Afişez elemetele după tag: regulament - REVISTA FERMIERULUI

Cele aproape 6.000 de amendamente aduse regulamentului privind planurile strategice (de bază) în domeniul Politicii Agricole Comune (PAC) au fost contopite în aproximativ 123 de astfel de propuneri de modificare, de către raportorii de specialitate ai Parlamentului European (PE), iar Comisia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (AGRI) şi-a propus să voteze aceste amendamente în şedinţa din 2 aprilie 2019.

Potrivit declarațiilor lui Mihail Dumitru, director general adjunct al Directoratului General Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene (DG AGRI), cu ocazia conferinţei „Reforma Politicii Agricole Comune”, eveniment organizat de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) în parteneriat cu Institutul European din România (IER), vineri, 22 martie 2019, la nivelul PE au fost produse aproape 10.000 de amendamente pentru întregul pachet PAC, care este constituit din trei regulamente.

Numai pentru regulamentul de bază - regulamentul planului strategic - s-au produs în jur de cinci mii şi ceva, şase mii de amendamente. Raportorii din Parlament au avut şi au o sarcină foarte dificilă, de a contopi aceste 6.000 de amendamente într-un număr redus de amendamente care să poată fi votate. Înţeleg că ele au fost transformate în 123 de amendamente de compromis şi Parlamentul, prin Comisia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (n.r. - AGRI), şi-a propus să voteze aceste amendamente în şedinţa din 2 aprilie (n.r. - 2019)”, a menționat oficialul CE.

Mihail Dumitru a mai spus că a fost stabilit un set comun de indicatori, respectiv acelaşi tip de intervenţie pe care fiecare stat membru să-l poată adapta şi dezvolta la condiţiile specifice.

Statele membre va trebui să îşi pregătească un plan strategic naţional pentru întreaga PAC şi să specifice în acest plan nevoile lor specifice şi cum vor contribui la aceste obiective specifice, (...) să-şi adapteze aceste intervenţii la nevoile lor şi pe urmă să intrăm în perioada de implementare şi să urmărim - Comisia cu statul membru sau autorităţile din statul membru - cum se implementează, dacă îndeplinim rezultatele pe care ni le-am propus şi dacă nu, ce trebuie să facem pentru corecta din mers”, a spus Mihail Dumitru, citat de corespondentul agenției naționale de presă.

Fără fermieri perdanți

Tot reprezentantul DG AGRI a precizat că plata la hectar (de bază) se va menține, astfel că fermierii nu pot fi considerați perdanți, însă totul depinde de numărul de producători din sectorul agrozootehnic care o vor accesa.

În plus, fermierii vor putea beneficia de eco-scheme şi vor exista și posibilităţile oferite de planul de dezvoltare rurală, de măsurile de compensare în zonele defavorizate (munte etc.). Totodată, țara noastră își poate păstra, voluntar, sistemul de plată cuplată, în limita bugetului propus, forme de sprijin cuplat care au existat şi care deja s-au „încetăţenit” în România.

În România, nivelul bugetar se menţine, în sensul că pe Fondul European de Garanţii Agricole România câştigă un pic, nu pierde. Deci reducerea bugetului PAC nu va afecta cu nimic nivelul Pilonului I în România. România va câştiga, de asemenea, la nivelul mediu al subvenţiilor, suntem în acel proces de convergenţă externă, în sensul că aceia care sunt sub media plăţilor pe hectar în Uniunea Europeană, vor avea o creştere, România încadrându-se în această categorie. Iar pe partea de Dezvoltare Rurală, pentru a menţine acelaşi nivel de finanţare publică pentru dezvoltarea rurală, va trebui o contribuţie naţională mai mare care să compenseze reducerea din bugetul european. Aceasta este logica de menţinere a aceluiaşi nivel de finanţare în mediul rural. Din propunerea Comisiei până la acest moment, la nivelul de negociere de până în prezent, nu văd fermieri perdanţi în România”, a declarat Mihail Dumitru.

În viziunea sa, faza definitorie va fi atunci când Consiliul şi Parlamentul vor stabili mandatul de negociere, iar cele trei instituţii se vor aşeza la masă cu aceste trei mandate – Propunerea Comisiei, Mandatul Consiliului, Mandatul Parlamentului – şi se va ajunge la un compromis pe text.

„Speranţa noastră este ca acest lucru să se întâmple în a doua parte a anului, în toamnă. Speranţa noastră este, de asemenea, că un acord pe buget se va finaliza şi vom şti şi câţi bani vor fi. Iar cum se vor aloca aceste subvenţii în România vom şti în momentul în care Guvernul Românei va trimite CE acel Plan Naţional Strategic pentru PAC şi acolo vom şti exact ceea ce propune România ca implementare a viitoarei Politici Agricole Comune. Iar certitudinea, dacă vreţi, pentru toţi fermierii va veni în momentul când acest plan va fi aprobat”, a conchis Mihail Dumitru.

