Ca urmare a diminuării consumului de pâine înregistrat la nivelul Uniunii Europene, implicit al României, consumul de cereale consumate pe cap de locuitor este situat, în prezent, la un nivel de 120-125 kilograme pe cap de locuitor, a declarat Pavel Virgil, vicepreședintele ROMPAN, cu ocazia unei conferințe de presă care a avut loc miercuri, 12 iunie 2019, la București.

„Apar produse noi care, până acum, nu erau folosite şi care duc la scăderea consumului de pâine, cum sunt cele de mic dejun sau pastele făinoase. Destul de multă patiserie se consumă la locul de muncă şi atunci, natural, consumul de pâine scade, dar scade, în același timp, și consumul total de cereale pe cap de locuitor. Dacă, în urmă cu 10 ani, eram undeva la 140-145 kg/capita în România, acum cred că suntem undeva la 120-125 kilograme de cereale consumate în România pe cap de locuitor, iar în această cifră sunt incluse toate produsele din cereale, pâine, paste făinoase, biscuiţi, patiserie, făină folosită în gospodărie”, a precizat oficialul ROMPAN.

El a adăugat că deficitul de forţă de muncă din industria de morărit şi panificaţie din România este de aproximativ 4.000 -5.000 de oameni, în jur de 10% din totalul lucrătorilor din acest sector, care înregistrează, în prezent, în jur de 40.000 - 45.000 de angajaţi.

„Lipsa forţei de muncă este principala problemă cu care se confruntă industria de morărit şi panificaţie din România. Nu cred că este o noutate pentru nimeni. Oricine vorbeşte cu un angajator se plânge de acest lucru. Din păcate însă aspectul este mai complex, în sensul că nu vorbim numai de o lipsă din punct de vedere numeric. Dacă ne raportăm la total cifră de angajaţi din industria noastră, în jur de 40-45.000 de lucrători - deci suntem un angajator foarte important al României - deficitul este undeva la 4.000-5.000 de oameni, în jur de 10% din angajaţi ne lipsesc. Problema este că şi calitativ aceştia, de multe ori, lasă de dorit”, a adăugat Virgil.

Investiţiile făcute în sectorul de morărit şi panificaţie din România, în ultimii 30 de ani, au depăşit 750-800 de milioane de euro.

Conform celui mai recent studiu de piaţă privind produsele de panificaţie, prezentat de ROMPAN, consumul de pâine, în România, a scăzut în ultimul deceniu, de la 92 kilograme pe locuitor într-un an la puţin peste 82 de kilograme, dar încă se menţine peste media europeană, de 78 kg/locuitor/an.

Publicat în Știri interne

Ca urmare a faptului că gradul de rentabilitate în cazul culturii de grâu este mai mare doar la societățile care lucrează suprafețe mari, cele care au dotări corespunzătoare şi care îşi permit să aplice tehnologie completă şi să obţină astfel profit, dar și din cauze sociale, în ultimii ani, în județul Dolj se înregistrează o creștere negativă în acest sector, mărturisesc oficialii Direcţiei pentru Agricultură Județeană Dolj.

Concret, după aderarea României la Uniunea Europeană (UE), care a avut loc în 2007, suprafeţele cultivate cu grâu de consum în judeţul Dolj au scăzut constant. La acea vreme, acestea depăşeau 220.000 ha anual pentru ca, în 2017, acestea să ajungă la 157.131 ha, iar în 2018, la 169.506 hectare.

„Exploataţiile de semisubzistenţă au dispărut ori s-au redus semnificativ, fie prin darea în arendă a terenului, fie prin orientarea către alte culturi. O altă cauză a diminuării suprafeţei cultivate cu grâu este scăderea populaţiei active în mediul rural, ceea ce a dus la închiderea a peste 70% din morile săteşti, necesarul de pâine fiind asigurat de către fabricile de pâine din centrele urbane, la care se adaugă folosirea în industria de panificaţie a unei materii prime asigurate parţial prin aprovizionarea din comerţul intracomunitar cu cocă congelată”, a precizat, marţi, 26 februarie 2019, directorul DAJ Dolj, Adrian Popa, cu ocazia întrunirii Colegiului Prefectural.

Tot acesta a adăugat că, la specia orz, suprafaţa însămânțată s-a diminuat până la nivelul anului 2007, pe fondul restrângerii sectorului zootehnic organizat. Ulterior, până la momentul actual, suprafaţa cultivată a cunoscut un reviriment de peste șapte ori, ca urmare a cererii crescânde venite dinspre industria berii.

Și în cazul porumbului, conform calculelor celor de la DAJ Dolj, se constată o diminuare a suprafețelor cultivate. Acestea variază de la un an la altul cu valori între 15.000 şi 20.000 ha, în medie, din cauza faptului că pe de o parte s-a redus semnificativ şeptelul judeţului, dar a scăzut şi consumul populaţiei, ca urmare a reducerii populaţiei active din mediul rural.

„O specie cu o evoluţie constant pozitivă este floarea-soarelui, la care suprafaţa cultivată a crescut în intervalul 2005-2018 de peste două ori datorită faptului că această specie este căutată şi foarte bine plătită pe piaţă. Rapiţa a cunoscut o perioadă de recul până la intrarea în UE, urmată de o perioadă de șase ani de reviriment, apoi, în perioada 2012-2014, pe fondul schimbărilor climatice, a intervenit o scădere dramatică a suprafeţelor cultivate, însă interesul crescut şi valoarea deosebită a rapiţei fără acid erucic pentru consum alimentar uman a dus la creşterea cu de până la șase ori a suprafeţei cultivate”, a mai declarat șeful DAJ Dolj.

Tot el a spus că o specie cu o evoluţie sinusoidală este şi soia pentru boabe, care în ansamblu ocupă suprafeţe cu mult sub potenţialul judeţului şi sub nivelul cererii pe piaţă, dar a cărei cultură în regim profitabil este în directă corelaţie cu existenţa unui sistem de irigaţii performant.

„În ceea ce priveşte specia muştar, deşi are debuşeu în special în industria alimentară, putem spune că a reprezentat un indicator al reconstituirii industriei prelucrătoare de legume din Oltenia, suprafaţa fiind în linii mari într-un trend ascendent permanent. În anul 2018, s-a reluat cultivarea orezului în judeţul Dolj (ultimul an în care s-a cultivat orez fiind anul 2011, când s-a înregistrat suprafaţa cultivată cu orez de 1.194 ha, cu o producţie medie 5.100 kg/ha), înfiinţându-se suprafaţa de 151 ha cu orez în localităţile Rojişte şi Măceşu de Jos, cu o producţie medie de 4.867 kg/ha”, a conchis oficialul Direcţiei Agricole Dolj.

