederea consumatorilor și protejând interesele acestora. Atât fermierii, cât și alți operatori pot obține fonduri UE pentru producția de alimente ecologice în cadrul pilonilor 1 și 2 ai politicii agricole comune.

Cel mai recent raport al Curții de Conturi Europene pe această temă este Raportul Special nr. 9/2012, intitulat „Audit privind sistemul de control care reglementează producția, procesarea, distribuția și importurile de produse ecologice”.

Publicat în Comunicate

Ca urmare a raportării înaintate către United Nations Convention to Combat Desertification – UNCCD cu privire la intensificarea fenomenului de deșertificare din partea a 13 state membre ale Uniunii Europene (UE), Curtea Europeană de Conturi (ECA) a întreprins un audit în cinci dintre acestea, și anume în România, Cipru, Italia, Spania și Portugalia, și a constatat că eroziunea solului, combinată cu deficitul de apă și cu temperaturile mai ridicate care intensifică evaporarea, crește și mai mult riscul de deșertificare.

„Curtea de Conturi Europeană desfășoară un audit cu privire la cadrul strategic al UE pentru combaterea deșertificării – fenomenul din cauza căruia unele terenuri anterior fertile devin din ce în ce mai uscate și neproductive. În cadrul auditului se va examina dacă riscul de deșertificare în UE este combătut cu eficacitate și eficiență”, a anunțat ECA la finele lunii ianuarie 2018.

Cele 13 state membre care au declarat către UNCCD că sunt afectate de fenomenul de deșertificare sunt Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Malta, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia și Spania, situația cea mai gravă fiind înregistrată într-o porțiune mare a Spaniei, în sudul Portugaliei, în sudul Italiei, în sud-estul Greciei, în Cipru și în zone adiacente Mării Negre din Bulgaria și din România.

„Studiile indică faptul că un procent de până la 44% din suprafața Spaniei, 33 la sută din suprafața Portugaliei și aproape 20% din suprafața Greciei și a Italiei este expus la un risc ridicat de eroziune a solului. În Cipru, conform programului național de acțiune pentru combaterea deșertificării, 57% din teritoriu este într-o situație critică din punctul de vedere al riscului deșertificării”, se menționează într-un document preliminar înaintat presei.

Deșertificarea este definită de Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (United Nations Convention to Combat Desertification – UNCCD) ca fiind degradarea terenurilor în zonele aride, semiaride și uscat-subumede ca urmare a unor diferiți factori, printre care variațiile climatice și activitățile umane. Deșertificarea este atât un rezultat, cât și o cauză ale schimbărilor climatice. Ea poate fi cauzată, de asemenea, de practicile de gestionare nesustenabilă a terenurilor. Deșertificarea amplifică schimbările climatice, întrucât terenurile afectate de acest fenomen își pierd capacitatea de stocare a carbonului și, prin urmare, volumul de gaze cu efect de seră pe care aceste terenuri le pot absorbi scade.

„Deșertificarea poate antrena diminuarea producției de alimente, infertilitatea solului și reducerea rezistenței naturale a terenurilor și a capacității acestora de stocare a carbonului”, a declarat Phil Wynn Owen, membrul Curții responsabil de acest audit. „Aceste fenomene, la rândul lor, pot conduce la sărăcie, la probleme grave de sănătate din cauza prafului antrenat de vânt și la un declin al biodiversității. Deșertificarea poate duce la pierderea mijloacelor de trai, fapt care poate determina migrația persoanelor afectate”.

Finanțarea din partea UE pentru proiecte legate de deșertificare provine dintr-o varietate de surse, cum ar fi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), programul LIFE și programele de cercetare ale UE.

Se estimează că raportul rezultat în urma auditului va fi publicat spre sfârșitul anului 2018.

Un alt audit conex privind managementul riscului la inundații în UE este prevăzut a fi publicat tot în cursul acestui an.