Propunerile prezentate în data de 1 iunie 2018 de Comisia Europeană includ un nou model de PAC, în care statele membre ar avea mai multă flexibilitate pentru a-și personaliza deciziile și a le adapta la circumstanțele locale. Totodată, în raport cu noul cadru financiar multianual (CFM) 2021-2027, PAC trebuie să răspundă unei serii de provocări în ceea ce privește logica de programare (de exemplu, cererea și mecanismele de protecție, procedurile de alocare bugetară, criterii de eligibilitate), precum și în ceea ce privește sustenabilitatea cheltuielilor și valoarea totală a sumelor alocate.

De la adoptarea viitoarei PAC s-au scurs aproape 10 luni. Deja, în Parlamentul European, a fost demarat procesul de ajustare a propunerii Comisiei Europene. La nivelul de Consiliu, sub preşedinţia austriacă şi sub cea românească, s-au făcut paşi importanţi. Practic, România vrea să obţină un acord parţial general până la sfârşitul mandatului ei. Acest acord parţial general înseamnă toate elementele politicii agricole fixate, mai puţin elementele bugetare.

Publicat în Știri interne

În condițiile în care inclusiv eurodeputații români afirmă că o viitoare limitare a subvențiilor acordate agricultorilor europeni este aproape să devină realitate, gestionarea plăților directe într-un mod cât mai eficient reprezintă salvarea fermelor de familie de la faliment, iar administratorii marilor exploatații trebuie să ia în calcul direcționarea unor sume către un fond de gestionare a riscurilor, consideră Emil Dumitru, director executiv ONIV, președintele Pro Agro și administratorul propriei ferme de familie, localizată în Chiselet, județul Dâmbovița (I.I. Dumitru Gh. Florian Emil).

Cu ocazia unui interviu acordat publicației online www.revistafermierului.ro, șeful Pro Agro a explicat că adaptarea sectorului agrozootehnic românesc la viziunea viitoarei Politici Agricole Comune (PAC post-2020) înseamnă o schimbare de paradigmă, și anume fermele mari să nu mai vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, ci să adauge liniei de business și zootehnia (producția de carne de porc, de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat etc.).

Apoi, conform viziunii directorului executiv ONIV, sumele generate ca urmare a plafonării (diminuate de pierderile cauzate de Brexit, circa 2,2 miliarde, potrivit calculelor proprii) să fie direcționate către Pilonul II, astfel încât să asistăm la o dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici.

Revista Fermierului: Domnule Emil Dumitru, cum ar trebui să se poziționeze România față de viziunea celor care decid la Bruxelles cu privire la plafonarea subvențiilor? Știm că Guvernul României a spus nu o dată, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, că se va opune plafonării.

Emil Dumitru: Încercăm, pe cât posibil, să ne ajustăm poziția față de propunerea pe care Comisia Europeană (CE) a înaintat-o Parlamentului European (PE) de plafonare a plăților directe pe suprafață pentru marile ferme. Și asta deoarece, deja, a apărut proiectul de regulament din care reiese clar că trebuie să existe o soluție de compromis cu privire la plafonarea subvențiilor. Altfel, nimeni n-o să ne mai ia în seamă ca parteneri serioși de dialog la nivelul Uniunii Europene (UE), dacă vom invoca doar că ne opunem.

În altă ordine de idei, personal, consider că fermele mari au două probleme structurale, importante, pe care trebuie să le rezolvăm, una dintre ele fiind gestionarea riscurilor. Aici vorbim de volatilitatea prețurilor și de modul prin care să încercăm să-i menținem profitabili în piață pe deținătorii de mari exploatații agricole, viabili, într-o concurență cu 27 de state membre. Pe de altă parte, este necesar să le oferim acestora șansa ca acele sume de bani care urmează să fie plafonate să nu fie pierdute de către fermele respective, ci să fie reorientate anual către investiții, pe care statul membru – România, în speță – le va stabili. Una dintre investițiile pe care noi le-am identificat ca fiind prioritare sunt cele în zootehnie și în industria alimentară.

R.F.: Să explicăm puțin mai în detaliu această viziune.