La finele anului trecut, Adrian Popa preciza că producţiile medii realizate la nivelul judeţului Dolj au fost de 4.980 de kilograme de grâu la hectar şi de 5.030 de kilograme la orz. Și asta, în condițiile în care, la nivel naţional, producţia de grâu a fost de 4.870 de kilograme, iar producţia de orz, de 5.204 kilograme.

Publicat în Piata agricola

În condițiile în care, acum un deceniu, românii consumau aproximativ 92 de kilograme de pâine pe an, în prezent, aceștia mănâncă o cantitate de circa 82 de kilograme/an, chiar dacă nivelul se menţine peste media europeană de 78 kg/locuitor/an, potrivit celui mai recent studiu de piaţă privind produsele de panificaţie, prezentat de preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase (ROMPAN), Aurel Popescu, vineri, 2 noiembrie 2018.

„Acum 10 ani, consumul era mai mare cu 10 kilograme pe om anual, ceea ce înseamnă că s-a redus cu un  kilogram pe om în fiecare an şi a ajuns la 82,2 kilograme. Este un consum mai mare decât media europeană de 78 kg/om/an, dar nu suntem departe şi eu cred că pe cap de locuitor consumul în perioada următoare nu o să mai scadă aşa de mult”, a afirmat președintele ROMPAN.

Potrivit spuselor acestuia, tendinţa actuală a consumului de pâine din făină integrală şi cea de produse realizate în sistem tradiţional este în creștere, chiar dacă România a pierdut primul loc la nivel european în acest top al consumului.

„Este viabilă şi corectă această tendinţă de scădere a consumului de pâine din ultimii ani, chiar dacă nouă, brutarilor, nu ne convine. Eram pe locul I în Europa, iar acum suntem pe II sau III. Sigur, ne interesează mai mult factorul calitativ decât cel cantitativ. E interesant că a început să crească cererea de pâine din făină integrală şi cea de produse realizate în sistem tradiţional, față de cea produsă în sistem industrial, deci lumea se îndreaptă către o normalitate şi o calitate bună a produselor”, a mai spus Aurel Popescu.

Studiul de piaţă prezentat de oficialul organizației citate mai arată că biscuiţii şi pastele făinoase au înregistrat pe consum o creştere de 12,5% în 2017, comparativ cu 2016, cozonacii cu 9,3%, pastele făinoase cu 3%, iar produsele de patiserie cu 0,7%, însă aici nu a fost inclus şi comerţul stradal. Pe de altă parte, consumul de făină a scăzut cu 2,3%, mălaiul cu 6,5%, iar consumul de pâine, cu 2,2%.

„Făina este normal să scadă, pentru că se face mai puţină pâine acasă. Gospodinele nu mai au timp să facă şi sarmale, şi pâine, ele cumpără semipreparate făcute în sistem tradiţional şi cred că acesta este viitorul. Biscuiţii însă au crescut, la fel ca şi covrigii, pentru că oamenii mănâncă pe fugă, iau un covrig sau un biscuit în metrou, până la serviciu, cam asta mănâncă la micul dejun, ceea ce nu este bine sau sănătos, dar acesta este motivul pentru care a crescut consumul de biscuiţi şi a scăzut cel de făină. Sigur că pe latura aceasta calitativă mai avem de lucru şi noi”, a adăugat Popescu.

Evaziune de 30 la sută

Totodată, studiul de piaţă relevă că aproape 500.000 de tone de pâine lipsesc din datele statistice ale INS, adică 23 kg/om pâine nefiscalizată şi neînregistrată cu documente. De reținut este că producţia anuală de pâine de la noi din țară totalizează 1,5 milioane de tone.

„Studiul a scos la iveală că ne desparte o cantitate de 500.000 de tone de pâine de datele statistice, pâine care nu e înregistrată cu documente, deci încă avem o evaziune de 30% în domeniul panificaţiei, ceea ce este foarte mult. Când s-a redus TVA la pâine, în 2013, atunci a scăzut foarte mult evaziunea, dar atunci am mai făcut un lucru foarte bun. Am determinat autorităţile statului să facem la MADR, în fiecare lună, o întâlnire în care noi să le aducem informaţii despre ce se întâmplă în piaţă şi ei ne raportau luna următoare, ceea ce au și făcut. Acum nu mai sunt aceste întâlniri”, a tras un semnal de alarmă preşedintele ROMPAN.

Potrivit acestuia, piaţa de morărit şi panificaţie a crescut la 3 miliarde de euro, fiind pe primul loc în industria alimentară. În piaţă sunt active 4.500 de firme, iar ROMPAN, prima asociaţie constituită în România în 1990, cuprinde peste 300 de societăţi din toate domeniile din industrie. Cota de piaţă este de 65% pe morărit, 40% la panificaţie, 70% la paste făinoase şi 55% la biscuiţi.

Publicat în România Agricolă
Joi, 01 Noiembrie 2018 00:00

O pâine cât o țigară!

Mânați de dorința de a afla dacă iminenta majorare a costurilor cu utilitățile, anunțată de cei din industria de morărit și panificație, dar și a celor cu achiziția de grâu ar duce la o creștere a prețului produselor finite, l-am abordat la IndAgra 2018 pe președintele ROMPAN, Aurel Popescu.

Fără prea multe rezerve, șeful ROMPAN a răspuns nelămuririlor noastre inițiale printr-o întrebare retorică: „Dacă tutunul s-a scumpit, nu ar trebui scumpită și pâinea?”.

„Dacă, înainte, o pâine costa cât o țigară, trebuie să coste și de aici încolo cât costă o țigară”, a afirmat Popescu, făcând legătura cu majorarea prețului la produsele din tutun.

În ultimii 12 ani, preţul ţigărilor a crescut constant, în mare parte din cauza creşterii accizei impuse de Uniunea Europeană şi a calculelor făcute de Ministerul Finanţelor. Ca atare, preţurile au crescut, în medie, de la 5,10 lei pentru un pachet de țigări în decembrie 2006, la 17 – 17,5 lei în 2018 (aproape 0,90 lei per țigaretă).

