Chiar dacă în cadrul celei de-a VI-a întâlniri a Comitetului de monitorizare pentru PNDR 2014-2020 din data de 29 septembrie 2017, eveniment organizat de Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (AM PNDR) în cadrul căruia, printre altele, s-a dezbătut pe larg subiectul reintroducerii fostei Măsuri 215 (Măsura 14 în noul program), potrivit spuselor lui Constantin Bazon, membru marcant LAPAR, nici până la această dată nu este rezolvată problema plăților pentru bunăstarea la animale.

„S-a făcut propunere pentru realocarea fondurilor pentru bunăstarea la animale și lucrul este încă nerezolvat”, a precizat Bazon în cadrul conferinței de presă din data de 21 februarie 2018, eveniment care a succedat Adunării Generale a Ligii. „Din păcate, probabil că a fost și o greșeală tehnică în Comitetul de Monitorizare, de modificare a PNDR-ului din exercițiul financiar actual într-un procent prea mare. Cel puțin, aceasta este argumentarea comisarului care răspunde de PNDR România și care a și participat la Comitetul de Monitorizare. Înțeleg, mai pe surse acum, că toate cererile propuse, inclusiv acordarea a 443,5 milioane de euro din realocări pentru bunăstare (...) nu s-au aprobat încă, deși termenul este mult trecut”.

Într-un interviu acordat ediției online a Revistei Fermierului în data de 19 octombrie 2017, Dănuț Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul MADR, preciza că reprezentanții României au discutat cu organismul de conciliere această problemă, ocazie cu care partea română a explicat argumentele pentru care consideră că nu trebuie penalizată România pe partea aceasta de bunăstare animală.

„Este adevărat că organismul de conciliere face niște recomandări serviciilor Comisiei Europene, entitate care poate sau nu să țină cont de ele. În orice caz, au o mare greutate acele recomandări pe etapele următoare de lucru. Mai exact, în cel mai rău caz, dacă nu vom ajunge la o concluzie cu serviciile comisiei, probabil că vom merge în instanță să ne căutăm dreptatea pe subiectul acesta. Noi considerăm până la capăt că am implementat corect această măsură. Regulamentul european spune foarte clar că în momentul în care există indicii asupra unei potențiale neregularități, statul membru trebuie să-și ia măsuri de siguranță. (...) Am mers la Bruxelles foarte hotărâți cu toții să demonstrăm că România a implementat corect, chiar dacă există o asemenea procedură în curs pe subiectul acesta. Lucrul foarte bun este că mecanismul de conciliere, cel puțin până la momentul de față, ne-a dat dreptate. Așteptăm mutarea CE, entitate care va lua în calcul sau nu aceste recomandări ale organismului de conciliere”, afirma Potor în cadrul interviului.

În ceea ce privește resursele alocate reactivării Măsurii 14, Potor avea încă de pe atunci răspunsurile: „Este adevărat că avem o resursă financiară foarte importantă care este pusă la dispoziția acestei Măsuri 14 – vorbim de 443,5 milioane de euro care vor fi direcționați către aceasta. Practic, modificarea are un impact undeva la șase la sută din valoarea PNDR 2020. Este cea mai importantă modificare financiară care s-a produs până acum la nivel PNDR 2020.

Principiul pe care l-am explicat și în cadrul ședinței publice și pe care l-am discutat și în relație cu reprezentanții CE a fost acela că am încercat prelevarea acestor surse de bani din zonele în care nu funcționează măsurile. Cu alte cuvinte, am încercat optimizarea implementării programului. Sunt situații în care anumite măsuri nu sunt suficient de apetente. Realitatea este că trebuie să avem o responsabilitate noi, ca stat membru, să modificăm măsurile acolo unde lucrurile nu merg corespunzător.

Prin urmare, am încercat să luăm această sumă, în porții mici, de la nivelul mai multor măsuri, în așa fel încât să nu le deturnăm scopul. Practic, nu am produs nicio terminare a resurselor financiare pentru anumite măsuri de unde am prelevat, ci am luat, în principal, de acolo de unde banii nu erau utilizați”.

În prezent, fermierii care cresc porci la un nivel mic și mediu resimt tăierea parțială a banilor pe bunăstare (unii dintre ei neavând deloc parte de această compensare de pierderi).

Beneficiarii acestei măsuri nu sunt nici crescătorul, nu este nici entitatea juridică aplicantă pe această măsură de bunăstare. Ea este o măsură cu valoare zero, nulă din punctul de vedere al competitivității pentru beneficiar. Cei care „câștigă” aici sunt milioanele de porci și zecile de milioane de păsări care au o condiție de bunăstare superioară.

În final însă, cei care câștigă sunt consumatorul național și consumatorul european.

Publicat în Zootehnie

Până joi, 1 februarie 2018, un număr de 700.111 fermieri au primit suma de 1,767 de miliarde de euro, ca urmare a cererilor de plată depuse în cadrul Campaniei 2017, potrivit unui comunicat de presă transmis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Mai exact, începând cu data de 16 octombrie 2017, pentru Campania 2017, din suma totală autorizată, de 1,767 de miliarde de euro, reprezentând avans şi plată regulară, 1,307 milioane de euro s-au plătit din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), 403,6 milioane de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi cofinanţare, iar diferenţa de 93,44 de milioane de euro, din bugetul de stat.