E.D.: Asta este o soluție pe care noi am identificat-o ca fiind una de compromis în cazul deciziei de plafonare a plăților. Practic, bugetul României va fi în continuare același, ca alocare financiară. Concret, administratorii celor trei mii de mari ferme care înseamnă undeva la 2,7 milioane de hectare ar putea accesa, pe de-o parte, cei 30 la sută, să-i direcționeze către un fond de gestionare a riscurilor, iar cu celelalte 70 de procente din sumele rămase, ca urmare a plafonării, să facă aceste investiții. Astfel, eu cred că România ar schimba cu siguranță situația unei balanțe comerciale negative. Și asta pentru că, în viitor, în loc ca fermele mari să vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, vor produce carne de porc, carne de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat care se cere piață.

Practic, aceasta este o miză importantă, și anume de a scoate fermele mari din zona de confort și de a le duce într-o zonă progresivă, una de dezvoltare. Apoi, trebuie să menținem în PNDR, pe pilonul II, sumele care oricum vor fi reduse din cauza Brexit-ului, adică 6,6 miliarde de euro, față de 8,8 miliarde, cât am avut. Vorbim de o redirecționare a acestor bani către o zonă de dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici pe care trebuie să-i unim. Satul românesc are nevoie în egală măsură și de ferme mari care să aibă o industrializare și să creeze locuri de muncă, dar și de ferme de familie.

R.F.: Avem un istoric important de relații comerciale în ceea ce înseamnă exportul de cereale (în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, inclusiv Europa). Care ar fi soluția de reorientare, astfel încât să nu mai fim exportatori de subvenție, ci de făină, de produse alimentare de bază, comercianți de cereale aflați constant în calea volatilității prețurilor?

E.D.: Noi nu trebuie să ne imaginăm că, peste noapte, se pot întâmpla lucrurile acestea. Trebuie să vedem, spre exemplu, în ceea ce privește industria de morărit și panificație, dacă tot se lucrează la 40 la sută din capacitățile de procesare, înseamnă că avem o problemă de fond. Ce se întâmplă cu acele investiții noi pe care le-am finanțat fie prin SAPARD, fie prin PNDR? Ce le trebuie oamenilor să fie competitivi? Să le subvenționăm, poate, transportul? Energia? Sau să încercăm să le creăm niște facilități fiscale? Hai să vedem cum pot face și ei aluat congelat. Este o cerere în rețeaua de hipermarketuri de așa ceva. Dacă tot există o cerere de 780.000 de tone, de ce nu le oferim noi, din România, aluat congelat?

R.F.: Chiar, de ce?

E.D.: Pentru că astfel de fabrici de aluat congelat necesită un efort investițional foarte mare și n-au fost eligibile prin PNDR. Aceată nouă viziune investițională trebuie introdusă în construcția viitorului PNDR, valabil începând din 2020. Le spunem morarilor că dacă se asociază, spre exemplu, zece dintre aceștia și pot astfel procesa minimum un milion de tone sau măcar 500.000 de tone de grâu, 90 la sută din banii europeni vor fi nerambursabili, dacă vor face o instalație de aluat congelat și vor reuși să se bată cu competitorii de pe piață care aduc acest produs în România.

R.F.: Cum îi putem convinge pe birocrații europeni de utilitatea acestui tip de investiții?

E.D.: Simplu – să construim un program de dezvoltare rurală, ținând cont de specificitatea agriculturii din România, să nu ni-l mai facă o firmă străină. Și asta pentru că și presa, și mediul asociativ cunosc cel mai bine problematica sectorului agroalimentar românesc. Ar fi bine să fim cooptați cu toții, să emitem niște puncte de vedere, să facem niște analize SWOT pe fiecare filieră de produs, astfel încât să vedem ce ne-a lipsit în actualul exercițiu financiar. În acest fel, am putea crea niște instrumente de finanțare credibile pentru fermieri. În continuare, fermierul român se împrumută la niște dobânzi foarte mari în comparație cu colegii lor din Europa Centrală și de Vest.

R.F.: Cu cât se împrumută fermierii români?

E.D.: Pe piața financiar-bancară din România, fermierii se împrumută la un nivel mediu al dobânzii, să zicem, iar în Europa, chiar la unul mare. Avem acces la credite cu dobânzi de 9-10 la sută pentru achiziții de terenuri agricole. Dacă nu vom achiziționa terenuri agricole, chiar cu riscurile acestea destul de mari, le vor lua alții, pentru că suntem o piață unică europeană.