Pe de altă parte, potrivit INS, cu toate că prețurile mărfurilor alimentare au scăzut în iulie 2018 față de luna anterioară cu 0,80%, s-au înregistrat oscilații pozitive de la lună la lună în cazul prețului la produsele de morărit și panificație (+0,18%), unde produsele de franzelărie s-au scumpit cu 0,24%, pâinea cu 0,19%, produsele de franzelărie și specialități, cu 0,17%, iar făina, cu 0,13%.

În altă ordine de idei, domnia sa a discutat cu noi inclusiv despre calitatea grâului din acest an, dar și despre cantitățile obținute, informațiile venite din zona de morărit-panificație fiind oarecum în contradictoriu cu afirmațiile făcute de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea.

Revista Fermierului: Domnule președinte, în calitate de reprezentant al industriei de morărit și panificație din România, puteți preciza dacă producția de grâu a acestui an este bună din punct de vedere calitativ și îndeajuns?

Aurel Popescu: Conform datelor pe care le deținem, provenite de la asociațiile membre ale OIPA Cereale, Oleaginoase şi Produse Derivate, producția de grâu a României, aferentă acestui an, se situează sub nivelul a 10 milioane de tone. Oricum ar fi, producția de grâu a anului în curs este una cu mult mai mare decât ceea ce consumăm noi în România și creează un disponibil pentru export de circa 5-6 milioane de tone. Nu ar fi problemă din acest punct de vedere. Problema este însă calitatea materiei prime. Am avut necazuri mari generate de intemperii, de ploile din perioada recoltării, astfel că mai bine de 50 de procente din recolta de grâu au avut afectați indicii de panificație.

Dacă luăm în calcul că 50% este grâu bun și 50 la sută cu indici mai slabi calitativ, înseamnă că dacă am exportat până acum patru milioane de tone și mai urmează să comercializăm peste graniță încă 1,5 milioane de tone, materia primă de bună calitate a plecat la export, iar grâul cu indici mai slabi rămâne în țară. De acum încolo, suntem sortiți să facem pâine din grâu cu indici de panificație mai slabi.

R.F.: V-a mai rămas în stoc grâu și din anul agricol anterior?

A.P.: Am avut, dar l-am „mâncat”. Din acest punct de vedere, vom avea de dovedit că brutarii noștri sunt maeștri buni și că vom reuși să facem o pâine bună dintr-un grâu mai slab calitativ, cel din acest an.

R.F.: Ce ne puteți spune despre indicii de panificație ai grâului din recolta 2018?

A.P.: În primul rând, vorbim de greutatea hectolitrică a grâului, parametru care a fost afectat puternic și care generează un randament mic în moară. Din acest motiv, din punctul de vedere al costurilor, suntem la pământ. În al doilea rând, discutăm de probleme cu nivelul proteinei, și legat de proteină este și glutenul grâului. (...) S-a deteriorat foarte mult bobul de grâu în perioada recoltării și, din această cauză, sigur, i-a scăzut calitatea. A fost spălat bine de ploi, a rămas cu umiditate multă, a încolțit în spic și s-au întâmplat foarte multe fenomene.

R.F.: Ce informații vă vin de pe teren în ceea ce privește însămânțările cu grâu din această toamnă?

A.P.: S-a semănat foarte puțin grâu, din cauza faptului că în această toamnă nu s-au putut face lucrările de toamnă și n-a putut semăna ceea ce și-a propus fiecare. Asta înseamnă că rămân multe suprafețe neînsămânțate cu grâu și că va fi nevoie să semănăm în primăvară porumb sau floarea-soarelui, în funcție de ceea ce am avut anul acesta. Cu alte cuvinte, anul viitor, va fi grâu puțin cu preț mare și porumb mult cu preț mic.

R.F.: Cu cât ați cumpărat grâul față de anul trecut? Este prețul în creștere sau în scădere față de recolta anterioară?

A.P.: Nici nu putem compara față de recolta anului trecut, pentru că anul trecut am avut un preț aproape liniar pe tot parcursul anului 2017. Anul acesta, am cumpărat grâu la recoltare cu 650 lei tona, în timp ce acum cumpărăm cu 850 lei tona. A crescut foarte mult prețul, cu aproximativ 25 de procente. Indiferent ce-am face, dacă am aduce grâu din afară pentru a-l ameliora pe cel românesc, ar însemna să avem costuri mari, mult mai mari decât cu grâul românesc. De aceea, repet, suntem sortiți să mâncăm acest grâu care a rămas în țară.

aurel popescu1Forța de muncă se va întoarce pentru salarii mai mari

Revista Fermierului: Anul trecut, domnule Popescu, discutam de subiectul absenței disponibilului de forță de muncă de pe piața de morărit și panificație și nu numai. Ce noutăți ne aduceți în 2018?

Aurel Popescu: Situația este ceva mai bună decât va fi anul viitor. Adică, este mai proastă decât anul trecut și anul viitor cred că va fi și mai proastă. Avem aceste probleme cu forța de muncă nu numai noi, în sector. Vorbim aici de toată industria alimentară și, cred, toată economia țării are acceași problemă.

Soluția de redresare a situației ar fi aceea de a plăti salarii care să îi determine pe români să rămână în țară. Concret, un salariu ar trebui să fie undeva la 1.000 de euro sau cât îi rămân unui conațional în Spania, Italia sau unde muncește, minus cheltuielile pe care le are cu cazarea și celelalte. Fără salarii mari, nu putem sta de vorbă despre stabilitatea forței de muncă și despre asigurarea forței de muncă.

În al doilea rând, este necesar, din punct de vedere educațional, să lucrăm foarte mult cu Ministerul Învățământului, cu Ministerul Agriculturii, cu liceele agricole, astfel încât să putem găsi tineri care să intre în aceste școli și să-i atragem.

R.F.: Ce deficit de forță de muncă aveți la nivel de ramură?

A.P.: Vorbim de un deficit de câteva mii de oameni. Dacă noi avem în prezent 40.000 de angajați, deficitul este de cel puțin 10 procente. Prețul materiei prime a crescut, prețul forței de muncă, la fel. Pe lângă toate acestea, am primit notificări de la furnizorii de gaze și de energie electrică pentru a ne informa că scumpesc cu 25 la sută.

R.F.: Aceste creșteri se vor reflecta și în prețul final al produselor finite? Concret, un covrig costă acum deja 1,5 lei.

A.P.: Dacă țigara s-a scumpit, nu trebuie să scumpim și pâinea? Dacă, înainte, o pâine costa cât o țigară, trebuie să coste și de aici încolo cât costă o țigară.