Publicat în International

În raportul său special nr. 16/2017, intitulat „Programarea pentru dezvoltarea rurală: este necesar să se reducă complexitatea și să se pună un accent mai mare pe rezultate”, Curtea Europeană de Conturi (CCE) trage un semnal de alarmă cu privire la programele de dezvoltare rurală aprobate pentru exercițiul 2014-2020 și spune că acestea sunt documente lungi și complexe, ce prezintă deficiențe de natură să împiedice punerea unui accent mai mare pe performanță și pe rezultate.

În plus, într-o sinteză a documentului citat, dată publicității recent, CCE precizează că, în ciuda eforturilor depuse de Comisia Europeană (CE), implementarea programelor nu a început mai devreme, iar execuția cheltuielilor a demarat într-un ritm mai lent decât în perioada precedentă.

În raportul detaliat de această dată se specifică faptul că deși cadrul strategic comun promovează punerea în aplicare a unei coordonări eficace pentru a se crește impactul fondurilor, programele de dezvoltare rurală examinate de Curte (printre care și PNDR 2020 al României) se limitează la o demarcare adecvată și la evitarea dublei finanțări, în loc să încurajeze complementaritatea și sinergiile. CCE a constatat că PNDR 2020 (printre altele) identifică o serie de arii de intervenție cu mai multe surse potențiale de finanțare și stabilesc principii de demarcare foarte generale. Cu toate acestea, PDR-urile (incluzând aici și PNDR 2020) nu oferă nicio informație privind valoarea adăugată care s-ar putea obține dacă s-ar asigura coordonarea eficace a diferitelor surse de finanțare.

„Complementaritatea dintre pilonul I și pilonul II (...) va fi asigurată (...) ex ante, prin delimitarea acțiunilor/investițiilor eligibile prin FEGA și FEADR pentru evitarea dublei finanțări. (...) [Un] protocol (...) contribuie la evitarea dublei finanțări prin asigurarea unui flux de informații referitoare la proiectele finanțate din FEGA [și depuse] de către potențialii beneficiari (FEADR)”, se precizează în analiza auditorilor Curții asupra PNDR 2020 al României.

În ceea ce privește Măsura 4.1 din același PNDR 2020, informațiile se concentrează pe acțiunile planificate și rareori furnizează indicații clare privind rezultatele preconizate efectiv, în afară de câteva mențiuni de ordin general privind obiectivele în materie de dezvoltare rurală. Prin urmare, va fi greu de demonstrat cum și în ce fel măsurile selectate (sau submăsurile acestora) satisfac nevoile identificate.

„Măsura [4.1] va contribui la: îmbunătățirea performanțelor generale ale exploatațiilor agricole prin creșterea competitivității activității agricole, a diversificării activităților agricole și a creșterii calității produselor obținute; restructurarea exploatațiilor de dimensiuni mici și medii și transformarea acestora în exploatații comerciale; respectarea standardelor comunitare aplicabile tuturor tipurilor de investiții; creșterea valorii adăugate a produselor agricole prin procesarea produselor la nivelul fermei și comercializarea directă a acestora în vederea creării și a promovării lanțurilor alimentare integrate”, exemplifică auditorii CCE în susținerea celor de sus.

Documentele de programare, prea complexe și voluminoase, neaxate pe rezultatele preconizate

„Problema de care se lovește întotdeauna procesul de planificare în vederea unei noi perioade de programare este aceea că el începe înainte să fie disponibile date adecvate și relevante din perioadele precedente”, a declarat Janusz Wojciechowski, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport. „Curtea a constatat că documentele de programare sunt prea complexe și voluminoase și totuși neaxate în mod suficient pe rezultatele preconizate”.

În vederea îmbunătățirii acestui proces, Curtea recomandă Comisiei să se asigure că propunerile sale contribuie la dezvoltarea coerenței între programele individuale, să simplifice documentele de programare și să reducă numărul de cerințe, cât și să coopereze cu statele membre pentru a se asigura că rapoartele care trebuie prezentate în 2019 oferă informații clare și exhaustive.

În plus, CE ar trebui să definească diferiții indicatori într-o manieră mai exactă, să facă bilanțul experienței dobândite în cursul punerii în aplicare a sistemului actual, precum și să elaboreze în timp util propunerile privind politica de dezvoltare rurală pentru perioada de după 2020.