Avem achiziții de inputuri care, uneori, depășesc 12 puncte procentuale dobânzile pe finanțări, motiv pentru care nu putem fi competitivi cu o subvenție de 170-180 de euro pe hectar și cu dobânzile acestea. Și asta, în condițiile în care fermierii belgieni, de exemplu, primesc 330 de euro subvenție și o dobândă de 1-2 la sută la credite. Trebuie să gândim un lucru – orice investiție care se face în România este generatoare de taxe, de impozite și de locuri de muncă. De aceea, eu cred că prin aceste bănci pe care le mai mare statul român – Exim Bank și CEC Bank – putem gândi niște pachete de finanțare dedicate agriculturii și industriei alimentare. Demersul în sine, pe termen scurt, ar putea părea un efort investițional foarte mare din partea statului român. Ulterior însă, sumele se vor întoarce repede, pentru că suntem într-o piață dinamică, și, în 2050, așa cum știm cu toții, populația Globului va crește și va fi o cerere de hrană din ce în ce mai mare.

Subvenția, 1/6 din cifra de afaceri

Revista Fermierului: Ce a însemnat pentru exploatația pe care o dețineți, din totalul veniturilor, subvenția în anul agricol care tocmai s-a încheiat?

Emil Dumitru: Dacă avem o cifră de afaceri anuală de aproximativ 650.000 de lei (n.r. - venit 855.262 lei, cheltuieli 828.564, profit 26.698, conform declarației rectificative de avere ca membru CES din iulie 2018), cu o subvenție de 100.000 de lei, asta înseamnă 1/6 din total; foarte mult pentru o fermă de familie, o fermă medie. Practic, anual, subvenția a însemnat șansa de a investi în utilaje, în construcții, în zootehnie ș.a.m.d.

R.F.: Contează suta aceasta de mii de lei în ecuația businessului dumneavoastră?

E.D.: Cum să nu? Contează foarte mult. Dacă o și investești chibzuit, ești circumspect și nu te arunci la niște leasinguri și datorii foarte mari, pentru că în ultima perioadă observ o apetență din aceasta nemăsurată de a face astfel de investiții și să ne asumăm riscuri mari, investirea subvenției într-un mod cât mai eficient reprezintă granița dintre faliment și supraviețuire.

R.F.: Ce a însemnat ultimul an agricol pentru Emil Dumitru?

E.D.: Ultimul an agricol a însemnat pentru fermierul Emil Dumitru un efort mare, un profit mic, dar am învățat un lucru – dacă nu vom investi mai mult în eliminarea riscurilor generate de fenomene climatice și mai puțin în mofturile noastre de a avea cel mai bun tractor, cea mai bună combină, cu cele mai bune utilaje, nu vom putea face față secetei. Însă, cu două instalații pentru irigat utilizate în mod rațional, chiar dacă este cu forță de muncă mai multă, sigur ne vom salva de faliment.

R.F.: Care este structura de cultură înființată în toamna lui 2018 în exploatația dumneavoastră?

E.D.: Anul acesta, am însămânțat cu rapiță 42 de hectare, avem grâu pe 60 de hectare și orz pe 15 de hectare. Rapița arată bine, grâul însă nu; avem o răsărire neuniformă. Sigur, principala cultură, și miza mea, este cea a porumbului, chiar dacă sunt acuzat că fac monocultură în Lunca Dunării. Nu poate fi o cultură mai profitabilă decât porumbul, în momentul de față. Consider că ne vor aștepta și vremuri mai grele, din perspectiva vânzării de cereale. Pe fondul dezvoltării agriculturii din Rusia și din Ucraina, piața mondială de cereale va cunoaște mai departe o scădere de preț, cu toate că la inputuri, acestea au crescut. Atunci, pare nebunesc ceea ce spun, dar și noi, la nivelul acesta foarte mic, vrem să ne creăm o microzootehnie, ca o supapă de supraviețuire.

Publicat în Interviu

Finlandezul Jyrki Katainen, vicepreședintele Comisiei Europene însărcinat cu locurile de muncă, creșterea, investițiile și competitivitatea, consideră că stabilirea unor standarde minime şi consolidarea aplicării reglementărilor ar trebui să garanteze că operatorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente pot concura în mod echitabil, contribuind astfel la eficiența sa.

„Luăm măsuri deoarece comportamentul neloial în afaceri subminează viabilitatea economică a operatorilor din cadrul lanțului (n.r. - de aprovizionare cu alimente). Stabilind standarde minime şi consolidând aplicarea reglementărilor, propunerea ar trebui să garanteze că acești operatori pot concura în mod echitabil, contribuind astfel la eficiența lanțului în ansamblu”, a declarat vicepreședintele CE, Jyrki Katainen, în contextul în care joi, 12 aprilie 2018, Comisia Europeană a prezentat o listă de practici comerciale neloiale pe care vrea să le interzică în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, în ideea de a asigura un tratament mai echitabil pentru întreprinderile mici şi mijlocii din domeniul agroalimentar.