Legat de covrig, trebuie să luăm în calcul nu numai aceste creșteri. Este problema și restului la produs pe care îl dai omului. Am făcut un experiment – am aruncat 10 bani pe jos pentru a vedea câte persoane se apleacă să ridice moneda. Nici la 25 de oameni nu s-a aplecat unul să ia 10 bani sau 20 de bani. Însă, dacă persoanele observă o monedă de 50 de bani, pe aceea o ridică. Este bună și la cărucioarele din supermarket, și la cafeaua de la automat etc. Atunci, decât să nu-i dai rest omului sau să-i umpli buzunarul de mărunțiș, sunt convins că majorarea de preț a fost un pic mai mare decât trebuia, astfel încât să fie eliminată această chestie cu restul dat clientului.

R.F.: Să înțelegem un pic mai bine. Vorbim de o rotunjire de preț, în minus sau în plus?

A.P.: În momentul de față, prețul franzelei variază între 0,60 lei și 1,30 lei. Dacă fiecare adaugă un minimum de 0,20 lei, atunci produsul va costa între 0,80 și 1,5 lei. Vorbim de franzela de 300 de grame. Calculele noastre strict făcute pe brutăria Rompan – Proiect Service – ne arată că acesta este intervalul la care trebuie să ne referim. Sigur, dacă un produs costă 4 lei, nu mai vorbim de o majorare de 0,20 lei, ci de altceva. Mai și rotunjești, astfel încât să ai grijă de consumator. Astfel, dacă acele calcule duc la o sumă de 4,6 lei, nu vei scoate produsul cu acest preț, pentru că trebuie dat rest patru piese de 10 bani; se va merge pe 4,5 lei. Dar și dacă prețul iese de 4,4 lei, atunci tot către 4,5 lei este rotunjit.

R.F.: Tot în anii trecuți, se vorbea de rețetele consacrate, de Pâinea București. A avut aceasta succes pe piața din Capitală?

A.P.: Vreau să vă spun sincer că Pâinea București nu a prins așa de bine, dat fiind faptul că ea conține material mai mult, grăsime, zahăr etc. De aceea, lumea se ferește să consume un asemenea produs. El merge foarte bine sâmbăta sau duminica, pentru diverse ocazii. În cursul săptămânii, a prins mai puțin.

Publicat în Interviu

Ca urmare a faptului că producția de cereale a Cehiei din acest an s-ar putea contracta cu 7,5 procente, până la un total de 6,345 milioane de tone, reprezentanții sectorului de morărit și panificație spun că se gândesc să majoreze prețul făinii și pe cel al pâinii pe filiera producător – comerciant, restul de creșteri de prețuri urmând să fie aplicat inclusiv de către retailer.

Concret, la pâine, prețul fără adaos, pe filieră până la comerciant, ar urma să fie mai mare de un sfert de coroană.

„Diminuarea (n.r. - de circa 27 helleri) ar putea reprezenta suma cu care se va majora prețul între fabricile de pâine și retaileri. Cu cât va crește prețul pâinii ulterior, asta rămâne în seama comercianților”, a spus Jaroslav Chochole, președintele Asociației cehe de Morărit și Panificație, citat de Radio Praha.

El a adăugat că asociația pe care o conduce va crește și prețul făinii, începând cu luna septembrie.

Potrivit unei estimări preliminare a Oficiului ceh de Statistică, informație preluată și transmisă de aceeași instituție media – Radio Praha – marți, 14 august 2018, vremea secetoasă, care și-a făcut simțită prezența din plin în acest an, va afecta semnificativ producția de cereale a țării, una care ar urma să înregistreze anul acesta o scădere de 7,5 procente, în comparație cu anul trecut.

Asta, în condițiile în care, anterior, oficialii cehi estimaseră un declin mai accentuat, de 8,2%.

Dacă estimarea publicată marţi de Oficiul de Statistică se dovedeşte a fi corectă, în 2018 ar urma să se înregistreze cea de-a treia cea mai scăzută producţie de cereale a Cehiei din ultimul deceniu.

„Până la un anumit punct, diminuarea este generată de secetă. În plus, ne aflăm pentru al doilea an agricol la rând când ne confruntăm cu scăderi ale producției de cereale. Tendința de diminuare este alimentată de o producție mai mică de grâu de toamnă, materie primă care reprezintă o treime din suprafața însămânțată în Cehia. Cu toate acestea, putem afirma că producția ne va fi de ajuns pentru autoconsum”, a precizat Marek Rojíček, președintele Oficiului ceh de Statistică.

Volumul total de cereale care ar urma să fie recoltat în Republica Cehă la finele anului agricol 2017-2018 ar urma să fie de 6,345 milioane de tone, conform estimărilor statisticienilor, informații bazate pe situația raportată la mijlocul lunii trecute. Și asta în condițiile în care, anul trecut, totalul din hambare a fost de 6,86 milioane de tone.

Declinul previzionat se bazează aproape în totalitate pe estimările privind reducerea randamentului la hectar. Vorbim de o medie estimată de 5,07 tone metrice/ha pentru primele șase luni și jumătate ale acestui an, adică o contractare de 6,6 la sută.

În contrast, anul acesta a fost unul bun pentru rapiță. Producția ar urma să fie mai mare cu 12 procente față de cea de anul trecut, conform informațiilor aceluiași Oficiu ceh de Statistică.

Motivele care stau în spatele previziunilor pozitiviste în ceea ce privește producția de rapiță sunt date de majorarea considerabilă a randamentului la hectar și a suprafețelor mult mai mari însămânțate cu acest tip de cultură agricolă.

Față de anul trecut, când totalul suprafețelor însămânțate cu cereale de bază era de 1.262.318 hectare, în 2018, acestea s-au diminuat până la un total de 1.250.441 de hectare.

Scenariu similar și în România?

Tot ce este posibil, în condițiile în care însuși președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, are incertitudini cu privire la grâul din recolta acestui an, dacă va fi bun pentru panificaţie. În mod cert, a precizat acesta pentru Agenția Națională de Presă Agerpres, cantitatea pentru furaje va creşte, faţă de ultimii doi ani.

„Din punctul de vedere al grâului panificabil, este greu de spus acum, pe căprării, cât e panificabil şi cât pentru furaj. Cert este că faţă de anul trecut sau de acum doi ani, procentul între cele două s-a rostogolit şi astfel avem o cantitate mai mare de grâu pentru furaj şi mai mică pentru panificaţie”, a spus șeful organizației de fermieri.

În ceea ce priveşte preţul grâului, reprezentantul asociaţiei agricultorilor subliniază că acesta nu se formează acum şi este prematur de estimat cum va evolua.