Curtea recomandă, totodată, Parlamentului European, Consiliului și Comisiei să analizeze posibilitatea de a alinia strategia pe termen lung la ciclul bugetar al UE și să efectueze o evaluare cuprinzătoare a cheltuielilor înainte de stabilirea unui nou buget pe termen lung.

Politica de dezvoltare rurală a UE vizează creșterea competitivității agriculturii, asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale și obținerea unei dezvoltări echilibrate a economiilor și a comunităților rurale. UE intenționează să cheltuiască aproape 100 de miliarde de euro în favoarea dezvoltării rurale în perioada 2014-2020.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) pune la dispoziție sprijin financiar pentru măsurile puse în aplicare de statele membre în cadrul programelor de dezvoltare rurală naționale sau regionale, care sunt elaborate de statele membre și aprobate de Comisie.

Publicat în Finantari

În cazul cheltuielilor bazate pe rambursarea costurilor (proiectele de investiții din 20 de state membre ale blocului UE28), Curtea de Conturi a Uniunii Europene (ECA) continuă să constate un nivel ridicat de eroare (4,9%) în domeniul dezvoltării rurale, se precizează în raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016.

În ceea ce privește rubrica «Resurse naturale», domeniu care cuprinde cheltuielile efectuate din FEGA, precum și din FEADR, per total, nivelul de eroare estimat este de 2,5%, ceea ce reprezintă o scădere în comparație cu nivelul estimat pentru 2015 (2,9%).

Conform ECA, defalcat, în comparație cu marja mare de eroare înregistrată la cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor (în cazul României proiecte prin PNDR 2013 și PNDR 2020), cheltuielile efectuate prin FEGA nu au fost afectate decât în proporție de doar 1,7 la sută de rata de eroare.

„Fondul european de garantare agricolă (FEGA) reprezintă mai mult de trei sferturi din cheltuielile efectuate în acest domeniu (n.r. - resurse naturale) și nu este afectat de un nivel semnificativ de eroare (1,7%), în timp ce, în domeniul dezvoltării rurale, Curtea continuă să constate un nivel ridicat de eroare (4,9%), în special în cazul cheltuielilor bazate pe rambursarea costurilor”, se menționează în document. „Curtea nu a identificat un nivel semnificativ de eroare în cazul cheltuielilor bazate pe drepturi la plată și legate de sprijinul direct acordat fermierilor, aceste cheltuieli fiind reglementate de norme simplificate privind eligibilitatea terenurilor și dispun de un sistem eficace de control ex ante (IACS) ce permite verificări încrucișate automate între diferitele baze de date”.

Surse: „Dacă ești până în 2% nu ai corecții, nu ai nimic, rata de eroare este acceptabilă”

Într-o intervenție telefonică pentru Revista Fermierului, un fost oficial guvernamental din România și ex-consultant pentru accesarea banilor europeni care a dorit însă să-și păstreze anonimatul, a afirmat că în perioada anilor 2012-2013, țara noastră se confrunta cu o rată de eroare chiar și de 100% la controalele efectuate de ECA pe achiziții publice prin PNDR, ulterior însă, aceasta diminuându-se până la circa trei procente.

Sursa noastră a precizat totodată că ECA a fost în România inclusiv pentru a verifica dacă CE are suficiente instrumente de control, iar proiectele auditate sunt „cu eroare mică”.

El a explicat că proiectele vizate de auditul ECA (cele pe rambursare) cau fost, de fapt, proiectele de investiții (infrastructură, ferme, procesare etc.), restul fiind pe plăți directe (agromediu, agricultură ecologică, zone defavorizate), menționând că rata de eroare acceptată unanim este de maximum 2%.