Practicile comerciale neloiale care urmează a fi interzise sunt plățile întârziate în cazul produselor perisabile, anulările în ultimul minut ale comenzilor, modificările unilaterale sau retroactive ale contractelor și obligarea furnizorului la plata produselor irosite.

Alte practici vor fi permise numai dacă fac obiectul unui acord prealabil, clar și lipsit de ambiguitate între părți, și anume faptul că un cumpărător returnează unui furnizor produsele alimentare nevândute, că un cumpărător impune unui furnizor o plată pentru garantarea sau menținerea unui acord de furnizare pentru produse alimentare, respectiv că un furnizor plătește pentru promovarea sau comercializarea produselor alimentare vândute de cumpărător.

În acest context, comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Phil Hogan, consideră că un lanţ de aprovizionare cu alimente eficient şi eficace este un lanț echitabil.

„Propunerea prezentata astăzi (n.r. - joi, 12 aprilie 2018) se referă, în esență, la echitate, la a da o voce celor fără voce, celor care, fără vreo vină proprie, sunt victimele unei poziții de negociere slabe. Inițiativa de astăzi, care interzice practicile comerciale neloiale, vizează consolidarea poziției producătorilor și a IMM-urilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente”, a afirmat Hogan.

Propunerea CE impune statelor membre să desemneze o autoritate publică responsabilă cu aplicarea noilor norme. În cazul unei încălcări dovedite a normelor, organismul responsabil va avea competența de a impune o sancțiune proporționată şi disuasivă. Aceasta autoritate de punere în aplicare va putea iniția investigații din proprie inițiativă sau pe baza unei plângeri. În acest caz, părțile care depun plângeri vor avea dreptul de a solicita confidențialitate și anonimat pentru a-și proteja poziția față de partenerul comercial. Comisia va institui un mecanism de coordonare între autoritățile de punere în aplicare, pentru a permite schimbul de bune practici.

În procesul de co-decizie, propunerea CE va lua forma unei legi europene (directive) și urmează să fie transmisă, împreună cu o evaluare a impactului, Parlamentului European și Consiliului, în cadrul acestuia din urmă fiind reprezentate guvernele statelor membre.

Fermierii europeni, în situația de a fi abuzați de pozițiile dominante

La nivelul anului 2017, Uniunea Europeană (UE27) nu avea nicio legislație menită să-i protejeze pe fermierii blocului comunitar de utilizarea puterii de negociere și de piață din partea partenerilor lor comerciali din aval, declara Oliver Sitar, director adjunct al unității responsabile de guvernanța piețelor agroalimentare din cadrul DG AGRI, care a mai adăugat că în relația cu comercianții, producătorii agricoli europeni se află într-o situație recunoscută de legea competiției ca abuzul poziției dominante.

Sitar recunoaștea în iulie 2017 că, în ceea ce privește relația B2C (business to consumer), cealaltă, denumită sugestiv de austriac F2B (farmer to business), este similară cu prima până la un anumit punct. Mai departe, consumatorul se poate reorienta către alt furnizor, în timp ce fermierul intră sub incidența abuzului poziției dominante practicată de retaileri. În viziunea lui Oliver Sitar, comercianții au ca atu-uri puterea de negociere și piața de desfacere, elemente-forte care susțin poziția amintită anterior.

„În acest moment, în ceea ce privește relația business to business (B2B), în contextul lanțului de aprovizionare cu produse agroalimentare, Uniunea Europeană nu are o legislație în ceea ce privește practicile comerciale neechitabile. Avem directive în ceea ce privește relația business to consumer (B2C), în contextul situațiilor în care am avea practici comerciale neechitabile și care implică relația dintre comerciant și cumpărător. Una dintre ele are ca obiect chiar termenii contractuali abuzivi. (...) Relația B2C și, să-i spunem, farmer to business (F2B) ar putea fi chiar similare până într-un anumit punct, însă chiar și așa nu avem nicio legislație la ora actuală, una care să-i protejeze pe fermieri de utilizarea puterii de negociere și de piață din partea partenerilor lor comerciali; nu există. Suntem într-o situație recunoscută de legea competiției ca abuzul poziției dominante”, afirma Oliver Sitar în cadrul conferinței CAP&the food chain care a avut loc la Bruxelles în zilele de 5 și 6 iulie 2017.

Potrivit oficialului de la Bruxelles, în context legislativ european, în aval, pe lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, consumatorul final deține o așa-numită „putere a clientului”, o putere de cumpărare excesivă care uneori pune o presiune suplimentară pe producătorii agricoli din UE. În cazul fermierilor însă, aceștia nu beneficiază de un astfel de atu și nu pot întoarce spatele comercianților pentru simplul fapt că nu au canalele de distribuție necesare. Astfel, potrivit unor studii definitivate în urmă cu șase, respectiv patru ani, peste 90 de procente dintre producătorii agricoli europeni au fost victimele practicilor comerciale neechitabile.