APIA precizează că plăţile finanţate din FEGA se efectuează la cursul de schimb de 4,5993 lei pentru un euro, iar cele finanţate din FEADR, la cursul de schimb de 4,5390 lei pentru un euro.

Potrivit sursei citate, pe 1 februarie s-a mai efectuat plata următoarelor scheme aferente măsurilor de piaţă: restructurare/reconversie plantaţii viticole - în sumă de 2,227 de milioane de lei, ajutor financiar pentru distribuţia de fructe în şcoli, semestrul II 2016-2017 - în cuantum de 238.905,30 lei, respectiv ajutor financiar pentru distribuţia de lapte în şcoli, semestrul II 2016-2017, de 204.206,05 lei.

Publicat în Finantari

Statul român ar trebui să ia în calcul o inițiativă legislativă menită să blocheze situații similare cu cea de la Zahărul Oradea SA, în condițiile în care există un risc constant ca ceilalți investitori străini în sectorul producției de zahăr din sfeclă să repete ceea ce Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG și Cristal Union (prin subsidiara lor) au făcut, și anume să închidă fabrica din România (imediat după dispariția cotelor de zahăr), să acopere producția cu importuri, să bage în șomaj 214 oameni, să decapitalizeze producătorii români de sfeclă de zahăr etc., a declarat pentru Revista Fermierului, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară (FNSIA), Dragoş Frumosu.

„Teoretic, statul român ar trebui să se gândească la o lege specială, astfel încât situații de acest gen să nu se mai repete în România. Există oricând riscul ca Tereos România la Luduș sau Agrana, peste un an, doi, să practice același lucru și să rămâi în România fără nici măcar o fabrică de zahăr din 33”, a precizat șeful FNSIA într-o convorbire telefonică cu reprezentanții redacției noastre.

Frumosu consideră că instituțiile statului ar trebui să redeschidă dosarul privatizării și să verifice dacă nu cumva s-au încălcat anumite prevederi contractuale, astfel încât să fie continuată procedura de faliment a Zahărul Oradea SA.

„În primul rând, am solicitat instituțiilor statului să se autosesizeze cu privire la situația de la Zahărul Oradea SA (n.r. - subsidiara în România a Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG). În gândirea noastră, s-ar putea ca în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 2007 între Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG și statul român - pentru că fabrica a fost cumpărată de nemți de la AVAS/FPS - să fie vreo clauză nerespectată. Apoi, i-am rugat pe cei de la Finanțe, Mediu ș.a.m.d. să verifice dacă (...) este vreo lipsă, vreo greșeală, astfel încât să putem întoarce această decizie de închidere a societății, de trecere în faliment”, a adăugat președintele FNSIA.

El merge mai departe și afirmă că falimentarea fabricii a fost oarecum premeditată, argumentând că împrumutul contractat de Zahărul Oradea SA la fabrica-mamă - Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG ar fi venit la pachet cu dobânzi mai mari decât cele practicate pe piața bancară.

În plus, se întreabă Frumosu, cum competitoarele fabricii din Oradea reușesc să facă profit cu materie-primă din România, iar entitatea la care a făcut referire, nu?

„Noi avem informația că pierderea a fost oarecum planificată, în sensul că fabrica de zahăr de la Oradea a făcut un împrumut mare, la un anumit moment, de la firma-mamă din Germania. Dobânzile acestui împrumut au fost ceva mai mari decât dacă s-ar fi contractat un împrumut bancar și, atunci, când dai înapoi niște bani cu dobânzi mai mari, iar piața te obligă la un anumit preț de vânzare al produsului finit, sigur, începi să intri în pierdere. Atunci, această jonglerie, șmecherie fiscală, cum vreți s-o numiți, ne gândim că dacă este dovedită, instituțiile statului pot lua în acest sens o decizie care, la fel, să salveze închiderea fabricii. Asta ar ține de ANAF”, a mai afirmat Dragoș Frumosu. „Niciodată, conducerea societății nu a recunoscut că această pierdere a fost generată de situația de mai sus și susține că prețul zahărului obținut din sfecla autohtonă iese, de fapt, la costuri mai mari decât în alte țări, iar diferența ar fi de cam 100 de euro la tonă, aproximativ; fals. Toate fabricile din România, astea puține, câte mai sunt, și sunt toate companii multinaționale, lucrează în aceleași condiții. Cum acelea au profit, iar (n.r. - subsidiara) Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG, firmă germană, nu face profit? Cum acelea au profit, iar Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG a avut și ea profit, dar dintr-odată a căzut?”.

Jocul cotelor de zahăr

Ultimul sistem de cote agricole existent, care gestiona producţia de zahăr în Uniunea Europeană, avea să fie eliminat la 30 septembrie 2017, după aproape cinci decenii.