„Dacă ești până în 2% nu ai corecții, nu ai nimic, rata de eroare este acceptabilă”, a spus fostul consultant. „Toate investițiile merg pe sistem de rambursare, iar restul se numesc plăți directe sau plăți forfetare (care țin de fermieri și fermieri și fermele mici, cu plăți în două tranșe, cu plan de afaceri). Rata de eroare mare a fost găsită pe sistemul de rambursare, că acolo sunt controalele adevărate. Pe sistem de rambursare verifici achiziții, rezonabilitatea prețurilor, condițiile artificiale. În principal achizițiile publice de la primării au generat probleme, iar la privat au fost mai multe sesizări, o dată pe firmele legate și partenere (ei se declarau autonomi și, în fapt, erau firme legate și partenere) și apoi pe depășirea minimis-ului. Am mai avut probleme cu faptul că, deși nu aveau voie să acceseze două proiecte în același timp, unii își făceau firme pe diverse rude și prieteni și accesau mai multe proiecte în același timp”.

Ca modalitate de auditare ECA, fostul oficial guvernamental român explică pe larg sistemul și resorturile care stau în spatele demersului: „ECA auditează Comisia Europeană (n.r. - CE) să vadă dacă și-a făcut treaba; un audit al verificărilor întreprinde de CE. (...) În urma emiterii raportului de audit, CE întreprinde măsuri și vede dacă este cazul să aprofundeze anumite deficiențe observate de ECA. Ulterior, CE trimite misiuni și calculează restituiri, dacă este cazul. De cele mai multe ori, nu neapărat pentru România, ci mai mult pentru țările occidentale, există concilieri între ECA și Comisie (bilaterale) în care CE mai «stinge» din punctele sesizate de ECA. CE are dorința să-și apere interesele. Cei de la ECA vor să le cam «dea în cap» celor de la CE, să le demonstreze că sunt proști și că nu fac auditurile cum trebuie. E un război și între ei. (...) Spre exemplu, ECA a sesizat niște erori în Germania de îți stătea mintea, în condițiile în care CE nu găsise nimic. (...) Cei de la ECA sunt mult mai profesioniști și fac auditul pe baza standardului de audit, față de CE care nu prea face auditul pe baza standardului, nu aleg eșantioanele random ca ECA. Cei de la CE vin ca un fel de control, nu ca un audit, deși ei se laudă că sunt un fel de auditori. E mai profi ECA decât CE”.

Ce spune Tanda face și Manda – simplificare. E admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire

„Comisia ajunge la aceeași concluzie în ceea ce privește natura și cauzele profunde ale erorilor”, se arată în raportul pe 2016 al ECA, arătând o conciliere în ceea ce privește viziunea asupra eliminării din fașă a factorilor generatori de erori.

Concret, simplificarea ar reprezenta cea mai eficientă modalitate de reducere atât a riscului de eroare, cât și a costurilor și a sarcinii de control.

„Pentru programele cu niveluri constant ridicate de eroare, Comisia ia în permanență atât măsuri preventive, cât și măsuri corective pentru a soluționa cauzele lor profunde și impactul acestora”, afirmă raportorii.

La baza cheltuielilor efectuate de UE pentru agricultură se află Politica Agricolă Comună (PAC). Gestiunea punerii în aplicare a PAC este partajată între Comisia Europeană, în special Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI), și agențiile de plăți din statele membre, se explică în raport. Beneficiarii sunt plătiți, în principal, prin intermediul a două fonduri: FEGA, prin care sunt finanțate integral ajutorul direct și măsurile de intervenție pe piață ale UE, și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), prin care sunt cofinanțate programele de dezvoltare rurală împreună cu statele membre.

FEADR (fondul căruia îi corespunde un procent de 21% din cheltuielile aferente rubricii „Resurse naturale”) cofinanțează cheltuielile aferente dezvoltării rurale care sunt efectuate prin intermediul programelor de dezvoltare rurală ale statelor membre. Cheltuielile acoperă atât măsuri legate de suprafață, cât și măsuri care nu sunt legate de suprafață. În 2016, în cadrul FEADR s-au efectuat cheltuieli în valoare de 12,4 miliarde de euro, din care 63% vizau programe de dezvoltare rurală aferente perioadei de programare 2014-2020 și 37% vizau programe anterioare.