„Dacă nu vinde, fermierul nu are altă soluție, cum este în cazul consumatorului final. (...) Anumite statistici din 2011 și 2013, atunci când Comisia Europeană a verificat dacă măsurile de guvernanță economică de la nivel UE au vreun rost, au relevat că mai bine de 90 la sută din fermieri au fost victimele practicilor comerciale neloiale. Acesta a fost un procentaj uriaș care sugerează că problema nu este doar una teoretică, ci una care este reală și care are un impact apreciabil asupra producătorilor agricoli. (...) Puterea de cumpărare excesivă ar putea susține astfel de practici care duc la consecințe negative pentru fermieri”, a adăugat Oliver Sitar.

Conform cifrelor vehiculate de oficialul DG AGRI, în lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare al blocului UE27 activează 47 de milioane de oameni, ceea ce înseamnă o valoare adăugată brută de șapte procente la nivelul economiei europene. În plus, specialiștii europeni au constatat că, pe acest lanț, nivelul producției de materie-primă (producție primară) este relativ fragmentat. Mai mult, chiar dacă sunt o grămadă de fermieri care încearcă să se organizeze în organizații de producători, cooperative, în relația lor comercială din aval, cu partenerii comerciali din lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, ei nu se află pe poziția dominantă, ci pe cea de vulnerabilitate.

Potrivit afirmațiilor lui Sitar, acest dezechilibru sever de putere de negociere dintre producători și lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare ar putea facilita tendința piețelor de a da greș din ce în ce mai des. În plus, situația dă naștere unui semn de întrebare cu privire la capacitatea măsurilor de guvernanță economică de a genera și implementa remedii eficiente pentru aceste situații.

Conform analizelor departamentului de specialitate din DG AGRI, în care și Oliver Sitar activează, problemele actuale de guvernanță economică cu care birocrații europeni se confruntă sunt practicile comerciale neloiale, transparența pieței și cooperarea dintre producători.

Publicat în Piata agricola

Una dintre modificările aduse Regulamentului nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) de Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 este și cea a conceptului de fermier activ prin intermediul a trei opțiuni pe care Statele Membre (SM) ale blocului comunitar le pot implementa în propriile legislații naționale.

Concret, potrivit unui document de poziție intrat în posesia noastră, SM li se oferă posibilitatea de a aplica pe baze voluntare un alt criteriu, iar dacă s-au confruntat cu dificultăți și costuri administrative generate de punerea în aplicare a elementelor referitoare la lista activităților sau întreprinderilor, așa cum figurează la Articolul 9, alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, depășind astfel avantajul reprezentat de excluderea unui număr foarte limitat de beneficiari inactivi din schemele de sprijin direct, să înceteze aplicarea Articolului 9 din regulamentul menționat în ceea ce privește lista activităților sau întreprinderilor.

Prima dintre opțiunile pe care țara noastră le are este și aceea de a utiliza registre naționale fiscale sau de securitate socială în care sunt înregistrați fermierii pentru activitățile lor agricole, astfel încât un fermier să fie considerat fermier activ.

O a doua opțiune este aceea de folosire a numai unuia sau două dintre cele trei criterii enumerate la alineatul (2), pentru ca ultima să fie renunțarea la aplicarea alineatului (2).

La capitolul „Impact legislativ, administrativ sau de altă natură al modificării”, în cazul primei opțiuni, specialiștii Ministerului Agriculturii precizează că aceasta a fost introdusă ca o altă soluție în vederea stabilirii calității de fermier activ, față de cele trei opțiuni deja existente în Reg. 1307/2017.

„România ar putea introduce această opțiune numai dacă în Registrul Fiscal al Ministerului Finanțelor Publice se poate face o distincție clară a activităților agricole. Conform estimărilor APIA, numărul fermierilor pentru care ar trebui solicitate date la Registrul Fiscal se ridică la circa 700 persoane fizice. Pe lângă disponibilitatea MFP ar trebui făcute modificări asupra sistemului informatic APIA și ar trebui notificată Comisia Europeană până la 31 martie 2018”, menționează consilierii ministerului.

În cazul celei de-a doua opțiuni, din discuțiile avute de șefia MADR cu cea a APIA, având în vedere situația achiziției serviciilor de actualizare a sistemului IT, se consideră că pentru anul 2018 ar trebui să rămână același algoritm de stabilire a calității de fermier activ.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește cea de-a treia opțiune, din discuțiile conducerii MADR și cu a APIA, având în vedere experiența și recomandările ECA, există temere în a accepta la plată și societăți care desfășoară activitate agricolă doar marginal.