„Probabil, poate să fluctueze atunci când nu se va găsi marfă suficientă sau nu va fi de calitate foarte bună, atunci o să joace mai tare preţurile. Este prematur de a estima acum preţurile. Rămâne să aşteptăm, să vedem ce urmează din punct de vedere meteorologic, dar şi încheierea campaniei de seceriş la grâu. Aşa cum vă spuneam, încă sunt suprafeţe mari şi pe zi ce trece se diminuează producţia la hectar”, afirmă liderul LAPAR.

Şeful Ligii susţine că recoltatul la grâu încă nu s-a terminat, pentru că sunt zone unde apa nu permite intrarea utilajelor în câmp şi totul depinde de vreme.

„Cantitatea de precipitaţii a fost atât de mare, că sunt zone întinse în care apa stă pe câmp, mai ales în Moldova. Nu avem de unde ştii cât mai durează recoltatul la grâu. Nu ştiu dacă de la 1 iulie şi până în prezent cumulat pe fiecare oră am avut cinci zile bune pentru seceriş la grâu. Producţia totală pe zi ce trece tot scade şi va fi cu siguranţă mult mai slabă. E greu recoltatul în asemenea condiţii, se produc pagube destul de mari, şi nu ştim până unde se vor duce pierderile, pentru că procesul mai durează. Cu siguranţa producţia va fi mai slabă anul acesta, fără niciun dubiu, cel puţin cu acele procente pe care le-am anunţat deja, circa 20%, iar pierderile, cu cât întârziem recoltatul, ele vor creşte şi producţia va fi mai mică faţă de anul trecut”, a conchis pe acest subiect Laurențiu Baciu.

La începutul acestui an, în magazine, cetățenii au putut observa deja o scumpire de câțiva bani a pâinii și a produselor de panificație, astfel că sortimentul cel mai ieftin, franzela de un leu, a ajuns să coste peste această sumă. Reprezentanții industriei confirmau la acea vreme că pâinea s-a scumpit și nu excludeau majorări ulterioare de prețuri.

Publicat în International

La doar trei zile de la anunțul Asociației Române a Cărnii (ARC) conform căruia, în primul trimestru din 2017, preţul mediu de achiziţie pentru carcasa de porc a fost cu 26% mai mare faţă de 2016, respectiv cu 12% peste valoarea înregistrată în 2015, brutarii anunță și ei că pâinea s-ar putea scumpi cu până la 10%.

Anunțul brutarilor și morarilor, prin intermediul șefului Rompan, Aurel Popescu, citat de Agerpres, se bazează pe argumentul majorării preţurilor la grâu şi făină, dar şi a costurilor cu forţa de muncă, odată cu majorarea salariului minim la 1.450 de lei.

„Sunt premise pentru ca preţul pâinii să mai crească în această perioadă, motivat de patru elemente. În primul rând, preţul grâului a crescut de la 1 martie cu 7-8 procente din cauza cererii mari de grâu la export, iar prin acest export se diminuează şi cantitatea de grâu care ne rămâne la dispoziţie. În al doilea rând, este vorba de creşterea costului cu forţa de muncă prin majorarea salariului minim la 1.450 de lei, dar corelat au crescut şi salariile celorlalţi angajaţi, care nu erau pe minim şi este o creştere semnificativă. Noi suntem de acord cu ea, pentru că oamenii trebuie să câştige mai bine şi forţa de muncă calificată să rămână în ţară, dar ne costă şi atunci trebuie să o prindem în preţul produsului finit. De asemenea, trebuie să recunoaştem că şi energia şi combustibilul şi gazele naturale sunt mai scumpe decât anul trecut. În procente, pot să vă spun că ar fi vorba de o creştere de până la 10% sau în jur de 10 bani la o pâine”, a declarat Aurel Popescu pentru Agerpres.

El a adăugat că, în această perioadă, preţul grâului este situat în intervalul 780 şi 800 de lei pe tonă adus la moară, în urcare cu aproximativ 10 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce tona de făină s-a scumpit de la 850 de lei, anul trecut, la 1.000 de lei/tonă, în prezent.

La noi în țară, consumul de pâine s-a diminuat în ultimii ani, de la 98 de kilograme pe locuitor într-un an la mai puţin de 96 de kilograme în prezent, dar încă se menţine peste media europeană de 82 kg/locuitor/an. Societăţile autohtone de morărit şi panificaţie pun pe piaţă lunar în jur de 180.000 de tone de pâine.

În industria de morărit şi panificaţie lucrează 80.000 de salariaţi, peste jumătate din toată industria alimentară, unde sunt 150.000 de salariaţi, numai în societăţile membre Rompan fiind peste 40.000. Sectorul înregistrează anual o cifră de afaceri de circa 2,5 miliarde de euro.

Și dacă morarii spun că scumpirea unei franzele la producător va fi de circa 10 bani pe unitate, nu același lucru se poate spune despre carnea de porc.

Preţul cărnii de porc ar urma să crească în România, în medie, cu 15-30%, începând cu luna aprilie, atrag atenţia reprezentanţii Asociaţiei Române a Cărnii (ARC).

Potrivit ARC, în primul trimestru din 2017, preţul mediu de achiziţie pentru carcasa de porc a fost cu 26% mai mare faţă de 2016, respectiv cu 12% peste valoarea înregistrată în 2015. În plus, în ultimul an s-a constatat o majorare importantă la pieptul de porc, unde preţul de tranzacţionare s-a majorat cu 40%. Totodată, la jambon s-a înregistrat o creştere a preţului de 25%, la fel şi la alte piese rezultate din tranşare.

Potrivit datelor prezentate de Comisia Europeană în luna martie a acestui an, în cadrul Consiliului Economic al Observatorului pentru Piaţa Cărnii se estimează că această creştere a preţului cărnii de porc va urma o curbă ascendentă până în a doua parte a anului 2017, când va avea loc o stagnare.

Printre cauzele care au condus la creşterea preţului cărnii de porc la nivel european se află: creşterea semnificativă, în cursul anului 2016, a exportului de carne de porc în ţările asiatice, în special în China, Japonia şi Hong Kong, respectiv scăderea efectivelor de porcine, la toate categoriile de vârstă (de până la -2,3% la exemplarele tinere între 20-50 kg şi de -1,1% la porcii la îngrăşat între 50 și 80 kg).