Decizia de a pune capăt cotelor de zahăr a fost luată de comun acord de Parlamentul European şi statele membre în cadrul reformei din 2013 a Politicii Agricole Comune (PAC), în urma unui amplu proces de reformă şi de restructurare iniţiat în 2006.

În perioada 2006 - 2010, sectorul zahărului a fost restructurat profund cu un sprijin de 5,4 miliarde de euro. Ca urmare, acesta a putut să se pregătească temeinic pentru momentul dispariției cotelor, iar productivitatea a crescut substanţial în ultimii ani. Sfârşitul sistemului cotelor a oferit producătorilor posibilitatea de a-şi adapta producţia la oportunităţile comerciale reale, în special prin sondarea unor noi pieţe de export. Eliminarea cotelor a simplificat totodată în mod semnificativ actuala gestionare a politicilor şi sarcina administrativă existentă pentru operatori, cultivatori şi comercianţi.

Potrivit unui comunicat de presă al CE din septembrie 2017, sectorul zahărului din UE va fi sprijinit în continuare, prin diverse măsuri din cadrul PAC, în așa fel încât acesta să facă faţă unor perturbări neaşteptate de pe piaţă. Printre acestea se numără un tarif la import substanţial al UE (în afara acordurilor comerciale preferenţiale) şi posibilitatea de a oferi sprijin pentru depozitarea privată şi măsuri de criză care să permită CE să ia măsuri în cazul unor crize grave ale pieţei implicând creşterea sau scăderea bruscă a preţurilor pieţei.

Este disponibil şi sprijinul pentru venit destinat fermierilor sub forma plăţilor directe, inclusiv posibilitatea statelor membre ale UE de a acorda aşa-numitul sprijin cuplat facultativ pentru sectoarele aflate în dificultate, printre care şi producţia de sfeclă de zahăr.

După eliminarea cotelor, se menţine totodată posibilitatea de a negocia colectiv, în contractele încheiate între producătorii de sfeclă şi prelucrătorii de zahăr din UE, condiţii de repartizare a valorii. Altfel spus, din 1 octombrie 2017 au dispărut şi preţurile minime impuse pentru achiziția sfeclei de zahăr de la producători.

Și pentru a genera și mai multe speculații, în ciuda tuturor acestor facilități, producătorul de zahăr de la Oradea a decis să închidă fabrica la doar câteva luni de la dispariția cotelor, fapt sesizat inclusiv de Dragoș Frumosu.

Mai mult, el afirmă că nemții de la Pfeifer & Langen GmbH & Co au avut ceva de împărțiti cu statul român, imediat după achiziția fabricii.

„Lucrurile sunt (...) certe, atâta timp cât ei au oprit activitatea la sfârșitul anului 2017, atunci când s-au și eliminat cotele. Mai mult decât atât, în momentul în care nemții au cumpărat fabrica, în 2007, (sigur, atunci au fost alocate cotele și pentru că era anul aderării noastre la Uniunea Europeană), cota alocată fabricii de zahăr de la Oradea a fost prea mare pentru ei. În mod normal și logic, din anul următor, în fiecare an, aceste cote puteau fi realocate de către Ministerul Agriculturii către alte facilități care aveau capacitatea și posibilitatea să proceseze și să prelucreze și bucățica altuia. Astfel, România rămânea cu cota obținută de la Uniunea Europeană. Însă, cota pe care nemții n-au putut s-o producă în primul an nu au lăsat-o statului român, ci au vândut-o Bruxelles-ului, adică Comisiei Europene. Atunci, din cota României, s-a scăzut această cantitate. Îți pui astfel întrebarea: - au venit în România ca să producă sau au venit în România pentru cotă și, ulterior, să închidă fabrica și să plece?”, se întreabă liderul sindical. „În mod normal nu aveau voie să facă asta, pentru că vorbim de cota României. La momentul respectiv, statul român trebuia să intervină. Nu știu de ce nu a intervenit. Mai mult decât atât, nu vă ascund că în momentul în care Zahărul Oradea SA a obținut o cotă mai mică, a dat în judecată statul român, iar alocarea cotelor a fost blocată pentru vreo trei ani de zile din cauza procesului intentat de nemți, României”.

Datele disponibile la acel moment relevau faptul că, în urmă cu nouă ani, Fabrica de Zahăr Oradea renunţa de bunăvoie la 13,5% din cota sa de zahăr, mai exact, 4.500 tone. Astfel, cota de zahăr din sfeclă a României era redusă la 104.660 de tone, adică o diminuare de 4 la sută.

Fermierii români au vrut să cumpere fabrica din Oradea

La nivelul aceleiași luni septembrie 2018, 85 de cultivatori de sfeclă de zahăr din județele Bihor, Arad şi Satu Mare își propuneau să preia Fabrica de Zahăr Diamant, entitate cu acţionariat francez şi german. Ideea era că, prin producția de sfeclă de zaăr şi procesare sub aceeași umbrelă, fabrica ar fi fost rentabilă. Astfel, s-a format un grup de fermieri care își doreau să preia fabrica de zahăr, format din Dan Corbuţ, Ioan Cuc şi Darabont Sandor, grupul care constituie şi nucleul de bază al Camerei Agricole Bihor. Până la urmă, părțile nu s-au înțeles la preț, suma cerută depășind posibilitățile celor 85 de fermieri.

Prin lipsa unei înțelegeri, decizia de închidere a fabricii îi obligă acum pe furnizorii de sfeclă de zahăr din zonă să renunțe la utilajele de recoltat și, implicit, să se decapitalizeze pe această zonă de producție, spune Dragos Frumosu.

Interesat este, mai spune el, cum anume va reuși entitatea să furnizeze clienților produs sub brandul Diamant, în condițiile în care producția din facilitatea de la Oradea s-a sistat.

„Atâta timp cât declari că vei avea și vei vinde zahăr cu marca Diamant - brandul nostru - astfel încât să nu-ți «dezamăgești clienții», eu traduc și spun următorul lucru: ai închis fabrica din România, deși fermierii, cultivatorii de sfeclă, erau interesați s-o cumpere, urmând să aduci în țară aceeași cantitate pe care o produceai în România din Germania și Polonia, pe unde ai fabrici, și s-o vinzi aici, ca să nu-ți dezamăgești clienții”, a mărturisit, pentru Revista Fermierului, Dragoș Frumosu. „În ceea ce privește dorința fermierilor de a prelua fabrica, aceștia au fost amăgiți de conducerea Zahărul Oradea SA (...) care a luat decizia să nu le-o vândă lor, pentru că ar fi făcut o ofertă mai mică, fără însă a negocia cu aceștia. Interesul de a vinde fabrica cuiva nu exista. Astfel, pe lângă faptul că 200 de oameni de la fabrica de zahăr rămân fără obiectul muncii, în jur de 90 de fermieri care cultivau circa 7.500 de hectare și care sunt tehnologizați (au investit mulți bani în utilajele pentru sfeclă, utilaje specifice), rămân agățați. Dacă reușesc să-și vândă utilajele, rămân cu ceva. În caz contrar, le vor vinde la fier vechi. Și asta, pentru că cea mai apropiată fabrică unde, teoretic, ar putea să vândă sfecla, este Luduș, însă transportul din zona Arad-Timișoara-Satu-Mare-Oradea-Bihor către Luduș este destul de mare, iar prețul zahărului ar fi influențat în mod negativ și nu va cumpăra nimeni cultura de sfeclă din nord-vest. Ar fi fost extraordinar ca producătorii de sfeclă să fi putut cumpăra și să fi putut avea și procesare. Ministrul Agriculturii, Petre Daea, s-a implicat în toată această situație, însă, din păcate, dacă nu găsește portița legală, mi-e greu să cred că poate face ceva. Poate, doar pe cale diplomatică să mai poată face ceva, iar europarlamentarii noștri ar trebui să facă în așa fel încât acest caz să fie mediatizat și discutat la Bruxelles”.

România dispunea înainte de 1989 de 33 de fabrici de producție a zahărului. În anii următori, numărul acestora s-a diminuat şi din cauza privatizărilor nereuşite sau a decapitalizărilor din anii de tranziție, la care s-a adăugat lipsa de eficienţă energetică, dar şi tehnologia învechită, care nu le-a mai făcut competitive.

Nu se poate spune același lucru însă și despre fabrica de la Oradea, acolo unde au fost făcute investiţii masive de capital pentru modernizarea facilității de producție menționate. Diamant Oradea era una dintre entitățile de producție care dispunea de un laborator propriu de microbiologie.

În plus, standardele ridicate de calitate ale produselor marca Diamant au făcut posibil ca acestea să fie folosite în domenii dintre cele mai pretențioase, inclusiv în industria farmaceutică.

Cu un capital social de 136.240.509 lei, 100% privat, alături de SC Zahărul Carei SA şi SC Zahăr SA Arad, Zahărul Oradea S.A. este parte din grupul francez Cristal Union, cifra de afaceri la data de 31 decembrie 2014 fiind de 361.535.503 lei.

SC Zahărul Oradea SA producea şi comercializa zahăr sub mărcile Diamant şi Brilliant.

Nu există deocamdată nicio poziție oficială din partea entității citate, site-ul diamant.ro având pe prima pagină doar un mesaj pentru 2018: „Îndulcește-ți anul”.

Publicat în Piata agricola

ACUZE. Nicolae Sitaru, membru marcant în stafful LAPAR, acuză direct șefiile din ultimii ani ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pentru neimplicarea în susținerea financiară a apartenenței organizațiilor de fermieri români la COPA COGECA, o puternică organizație de lobby de la Bruxelles, și face apel la unitate, astfel încât toate organizațiile din sectorul agroalimentar autohton să se unească sub o singură umbrelă, potentă financiar.

„Fac un apel la unitate a tuturor asociațiilor profesionale din România să încercăm o dată pentru totdeauna să ne unim într-un efort de a putea reprezenta cum trebuie fermierul din România în fața instituțiilor de la Bruxelles. Din păcate, cei care știu, noi am fost primiți de vreo trei ori până acum la COPA COGECA și am fost dați afară de vreo două ori pentru neplata cotizației”, a afirmat Sitaru în deschiderea congresului „Fermieri pentru fermieri”, organizat joi, 25 ianuarie 2018, la București. „Cred că, din păcate, Ministerul Agriculturii, ministrul Agriculturii, oricare a fost el, nu ne-a dorit niciodată puternici. O organizație foarte puternică în România nici măcar domnul (n.r. - Valeriu) Tabără (n.r. - nu a reușit să pună bazele), dacă tot este în fața mea, aici... ”.

Tot el a precizat că o organizație puternică de fermieri în România ar face „mult bine” mediul agricol din România și consideră că ar trebui să preluăm un model de la francezi.

„(...) că tot Arnaud (n.r. - Perrein) este francez și tot vorbește el despre cotizația voluntar-obligatorie cum se întâmplă și în Franța; nu inventăm noi roata. Așa se întâmplă acolo și cred că așa este bine. Astfel, sarcina aceasta a finanțării asociațiilor profesionale să fie mai mică pentru fiecare fermier și să ajungă pentru reprezentarea noastră și la Bruxelles”, a adăugat Sitaru. „Problema cu reprezentarea noastră la Bruxelles este celebra cotizație care ajunge pe la vreo 500.000 de euro și, deocamdată, nicio organizație profesională din România nu a fost în stare să strângă acești bani în fiecare an și să se ducă cu ei la Bruxelles. Asta înseamnă că trebuie s-o facem împreună, împreună toate organizațiile și cu mâna întinsă către ministrul Agriculturii”.

Conform aprecierilor fermierului român, soluția propusă de francezul Arnaud Perrein i-ar scuti pe omologii săi „de o umilință” și „de situația de a ne duce cu căciula-n mână în fața ministrului” (n.r. - Agriculturii), oricare ar fi el, pentru a-i cere banii necesari achitării cotizației la COPA COGECA.

Și asta, în ciuda orgoliilor producătorilor agricoli de la noi din țară.

„Deși (...) spunem că suntem fermieri mari și tari, când ajungem să fim reprezentanți acolo, nu suntem. (...) Deocamdată, trăim în România, câteodată, cu prea multe orgolii, și ar trebui să le lăsăm la o parte și să încercăm să vedem care este soluția ca, împreună, să fim o voce unitară la nivelul țării”, a conchis el.

Agrostar se opune finanțării de la stat

Încă din 2016, Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe Agrostar afirma prin vocile sale autorizate că nu era de acord cu intenția de pe atunci a MADR de a modifica HG privind acordarea de cotizații unor organizații profesionale din domeniul agricol și agroalimentar, pentru reprezentare în cadrul structurilor europene, în scopul decontării serviciilor lingvistice în valoare de peste 2,8 milioane lei, anual, bani ce se acordă de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii.

„În primul rând, doresc să subliniez faptul că Agrostar nu susține acordarea acestor cotizații de la bugetul de stat către niște entități private cum sunt organizațiile profesionale și considerăm că acești bani, dacă sunt disponibili la bugetul de stat, pot fi folosiți pentru susținerea agricultorilor. Totodată, ne întrebăm cât de independente vor mai fi aceste organizații, dacă ele primesc bani de la bugetul de stat, prin MADR? În plus, organizațiile care urmează să primească acești bani nu trebuie să justifice cum i-au cheltuit. Prin modificările pe care le propune acum MADR, este eliminat criteriul de reprezentativitate. Ne întrebăm cine are interesul să dea cu orice preț acești bani, care sunt prinși în bugetul MADR pe anul acesta, unor organizații profesionale din domeniul agricol?”, declara secretarul general al AGROSTAR Horațiu Raicu.

Cei de la Agrostar mai consideră că dacă Ministerul Agriculturii dorește ca fermierii să fie reprezentați la COPA COGECA, atunci ar trebui reorientată atenția către Legea Camerelor Agricole.

„La COPA COGECA, sunt afiliate camerele agricole naționale ale statelor sau patronate puternice din agricultură, dar, din păcate, la noi această lege nu funcționează, din diferite motive. Noi, în sectorul agricol, nu avem un patronat, fapt ce ar trebui să pună semne mari de întrebare”, erau de părere șefii Agrostar.

Publicat în România Agricolă

Președintele SUA, Donald Trump, le-a mărturisit fermierilor din Tennessee, luni, 8 ianuarie 2018, că susține subvenționarea asigurărilor culturilor agricole, semnalând astfel o schimbare față de viziunea pe care acesta o avea în 2017, și anume cea de contractare a programului pe care mulți dintre producătorii agricoli nord-americani se bazează în finanțarea propriilor operații, anunță Reuters.

Într-un discurs al său cu ocazia convenției anuale a Biroului Agricol nord-american (un fel de federație a sindicatelor din agricultura SUA), Trump a afirmat despre Congresul Statelor Unite ale Americii că ar urma să includă subvenționarea costurilor cu asigurările agricole în următoarea lege a agriculturii, act normativ în baza căruia, anual, se redirecționează către agricultură, nutriție, alimente și programe de conservare a solului miliarde de dolari.

„Sunt nerăbdător să lucrez cu Congresul SUA, astfel încât să votăm legea agriculturii la timp, iar aceasta să producă efecte în favoarea dumneavoastră. Susțin o lege care să includă asigurările agricole”, a afirmat Doland Trump, după ce a observat că în auditoriu era prezent președintele Comisiei pentru agricultură din Senatul American, Pat Roberts. „Muncim din greu la legea agriculturii și cred că aceasta va funcționa corespunzător”.

În luna mai a anului trecut, Trump reușea să-i înfurie pe cei din marile grupuri de fermieri nord-americani (aceștia sunt reprezentanții votanților din mediul rural care, constant, susțin Partidul Republican) atunci când propunea diminuarea finanțării agriculturii cu nu mai puțin de 46,54 miliarde de dolari. Și asta, ca urmare a unei plafonări a plăților alocate pentru sectorul de asigurări agricole. În prezent, nu există limită de plafonare a susținerii investițiilor fermierilor în asigurările agricole.

După discursul său, președintele Trump a semnat un ordin executiv prin intermediul căruia facilitează accesul clădirilor și terenurilor federale la internet de mare viteză, parte dintr-un demers mai vast de conectare a Americii rurale la rețelele tip broadband.

Concret, Trump a semnat un memorandum prin care împuternicește United States Department of the Interior (n.r. - un fel minister al resurselor) să susțină dezvoltarea implementării accesului la internet de mare viteză în zonele rurale prin majorarea accesului la rețelele broadband ale facilităților federale locale coordonate de acest departament, precizează voci autorizate din Casa Albă, citate de agenția internațională de presă.

Vitezele mai mari de internet în zonele rurale sunt considerate vitale, în contextul distanțării economice tot mai mari dintre America urbană și cea rurală, însă până în acest moment costurile erau prohibitive.

Circa 39 la sută din americanii care locuiesc în mediul rural nu au acces la internet de mare viteză, au precizat specialiști ai Comisiei Federale pentru Comunicații, într-un raport dat publicității în 2016.

„Trebuie să conectăm la internet o mai mare parte a mediului rural din SUA. Avem nevoie de internet pentru tractoarele noastre, pentru școli, pentru micile afaceri de acasă”, a declarat pentru presa aflată la evenimentul celor de la Biroul Agricol al SUA.

Casa Albă a descris mișcările ca pe o etapă de creștere în vederea stimulării dezvoltării private, în timp ce administrația evaluează modul în care poate ajuta cu finanțarea, ceea ce ar putea deveni parte a planului Trump de a investi în infrastructură.

Șeful principalului grup comercial din domeniul telecomunicațiilor nord-americane, Jonathan Spalter, a declarat că USTelecom va încerca să convingă guvernul SUA să pompeze bani pentru a ajuta la construirea și modernizarea infrastructurii rețelelor, precum și la reorganizarea și raționalizarea efectelor reglementărilor legislative.

Brambureala din România. Efecte în oglindă

Dacă în SUA, promisiunile se transformă în realitate de cele mai multe ori, nu aceasta este situația și în cazul României.

Mai bine de 80 de milioane de euro erau injectate de Uniunea Europeană în proiectul RO-NET, o idee ambițioasă care promitea românilor din cele mai defavorizate locuri din țară internet de mare viteză și acces la servicii de comunicații moderne.

Proiectul prevedea crearea unei infrastructuri și conectarea la internet a peste 780 de localități din România. Aceste lucruri trebuia să fie făcute însă până în 2015.

Chiar dacă proiectul este tot în stadiul de implementare, ministrul Comunicațiilor, Lucian Șova, transmitea la finele lunii august 2017 că structura pe care o conduce a reușit să deblocheze proiectul RO-NET și promitea că până la finalul anului peste 170 de localități din mediul rural vor fi conectate la internet de mare viteză. Nu s-a mai auzit nimic până la această oră de demersul în cauză.

Un alt element negativ semnalat chiar de Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, a fost acela al managementului defectuos al riscului în agricultură, astfel că, în momentul de față, doar 34 la sută din totalul terenului arabil din România beneficiază de o formă de asigurare. Din acest total, fermierii mici s-au asigurat în proporție de doar 20 la sută.

„Primele subscrise sunt de aproximativ 19 milioane de euro și suprafața totală care este acoperită de aceste instrumente de prevenire a riscului este de 2,8 milioane de hectare. 80 la sută din această suprafață provine din fermele de mari dimensiuni, în timp ce doar 20% fermieri sub 10 hectare utilizează aceste instrumente de protecție și de management al riscurilor în agricultură. Partea cea mai gravă este că acest portofoliu de asigurare care este gestionat de asigurătorii privați nu acoperă riscurile climatice catastrofale, cum sunt: seceta, inundațiile, partea de ploi persistente, temperaturi foarte scăzute din primăvară sau foarte devreme, toamna”, a conchis Potor.

La începutul lui 2016, oficiali ai Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare din România (UNSAR) își manifestau intenţia de a propune Guvernului revizuirea legislaţiei fondurilor europene. Miza acestei propuneri era subvenţionarea cu până la 65% a primelor de asigurare achitate de fermierii locali.

Specialiștii români în asigurări susţineau că subvenţionarea primelor de asigurare ar fi imperativă, în contextul în care fermierii români trebuie să concureze cu agricultorii din alte state europene (acum, și cu cei din SUA). Un alt argument adus de reprezentanţii UNSAR era și acela potrivit căruia în fiecare an se pierd aproximativ 30 de milioane de euro din banii alocaţi de UE pentru perioada 2014-2020.

În fapt, precizau aceştia, pentru că nu s-au cheltuit fondurile, România a pierdut până acum aproape 60 de milioane de euro. În prezent, cel mai scump risc de pe piaţa românească este cel de secetă. Explicaţia este că un produs viabil care ar acoperi seceta este foarte scump și, în consecinţă, nu toţi fermierii îşi vor permite să încheie o astfel de poliţă de asigurare. Ca urmare, asigurătorii spun că numărul fermierilor care îşi vor asigura culturile împotriva secetei ar fi foarte mic, doar fermierii cei mai expuşi secetei optând pentru o astfel de poliţă.

Publicat în International

Ca urmare a reluării plății regulare aferente Campaniei 2017, din data de 8 ianuarie 2018 au fost autorizaţi la plată 16.148 de fermieri, cu suma totală de 43,6 milioane de euro, anunță Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), s-au plătit 41,1 milioane de euro, iar diferenţa de 2,5 milioane de euro, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi cofinanţare de la bugetul naţional.

„Plăţile finanţate din FEGA se efectuează la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană de 4,5993 lei pentru un euro, iar plăţile finanţate din FEADR, la cursul de schimb valutar de 4,5390 lei pentru un euro. Reamintim că, în conformitate cu art.75, alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/ 2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290 /2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, plăţile din cadrul schemelor de sprijin se fac în perioada 1 decembrie - 30 iunie a anului calendaristic următor”, se precizează în comunicatul APIA remis AGERPRES.

Începând cu data de 16 octombrie şi până în prezent, APIA a autorizat la plată pentru Campania 2017 suma totală de 1,438 miliarde de euro, reprezentând avans şi plată regulară.

Publicat în Finantari

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plată suma totală de 385,4 milioane de euro, reprezentând plata regulară aferentă campaniei 2017 pentru un număr de 576.220 de fermieri care au depus cerere unică de plată, conform unui comunicat remis presei de agenția mai sus citată.

Din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), s-au plătit 361,2 milioane de euro, iar diferenţa de 24,2 milioane de euro provine din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi cofinanţare de la bugetul naţional.

Oficialii APIA amintesc că plăţile finanţate din FEGA se efectuează la cursul de schimb de 4,5993 lei pentru un euro, iar plăţile finanţate din FEADR, la cursul de schimb de 4,5390 lei pentru un euro.

Începând cu data de 16 octombrie şi până în prezent, APIA a autorizat la plată pentru campania 2017 suma totală de 1,345 miliarde de euro, reprezentând avans şi plată regulară.

Publicat în Finantari

În timp ce sute de angajați ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) își strigau nemulțumirile în fața sediului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), miercuri, 22 noiembrie 2017, șeful instituției, PSD-istul Petre Daea, le transmitea acestora din cealaltă parte a Bucureștiului, de lângă liniștea grătarului și a cărnii de porc, că nu înțelege de ce subordonații săi părăsesc locul de muncă „căutându-și ceea ce au”, adică „retribuții respectabile și meritate”.

Cu aceeași fermitate în glas, tipică unei anumite perioade din istorie, ministrul Agriculturii le-a transmis protestatarilor, indirect, prin intermediu mass-media, să stea liniștiți și să muncească în folosul și pentru fermieri. În plus, el a menționat că îi respectă pe aceștia, dar că nu le poate promite ceea ce nu poate face, adică probabil să emită o ordonanță prin care angajații APIA locale să nu piardă la salariul net între 682 de lei și 2858 de lei.

„Le transmit celor pe care îi respect foarte mult – pe lucrătorii din APIA – spunându-le ca de fiecare dată să fie în slujba fermierului și să-și facă datoria față de fișa postului, având în vedere răspunderea excepțională pentru acordarea subvențiilor la timp, când țara face eforturi extraordinare, să aloce bani de la bugetului statului pentru a ajunge rapid la fermieri, în așa fel încât să execute la timp lucrările în folosul țării și pentru respect față de cetățenii ei. De aceea, n-am înțeles și nu voi înțelege niciodată de ce unii părăsesc locul de muncă, căutându-și ceea ce au, iar ei nu înțeleg că respectul trebuie păstrat, indiferent unde te afli, dat fiind faptul că ai o misiune care este remunerată și care are în spațiul realității o importanță deosebită. (...) Astăzi le promit celor de la APIA să stea liniștiți și să muncească în folosul și pentru fermieri, pentru că sunt plătiți astăzi, sunt plătiți la zi și au nivele de retribuție respectabile și meritate. Este păcat să căutăm în sacul altuia, când în geamantanul tău n-ai introdus efortul zilnic și lacrima de sudoare (...). Cel care vă vorbește a avut întotdeauna grijă să-i respecte pe toți și să nu promită ceea ce nu poate face, dar să facă ceea ce a stabilit”, a afirmat în curtea unui retailer Petre Daea, ministrul Agriculturii.

Până la ora terminării protestului, ministrul preferat al șefului PSD, Liviu Dragnea, nu a dat curs invitației protestatarilor din fața MADR de a li se alătura și de a negocia cu aceștia o soluție de trecere a angajaților APIA locale pe o grilă de salarizare similară celei din aparatul central.

Unul dintre liderii sindicaliști mai vocali ai APIA, Octavian Laurian Mateescu, alături de un fost șef APIA centrală, Nicolae Horumbă și de o președintă a unei alte organizații sindicale APIA, Elena Constantinescu, a precizat la ieșirea de la discuțiile cu reprezentanții Ministerului Agriculturii, cu cei ai conducerii actuale APIA, precum cu cei de la dialog social și de la Ministerul Muncii că negocierile nu au dus nicăieri, dar că nu vor periclita plățile către fermieri prin conflictul de muncă declanșat... până la un anumit punct.

„Am transmis că nu vrem discriminare, unii pe o grilă și alții pe o grilă (n.r. - de salarizare). Fermierii sunt partenerii noștri. (...) N-o să periclităm plățile... până la un anumit moment”, a declarat Mateescu la ieșirea din sediul MADR.

Reamintim că DOAR angajații APIA din centrele județene, începând cu nivelul de consilier superior Gradația 3 și până la nivelul de director executiv Gradul II, Gradația 5, ar urma să piardă la salariul net între 682 de lei și 2858 de lei, potrivit simulărilor de plată (stat de funcții) întocmite conform Legii Salarizării nr. 153/2017, Anexa VIII, cap. I, lit. a, pct. II, motiv pentru care există riscul unor mișcări spontane de protest.

Potrivit sindicaliștilor APIA, centrele locale nu pot fi încadrate ca unități deconcentrate, în condițiile în care, potrivit Legii 1/2004, legea de înființare, entitățile locale sunt și ele definite ca organe de specialitate ale administrației centrale. Or, asta vine în contradicție cu Anexa VIII a Legii, situație reglementată însă prin „Legea nr. 207/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2017 privind completarea art. II din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare”.

Publicat în Ultimele noutati

Potrivit spuselor producătorilor de cartofi din Harghita, aceștia comercializează marfa obținută cu prețuri variind între 0,40 și 0,50 lei/kg, iar comercianții o vând mai departe chiar și cu 1,5 lei/kg, adică de trei ori mai mult.

Fermierii se plâng că în alţi ani preţul la producători era 0,70 lei şi comerciantul ridica la 1,40 lei, sumă acceptată, însă nu una de peste două ori mai mare decât la ei.

Până la această oră, producătorii din Harghita nu au vândut nici 10% din recolta acestui an, mulţi dintre ei aşteptând ca preţul să mai crească.

În judeţ, s-a înregistrat în acest an o recoltă-record de cartofi, cu o medie de 26,3 tone la hectar, existând unităţi din zonele Ciucului de Jos şi Ciucului de Mijloc care au obţinut şi aproximativ 35 de tone/ha.

Cartoful reprezintă cultura de bază în Harghita, suprafaţa totală ocupată cu această cultură fiind de 8.250 de hectare.

Publicat în Piata agricola

Ucraina – țară vecină, dar și competitorul României pe piața cerealelor de la Marea Neagră – a recoltat până în prezent 55,1 milioane de tone de cereale de pe 92 la sută din suprafața însămânțată, care a totalizat 13,4 milioane de hectare, a precizat vineri, 10 noiembrie 2017, ministerul de resort ucrainean.

Defalcat, în prezent, grâul a fost recoltat în totalitate, fiind obținută o cantitate de 26,6 milioane de tone de materie primă. De asemenea, fermierii ucraineni au terminat culesul la orz, secară, ovăz, mazăre și la alte cereale.

Fermierii continuă să treiere porumb, recoltând până în momentul de față 16,9 milioane de tone de boabe de pe o suprafață cultivată de 74%.

Anul trecut, producătorii agricoli din statul vecin au recoltat o cantitate-record de 66 de milioane de tone de cereale și au exportat 43,9 milioane de tone în sezonul de marketing 2016-2017, care debutează în iulie și se termină în iulie, anul următor.

În 2017, așteptările fermierilor din țara vecină sunt de a contabiliza în hambare un total de 62 de milioane de tone, iar exporturile din anul comercial 2017-2018 să fie de 45 de milioane de tone.

Publicat în Piata agricola
Pagina 1 din 21