31 ianuarie 2018, data-limită până la care se poate notifica creșterea plafonului anual pentru SAPS

Potrivit celei de-a cincea modificări a Reg. (UE) 1307/2013 prin Omnibus, anumite SM care aplică schema de plată unică pe suprafață nu au utilizat întreg cuantumul fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor bugetare și nu au avut posibilitatea de a distribui cuantumul disponibil pentru o valoare mai mare a plății SAPS.

În acest caz, conform consilierilor pe probleme UE ai MADR, țara noastră trebuie să notifice până la data de 31 ianuarie 2018 creșterea plafonului anual pentru SAPS cu trei puncte procentuale din plafonul alocat pentru plățile directe, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea Articolului 47 pentru plata de ecologizare care reprezintă 30 la sută din întreg cuantumul plăților directe.

„În concluzie, la nivelul penalităților și al sumelor neabsorbite, România ar putea mări plafonul SAPS cu 3%. În cazul depășirii totuși a plafonului din Anexa II – plăți directe acordate României – se poate aplica reducerea lineară a tuturor plăților directe, opțiune implementată deja în sistemul informatic”, explică cei de la Ministerul Agriculturii.

În cazul Reg. 1307/2013, vorbim de opt modificări principale generate de Omnibus. Primele două – pășuni permanente, respectiv trecerea în categoria pășunilor permanente a terenurilor lăsate pârloagă în 2023 – par să nu fi generat decizii importante în vederea modificării definiției pășunilor permanente în OUG 3. Cu toate acestea, spun specialiștii MADR, „trebuie reflectat că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, parcelele de teren lăsate pârloagă care au fost acceptate ca terenuri arabile în 2018 devin pășuni permamante dacă respectă definiția pășunilor permanente”.

Un alt aspect asupra căruia nu vom insista este și cel al reducerii plăților. Acordul confirmă posibilitatea prevăzută la Articolul 11 din Reg. (UE) 1307/2013 care permite Statelor Membre (SM) revizuirea anuală a deciziilor lor privivind reducerea plăților directe cu cel puțin cinci procente, pentru sumele care depășesc 150.000 euro/beneficiar. Conform specialiștilor MADR însă, țara noastră nu aplică Art. 11 al actului normativ amintit anterior.

Despre ecologizare și tineri fermieri (care generează modificarea Ordonanței 3/2015), respectiv sprijinul cuplat facultativ (implică modificarea Ordinului 619), dar și despre modificările generate de Omnibus la Regulamentele 1306/2013 (pragul de recuperare pentru încălcări minore, plăți necuvenite și sancțiuni administrative, declararea parcelelor agricole cu o suprafață de până la 0,1 ha), precum și 1305/2013 (tineri fermieri, sM 4.2, sM 6.1, instrumente de gestionare a riscurilor – modificare rată de sprijin și condiții de eligibilitate, instrumente financiare, cât și verificarea și controlul măsurilor), într-o serie de materiale care vor fi publicate în perioada următoare.

Partea agricolă a Omnibus modifică cele patru regulamente ale PAC: plăți directe, dezvoltare rurală, organizarea comună a pieței și reglementarea orizontală

Omnibus, mai exact Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017, vine cu un pachet de reformă a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor.

În data de 11 decembrie 2017, partea agricolă a Regulamentului Omnibus a fost adoptată de Consiliul pentru agricultură și pescuit, ca urmare a acordului informal încheiat cu Parlamentul European la 12 octombrie.

La 1 ianuarie 2018, aceste îmbunătățiri tehnice ale Politicii Agricole Comune (PAC) au intrat în vigoare.

Regulamentul privind normele financiare aplicabile bugetului general al UE, așa-numitul Omnibus, a fost publicat în septembrie 2016, ca parte a pachetului de revizuire a cadrului financiar multianual (CFM). Acesta a inclus modificări aplicabile tuturor celor patru regulamente PAC de bază, în scopul simplificării în continuare a PAC, în beneficiul fermierilor și al autorităților naționale.

Propunerea Omnibus a reprezentat o a doua fază a exercițiului de simplificare a PAC și a urmat o serie de măsuri de simplificare adoptate prin modificarea actelor delegate, a actelor de punere în aplicare și a orientărilor CE.

În conformitate cu procedura legislativă ordinară, propunerea Omnibus trebuia să fie aprobată atât de Parlamentul European, cât și de Consiliu.