Pentru exercițiul 2016, ECA a examinat două eșantioane, unul format din 217 operațiuni aferente FEGA și celălalt format din 163 de operațiuni din domeniile dezvoltării rurale, mediului, politicilor climatice și pescuitului. Ambele eșantioane au fost astfel constituite încât să fie reprezentative pentru gama de cheltuieli acoperite de această rubrică din cadrul CFM (Cadrul Financiar Multianual) pentru fiecare dintre cele două aprecieri specifice. Eșantionul pentru FEGA a fost format din operațiuni efectuate în 21 de state membre. Eșantionul selectat în scopul celei de a doua aprecieri specifice a fost format din 153 de operațiuni din domeniul dezvoltării rurale și din 10 alte operațiuni (din diferite domenii, printre care mediul, politicile climatice și pescuitul) desfășurate în 20 de state membre.

Din eșantionul aferent domeniilor dezvoltării rurale, mediului, politicilor climatice și pescuitului au făcut parte țări precum: Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania (Saxonia Inferioară-Bremen, Saxonia și Saxonia-Anhalt), Estonia, Irlanda, Grecia, Spania (Andaluzia, Castilia-La Mancha și Extremadura), Franța (Midi-Pirinei și Ron-Alpi), Croația, Italia (Basilicata), Lituania, Ungaria, Austria, Polonia, Portugalia (Insulele Azore și Portugalia continentală), România, Slovacia, Finlanda și Regatul Unit (Anglia și Scoția). Eșantionul a inclus șapte operațiuni care făcuseră obiectul gestiunii directe, dintre care două vizau fonduri ale UE cheltuite în scopul unor acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului din afara Uniunii Europene.

„Resurse naturale” din cadrul financiar multianual (CFM) este o rubrică ce acoperă cheltuielile aferente Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și cheltuielile efectuate în domeniile dezvoltării rurale, mediului, politicilor climatice și pescuitului.

Publicat în Finantari

Noul rol al organismelor de audit naționale de a verifica legalitatea și regularitatea cheltuielilor efectuate în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) reprezintă un pas înainte, însă cadrul actual creat de Comisia Europeană (CE) în acest sens prezintă deficiențe semnificative de concepție, se arată în sinteza celui mai nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA), care prezintă, totodată, studii de caz din șase state membre UE, printre care și România.

Potrivit documentului, ECA a examinat cadrul instituit pentru a permite organismelor de certificare naționale să formuleze opinii în conformitate cu reglementările UE aplicabile și cu standardele de audit acceptate la nivel internațional. În acest context, Curtea de Conturi Europeană formulează o serie de recomandări de îmbunătățire a situației, care să fie incluse în noile orientări ale Comisiei preconizate să devină aplicabile începând cu 2018.

Organismelor de certificare desemnate de statele membre le-a fost încredințat rolul de auditori independenți ai agențiilor de plăți din cadrul PAC din țările respective încă din 1996. Din 2015, organismele de certificare trebuie să formuleze, în plus, o opinie privind legalitatea și regularitatea cheltuielilor a căror rambursare a fost solicitată CE.

João Figueiredo, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de raport, recunoaște că noul rol al organismelor de certificare reprezintă un pas înainte întrucât are potențialul de a ajuta statele membre să își consolideze sistemele de control și să își diminueze costurile legate de audit, permițând totodată Comisiei să obțină o asigurare suplimentară independentă cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor.

Însă, potrivit concluziei ECA, „cadrul conceput în acest sens de Comisie pentru primul an de implementare a noului tip de activități desfășurate de organismele de certificare este afectat de deficiențe semnificative. Prin urmare, în domenii importante, opiniile emise de organismele de certificare nu sunt pe deplin conforme cu standardele și normele aplicabile”.

Și sunt și exemple. În trei dintre cele șase state membre vizitate de ECA – Germania (Bavaria), Spania (Castilia și Leon), Italia (AGEA), Polonia, România și Regatul Unit (Anglia), Curtea a constatat că organismele de certificare nu luaseră în considerare în măsură suficientă evaluările cu privire la sisteme, deficiențele cunoscute.

tabelConform raportului, mai jos este prezentată situația constatată de Curte într-unul dintre aceste trei state membre [Germania (Bavaria)], în comparație cu situația opusă constatată în România, unde organismul de certificare a luat efectiv în calcul, în evaluarea sa, astfel de deficiențe cunoscute. Aceste situații vin să confirme opinia Curții, potrivit căreia matricea de acreditare nu este un instrument adecvat pentru evaluarea funcționării sistemelor de control intern din punctul de vedere al legalității și regularității.

Exemple de situații în care matricea de acreditare nu a dus la rezultate fiabile în scopul evaluării legalității și regularității

În România, evaluarea obținută inițial, pe baza matricei de acreditare, pentru sistemele de control intern vizând ambele fonduri (FEADR și FEGA) și ambele straturi (populația inclusă în IACS și populația neinclusă în IACS) a fost „Funcționează”. Cu toate acestea, făcând apel la raționamentul său profesional pe baza informațiilor disponibile și ținând seama de deficiențele cunoscute și raportate anterior de DG AGRI și de către Curte, organismul de certificare nu a ținut cont de acest rezultat și a redus evaluările respective la „Nu funcționează” pentru FEGA (IACS) și la „Funcționează parțial” pentru FEADR (IACS) și FEGA (în afara IACS).

Întârzieri la reefectuarea de către organismele de certificare a controalelor la fața locului pentru operațiunile incluse în IACS din cadrul eșantionului 1 pentru anul de cerere 2014 (exercițiul financiar 2015)

În România, organismul de certificare a reefectuat toate cele șase controale clasice la fața locului pentru operațiunile incluse în IACS și aferente FEADR din eșantionul 1 la șase luni, în medie, după controalele efectuate de agențiile de plăți.

Caz în care au fost excluse operațiuni din eșantionul 1 de operațiuni IACS deoarece agenția de plăți nu a executat plata decât după ce organismul de certificare și-a finalizat activitățile de audit

În România, organismul de certificare a exclus cinci operațiuni din eșantionul 1 de operațiuni IACS pentru FEADR după finalizarea activităților sale de audit deoarece agenția de plăți nu executase încă plățile aferente. Drept consecință, organismul de certificare nu a luat în considerare rezultatele testelor efectuate pe operațiunile respective pentru a calcula rata de eroare globală pe care și-a fundamentat opinia privind legalitatea și regularitatea operațiunilor.

„Deficiențe la nivelul orientărilor Comisiei”

Curtea Europeană de Conturi a remarcat că modelul de asigurare utilizat de Comisie continuă să se sprijine pe statisticile de control ale statelor membre. În urmă cu doi ani, opiniile emise de organismele de certificare nu constituiau decât unul dintre factorii care erau luați în considerare. Curtea consideră că, atunci când este efectuată în mod fiabil, activitatea organismelor de certificare ar trebui să devină elementul principal al modelului de asigurare al Comisiei.

ECA a identificat o serie de deficiențe la nivelul orientărilor Comisiei, în legătură cu următoarele aspecte: riscul unei exagerări a nivelului de asigurare obținut pe baza controalelor interne, reprezentativitatea eșantioanelor, tipul de teste permise, calculul a două rate de eroare diferite și modul în care acestea erau utilizate și opinii bazate pe un nivel subevaluat al erorii.

În mod special, Curtea recomandă Comisiei să utilizeze rezultatele obținute de către organismele de certificare, atunci când activitățile acestora sunt definite și desfășurate în mod adecvat, ca element principal al modelului său de asigurare și să solicite organismelor de certificare să instituie o serie de măsuri de siguranță adecvate  pentru a asigura reprezentativitatea eșantioanelor lor. De asemenea, ECA recomandă CE să permită organismelor de certificare să efectueze teste la fața locului și să desfășoare procedurile de audit pe care ele însele le consideră adecvate, să solicite organismelor de certificare să calculeze o singură rată de eroare cu privire la legalitate și regularitate, precum și să se asigure că nivelul de eroare raportat de agențiile de plăți în statisticile lor de control este inclus în mod corespunzător în nivelul erorii calculat de organismele de certificare.

Politica agricolă comună (PAC) dispune de un buget de 363 de miliarde de euro pentru perioada de programare 2014-2020, ceea ce înseamnă în jur de 38% din suma totală disponibilă pentru cadrul financiar multianual 2014-2020. Cheltuielile din cadrul PAC fac obiectul gestiunii partajate între Comisie și statele membre. Chiar dacă deleagă sarcini de execuție bugetară agențiilor de plăți desemnate de statele membre, Comisia este cea căreia îi revine responsabilitatea ultimă în ceea ce privește execuția bugetului și are obligația de a se asigura că interesele financiare ale UE sunt protejate la același standard la care acestea ar fi fost protejate dacă sarcinile respective ar fi fost îndeplinite de către ea însăși.

La nivelul statelor membre, bugetul PAC este gestionat de agențiile de plăți acreditate de autoritatea competentă responsabilă. Agențiile de plăți efectuează controale administrative cu privire la toate cererile de sprijin pentru proiecte și cu privire la toate cererile de plată primite din partea beneficiarilor, precum și controale la fața locului pentru un eșantion de cel puțin 5% din totalul cererilor, pentru cea mai mare parte din măsurile de sprijin. În urma acestor controale, agențiile de plăți efectuează plăți către beneficiari pentru sumele datorate și declară aceste sume lunar (FEGA)/trimestrial (FEADR) către Comisie în vederea rambursării lor. Toate sumele plătite sunt apoi înregistrate în conturile anuale ale agențiilor de plăți. Directorul fiecărei agenții transmite Comisiei conturile anuale respective, alături de o declarație (declarația de gestiune) cu privire la eficacitatea sistemelor de control ale agenției, care cuprinde, printre altele, o sinteză a nivelurilor de eroare rezultate din statisticile ei de control. Ordonatorul de credite al Comisiei (directorul general al DG AGRI pentru PAC) ține cont de aceste conturi anuale și de declarațiile de gestiune aferente în raportul anual de activitate al DG AGRI.

Pentru exercițiul financiar 2015, cheltuielile PAC efectuate în cele 28 de state membre au fost gestionate, în total, de 80 de agenții de plăți, care au fost, la rândul lor, auditate de 64 de organisme de certificare. 46 dintre aceste organisme erau entități publice și 18 erau societăți de audit private.

Raportul special nr. 7/2017, intitulat „Noul rol al organismelor de certificare în ceea ce privește cheltuielile din cadrul PAC: un pas înainte către un model de audit unic, însă există în continuare deficiențe semnificative care trebuie remediate”, este disponibil în 23 de limbi ale UE pe site-ul Curții (http://eca.europa.eu).

Publicat în Finantari

Uniunea Europeană (UE) poate și ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a combate cu eficacitate risipa de alimente, se arată în Raportul special nr. 34/2016 - „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”, realizat de specialiștii Curții Europene de Conturi (ECA).

Potrivit unui comunicat de presă al ECA pe această temă, există mai multe politici europene care au potențialul de a combate risipa de alimente, însă acest potențial nu este valorificat.

„Măsurile luate până în prezent rămân fragmentate și intermitente, iar coordonarea la nivelul Comisiei Europene (n.r. - CE) lipsește”, spun specialiștii ECA, care au mai adăugat că ultima propunere a UE de abordare a problematicii risipei de alimente, și anume crearea unei platforme, nu răspunde în totalitate problemelor semnalate în raport.

„Risipa de alimente este o problemă globală, care necesită luarea de măsuri la toate nivelurile. Estimările actuale indică faptul că, la nivel mondial, aproximativ o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt irosite sau pierdute, ceea ce generează uriașe costuri economice și de mediu”, se mai arată în document.

Mai mult, oficialii ECA mărturisesc că progresele înregistrate au fost afectate de lipsa unei definiții comune a „risipei de alimente”, precum și de lipsa unui nivel de referință convenit, în funcție de care să se vizeze reduceri ale risipei. Or, mai afirmă aceștia în documentul de presă, Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Regiunilor, G20 și alte părți interesate au lansat apeluri repetate prin care UE era chemată să contribuie la reducerea risipei de alimente.

„Raportul Curții adresat Comisiei a identificat o serie de oportunități ratate, dar și posibilități de îmbunătățire care nu necesită noi inițiative legislative și nici fonduri publice suplimentare”, a declarat Bettina Jakobsen, membră a ECA, responsabilă de raport. „Însă Comisia își concentrează acum eforturile pe crearea unei platforme, ratând astfel, încă odată, o șansă de a aborda cu eficacitate problema. În acest moment este nevoie mai degrabă de o mai bună aliniere a politicilor existente, de o mai bună coordonare și de identificarea clară a reducerii risipei de alimente drept obiectiv de politică”, a mai adăugat raportorul.

ECA a analizat modalitățile prin care actualele politici ar putea fi utilizate într-un mod mai eficace, adresând Comisiei unele recomandări. În primă instanță, ECA propune să se consolideze și să se coordoneze mai bine strategia UE de combatere a risipei de alimente, care ar trebui să fie însoțită de un plan de acțiune pentru anii următori și de odefiniție clară arisipei de alimente.

De asemenea, trebuie să se ia în considerare problematica risipei de alimente în viitoarele evaluări ale impactului pe care le va realiza și să asigure o mai bună aliniere între diferitele politici care pot contribui la combaterea acestui fenomen.

Totodată, este necesar să se identifice și să se elimine obstacolele de natură juridică ce stau în calea donațiilor alimentare, să încurajeze utilizarea în mai mare măsură a posibilităților existente pentru donare și să analizeze eventuale modalități prin care donațiile ar putea fi încurajate și în alte domenii de politică.

Nu în ultimul rând, raportorul Jakobsen a avertizat că noua platformă nu este de natură să contribuie în mod semnificativ la strategia în domeniul risipei de alimente și că, în continuare, nu există o definiție unică și clară aacestui fenomen.

„Recomandările Curții cu privire la direcțiile de elaborare a politicii viitoare în acest domeniu au fost fie ignorate, fie acceptate doar parțial, în timp ce proiectul actual de orientări nu face altceva decât să transfere problema în sarcina statelor membre”, a mai adăugat Bettina Jakobsen.

UE nu a contribuit la un lanț alimentar eficient

În documentul său de poziție, Curtea a examinat măsurile luate de UE până în prezent pentru a reduce risipa de alimente, precum și modul în care diferitele instrumente de politică funcționează în acest sens. Astfel, s-a constatat că UE nu a contribuit la un lanț alimentar eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor printr-o combatere eficace arisipei de alimente.

Risipa de alimente reprezintă o problemă care apare de-a lungul întregului lanț alimentar, se mai arată în raport. Prin urmare, transmit vocile autorizate ale ECA, ar trebui să se ia măsuri la nivelul tuturor componentelor acestui lanț.

„Accentul ar trebui să fie pus pe prevenirea fenomenului, întrucât avantajele care decurg din evitarea risipei sunt superioare costurilor aferente soluțiilor ulterioare aplicate”, se precizează în comunicatul de presă.

De asemenea, Curtea a remarcat lipsa notabilă de evaluări ale impactului diferitor politici ale UE asupra luptei împotriva risipei de alimente. Domenii de politică majore, cum ar fi agricultura, pescuitul și siguranța alimentară, au toate un rol de jucat și ar putea fi utilizate pentru o combatere mai eficace a risipei de alimente.

Datele statistice arată că, la nivelul statelor membre UE, risipa alimentară este de peste 89 milioane tone pe an, adică circa 180 de kilograme pe cap de locuitor. În România, ce se aruncă, reprezintă 2,55% din totalul risipei de alimente la nivel comunitar. Aruncăm alimente, deși suntem una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, în condițiile în care aproape jumătate din populația țării trăiește la nivelul pragului de sărăcie.

Publicat în International