În plus, pe relaţia China exporturile de carne de porc au reprezentat 44,9% din totalul exporturilor în ţări terţe. De altfel, în luna ianuarie 2017 a fost semnalată o creştere a exporturilor cu 20% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016, supremaţia deţinând-o în continuare China, urmată de Hong Kong şi Coreea de Sud, se arată în comunicatul ARC.

 

Publicat în Ultimele noutati

Litrul de lapte ar trebui să fie plătit cu 1,7 lei (sau 40 de eurocenți), astfel încât producătorii să poată trece de nivelul de „breakeven” pe centru de cost, a afirmat Liviu Bălănici, șeful Panifcom, adăugând că nu cunoaște vreun fermier care să fie mulțumit de prețul laptelui materie-primă livrat către multinaționalele care colectează în prezent din România.

Nu mai devreme de anul 2014, Bălănici obținea 1,87 lei pe litrul de lapte, preț care îi permitea să facă investiții în ferma sa mixtă (cultură mare, creșterea porcinelor și bovinelor, respectiv panificație).

„În ceea ce privește producția de lapte, ne situăm în prezent la un nivel de 36-37 de litri pe cap de animal. Lucrăm cu LaDorna momentan, cu Lactalis și livrăm zilnic în jur de 20.000 de litri de lapte”, a declarat Liviu Bălănici, administratorul Panifcom Iași în cadrul Progressive Tour HolsteinRO - „Vezi pentru a te convinge”. „Nu cred că este mulțumit cineva de colaborarea cu multinaționalele care colectează și procesează lapte. Am avut doi ani în care prețurile au fost sub nivelul de breakeven. Chiar am pierdut bani, cu toate că am făcut producții mari și nici nu cred că vom câștiga bani în continuare. Și asta din cauză că peste 80 la sută din piață este ocupată de multinaționale și noi n-o să reușim niciodată să obținem prețuri bune. Cred că 1,7 lei litrul de lapte ar fi însă un preț corect. Acum doi ani am avut acest preț pe piață. Cu tot cu recalculat grăsimea, ajungeam până la 1,87 lei pe litrul de lapte materie-primă. Atunci era o perioadă când puteam face investiții în fermă”.

El a mărturisit însă că, în ultimul an, cu ajutorul subvențiilor europene și de la bugetul de stat a reușit să acopere o mare parte din pierderi.

„Dacă nu erau subvențiile la nivelul acesta, ușor-ușor trebuia să renunțăm la activitate. Am avut 248 de vaci eligibile la plată. Suntem cu 600 de animale la nivelul anului 2013 pentru acea subvenție națională. Cred că este incorectă data istorică și cine muncește ar trebui să primească subvențiile, nu alții care nu mai au vaci în curte”, a adăugat Bălănici.

Și pentru că tot venise vorba de costuri, el a precizat că are în continuare o mare problemă cu diferența de kilometri de la port și până în ferma sa, situată la doar nouă kilometri de frontiera cu Republica Moldova.

„Tot ce aducem din port ne costă aproape 30 de euro, iar tot ce ducem la port ne costă încă 30 de euro. În alte state, de exemplu în Germania, am văzut făcută această diferență. Toate terenurile bonitate primeau subvenții în funcție de calitatea terenului și distanța față de livrare. Acesta este un cost pentru noi, în Moldova”, a precizat șeful Panifcom.

În plus, Liviu Bălănici a declarat că în fabrica sa de pâine utilizează și făină cumpărată, în condițiile în care, în anul agricol anterior, din cele 3.500 ha, 1.200 de hectare fuseseră însămânțate cu grâu.

„Deținem o exploatație agricolă în sistem integrat: lucrăm o suprafață de 4.000 ha de teren arabil, din care 10 la sută se află în proprietate, creștem 4.500 de porcine și 1.300 de bovine (din care 560 de vaci la muls) și avem și o firmă de panificație care produce 1.000 de tone de pâine pe lună. Distribuim produse de panificație la nivel regional momentan, focusați mai mult pe orașul Iași, dar livrăm și în județele alăturate. Pentru fabrica de pâine cumpărăm făină și din altă parte. Avem însă și o moară și procesăm tot ce înseamnă grâul pe care îl producem noi. Anul trecut am avut însămânțate 1.200 ha cu grâu. Nu în ultimul rând, stăm bine la forța de muncă de nivel calificat, stăm însă mai rău la forța de muncă necalificată”, a conchis el.

Ferma Panifcom Iași este una dintre cele mai progresive ferme Holstein din țară, având ca obiective de selecție producția de lapte, ameliorarea sănătății ugerului, fertilitate, viață productivă și caracterele de conformație ale ugerului și membrelor.

Publicat în Zootehnie

Anul acesta, doar între 3.000 şi 5.000 de hectare au fost pregătite de producătorii agricoli maramureșeni pentru a fi însămânţate cu grâu, ținând cont de faptul că estimarea pentru aceste culturi era de aproape 7.000 de hectare, a afirmat directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Maramureş, Virgil Tânţaş.

„Estimăm din discuţiile purtate cu fermierii că în această toamnă vor fi însămânţate cu grâu între 3.000 şi 5.000 de hectare, deşi iniţial credeam că o se ne apropiem de 7.000 de hectare. Există o orientare spre cultura triticalelor în ultimii an, deşi fermierii care cultivă au posibilitatea să-şi verifice întreaga recoltă pe piaţa regională a cerealelor”, a precizat Ţânţaş pentru Agerpres.

El a mai adăugat că o bună parte din recolta de grâu a fermierilor este valorificată pe piaţa locală printr-o mini-bursă a cerealelor organizată de Administraţia Pieţelor din municipiul Baia Mare care poate da o anumită orientare privind prețurile de achiziție a cerealelor.

„Pentru a veni în sprijinul fermierilor din judeţul Maramureş, Administraţia Pieţelor din Baia Mare organizează, anul începând cu luna noiembrie şi până în primăvara anului următor, o mini bursă locală a cerealelor care poate determina tendinţa preţului de achiziţie la grâu, dar şi la alte cereale cum ar fi porumb, orz, ovăz, secară. Preţurile sunt orientative, însă de cele mai multe ori reflectă cererea de piaţă pe ziua respectivă. Unii agenţi economici implicaţi în afaceri agricole i-au acest reper în raport cu preţurile practicate pe piaţa naţională. Mini-bursa cerealelor poate fi un barometru real pe o durată de timp fixată care vine atât în sprijinul fermierilor cât şi al potenţialilor cumpărători”, a mărturisit șeful DAJ Maramureș.

Unul dintre cei mai importanţi cultivatori de grâu din judeţul Maramureş, Ioan Mătieş, din comuna Mireşul Mare, susţine că înfiinţarea de noi culturi de grâu depinde în mare măsură de interesul industriei de panificaţie.

„O nouă cultură de grâu este motivată de interesul industriei de panificaţie, locale sau regionale. (...) Sigur, noi nu suntem mari cultivatori de grâu aşa cum ar fi sătmărenii, dar putem spune că la un nivel modest echilibrăm piaţa pe lângă necesarul de grâu necesar industriei de panificaţie pe durata a 12 luni de zile”, a menţionat fermierul, care a adăugat că ar putea cultiva în această toamnă câteva mii de hectare cu grâu pe terenurile deţinute în judeţul Maramureş şi Satu Mare.

Conform spuselor reprezentanţilor Asociaţiei Patronilor din Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase Maramureş, anual, industria locală foloseşte peste 200.000 de tone de făină pentru a oferi cumpărătorilor pâine, dar şi o gamă largă de alte produse.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în toamna anului 2015 au fost însămânțate cu grâu 1,993 milioane hectare (ha), cu secară — 8.569 ha, triticale — 83.867 ha, orz de toamnă — 292.146 ha, orzoaică de toamnă — 77.788 ha și rapiță — 471.396 ha.

Prognoza agrometeo a ANM valabilă pentru perioada 8-14 octombrie 2016 arată că, din punct de vedere al stării de vegetaţie a culturilor agricole, procesele de creştere la culturile de toamnă (rapiţă, orz şi grâu) aflate în primele faze de vegetaţie (germinare, răsărire şi înfrunzire) se vor desfăşura în general normal, îndeosebi în zonele de câmpie şi în ritmuri uşor mai lente în restul teritoriului agricol, precum şi pe suprafeţele afectate de fenomenul de secetă pedologică.

Publicat în Cultura mare

ANSVSA urmează să vină în sprijinul micului producător/procesator din sectorul agroalimentar prin modificarea Ordinului 111/2008, fiind vizată introducerea unei distincții clare între industriașul de profil și micul business în ceea ce înseamnă costurile pentru înregistrarea afacerilor nișate și cele aferente analizelor specializate, precum și diversificarea tipurilor de produse comercializate, orientarea actuală a consumatorilor fiind, potrivit afirmațiilor lui Radu Roatiș Chețan, către produsele din pește și către cele vegetale.

În acest sens, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a organizat în data de 13 iulie, începând cu ora 10:00, la sediul instituţiei, o întâlnire de lucru cu membrii Consiliului Consultativ, având ca subiect principal tocmai acest proiect de modificare a normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare a obiectivelor din domeniul alimentar care desfăşoară activităţi supuse controlului specializat.

Scopul declarat al acestei întâlniri a fost consultarea reprezentanţilor operatorilor economici care desfăşoară activităţi în sectoare ce ţin de competenţa Autorităţii, în vederea definitivării în cel mai scurt timp a acestor reglementări.

În deschiderea evenimentului, președintele ANSVSA, Radu Roatiș Chețan, a vorbit atât de experiența sa în ceea ce privește Ordinul 111/2008, cât și despre motivația care a stat la baza deciziei de modificare.

El pune pe seama unei slabe comunicări neînțelegerile pe care micii producători din sectorul agroalimentar le-au avut atunci când a venit vorba de reglementările prevăzute în acest ordin al președintelui ANSVSA. Chețan spune că soluțiile prevăzute în Ordinul 111/2008 nu împiedicau, ci, dimpotrivă, reglementau corespunzător comercializarea produselor specifice.

„Eu am o experiență. (n.r. - Ordinul) 111 este puțin legat într-un fel și de numele meu (n.r. - Radu Roatiș Chețan semna acest act normativ în 16 decemrie 2008). Prima oară când a apărut Ordinul 111, m-au chestionat vecini de-ai mei, cunoscuți – eu am o casă la țară, n-am făcut niciun secret din acest lucru – m-a întrebat un cioban de pe Valea Mureșului: «Domnule doctor, eu te cunosc de când erai „normal”. Acum să mă pui să-mi cumpăr casă de marcat la stână? Nu cred că pot să fac asta». În lipsă de comunicare, oamenii au înțeles altceva. (...) Cu toții ne aducem aminte ceea ce a însemnat trauma europeană care a fost Escherichia Coli – E.Coli – în celebrul deja caz cu acei castraveți infestați, veniți din Spania pe relația Germania. (...) Acest Ordin 111/2008 a dat posibilitatea micilor producători să se exprime, să iasă la vânzare. N-a fost vorba nicidecum de niște soluții care să interzică, dimpotrivă, au scos la lumină posibilitatea vânzării”, a spus Chețan.

Poate cea mai importantă modificare vizată de șeful Autorității este și cea cu privire la producția și comercializarea alimentelor tradiționale (mai nou produse din pește și vegetale), în cantități mici, însă notificate corespunzător Direcțiilor Sanitare Veterinare județene și respectând reguli de igienă și siguranță alimentară.

„(...) Am considerat că fără (...) comunicare, lumea în România (...) nu va înțelege că este permis să faci comerț, dar că trebuie să fii înregistrat, să anunți o Direcție Sanitară Veterinară județeană că dorești să faci acest tip de activitate. Spre exemplu, un mic proprietar de pensiune trebuie să știe că îi este permis să-și taie porcul, să facă produse tradiționale, să-și aștepte musafirii, respectând însă reguli de igienă și siguranță alimentară; nimeni nu-i interzice să facă acest lucru. El trebuie să fie luat în evidență, înregistrat, autorizat acolo unde este cazul și lucrurile pot să se demareze frumos, corect, protejând sănătatea populației. Odată luat în evidență, micului producător i se descriu în amănunt regulile de igienă, de siguranță și de sănătate publică pe care trebuie să le îndeplinească”, a afirmat Radu Roatiș Chețan. „De aceea, un al treilea act normativ pe care îl lansăm astăzi în dezbatere publică, alături de prezentarea noului site pe care îl promovăm, a imaginii ANSVSA, este cel care vizează modificarea Ordinului președintelui ANSVSA nr. 111 din 16 decembrie 2008. Acesta stipulează vânzarea produselor obținute de către micii producători și procesatori, în unitățile lor familiale, și care vine să completeze ceva ce în România a crescut ca și consum foarte mult: vorbesc de consumul de pește, de tot ce vine din mediul acvatic, precum și consumurile crescute pe non-animal. Asistăm la o polarizare a consumului alimentar în zona de vegetale; Ordinul 111/2008 va reglementa inclusiv diversificarea gamei de produse pe care micul producător le poate comercializa”.

Conform afirmațiilor lui Radu Chețan, proiectul de modificare a Ordinului ANSVSA 111/2008 este în dezbatere publică timp de 30 de zile, conform Legii 544. Se așteaptă însă atât opiniile industriei de profil, cât și pe cele ale fermierilor, micilor producători, astfel încât să se ajungă la o formă finală unanim agreată.

„Sperăm că undeva în luna septembrie modificarea să fie deja legiferată”, a mai precizat președintele Autorității.

matiesMarian Cuzdrioreanu, președintele RO-FISH: „Vom avea produse sănătoase care vor fi controlate de către autoritățile sanitare veterinare”

Reprezentantul unuia dintre sectoarele menționate de către Roatiș că ar fi luat amploare în ultima perioadă ca prezență pe piață, în speță cel al peștelui, Marian Cuzdrioreanu, a precizat că modificarea Ordinului 111/2008 este, în viziunea sa, un aspect pozitiv, mai ales în ceea ce privește prelucrarea primară, controlată sanitar-veterinar, a materiei-prime, în centrele de colectare.

„Faptul că, la un moment dat, se relaxează și se pune în plus, de pildă, la centrele de colectare, și prelucrarea, este o chestie pozitivă. Faptul că, de pildă, la pescării, având condițiile igienico-sanitare optime, să poată să fie servit clientul, iar acesta să nu se mai ducă acasă, să se murdărească, să dezoseze, să eviscereze și să porționeze, de asemenea, este un lucru extraordinar”, a mărturisit Cuzdrioreanu. „Eu reprezint industria pescărească, dar sunt jumătate ardelean, jumătate moldovean. O reprezint și pe bunica, îl reprezint și pe vărul care în gospodăria lui crește diferite animale și, sub control sanitar-veterinar, toți aceștia pot reuși să scoată pe piață niște produse extraordinare, fără niciun fel de conservanți; (...) alimentație sănătoasă. Vom avea produse sănătoase care vor fi controlate de către autoritățile sanitare veterinare”.

La rândul său, Călin Matieș, președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale, el însuși un producător de pâine tradițională (reprezentând astfel sectorul vegetal, amintit de Radu Roatiș Chețan), a apreciat decizia ANSVSA de modificare a Ordinului 111/2008 ca fiind una benefică, menită să susțină micul producător local sufocat uneori de giganții agroalimentari, prin reglementarea cererii pieței și a nivelului taxelor de autorizare și analiză sanitară-veterinară.

„Ceea ce producătorii industriali vor să distrugă, astfel încât să rămână numai ei în piață, ANSVSA a venit în sprijinul micului producător și a completat Ordinul 111/2008 cu cererea pieței. Micul producător, dacă face 20 de borcane de dulceață și trebuie să plătească 600 de lei pentru autorizare, și mai trebuie să ducă și 10 lei la analiză, se alege praful de business-ul lui. Atunci, ANSVSA vine în sprijinul micului producător și spune că acesta se va duce doar cu un borcan la analiză și va plăti 100 de lei. Nu va mai trebui să plătească 600 sau 1.000 de lei cum plătește nu știu care mare firmă care face un milion de borcane pe an. Se va face distincție foarte clară între industrie și micul producător prin acest Ordin 111/2008. Cu siguranță, toți trebuie să fim controlați, indiferent că este industrie sau mic producător, trebuie să avem norme de igienă, să respectăm igiena în cadrul societății, să oferim un produs sănătos consumatorului, dar costurile de analize, cele pentru controale, pentru autorizare vor fi mult mai mici față de cele ale industriei. Controalele și normele vor fi adaptate volumului business-ului”, a declarat Mătieș pentru Revista Fermierului.

Tot în cadrul acestei întâlniri a fost prezentat și proiectul ANSVSA de modificare a site-ului instituţiei. Conform noilor informații prezentate în Consiliul Consultativ, cei care au analize sanitare-veterinare în curs (atât la nivelul Capitalei, dar mai ales în provincie) urmând să aibă acces la rezultatele parțiale/definitive înscrise în baza de date cu ajutorul unui user și al unei parole care vor fi emise după upgradarea zonei online a Agenției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

„Lucrăm la un rebranding al Autorității. Noul site aduce un element de noutate, în care dumneavoastră sau colegii dumneavoastră pot să urmărească pe circuit, de la depunerea probelor, parcursul fiecărui buletin de analiză și modul în care el este lucrat la nivelul fiecărui județ, doar accesând site-ul, bineînțeles având parolă, un user și tot ceea ce trebuie. Este o primă prezentare a ceea ce vrem să facem și, de aceea, așteptăm un feedback”, a conchis Roatiș.

La finele anului 2013, România ajunsese printre fruntaşele din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de produse tradiționale, atestate la nivel naţional. Însă, după modificarea şi înăsprirea regulilor de atestare, cifra totală s-a redus de aproape 10 de ori, de la circa 4.400 atunci la aproape 480 la nivelul lunii octombrie 2015.

Noile reglementări au fost introduse în urmă cu trei ani prin intermediul Ordinului MADR 724/2013 privind atestarea produselor tradiţionale, publicat în Monitorul Oficial din 11 noiembrie. Schimbarea abordării referitoare la atestare a fost necesară în primul rând pe fondul „exploziei” de târguri „tradiţionale” şi înmulţirii suspiciunilor că produsele oferite cu acele prilejuri erau de fapt industrializate, iar unele dintre ele ar fi fost chiar cumpărate din supermarketuri şi, după anumite „retuşuri” de ambalare sau etichetare, vândute ulterior ca produse „autentice”, la preţuri mult mai mari.

Potrivit ordinului amintit anterior, produs tradiţional înseamnă „produs alimentar fabricat pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, care prezintă o reţetă tradiţională, un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii.” Pentru înregistrarea produselor tradiţionale a fost înfiinţat Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale (RNPT).

Pe de altă parte, producătorilor industriali nu li se mai permite să folosească sintagma, ei putând cel mult să obţină pentru anumite sortimente atestarea de reţetă consacrată românească (procedură reglementată prin Ordinul nr. 394/2014), definită ca fiind „produsul alimentar fabricat cu respectarea compoziţiei utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte de data intrării în vigoare a prezentului ordin”. Înregistrarea acestor specialităţi se face în Registrul Naţional al Reţetelor Consacrate (RNRC).

Publicat în Știri interne