În cadrul Consiliului, partea agricolă a propunerii Omnibus a fost discutată în mai multe rânduri de Comitetul Special pentru Agricultură (CSA) și de Consiliul pentru Agricultură și Pescuit (CAP).

La 10 aprilie 2017, CSA a fost de acord cu poziția sa, care a fost apoi trimisă ambasadorilor UE din Coreper.

La 28 iunie 2017, Coreper a convenit asupra mandatului de negociere a Consiliului privind întreaga propunere a Omnibus și a dat prelungiri Președinției pentru a începe discuțiile cu Parlamentul European.

Discuțiile trilaterale dintre președinția Consiliului și reprezentanții Parlamentului și ai Comisiei au avut loc în a doua jumătate a anului 2017, ducând la un acord preliminar la 12 octombrie.

La 16 octombrie 2017, statele membre reprezentate în cadrul Comitetului Special pentru Agricultură au aprobat acordul privind partea agricolă a Regulamentului Omnibus.

Link-ul către Reg. (UE) 2393/2017 - http://www.apia.org.ro/files/pages_files/32017R2393.pdf

Publicat în Finantari

Comisia Europeană (CE) a modificat prin Regulamentul european 1146/2014 Limitele Maxime de Reziduuri (LMR) pentru substanța activă Clorotalonil, informează compania Syngenta.

În vederea conformării cu această modificare, compania Syngenta a decis retragerea utilizarii produsului BRAVO 500 SC la PRUN. Astfel, compania Syngenta a retras această utilizare de pe eticheta produsului și recomandă încetarea utilizării produsului BRAVO 500 SC la prun.

„Menționam că acest anunț nu este un act de informare legislativă și nici o opinie legală cu privire la informațiile pe care le conține. Acest document nu înlocuiește și nici nu suplinește obligația terților de a se informa și de a se conforma cu dispozițiile legale aplicabile activităților pe care le desfășoară”, se precizează în finalul comunicatului.

Publicat în Comunicate

Regulamentul de selecție a proiectelor europene finanțate prin PNDR 2020 a fost schimbat, cele mai importante aspecte ale acestei modificări fiind majorarea plafonului maxim de depunere de la 120% la 200%, respectiv că în primele cinci zile calendaristice de la deschiderea sesiunii și din fiecare etapă de depunere a proiectelor acesta nu se aplică, indiferent de valoarea totală a fondurilor solicitate prin proiectele depuse.

„Una dintre cele mai importante modificări pe care o aduce noul ROF (n.r. - Regulament de organizare şi funcţionare) este aceea că în primele cinci zile calendaristice de la deschiderea sesiunii și din fiecare etapă de depunere a proiectelor nu se aplică plafonul maxim de depunere, indiferent de valoarea totală a fondurilor solicitate prin proiectele depuse. În acest fel, se asigură principiul egalității de șanse pentru toți cei care au pregătit proiecte și vor să le depună pentru a primi finanțare în această sesiune”, se precizează într-un comunicat de presă remis la redacție de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR). „De asemenea, o altă modificare esențială vizează plafonul maxim de depunere de 120% din nivelul alocării sesiunii anuale a măsurii/submăsurii/componentei, plafon care se majorează la 200%”.

AFIR anunță aceste modificări ale Regulament de organizare şi funcţionare (ROF) a procesului de selecţie şi a procesului de verificare a contestaţiilor pentru proiectele aferente măsurilor din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2014 – 2020), ca urmare a solicitărilor primite în sesiunile anterioare de depunere din partea potențialilor beneficiari ai PNDR. AFIR a luat această decizie împreună cu Autoritatea de Management pentru PNDR (AM PNDR).

„Precizăm că depunerea proiectelor în cadrul sesiunii anuale se opreşte la termenul limită prevăzut în anunțul de lansare sau înainte de acest termen, dacă valoarea publică totală a proiectelor depuse cu un punctaj estimat mai mare sau egal cu pragul de calitate aferent lunii/trimestrului respectiv ajunge la 200% (excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase). Această prevedere nu se aplică în primele 5 zile calendaristice din fiecare etapă de depunere”, au mai ținut să specifice specialiștii AFIR.

Totodată, o altă prevedere din noul ROF se referă la stabilirea unui termen de minim 7 (șapte) zile calendaristice de la publicarea formei finale a Ghidul Solicitantului pe pagina oficială de internet a Agenției - www.afir.info - și până la lansarea sesiunii de primire a Cererilor de Finanțare.

Modificările prevăzute de actualul ROF al procesului de selecţie şi al procesului de verificare a contestaţiilor se aplică tuturor sesiunilor de depunere a proiectelor ce se vor deschide ulterior aprobării acestui regulament.

Publicat în Finantari

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista