De la începutul lunii aprilie a.c., în a doua etapă de control al comercianților de legume şi fructe proaspete în lanțuri de magazine de tip hipermarket şi supermarket, depozite şi pieţe angro, din totalul celor 678 de operatori economici verificați de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), la un număr de 532 (78%) s-au constatat abateri de la prevederile legale în vigoare.

Potrivit informării transmise de ANPC joi, 18 aprilie 2019, în cadrul acțiunii a fost verificată cantitatea de 487de tone fructe şi legume proaspete, din care 60 de tone (12%) nu se încadrau în prevederile legale.

Ca urmare, au fost dispuse oprirea definitivă şi retragerea de la comercializare a circa 9,5 tone de fructe şi legume, în valoare de 60.479 lei, produse improprii consumului uman. De asemenea, s-a luat măsura opririi temporare de la comercializare a circa 135 de tone fructe şi legume în valoare de 204.852 lei, până la remedierea neconformităţilor constatate. Nu în ultimul rând, au fost aplicate 608 sancţiuni contravenţionale, dintre care 260 de avertismente şi 348 de amenzi contravenţionale în valoare de 1.723.600 de lei, pentru încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor.

Lista de abateri este lungă

Conform documentului de presă remis la redacție, ANPC a constatat o serie de abateri, aici amintind fructe și legume lovite, deshidratate, cu pete, pulpă moale, depreciate calitativ, precum și fructe și legume nesortate, calitatea fructelor expuse nefiind conformă cu cea afișată.

Totodată, au fost depistate fructe și legume depreciate, care prezintă părți moi, alterate, pătate, cu urme de boli de depozit, atacate de mucegai, improprii consumului, nefiind respectate criteriile necesare încadrării la calitatea I.

Cu ocazia controalelor, ANPC a descoperit legume și fructe fără etichete cu elementele de identificare şi caracterizare, respectiv neafișarea informațiilor privind țara de origine și calitatea legumelor și fructelor comercializate în vrac.

„Legume și fructe din afara României la care nu s-au găsit informații în limba română privind denumirea produsului, specia, soiul (dacă este cazul), țara de origine”, se mai precizează în comunicat, cei de la ANPC adăugând că s-a mai depistat și neafișarea prețurilor de vânzare.

În plus, inspectorii ANPC au găsit neconcordanțe între prețul afișat la raft și cel marcat pe bonul de casă, precum și nerespectarea cantității nete la legumele și fructele preambalate (de exemplu, cartofi albi plasă 2 kg, produsul cântărea în realitate 1,974 kg, lămâi la plasă de 500 de grame, cantitate reală - 0,470 grame, ghimbir la caserolă de 200 de grame având în realitate 188 de grame).

O altă problemă depistată a fost cea de comercializare a legumelor și fructelor utilizând practici incorecte, privind originea acestora (spre exemplu, legume și fructe import Turcia, China, Egipt, comercializate ca având proveniența România).

Nu în ultimul rând, ANPC a constatat o neconcordanță a informațiilor privind proveniența, respectiv cea înscrisă pe ambalajul sau avizul produsului și cea înscrisă pe eticheta de la raft (pe etichetă apar două sau trei variante de țară de origine, de exemplu România, Bulgaria, Grecia, consumatorii fiind induși în eroare).

Comercializarea legumelor cu calibre diferite, diferența între calibrul mic și calibrul mare fiind de 75%, a fost o altă problemă depistată de inspectorii ANPC.

În fine, Autoritatea a constatat o informare incorectă a consumatorilor (ex: era afișat, în imediata apropiere a legumelor sau fructelor, cu litere mai viu colorate, sintagma „IEFTIN”, fără a se face dovada, în magazin, a vreunui avantaj legat de preț la achiziționarea acestor produse.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor îi asigură pe cetățeni că nu tolerează nicio abatere de la prevederile legale și că va monitoriza, la fel ca până acum, piața și se va asigura, în continuare, de respectarea drepturilor consumatorilor.

Publicat în Știri interne
Miercuri, 13 Martie 2019 12:53

Așa se explică prețul mare al cartofilor!

Într-o emisiune televizată, difuzată de TVR 1, marți, 12 martie 2019, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, a explicat telespectatorilor că majorarea preţului la cartofi este generată de costurile cu depozitarea înregistrate de fermieri în timpul iernii.

„Preţul cartofilor a avut cea mai mare creştere, dar este firesc peste iarnă. Sunt lucruri de înţeles. Acest cartof nu-l scoatem azi din sol, l-am scos anul trecut. Vedeţi, cartoful s-a obţinut anul trecut. Eu spun că este explicabilă această creştere, pentru că ei cheltuiesc în timpul iernii cu depozitarea, îi ţin la o temperatură unde să nu pornească vegetaţia şi această tehnologie, acest procedeu şi mod de păstrare este însoţit de costuri”, a fost explicația șefului ministerului de resort cu privire la scumpirea cartofilor cu 21% de la începutul acestui an.

După un an 2018 dificil pe fondul condițiilor agrometeorologice dificile, prețurile au explodat (1,7 lei/kg la poarta fermei), în condițiile în care, în urmă cu doar doi ani, prețul ajunsese la 40 de bani pe kilogram.

În contextul în care, în toamna anului trecut, cultivatorii români de cartof și-au vândut producția în supermarketuri la promoții cu 80-90 de bani pe kilogram, în prezent, când prețul la poarta fermei aproape că s-a dublat, au ajuns sa nu mai aibă stocuri.

Statisticile specializate spun că suprafețele cultivate cu cartof în România sunt tot mai mici de la an la an, ba chiar în scădere semnificativă în ultimul deceniu - 33.246 ha în 2018, față de 54.000 ha în 2013.

Datele Institutului Național de Statistică (INS) relevă că prețurile cartofului au continuat să se majoreze în februarie 2019, acestea urcând cu 9,98% faţă de ianuarie şi cu 21% față de decembrie 2018.

În general, prețurile mărfurilor alimentare au cunoscut un reviriment de 1,27 la sută în februarie faţă de luna precedentă şi de 2,59% față de ultima lună a anului trecut.

Prețurile de consum au crescut cu 0,79% în februarie 2019, comparativ cu luna anterioară, în timp ce rata anuală a inflației a urcat la 3,83%, pe fondul scumpirii alimentelor cu 4,46%, a mărfurilor nealimentare cu 3,74% și al serviciilor cu 3,08%, relevă statistica INS, dată publicității marți, 12 martie 2019.

Publicat în România Agricolă

Cel puțin din punct de vedere statistic, industria lactatelor din România pare să jubileze, în condițiile în care, potrivit celui mai nou studiu GfK, din perspectiva cumpărăturilor pentru acasă, anul trecut, românii au cheltuit cu 9% mai mult pe produse lactate, iar magazinele de tip discount și supermarketurile și-au crescut cota de piață ca urmare a sumelor mai mari lăsate de familii în aceste formate.

„Din perspectiva cumpărăturilor pentru acasă, toate segmentele de bunuri de folosință curentă au înregistrat creșteri pe parcursul anului 2018, influențate de coșuri mai mari achiziționate la un act de cumpărare. Remarcăm cea mai accelerată evoluție în rândul lactatelor pentru care românii au cheltuit cu 9% mai mult”, afirmă specialiștii companiei de cercetare statistică.

În ceea ce privește produsele alimentare, spun analiștii GfK, atât cele ambalate, cât și cele proaspete au avut o dinamică de aproximativ 6% în valoare, în timp ce pentru segmentul băuturilor (alcoolice și non-alcoolice) se observă o creștere mai modestă, de doar 4%.

Din perspectiva comportamentului de cumpărare, familiile din România au mers la fel de des la cumpărături în comparație cu anul trecut, în schimb suma medie platită la un act de cumpărare s-a majorat cu 6%.

Magazinele de tip discount iau avânt pentru cumpărăturile casnice

Pe parcursul anului 2018, comerțul modern a căpătat o importanță și mai mare pentru cumpărăturile de produse de larg consum cu destinație casnică. Aceste formate dețin în prezent 62% dintre cheltuieli, cu aproape 2 puncte procentuale mai mult decât în 2017.

„Românii au lăsat cea mai mare parte din bani în hipermarketuri, însă au fost vizitate mai rar pentru achiziția de produse pentru acasă. În schimb, magazinele de tip discount și supermarketurile și-au crescut cota de piață ca urmare a sumelor mai mari lăsate de familii în aceste formate. Și magazinele moderne de proximitate și-au consolidat poziția pentru cumpărăturile casnice și au reușit să atragă mai mulți cumpărători în 2018 față de 2017”, adaugă cei de la GfK.

Industria bunurilor de larg consum a înregistrat pe parcursul anului 2018 o creștere de 5,7%, comparativ cu 2017. Creșterea a fost determinată în cea mai mare parte de inflație. Conform Eurostat, majorarea prețurilor alimentelor a fost anul trecut de 4%. Consumul s-a aflat într-o ușoară creștere, însă românii nu au mai migrat către segmente superioare de preț.

Publicat în Știri interne

Potrivit unui articol publicat miercuri, 21 martie 2018, de Coldiretti (cea mai mare asociație de reprezentanță și de asistență din agricultura italiană), cu ocazia celui de-al XXIII-lea an de comemorare a victimelor mafiei, grupurile infracționale italiene au realizat anul trecut o cifră de afaceri de 21,8 miliarde euro în sectorul agricol, în creştere cu 30% comparativ cu 2016.

Potrivit aceluiași material informativ, producţia, transportul, distribuţia şi vânzarea produselor agroalimentare au devenit priorităţi pentru crima organizată. În plus, de la însușirea ilegală a echipamentelor şi utilajelor agricole şi până la extorcarea de fonduri şi şantaj („impozitarea” muncii sau a serviciilor de transport, „servicii de pază și securitate”), cât și angajările ilegale sau la limita legalității în fermele din Peninsulă (cu victime inclusiv din România), furtul de bovine și lista poate continua, în baza politicii dovedite de camuflaj, grupurile infracționale sunt prezente în toate domeniile sectorului agrozootehnic.

„Mafia condiţionează piaţa agroalimentară prin stabilirea preţurilor recoltelor, gestionarea transportului şi distribuţiei, controlul întregului lanţ al supermarketurilor. În acest fel, criminalitatea organizată distruge concurenţa şi piaţa liberă legală, sufocându-i pe antreprenorii cinstiţi şi compromiţând în mod grav calitatea şi securitatea produselor”, conform Observatorului privind criminalitatea în agricultură și sectorul agroalimentar, sistem promovat de Coldiretti cu procurorul Giancarlo Caselli.

Pe lângă falsificarea alimentelor care aduc lovituri de imagine brandului „Made în Italy”, grupările infracționale se infiltrează în afaceri profitabile cu importuri a aproape unul din cinci produs alimentare care ajung în Italia din străinătate. Potrivit documentului, acestea nu respectă reglementările privind protecția lucrătorilor (munca ilegală), de la orez la conserve de roșii asiatice și chinezești, de la fructe sud-americane și legume africane de vânzare în supermarket-urile italiene până la florile din Kenya.

Nu în ultimul rând, în articol se precizează că organizațiile în cauză sunt capabile să protejeze activele financiare acumulate prin activități ilegale care se deplasează acum ca un holding financiar articulat, în care chiar și supermarketurile sunt eficiente ca forme de acoperire, o fațadă legală în spatele căreia nu este întotdeauna ușor să se ajungă la proprietarii reali și la originea capitalului.

„Dantela” țesută de agromafie le-a afectat și pe imigrantele din România

Până la 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiau în condiţii de sclavie în ferme din sudul Italiei, potrivit estimărilor Poliţiei, care subliniază că Ragusa este centrul exploatării în zonă, relata la mijlocul anului trecut săptămânalul The Observer, care a făcut un reportaj în rândul victimelor, transmitea The Guardian.

„Aceste femei lucrează ca sclave pe câmp şi ştim că sunt şantajate să întreţină relaţii sexuale cu proprietarii fermelor şi serelor, din cauza subjugării lor psihologice”, explica comandantul Carabinieri din Sicilia, Guido Volpe. „Nu este uşor să investighezi sau să opreşti acest lucru, pentru că femeilor le este, în majoritatea cazurilor, prea frică să vorbească”.

Multe dintre românce lasă în ţara de origine copii şi familii pe care le întreţin şi se simt obligate să face alegeri disperate.

Publicat în International

În prezent, Uniunea Europeană (UE27) nu are nicio legislație care să-i protejeze pe fermierii blocului comunitar de utilizarea puterii de negociere și de piață din partea partenerilor lor comerciali din aval, a declarat Oliver Sitar, director adjunct al unității responsabile de guvernanța piețelor agroalimentare din cadrul DG AGRI, care a mai adăugat că în relația cu comercianții, producătorii agricoli europeni se află în prezent într-o situație recunoscută de legea competiției ca abuzul poziției dominante.

Sitar recunoaște că, în ceea ce privește relația B2C (business to consumer), cealaltă, denumită sugestiv de austriac F2B (farmer to business), este similară cu prima până la un anumit punct. Mai departe, consumatorul se poate reorienta către alt furnizor, în timp ce fermierul intră sub incidența abuzului poziției dominante practicată de retaileri. În viziunea lui Oliver Sitar, comercianții au ca atu-uri puterea de negociere și piața de desfacere, elemente-forte care susțin poziția amintită anterior.

„În acest moment, în ceea ce privește relația business to business (B2B), în contextul lanțului de aprovizionare cu produse agroalimentare, Uniunea Europeană nu are o legislație în ceea ce privește practicile comerciale neechitabile. Avem directive în ceea ce privește relația business to consumer (B2C), în contextul situațiilor în care am avea practici comerciale neechitabile și care implică relația dintre comerciant și cumpărător. Una dintre ele are ca obiect chiar termenii contractuali abuzivi. (...) Relația B2C și, să-i spunem, farmer to business (F2B) ar putea fi chiar similare până într-un anumit punct, însă chiar și așa nu avem nicio legislație la ora actuală, una care să-i protejeze pe fermieri de utilizarea puterii de negociere și de piață din partea partenerilor lor comerciali; nu există. Suntem într-o situație recunoscută de legea competiției ca abuzul poziției dominante”, a afirmat Oliver Sitar în cadrul conferinței CAP&the food chain care a avut loc la Bruxelles în zilele de 5 și 6 iulie a.c.

Potrivit oficialului de la Bruxelles, în context legislativ european, în aval, pe lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, consumatorul final deține o așa-numită „putere a clientului”, o putere de cumpărare excesivă care uneori pune o presiune suplimentară pe producătorii agricoli din UE. În cazul fermierilor însă, aceștia nu beneficiază de un astfel de atu și nu pot întoarce spatele comercianților pentru simplul fapt că nu au canalele de distribuție necesare. Astfel, potrivit unor studii definitivate în urmă cu șase, respectiv patru ani, peste 90 de procente dintre producătorii agricoli europeni au fost victimele practicilor comerciale neechitabile.

„Dacă nu vinde, fermierul nu are altă soluție, cum este în cazul consumatorului final. (...)  Anumite statistici din 2011 și 2013, atunci când Comisia Europeană a verificat dacă măsurile de guvernanță economică de la nivel UE au vreun rost, au relevat că mai bine de 90 la sută din fermieri au fost victimele practicilor comerciale neloiale. Acesta a fost un procentaj uriaș care sugerează că problema nu este doar una teoretică, ci una care este reală și care are un impact apreciabil asupra producătorilor agricoli. (...) Puterea de cumpărare excesivă ar putea susține astfel de practici care duc la consecințe negative pentru fermieri”, a adăugat Oliver Sitar.

Potrivit cifrelor vehiculate de oficialul DG AGRI, în lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare al blocului UE27 activează 47 de milioane de oameni, ceea ce înseamnă o valoare adăugată brută de șapte procente la nivelul economiei europene. În plus, specialiștii europeni au constatat că, pe acest lanț, nivelul producției de materie-primă (producție primară) este relativ fragmentat. Mai mult, chiar dacă sunt o grămadă de fermieri care încearcă să se organizeze în organizații de producători, cooperative, în relația lor comercială din aval, cu partenerii comerciali din lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, ei nu se află pe poziția dominantă, ci pe cea de vulnerabilitate.

Potrivit afirmațiilor lui Sitar, acest dezechilibru sever de putere de negociere dintre producători și lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare ar putea facilita tendința piețelor de a da greș din ce în ce mai des. În plus, situația dă naștere unui semn de întrebare cu privire la capacitatea măsurilor de guvernanță economică de a genera și implementa remedii eficiente pentru aceste situații.

Conform analizelor departamentului de specialitate din DG AGRI, în care și Oliver Sitar activează, problemele actuale de guvernanță economică cu care birocrații europeni se confruntă sunt practicile comerciale neloiale, transparența pieței și cooperarea dintre producători.

Raportul zdrobitor al europarlamentarului polonez Edward Czesak, neobligatoriu pentru Comisia Europeană

La mijlocul anului trecut, Parlamentul European făcea demersuri pentru combaterea practicilor comerciale neechitabile din lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, practici ce sunt în detrimentul fermierilor.

Pe atunci, se dădea exemplul lui Jean-Yves Vancompernolle, un producator de căpsune de pe lângă Nivelles, în Belgia. Marfa sa ajungea în magazinul fermei, nu și în supermarketuri. Se ajunsese la o astfel de decizie din cauza practicilor comerciale neechitabile, pe care, în lipsa unei legislații UE eficiente, Parlamentul European promitea că va încerca să le îmbunătățească.

„Unul dintre marile supermarketuri din Belgia mi-a comandat o varietate anume. Treptat, pe măsură ce sezonul avansa, pentru că, aparent, vindeau mai puțin decât preconizaseră inițial, au început să-mi ceară cantități din ce în ce mai mici, argumentând că nu mai au o calitate bună, când, de fapt, erau perfecte”, preciza Vancompernolle.

Potrivit propriilor spuse, el a învățat din această lecție că supermarketurile au o putere de vânzare importantă, precum și puterea de a face presiuni asupra producătorilor. Din fericire pentru el, nu a depins doar de această piață-nișă, pentru că producea și diverse alte legume. Fermierul belgian cultiva circa 36 de hectare și comercializa în mare parte angro și la magazinul propriu.

Rezoluția adoptată pentru optimizarea lanțului de aprovizionare cu alimente i-ar putea stimula atât pe el, cât și pe ceilalți fermieri europeni aflați în situații similare.

Eurodeputatul polonez Edward Czesak era de părere că sunt multe aspecte de rectificat în acest context: „Întârzierile la plata produselor livrate, obligația furnizorilor să suporte cheltuieli de prezentare și publicitate sau cheltuielile de transport si depozitare a produselor”.

Europarlamentarii au atras atenția asupra situației în care furnizorii sunt obligați să vândă la un preț inferior celui de producție sau să suporte costurile ofertelor promoționale. La rândul lor, consumatorii sunt afectați de lipsa variației, afectată fiind și inovarea.

„Marile rețele au dezvoltat un sistem de vânzare en detail astfel încât furnizorii de produse alimentare sunt supuși unei cereri uriașe. Furnizorii sunt dezavantajați pentru că marile lanțuri sunt cele care dictează termenii relației” a mai adăugat Czesak.

O majoritate copleșitoare vota anul trecut în favoarea raportului lui Edward Czesak, redactat din inițiativa Parlamentului și, ca atare, neobligatoriu pentru Comisia Europeană.

„Fermierii ar trebui să-și câștige pâinea cu demnitate din vânzarea acestor produse, nu doar să scape de ele, vânzându-le la un preț inferior celui de producție”, conchidea europarlamentarul polonez. Așa cum preciza și Sitar un an mai târziu, pe lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, UE încă nu are vreo lege privitoare la practicile comerciale neechitabile.

În condițiile în care se insistă pe aspecte precum „buy local”, „lanț scurt de aprovizionare” etc., în prezent, din ce în ce mai mulți consumatori se întreabă care este rolul pe care inputul, reprezentat de subvenție, îl are în procesul de producție agroalimentară din țările membre ale grupului de la Vișegrad plus România, Bulgaria și Slovacia, în condițiile în care marii retaileri nu comercializează produse autohtone decât în vârf de sezon.

Alături de alte state, România a avut parte de o scrisoare de întârziere, ca urmare a legislației cu privire la comercializarea produselor autohtone prin marile rețele de retail. În prezent, cu o lege practic lipsită de obiect (fosta Lege 321 a supermarketurilor), o mare parte din produsele agroalimentare comercializate încă provin din import. Practic, subvenționăm producția de materie-primă pe care o exportăm, ulterior importând fie produse procesate cu valoare adăugată, fie direct materie-primă din alte țări UE și din țări terțe.

Publicat în International

Organizaţia companiilor poloneze din sectorul comerţului şi distribuţiei (POHiD), care reprezintă interesele companiilor de distribuţie în special ale grupurilor franceze Auchan, Carrefour, Castorama, E. Leclerc, ale companiilor germane Kaufland, Lidl şi Metro, ale grupului portughez Jeronimo Martins sau ale celui britanic Tesco, a anunţat că va recurge la toate mijloacele juridice şi instituţionale pentru a denunţa noua măsură fiscală, și anume impozitul progresiv.

Asta după ce, în februarie, CE urechea România pe motiv că normele naționale privind comercializarea cu amănuntul a produselor agricole și alimentare ale României contravin legislației Uniunii Europene (UE).

Potrivit Reuters, citată de Agerpres, reprezentanții POHiD spun că zece grupuri de distribuţie cu capital străin ar urma să verse 80% din sumele colectate de fiscul polonez din sectorul de distribuţie. În consecinţă, organizația retailerilor crede că noua măsură fiscală este o dovadă a xenofobiei faţă de un sector care a investit 50 de milioane de euro în Polonia şi a creat 200.000 de locuri de muncă.

Impozitul progresiv introdus de Guvernul polonez în sectorul de retail este ilegal, încalcă reglementările UE şi favorizează companiile mai mici, cu o cifră de afaceri mai scăzută, a anunţat vineri Comisia Europeană (CE).

Din acest motiv, CE a înaintat o solicitare Poloniei prin care să înlăture discriminarea nejustificată între companii în privinţa impozitului din sectorul de retail şi să restabilească tratamentul egal pe piaţă.

În septembrie 2016, Guvernul de la Varşovia a adoptat un proiect, descris drept „impozitul pe supermarketuri”, care prevede introducerea unui nou impozit de 0,8% pe cifra de afaceri a companiilor de distribuţie care realizează vânzări lunare mai mici de 170 de milioane de zloţi (38,3 milioane de euro) şi un impozit de 1,4% pe cifra de afaceri a companiilor cu vânzări mai mari de 170 de milioane de zloţi. În schimb, companiile care realizează vânzări mai mici de 17 milioane de zloţi pe lună nu sunt afectate.

„Din cauza structurii progresive a taxei, companiile mai mici nu plătesc deloc impozitul din sectorul de retail sau plătesc un nivel mai redus decât concurenţii mai mari”, se arată într-un comunicat de presă al forului comunitar.

În septembrie, Comisia Europeană a demarat o investigaţie asupra impozitului progresiv introdus de Guvernul polonez în sectorul de retail şi, de asemenea, a ordonat autorităţilor de la Varşovia să suspende acest impozit până la încheierea investigaţiei.

Și românii au fost ilegali!

Pe motiv că normele naționale privind comercializarea cu amănuntul a produselor agricole și alimentare ale României contravin legislației Uniunii Europene (UE), Comisia Europeană (CE) a decis miercuri, 15 februarie 2017, să trimită o scrisoare de punere în întârziere țării noastre.

Mai exact, potrivit comunicatului de presă al CE, marilor comercianți cu amănuntul li se solicită să achiziționeze cel puțin 51 la sută din produsele alimentare și agricole de la producătorii locali.

„Acest fapt pune probleme legate de libera circulație a mărfurilor”, se afirmă în documentul de presă.

Același act normativ (Legea nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare), mai spun oficialii CE, prevede obligația comercianților cu amănuntul de a promova produsele de origine română, limitându-le astfel decizia de natură comercială privind alegerea produselor pe care le oferă, ceea ce contravine libertății de stabilire (articolul 49 din TFUE).

„În conformitate cu dreptul UE, restricționarea acestor libertăți este permisă numai în cazul în care există o nevoie justificată pentru a proteja un interes public major, precum sănătatea publică, iar măsurile adoptate nu trebuie să fie mai puțin restrictive”, spun cei de la Comisie.

Potrivit spuselor acestora, țara noastră nu a furnizat dovada faptului că măsurile naționale sunt justificate și proporționale. Autoritățile române au acum la dispoziție două luni pentru a răspunde argumentelor prezentate de Comisie.

Alături de alte trei state membre, la vremea respectivă, România nu comunicase încă CE transpunerea deplină a normelor în legislația lor națională.

„Ele au acum la dispoziție două luni pentru a notifica transpunerea completă. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a UE”, au conchis oficialii CE.

Publicat în International

Legea 150/2016 (pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare) ar fi creat mai multe probleme industriei laptelui, în viziunea președintelui APRIL, Dorin Cojocaru, motiv pentru care acesta se gândește să se adreseze Parlamentului și să ceară ca sectorul pe care îl reprezintă să iasă de sub incidența Art. 103. (1) din Legea 150/2016 care reglementează prezența la raft a „51%” volum de marfă provenită din lanțul alimentar scurt (produse autohtone, mai nou).

În detaliu, articolul de lege despre care Dorin Cojocaru a vorbit într-un interviu LIVE transmis pe pagina de Facebook a Revistei Fermierului și care ar fi cauzat atât de multe probleme sectorului românesc al laptelui sună așa: „Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare”, modificat anul acesta prin amendamentele propuse de legislativul român.

El a afirmat în mod clar că nu-și dorește ca industria laptelui din România să devină „o victimă colaterală” a reglementărilor aduse de Legea 150/2016 și spune că nu se poate legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult în favoarea retailerilor.

Cojocaru devine inclusiv ironic la un moment dat, atunci când vorbește de această proporție de 51 la sută marfă românească (autohtonă) la raft. În acest context, el spune că procentajul în cauză a devenit un laitmotiv la români, drept pentru care aceștia ar putea ajunge să-l poarte chiar și pe tricouri sub formă de sloganuri „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton!”

De asemenea, al acordă cartonașul roșu și Legii 88/2016 (privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate) și spune în mod clar că aceasta este inutilă, în condițiile în care etichetarea este reglementată prin Regulamentul european 1169.

„Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv”, afirmă Cojocaru în interviu.

Subiectele abordate cu incisivul șef APRIL nu sunt însă doar acestea. Vă lăsăm să savurați un interviu care a avut unele dintre cele mai mari vizualizări pe pagina de socializare a publicației amintite mai sus.

Revista Fermierului: Domnule Dorin Cojocaru, în calitate de reprezentant al sectorului procesării laptelui din România, credeți că modificările aduse Legii 321 (prin Legea 150) vor avea vreodată un efect benefic asupra sectorului agroalimentar românesc? Se tot discută de acest act normativ în ultimii ani, dar fără vreun efect pozitiv, vizibil în piață.

Dorin Cojocaru: A trecut un an și jumătate de când tot vorbim de acest act normativ. (...) Legea 150 a creat mai multe probleme industriei laptelui și cred că întregii industrii alimentare. (...) În prezent, dezbaterile se țin pe tema celor 51 de procente. Observ că a devenit un laitmotiv acest 51 la sută. Vom ajunge să-l purtăm chiar și pe tricouri: „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton” etc.

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte încâlcite, neînțelese și chiar îmi doresc să pot scoate industria laptelui de sub incidența acestui „51 la sută”. Atunci când nu înțelegem ce (...) se vrea prin redefinirea lanțului scurt, 51 la sută produse românești, a produsului autohton,a  parteneriatelor directe, ne învârtim în jurul cozii. Pur și simplu, nu vreau ca industria laptelui din România să devină o victimă colaterală. Nu poți legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult spre hipermarketuri.

Cei care ne citesc poate nu înțeleg în totalitate partea legislativă sau relațiile contractuale dintre un furnizor și un hipermarket și, citind toate acestea, vor spune că probabil am înnebunit. Credeți că retailerii vor sta cu mâinile-n sân, „să se joace în curtea școlii” cu câțiva parlamentari și reprezentanți ai fermierilor, ca să facă ei o lege unilaterală... să ce?

Retailerul reprezintă cumpărătorul, iar procesatorul sau fermierul sunt vânzători. Dacă cumpărătorul nu dorește, nu poți să-l obligi să-ți ia marfa, pentru că nu trăim nici în comunism, nici în kibutz, adică în sistemul „cât se produce, atâta se vinde”.

De aceea, eu spun să fie lăsată liberă piața. (...) Că este parteneriat direct, că este indirect, că este produs autohton, cel care dorește să intre pe o astfel de relație să o facă în cunoștință de cauză și să decidă el pentru afacerea lui. Mai exact, dacă eu vreau să fiu într-un parteneriat direct cu un retailer, îmi asum acțiunea ca business, semnez un contract, un parteneriat și intru pe acel interval de „51 la sută”. Același lucru l-am spus și când s-a bifat în textul de lege „produs românesc”, cu toate că nu-s de acord cu această definiție de produs românesc, acordată doar celui care îl obține cu materie-primă din România.

R.F.: Acum vorbim de produs autohton...

D.C.: Produsul autohton poate fi și produsul european, și planetar! Să nu ne mai ascundem după cuvinte. O lege proastă, se chinuie acum un parlament întreg s-o dreagă. Frate, „radeți” Legea 150 și luați-o de la zero! Transmiteți la Bruxelles: „Am înțeles! Am greșit!” De ce nu recunosc toți cei implicați în construcția acestui act normativ că au greșit? Din orgolii politice? De imagine? Cred că mai mult ar fi apreciați de cetățeni dacă ar recunoaște că au greșit. Multe legi au fost făcute greșit din orgolii politice și populiste.

Legea în cauză menționa „produs românesc”. După mine, în calitate de cetățean și de român și cu pretenții de patriot, tot ceea ce se produce pe teritoriul României este produs românesc. Și asta, pentru că vorbim de o acțiune directă asupra oamenilor prin locuri de muncă și asupra economiei de stat, asupra bugetului de stat, prin taxe, impozite, dezvoltarea de servicii conexe ș.a.m.d.

R.F.: Să înțelegem că politicienii au greșit cu modificarea Legii 321?

D.C.: Nu fac politică, dar eu am crezut că, atunci când intrăm în comunitatea europeană și la 27 de ani de la Revoluție, avem fiecare dreptul de a ne alege drumul pe     care să mergem; bun, rău, ni-l asumăm. Pe lângă mine, și ceilalți (fermieri, politicieni, oameni de afaceri etc.) să înțelegă a-și asuma ceva.

Cine a cerut ca produsele lactate să intre sub incidența lui 51%, când noi, în 2016, în toamnă, am avut deficit de lapte materie-primă? De ce mă obligi să pun pe raft ceva ce nu există ca materie-primă? De ce nu se ține cont de părerea oamenilor avizați din industrie și vine nea Gheorghe, care țina vaca pe islaz, să vorbească de relația cu hipermarketul? Eu nu m-am dus să vorbesc despre cum anume se mulge vaca, cu toate că știu mai bine cum se face asta, că la 18 ani eram șef la fermă de vaci. Încerc să nu mă bag în lucruri unde nu am experiența necesară.

Vechiul act normativ preciza că retailerul are voie să delisteze un furnizor cu preaviz de 45 de zile și cu motivare scrisă, pe când acum, se blochează comanda. Avem produse proaspete, perisabile. Vaca se mulge de două ori, minimum, în fiecare zi. Eu n-am timp să fac stoc și să-mi caut alte piețe și debușee. În momentul în care hipermarketurile, cash&carry etc. au acaparat piața și au peste 60 la sută, eu nu mai am ce negocia. Fie îi dau lui marfa, fie închid fabrica. De aceea, întreb: toată această luptă care s-a dat împotriva procesatorilor de lapte, în ultimii 10 ani, cu huiduieli și înjurături, cu acuzații fără acoperire, unde a dus?

R.F.: Este vreun lucru pozitiv în această Lege 150?

D.C.: După părerea mea, am pierdut timp, bani publici și personali cu această lege. (...) O relație comercială presupune libertatea consimțământului dintre parteneri; n-o poți legifera. Eu trebuia să caut soluția de promovare a produsului românesc și a economiei românești în altă parte.

A fost vorba, la un moment dat, de crearea unui brand de țară; s-a ales praful.

R.F.: S-a încercat într-o anumită formulă, totuși.

D.C.: Pentru mine, brand de țară înseamnă un coș în care eu pun toate mărcile românești și cu ele mă mândresc, cu calitatea lor, cu vizibilitatea lor, cu tot ceea ce este bun în brandurile românești în ultimii 27 de ani; s-a uitat.

R.F.: Putem vorbi de calitate, când vorbim de mărcile românești?

D.C.: Nu veți găsi calitate la grămadă. Un brand puternic însă nu-și permite o calitate inferioară. Și mai este un aspect: ce înseamnă calitate? Să ni se dea definiția calității! Și, prin asta, ajung la calitatea duală. Ce înseamnă calitatea? Gustul? Gustul nu se discută! Ceea ce mie îmi place poate nu place altora.

Nimeni nu vorbește însă de igienă, de normele de siguranță alimentară. Pentru mine, asta înseamnă calitate. Respectul față de consumator, în primul rând, trebuie să fie reprezentat prin respectarea normelor de igienă, de siguranță alimentară, astfel încât să nu creez prejudicii familiei consumatorului, copilului care mănâncă produsul meu. De aceea, personal, sunt foarte exigent cu respectarea normelor de igienă.

R.F.: Cum anume puteam susține și mai mult calitatea?

D.C.: Prin susținerea competitivității. Subvenția pentru sectorul laptelui trebuia acordată pe baza producției și nu pe cap de vacă. Cunosc cazuri de fermieri care se dau șmecheri pe la televizor, au doi litri de lapte pe mulsoare și țin vacile pe post de muzeu. Dacă vrem să devenim totuși competitivi din 2020, că e rost de lapte materie-primă, că sunt produse lactate, trebuie să învățăm să producem fără subvenție, iar aceasta dacă vine, să fie bașca.

Spre exemplu, noi, procesatorii, în ultimii 27 de ani, nu-mi aduc aminte să fi beneficiat de vreo subvenție, de vreun sprijin financiar.

mainDe ce a trebuit să apară și Legea 88?

Revista Fermierului: Ce rol are legea etichetării în toată această poveste a scăderii numărului de procesatori?

Dorin Cojocaru: Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv.

Acum se discută de parteneriatul direct! Ce înseamnă parteneriatul direct? Mă apuc eu acum să intru în cooperativă cu hipermarketurile? Să intru în grup de producători cu retailul? Dacă eu am 1.500 de clienți, mici buticuri, mă apuc să intru în cooperativă cu ele? Care va fi statutul meu în acea formă de asociere? Retailerul îmi va spune că a făcut o cooperativă și va cere marcă proprie, marfă în proporție de 51%. Ce înseamnă brandul de țară? Înseamnă mărci românești! Retailerul va apela la brandul propriu, va lua și 51 la sută din producție, iar mărcile românești se vor bate pe 49%. De aceea, voi face adresă către Parlament prin care să cer ca industria laptelui să iasă de sub incidența acestui parteneriat direct, a celor 51%, pentru că îmi creează mai mult probleme. În plus, în direcția în care merg lucrurile este posibil ca în doi-trei ani să ne distrugem toate brandurile românești.

R.F.: Avem în țară procesatori de lapte care chiar dacă au firmă înregistrată la Registrul Comețului și, probabil, au și acționari români, nu produc în România. Cum se face?

D.C.: Regulamentele Europene de Autorizare Sanitară-Veterinară 852 și 853/2004 prevăd că ultimul care ambalează pune și ștampila pe produsul finit. Ca paranteză, consumatorul trebuie să știe că, pe etichetă, există o ștampilă de autorizare sanitară-veterinară, ovală, pe care scrie România, un L și un număr. Poate exista însă și un dreptunghi. Cu alte cuvinte, consumatorul trebuie să găsească pe etichetă ori o ștampilă ovală, ori un dreptunghi. Pe dreptunghi trebuie să scrie – centrul de colectare și prelucrare a laptelui –, adică procesare a laptelui reglementată prin Ordinul 111. Mai exact, cumpărătorul trebuie să știe că produsul a fost pus pe piață de o societate înregistrată la ANSVSA, însă nu și autorizată sanitar-veterinar. Asta ar înseamna funcționarea în baza altor regulamente, altor proceduri. Firmele care au ștampilă ovală funcționează pe comerț intracomunitar, au medic veterinar permanent, HACCP implementat, ISO 22000 etc. Strictețea pe siguranță alimentară este mult mai mare la ștampila ovală decât la dreptunghi.

În acest context, cu ceva timp în urmă, se spunea că n-au voie în hipermarket decât produsele lactate cu ștampilă ovală, nu și cele cu dreptunghi. De ce? Pentru că impactul asupra consumatorului ar fi mult mai mare dacă mie îmi apare o neconformitate. Practic, exigențele sunt mult mai mari pentru autorizare în cazul ștampilei ovale, decât pentru dreptunghi.

Acum, am depistat că sunt mulți care au ștampilă ovală (și de asta am și făcut paranteza). În fapt, ei nu cumpără lapte materie-primă pentru procesare, ci caș bașchiu sau calupuri, feliază și pun ștampila. Am văzut și pe marcă proprie această practică, dar și pe brand. Când am propus ANSVSA-ului să se facă separarea celor amintiți mai sus de cei care cumpără lapte și-l procesează aici, mi s-a răspuns că nu se poate modifica pentru că asta trebuie făcută la nivel de regulament european. Punct.

În altă ordine de idei, pentru mine, inclusiv Ordinul 111 ar trebui abrogat, pentru că produsul, din punctul de vedere al siguranței alimentare, ar trebui să fie unul singur; aceleași reguli. Hai să-i aducem pe toți la același nivel concurențial, pentru că ștampila ovală, din punct de vedere al food-safety, au totuși autocontrol, control încrucișat, auditări, analize de laborator care, toate, costă foarte mulți bani. O analiză pe metale grele, pe oxizi de plumb, este undeva la 1.400 lei. O dioxină ajunge între 300 și 500 de euro și nici măcar nu este făcută în România, ci în Germania sau Ungaria.

R.F.: Că tot veni vorba, câte făbricuțe activează în baza acestei ștampile-dreptunghi?

D.C.: Pe Ordinul 111 sunt vreo 946 de făbricuțe înregistrate, pentru că, până în 2015, când noi aveam cotele de lapte, erau două milioane de tone pe an care se procesau în baza acestui act normativ. Pe atunci se vorbea de vânzări directe. Noi aveam cam două milioane de tone pentru procesare, din care erau prelucrate cam 1-1,2 milioane tone. România asigura lapte materie-primă pentru marea procesare doar undeva la 880.000-1.000.000 de tone pe an.

În 2013, din total lapte – 1,2 milioane de tone pe an, circa 35% provenea din centrele de colectare. În prezent, conform aceluiași studiu realizat de APRIL, nu cred că mai totalizează șase la sută. Vorbesc aici de materia primă necesară celor 130 de societăți care funcționează cu ștampilă ovală.

Când văd eu că mai apare câte un reprezentant al fermierilor, cu una, două vaci, și se plânge că primește 0,4-0,6 lei pe litrul de lapte, iar MADR trimite prețurile medii pe România și văd că acestea gravitează în jurul sumei de 1,2 lei, asta se numește manipulare sau minciună?

R.F.: De ce nu avem o piață a laptelui SPOT în România? Nu s-ar reglementa mai bine lucrurile?

D.C.: În momentul în care noi vom avea o piață SPOT a laptelui, atunci am putea asigura 100% materie-primă din România, pe un anumit produs. Eu nu pot însă să-mi asum și să spun că voi face un anumit produs din lapte 100% românesc pentru că e posibil ca, peste o săptămână, peste o lună, unul dintre micii fermieri care furnizează lapte prin centrele de colectare sau chiar un producător mare să bage antibiotic în materia-primă; a tratat vaca cu streptomicină, spre exemplu. Vă spun – un litru de lapte provenit de la o vacă tratată cu streptomicină poate strica 100 de tone de lapte. Procesatorul oricum realizează testul de antibiotice, de reziduuri, la intrarea materiei-prime în fabrică.

Să luăm cazul unei cisterne cu 25.000 de litri de lapte garate la poarta fabricii. Din cantitatea transportată se prelevează analize și rezultă că laptele are antibiotic. Cine îi completează procesatorului planul de producție? El are un angajament cu retailul, către care trebuie să livreze marfa. Primesc eu de la domnii X și Y care urlau de multe ori în Parlament, diferența de lapte? Vaca dă același lapte în fiecare zi. Dacă ai muls-o în seara asta, abia mâine dimineață mai iei laptele de la ea. Și mâine-dimineață nu dă dublu pentru a completa planul de producție. În atare condiții, procesatorul trebuie să achiziționeze 25.000 de litri de lapte. De unde? Toți fermierii din România au contracte cu alți procesatori, conform legii. Altfel, nu încasează subvenție. Sunt puși atunci procesatorii în fața necesității achiziției de lapte de la traderi? Da. Că noi, în România, nu avem lapte SPOT sau apelează la o altă fabrică cu surplus, lapte degresat de la unul, smântână de la altul, fac o normalizare și apoi produsul. Din aceste motive am solicitat în Parlament coborârea ștachetei la 90% obligativitate materie-primă autohtonă, astfel încât produsul finit să aibă posibilitatea să fie catalogat drept românesc.

R.F.: Cât la sută din ceea ce există la raft (procesate din lapte), în momentul de față, provine din lapte românesc, chiar dacă vaca are genetică străină, nutriție de import, rețete de peste hotare și soft în sala de muls adus tot de străini?

D.C.: Piața laptelui este una volatilă și dinamică, dar sunt retaileri și retaileri. Acolo unde îmi fac eu cumpărăturile în fiecare weekend (că și hipermarketurile urma să fie închise la sfârșit de săptămână), mai fac controale. De obicei, miercurea e zi de controale prin marile magazine. În acest context, vă pot spune că discounterii au pe marcă proprie majoritatea marfă din Polonia și Ungaria. Pe lapte-consum, la Carrefour, proveniența e 100% din România și pe marcă proprie, la SL. La UHT, cel care nu e în vitrina frigorifică, e în proporție de 80 la sută de la noi din țară.

Pe iaurturi, retailerii cred că au în proporție de 75% marfă din România. Sunt maximum două branduri fabricate în Germania.

La brânzeturi (inclusiv cașcavalul), cam 52 la sută sunt fabricate în afară, sub anumite branduri consacrate la noi în țară. Mai exact, un brand, exact cum este marca proprie, numai că aparține distribuitorului, nu hipermarketului. Dacă ne uităm pe ștampilă, spre exemplu, țara de proveniență e Germania. Și pentru că anticipez următoarea întrebare, am înțeles că există un distribuitor român care și-a luat și o fabrică în Polonia, pentru că acolo statul polonez sprijină procesarea, datorită faptului că vine cu plusvaloare la materia-primă, ceea ce, la noi, politicienii nu au înțeles.

R.F.: Bun, chiar și așa, e normal ca un așa-zis procesator român să se implice... politic să-i spunem? Știm că există cel puțin unul care și-a asumat fățiș blocarea accesului unei televiziuni la banii săi de publicitate.

D.C.: E problema lor. Nu-mi place să mă bag în bucătăria nimănui. Eu reprezint o industrie și mi-am luat angajamentul, de anul trecut, să reprezint numai APRIL. M-am săturat de cei care merg cu valul. Nu ne sprijină, dar merg alături de noi pentru că suntem bătăioși.

R.F.: Mai e puțin până la Paște. Care sunt datele privind cererea de lapte și de produse procesate?

D.C.: Se caută smântâna mai mult, untul... Lapte degresat avem la vânzare cu cisterna. Problema este că piața a luat-o razna. Dacă în urmă cu 5-6 ani puteam face o previziune clară, acum fluctuațiile sunt foarte mari; noi cam dansăm pe sârmă.

Acum este postul Paștelui. Peste o săptămână va fi cerere de lapte, atât, pentru că rafturile trebuie să fie umplute, cu toate că românii nu prea mai țin post. De obicei, în perioada postului Paștelui, prețurile scad cu 15-20 la sută maximum.

Problema este că, global, la nivel macro, a cam scăzut consumul. Oamenii nu înțeleg asta. Impactul politic pe fiscalitate și toate situațiile acestea vor duce la creșterea inflației.

R.F.: Care sunt previziunile pentru anul acesta, în ceea ce privește piața laptelui și a lactatelor?

D.C.: Anul 2017 este un an dificil, imprevizibil. Recomand stabilitatea în business, consolidarea, patronii să nu-și asume riscuri gratuit. Acum doi ani, spuneam că era momentul pentru investiții, de schimbat ceva, de rupt ritmul pe marketing; în special trebuia venit cu ceva nou. Ideea este valabilă și acum. Trebuie să luptăm mai mult pe partea aceasta de consumator, pe partea de materii-prime, servicii, cheltuieli, fiecare în bucătăria lui, cum își gândește, cum își are cash-flow-ul, iar politicul să nu se mai implice atât de mult în partea de business, pentru că ne face rău. Oamenii care nu au lucrat în business deloc sunt de-o viață în Parlament și vin să facă măsuri pentru zona de afaceri. Dacă eu n-am jucat rugby, mă duc să fac legislație pe acest domeniu? Revin și spun: este momentul să recunoaștem că am greșit și să radem Legea 150. În ceea ce privește Legea 88, aceasta oricum va fi rasă de Bruxelles.

Publicat în Interviu

Unul dintre cei 80 de legumicultori afiliat proiectului Cooperativa Carrefour Vărăști, Ionel Crăciun, a declarat într-un scurt interviu acordat publicației Revista Fermierului că înainte de parafarea colaborării cu retailerul francez, cantitatea de materie primă pe care era nevoit s-o arunce era de nu mai puțin de 40 la sută din totalul obținut, asta după ce restul era comercializat en-gros intermediarilor din piețe.

Chiar dacă, inițial, din cauza unor proiecte similare eșuate, Crăciun și alții ca el erau neîncrezători în viitorul unei astfel de forme de organizare, viziunea sa s-a schimbat și, iată, acum, el vorbește de planuri de producție și dezvoltare, dar și de plata constantă, la șapte zile, atât de necesară legumicultorilor români.

El recunoaște că, în prezent, peste 95 de procente din legumele obținute de pe cele două hectare (un teren în câmp și altul cu solarii) sunt valorificate prin intermediul cooperativei, ceea ce este mult peste așteptările sale, ocazie cu care a scăpat și de intermediarii care îi făceau zilele amare atât lui, cât și colegilor săi din Vărăști.

Mult în urma inițiativelor „Dor de Gust”, „Ţara mea” și „Gusturi româneşti”, retailerul Carrefour România face totuși o mișcare îndrăzneață și, după o campanie de PR foarte bine gândită, cu o vizibilitate mare și care cu siguranță a costat bani foarte mulți, precum și după investiții serioase (300.000 – 500.000 de euro doar în centrul de colectare de 300 mp de la Vărăști, conform unor surse), acesta reușește să aducă laolaltă 80 de familii din localitatea Vărăști, județul Giurgiu, și promite o producție de legume de 5.000 de tone în 2017!

Însuși documentul de presă care a circulat înaintea conferinței de presă oficiale sublinia în mod clar că forma asociativă a legumicultorilor din Vărăști și a retailerului însumează pentru moment 60 de hectare (din care 15 hectare de solarii), cu o producție previzionată pentru 2017 de 5.000 de tone de legume: roșii, salată, ardei, dovlecei, fasole, vinete, varză, țelină, ceapă, usturoi, mărar, pătrunjel, leuștean, spanac, lobodă, leurdă, urzici, ridichi, ceapă verde, usturoi verde și ștevie.

Pentru ca legumele și verdețurile produse în inedita formă asociativă să ajungă la consumatori în cel mai scurt timp, mai anunța retailerul prin același comunicat de presă, a fost construit în Vărăști un depozit de 300 mp, unde producătorii locali le pot depozita. De acolo, legumele sunt transportate la depozitul central și apoi distribuite către magazinele rețelei din toată țara.

Mai mult, rețeaua de hipermarketuri pune la dispoziția producătorilor lădițe din plastic, pliabile și returnabile, astfel încât aceștia să nu mai fie nevoiți să achiziționeze de fiecare dată navete de carton sau lemn.

Nu în ultimul rând, etichetele de preț de la raft vor fi inscripționate cu zona de proveniență, astfel încât clienții să devină parte activă a lanțului comercial, susținând direct, prin cumpărare, Cooperativa Agricolă Carrefour Vărăști.

Revista Fermierului: Înainte de proiectul Cooperativa Carrefour Vărăști, ați mai încercat și alte forme de asociere?

Irinel Crăciun: Au mai existat câteva proiecte de a (...) ne asocia, (...) dar fără concretizare. Dorința noastră de asociere s-a materializat, până la urmă, sub forma Cooperativei Carrefour Vărăști și vă pot spune că ni s-a potrivit propriilor nevoi ca o mănușă. Am avut un sprijin consistent din partea retailerului care practic reprezintă prima verigă și ultima.

R.F.: Din ce știm, retailerul este „răspunzător” de aproape întreaga investiție!

I.C.: Și este și principala parte care ne ajută să desfacem marfa. Înainte ne chinuiam prin piețe, nu aveam certitudinea că vindem cât producem, aruncam undeva la 40 la sută din ceea ce obțineam; pierdeam timpul. Acum ne este foarte simplu: avem un plan de făcut, știm exact cât trebuie să producem și ce trebuie să producem pe tot anul; ne este foarte ușor.

R.F.: În afară de depozit, selectoare ș.a.m.d., Carrefour v-a pus la dispoziție tot, inclusiv ambalajele din plastic care pot fi returnabile și nu mai alergați după acele cutii pentru banane...

I.C.: Acestea sunt costuri în minus pentru noi. Noi preluam, căutam acele ambalaje, baxuri de banane și alte minunății prin care eram nevoiți să ducem marfa, da? Este un cost în minus pentru noi, dar este un avantaj foarte mare, iar marfa este mult mai ușor de manipulat. În plus, producția de legume obținută își păstrează mai mult prospețimea. Lădițele au spațiile acelea de aerisire, aspect care ne ajută, de asemenea, foarte mult.

R.F.: Până în prezent, cum comercializați materia primă obținută?

I.C.: În piețe, prin mica târguială. Nu aveam tarabă. Vânzarea se făcea en-gros către micii intermediari. Am mai încercat și câteva parteneriate cu diverși intermediari care, la rândul lor, livrau nu știu pe unde, dar ne-am lecuit. Am luat câteva țepe și ne-am lipsit. În acele cazuri fie am livrat marfa și nu am mai primit banii, fie i-am încasat foarte târziu. Alți colegi de breaslă au primit inclusiv marfa retur, după vreo două zile. Practic, ei livrau astăzi, aceasta pleca spre client, pentru ca, în a treia zi, furnizorii să fie anunțați că legumele se vor face retur. Puteau măcar ca de la bun început să explice asta, să verifice calibrarea mărfii, iar dacă aceasta nu era corespunzătoare, trebuia specificat încâ de la început.

R.F.: Ați avut totuși curajul să deveniți partener (producător) în această cooperativă.

I.C.: Prima dată când am auzit despre această idee vorbindu-se în comuna noastră, am avut o reticență în a mă implica. Până atunci fuseseră mai multe discuții despre o multitudine de parteneriate, dar nu s-a concretizat niciunul. Am avut o mică îndoială, dar până la urmă aceasta s-a spulberat, ceea ce este un lucru foarte bun pentru cei implicați în această cooperativă. Ușor-ușor, și ceilalți producători vor veni după noi.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent?

I.C.: Cultiv aproape un hectar cu legume în solarii și circa tot un hectar de legume în câmp. Solariile sunt moderne, cu încălzire pe centrale cu lemne și suflante cu aer cald. Ne încadrăm astfel inclusiv pe cerințele Ministerului Agriculturii cu privire la programul tomate în spații protejate. În prezent, din ceea ce produc aproape 95-96% valorific, ceea ce este mult peste așteptări.

Publicat în Interviu

În ciuda faptului că raportul Retailer Scorecard, ce analizează performanța de mediu a principalilor 11 mari rețele comerciale din România, demonstrează că trendul spre sustenabilitate continuă cu pași fermi, în momentul efectuării studiului, unele dintre cel mai căutate legume - roșiile - se găseau la raft doar în proporție de 38% de proveniență românească, majoritatea supermarketurilor oferind produse de import, se arată în cel mai nou comunicat de presă al WWF.

Mai exact, în marile magazine se comercializau fructe românești în proporție de 42%, iar legume românești în proporție de 65%, la nivelul pieței observându-se totuși o tendință de creștere de la an la an.

„Față de anul 2014 când procentul de legume și fructe românești disponibile era de 55%, în 2016 a crescut la 61% din oferta magazinelor. În momentul efectuării studiului, pe rafturi se găseau fructe românești în proporție de 42%, iar legume românești în proporție de 65%. Dintre acestea, unele dintre cel mai căutate, roșiile, sunt doar în proporție de 38% românești, majoritatea retailerilor oferind produse de import. Dintre fructele de sezon, doar 16% din strugurii disponibili pe rafturile retailerilor sunt de proveniență locală”, se precizează în documentul de presă.

Totodată, se mai precizează în cea de-a cincea ediție a raportului Retailer Scorecard, s-a majorat numărul retailerilor ce oferă legume și fructe românești cu certificare ecologică, ajungând de la 0 în 2014, la 3 în 2015 și la 5 în studiul din 2016.

„Agricultura românească poate fi promovată însă mai mult în piaţa de retail, acest demers fiind susținut și de legislația în vigoare. Începând cu martie 2016, se prevede ca pentru anumite produse alimentare – cum ar fi carne, legume, fructe, miere, ouă, lactate și produse de panificație, retailerii să comercializeze produse provenite din lanțul scurt în proporție de 51% conform legii 150/2016 a comerțului alimentar. În plus, recomandările primite de la Comisia Europeana privind această legislație îndeamnă către o mai mare transparență. «Conform punctelor de vedere centralizate de comisie, legea ar trebui modificată cu precizări mai clare privind materia primă care stă la baza produselor, cu prevederi privind trasbilitatea produselor și etichetarea acestora sau cu reglementări privind inspecția agro-alimentară a produselor din import»”, spun cei de la WWF.

Stăm binișor la capitolul lapte și ouă

Procentul de lapte românesc a crescut semnifcativ în comparație cu anii precedenți aflându-se la 86%, raportat la 50%, cifra de anul trecut, mai spun cei de la WWF.

Mai mult, din cei 86%, doar 6,3% reprezintă lapte dulce românesc cu certifcare ecologică.

„Găsim cel puțin un brand de lapte ecologic în magazinele fecărui retailer, excepție făcând Lidl, Penny Market și Profi”, se precizează în raport.

Având avantajul de a fi un produs ușor perisabil, ouăle reprezintă categoria cel mai bine reprezentată, astfel încât peste 99% dintre produse provin din România, spun specialiștii WWF.

În schimb, mai adaugă aceștia, raportul de ouă certifcate ecologic nu a crescut foarte mult, aflându-se la 7,10% din totalul produselor disponibile la raft.

3.000 de euro pentru producătorii de tomate în sere și solarii

Producătorii agricoli din România sunt susținuți, printr-un program guvernamental, să cultive tomate în spații protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producția autohtonă.

Valoarea sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de 13.481,4 lei/beneficiar/an care reprezintă contravaloarea în lei a 3.000 euro/beneficiar/an, însă valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unei întreprinderi/întreprinderi unice nu poate depăși echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual și în cele două exerciții financiare precedente.

Resursele financiare aplicării schemei de ajutor de minimis sunt în valoare de 179.752.000 lei, contravaloarea în lei a 40.000.000 euro și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate pentru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2017. Cererile și documentele justificative pentru acordarea acestui sprijin financiar se depun la direcțiile pentru agricultură județene, respectiv a municipiului București. Prin acordarea ajutorului de minimis se urmărește obținerea unor produse de calitate, competitive cu cele de pe piața europeană, precum și o eficiență economică în realizarea și valorificarea acestora. De asemenea, ajutorul va contribui la creșterea și stabilizarea cantitativă și calitativă a producțiilor de materii prime, la echilibrarea balanței veniturilor și cheltuielilor producătorilor agricoli, ajutându-i să se reașeze într-o poziție mai stabilă și mai echilibrată în raport cu partenerii de afaceri.

Pentru implementarea programului de susținere a producției de tomate în spații protejate a fost emis un ordin de ministru privind stabilirea responsabilităților la nivelul MADR si al Direcțiitor județene pentru Agricultură.

Suntem ilegali!

Pe motiv că normele naționale privind comercializarea cu amănuntul a produselor agricole și alimentare ale României contravin legislației Uniunii Europene (UE), Comisia Europeană (CE) a decis miercuri, 15 februarie 2017, să trimită o scrisoare de punere în întârziere țării noastre.

Mai exact, potrivit comunicatului de presă al CE, marilor comercianți cu amănuntul li se solicită să achiziționeze cel puțin 51 la sută din produsele alimentare și agricole de la producătorii locali.
„Acest fapt pune probleme legate de libera circulație a mărfurilor”, se afirmă în documentul de presă.

Același act normativ (Legea nr. 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare), mai spun oficialii CE, prevede obligația comercianților cu amănuntul de a promova produsele de origine română, limitându-le astfel decizia de natură comercială privind alegerea produselor pe care le oferă, ceea ce contravine libertății de stabilire (articolul 49 din TFUE).

„În conformitate cu dreptul UE, restricționarea acestor libertăți este permisă numai în cazul în care există o nevoie justificată pentru a proteja un interes public major, precum sănătatea publică, iar măsurile adoptate nu trebuie să fie mai puțin restrictive”, spun cei de la Comisie.

Potrivit spuselor acestora, țara noastră nu a furnizat dovada faptului că măsurile naționale sunt justificate și proporționale. Autoritățile române au acum la dispoziție două luni pentru a răspunde argumentelor prezentate de Comisie.

Alături de alte trei state membre, România nu a comunicat deocamdată Comisiei transpunerea deplină a normelor în legislația lor națională.

„Ele au acum la dispoziție două luni pentru a notifica transpunerea completă. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a UE”, au conchis oficialii CE.

Trendul spre sustenabilitate continuă

Cea mai recentă ediție Retailer Scorecard a analizat cât de multe produse locale sunt pe rafturile magazinelor cu doar câteva luni înainte de noua lege a supermarketurilor și cum stăm la capitolul produse sustenabile în retailul alimentar.

A cincea ediție a raportului Retailer Scorecard, ce analizează performanța de mediu a principalilor 11 retaileri alimentari din România, demonstrează că trendul spre sustenabilitate continuă cu pași fermi. Astfel, în 2016, cinci retaileri au obținut scoruri de peste 50% (Auchan, Mega Image, Lidl, Kaufland și Selgros), spre deosebire de doar un retailer în ediția anterioară (Kaufland)1. Este rândul consumatorilor să ceară și să aleagă produse sustenabile, fie că e vorba despre pește, produse din hârtie, detergenți, produse lactate, ouă sau legume și fructe.

Retailer Scorecard urmărește performanța de mediu a retailerilor prin politicile de sustenabilitate implementate și produsele certificate disponibile la raft. Sectoarele-cheie analizate sunt: politici de mediu, pește și fructe de mare, produse din hârtie, detergenți, produse lactate, ouă, legume și fructe. Evaluarea este realizată pe baza unui chestionar completat de reprezentanții fiecărei companii și a unei fișe de observație, completată în teren de reprezentanții WWF. Eșantionarea a fost realizată pe baza unui top al companiilor de pe piața de retail FMCG și au fost selectați primii 11 retaileri: Auchan, Billa, Carrefour, Cora, Kaufland, Lidl, Mega Image, Metro, Penny Market, Profi și Selgros.

Publicat în D`ale gurii

Chiar dacă Legea 321/2009 (cunoscută sub numele de Legea Supermarketurilor) a fost modificată prin Legea 150/2016 și a intrat în vigoare din 18 iulie 2016, ea nu va produce niciun efect semnificativ până nu se va cădea de acord asupra normelor de aplicare, aprobate prin Hotărâre de Guvern (în afară poate de specificația că prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din cel de achiziție, adaosul comercial plus TVA), recunoaște secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Daniel Botănoiu, într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Oficialul guvernamental a spus că ministerul pe care îl reprezintă va face tot posibilul să emită cât mai rapid o HG, astfel încât reglementarea privind cele 51 la sută prezență a produselor de pe lanțul scurt pe rafturile supermarketurilor, cât și cea a etichetării să fie funcționale și pe deplin implementabile,însă chiar și așa, vorbim totuși de luni de zile până la transformarea în realitate a acestui deziderat.

Este dificil însă, spune secretarul de stat, în condițiile în care toți actorii din piață trebuie consultați, aceștia să-și dea acordul privind aceste norme, iar Comisia Europeană (CE) să fie de acord cu modificările legislative. El îi aseamănă pe fiecare cu un lacăt pentru care trebuie să ai cheia potrivită.

Oricum, spune el, se vor întreprinde toate eforturile, astfel încât inclusiv recomandările Comisiei să fie integrate în noua HG cât mai repede cu putință.

„Sunt (...) niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptate la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile, dăm normele”, a spus Botănoiu, nespecificând însă un calendar exact.

În opinia sa, Legea Supermarketurilor ar putea să producă efecte, cel mai devreme în două luni.

În ceea ce privește volatilitatea prețurilor produselor agroalimentare, Botănoiu îndeamnă la prudențialitate, asfel încât producătorii să nu cadă în capcana vânzărilor pe fugă, în condițiile unei piețe regionale pe care sunt prezenți jucători mari, de genul Rusiei, Ucrainei, Turciei, state care nu au interdicțiile pe care țările europene le au la inputuri, subvenții etc. El spune că investițiile neacoperite pentru majorarea producției pot plasa România în situația Noii Zeelande sau a Australiei, țări care au ajuns să vândă exploatații chinezilor, la pachet, cu tot cu animale, la prețul de 1.110 dolari hectarul.

Ca previziune de scurtă durată, Botănoiu spune că presiunea asupra grâului autohton va fi mare, în condițiile unor producții „interesante” ale Rusiei și SUA, dar și ale influenței negative pe care orzul îl are asupra grâului furajer și a porumbului.

„În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului”, a spus Daniel Botănoiu.

Nu în ultimul rând, secretarul de stat MADR a vorbit despre modificările aduse Legii 17/2014, cea mai importantă în opinia sa fiind cea legată de obligativitatea obținerii avizului tehnic din partea unei comisii de specialitate, de această dată formată la nivel județean.

„Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile”, a adăugat oficialul guvernamental.

Revista Fermierului: Când vom avea 51 la sută produse românești pe rafturile retailerilor?

Daniel Botănoiu: În forma sa actuală, Legea 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu specifică exact ca 51% produse românești prezente la raft, ci spune 51 la sută produse de pe lanțul scurt (n.r. - Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel putin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzator fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare). (...)

R.F.: Ne vorbiți „politically correct”, însă până la urmă consumatorul asta a cerut: produse românești la raft. Cât vom mai aștepta până vom vedea cele 51% produse de pe lanțul scurt în rețelele de retail? E nevoie de o altă lege? Funcționează ceva din Legea Supermarketurilor?

D.B.: Sunt șase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ, jumătate de an în care trebuie definit (...) un draft de (...) Hotărâre de Guvern. De aceea, îi invit pe toți actorii din piață, de la producător și până la consumatorul final (el este cel care plătește), la discuții. (n.r. - Art. II - Prevederile art. 10.3 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I – adică în 15 iulie 2016). Trebuie începută negocierea de maniera următoare: fiecărui actor în parte trebuie să îi fie prezentată situația în mod clar și complet, discutate toate aspectele cu acesta în mod individual, pentru că dacă vom face adunare generală, nu va ieși bine. (...) Noi trebuie să-i punem la masă pe toți, pentru că legea este importantă, este promulgată (...). Trebuie să fim cu toții atenți la norme.

Art. 16 din Legea 150/2016, care modifică Legea 321/2009, spune foarte clar că prevederile Art. 10.2 (etichetare) vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene (CE). Avem așadar la dispoziție trei luni de zile. Nu vom ajunge până acolo. Ne vom duce în dezbatere cu ele cât mai repede, astfel încât să putem promova HG mai rapid. Numai că, vreau să explicăm foarte bine ce înseamnă produsul românesc, ce înseamnă lanțul scurt, ce înseamnă adaosul comercial, ce înseamnă prețul de achiziție. În lege sunt trecute, numai că vreau să întrăm să le aprofundăm mai bine, astfel încât omul să se priceapă.

R.F.: Gurile rele spun că avem cel puțin o breșă în Legea 150/2016 de modificare a Legii 321/2009. Ca exemplu au dat zona Giurgiu, unde marfa de pe lanțul scurt poate însemna și de proveniență Bulgaria. Cum comentați?

D.B.: Nu poți face o delimitare pe o piață comună. Dacă eu discut de lanț scurt, spun produsul meu să ajungă rapid de la producător la consumator. Acum, sigur, eu caut să-mi creez avantajele pe care mi le cere de fiecare dată consumatorul, adică prospețime, preț rezonabil, poluare cât mai puțină (...). Dacă acesta decide să mănânce brânză adusă de acolo, eu n-am ce să-i spun. Numai că, acest drept de a utiliza definiția de produs românesc este un drept, nu o obligație. Asta vreau s-o precizăm mai clar în norme. Pentru că dacă eu am decis să pun produs românesc pe etichetă, sunt convins că laptele acela provine dintr-o fermă din România, este procesat într-o unitate din România și este procesat pe piața din România. Cu cât lanțul acesta este mai scurt de la producător la consumator, cu atât e mai bine.

R.F.: Legea 150/2016 a fost promulgată. Și totuși, când va fi ea funcțională? Cu riscul redundanței, când vom putea pune în aplicare normele despre care ne-ați vorbit, bineînțeles după sosirea răspunsului atât de așteptat de la Bruxelles?

D.B.: Această lege, proiectul, a fost deja transmis către CE; intențiile noastre. Până să fie promulgat actul normativ, noi l-am comunicat Comisiei. Le-am spus ce intenționăm să facem, astfel încât să nu creăm disfuncționalități în relația cu mediul concurențial etc. Însuși Consiliul Concurenței ne-a recomandat că este mai bine decât să folosim sintagma de „produs românesc”, adică marfă românească, mai bine cea de „produs provenit din lanțul scurt de producție”.

Sunt, de asemenea, niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptat la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile dăm normele.

R.F.: Cel mai devreme, când preconizați că vor apărea normele acestea?

D.B.: Dacă ar depinde numai de noi, am fi capabili să le punem la punct rapid. Problema este că sunt și celelalte ministere implicate, organizațiile producătorilor, organizațiile comercianților, cele ale consumatorilor. Nu vreau să „ardem” niște etape, după care să ne trezim cu nemulțumiți că n-au fost chemați la consultări. Chiar domnul Sorin Minea (n.r. - șeful Romalimenta) spunea că nu a fost invitat la discuții decât o dată. Nu vreau să facem greșeli. Normele sunt extrem de importante. Într-o exemplificare mai plastică, aici avem 13 lacăte. Fiecare lacăt reprezintă panificația, sectorul cărnii, legume-fructe, oleaginoase, cereale, lapte etc. Dacă tu nu găsești cheia potrivită în lacătul acela, nu se deschide. Lucrurile trebuie foarte bine așezate, foarte bine explicate, pe fiecare segment în parte. Unele sunt problemele legate de plățile la legume-fructe, alta e situația în cazul conservelor, vinurilor când acestea se pot duce la 30 de zile fără probleme. De asta n-aș putea da un termen în privința normelor.

R.F.: Nu este un calendar al adoptării acestor norme prin HG?

D.B.: Sigur. Calendarul întâlnirilor există. Ce ne facem însă când situația este de unu la unu? O organizație spune ceva, iar cealaltă altceva? Ministerul Economiei poate spune că într-un anumit loc ar putea fi unele lucruri forțate. Noi, de la MADR am putea contraargumenta și spune că dacă tot introducem subvenții în piață, am vrea să regăsim pe piață anumite produse. Așa ne cere cel care plătește subvențiile. El cere să găsească prospețime, suficientă marfă. Este oarecum falsă ideea asta că nu sunt în stare românii să producă suficientă marfă. Ei sunt în stare, numai că trebuie să aibă o predictibilitate.

Dacă i se spune unui producător de cartofi că un comerciant este dispus să-i achiziționeze toată materia-primă obținută la un preț care, cel puțin, să acopere costurile de producție și să se obțină și un minim profit, un leu spre exemplu, acest leu pe kilogramul de cartofi, că-i mult, că-i puțin, fermierul știe că vine la comerciant cu o cantitate care urmează să fie plătită. Astfel, producătorul se poate dezvolta și el, să facă o investiție, să-și păstreze locurile de muncă, activitatea. În prezent, un fermier produce tomate, dar nu i le cumpără nimeni. La anul mai produce? Nu. Și se spune apoi că românul nu produce... Incorect.

R.F.: Actul normativ va fi aprobat în mai devreme de un an de zile?

D.B.: Cu aplicabilitatea Legii Supermarketurilor prin norme? Da. Teoretic se poate rezolva și mai devreme. Depinde. CE ar putea spune că mai are nevoie de nu știu mai ce informație, clarificări. Luna august oricum este una închisă la Bruxelles și nu oferă nimeni răspunsuri.

Eu am interes la nivelul Ministerului Agriculturii să văd că producătorul își recuperează costurile de producție și că are un profit să poată continua activitatea. Să luăm un alt exemplu: dacă piața vinde consumatorului legume cu doi lei kilogramul, iar producătorul recuperează din piață doar un leu, diferența de la un leu la doi lei eu, ca stat, dacă vreau să-l mai mențin pe acel producător în mediul rural, dacă vreau locurile de muncă, dacă vreau să producă în continuare, trebuie să-i găsesc subvenție. De unde să fac eu rost de atâția bani? Doar guguștiucii nu-i subvenționăm, restul totul are subsidie. De unde să faci rost de bani să acoperi aceste disfuncționalități ale pieței? Din acest motiv căutăm piesele puzzle-ului pentru a le aranja în ordine.

R.F.: S-o luăm altfel: e funcțională în vreun fel legea 321?

D.B.: Fundamental, ea este o lege care schimbă un pic relațiile, pozițiile. Este o lege care depășește ca intensitate multe ale legi. Și asta pentru că, pe de-o parte ai producătorii și pe de alta ai comercianții; două forțe. Bine, unii mai fragmentați că asta este agricultura României și unii extrem de puternici pentru ei controlează piața.

R.F.: E ceva din această lege care produce efecte, acum?

D.B.: În Legea 150/2016 s-a spus clar: prețul la raft este format este prețul de achiziție, plus adaosul comercial și TVA. În acest adaos comercial, sigur că este discuția directă pe care o are producătorul/furnizorul cu retailerul. Acesta din urmă poate explica acea componență a adaosului: 10% s-ar putea duce către operațiunile normale cu furnizorul, iar din restul să se dezvolte. Într-adevăr, a existat discuția, ni s-a spus din partea retailerilor că nu se mai pot dezvolta pentru că, până la apariția legii, această dezvoltare apărea din acele adaosuri. E complicat să-i ceri unui producător sau consumatorilor din România să le ceri bani, tu, retailer, pentru a construi alte obiective. Te duci frumos la bancă, te împrumuți, e treaba ta. Sunt și lanțuri de magazine românești care asta fac: - se duc la bancă, se împrumută, îi plătesc omului marfa imediat; a venit cu zece lădițe, a plătit zece lădițe.

R.F.: Așadar, să înțelegem că e funcțională prevederea cu adaosul comercial?

D.B.: Până nu apar normele, nu; în două luni există posibilitatea. Trebuie făcută translația de la ce a fost până acum. Legea este foarte clară. Este funcțională. Acum lucrează. Produce efecte. Însă, prin Hotărârea de Guvern vor fi aduse definiții suplimentare, adică venim cu explicații suplimentare. Sigur, mâine, pe prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din prețul de achiziție, plus adaos, plus TVA, atât.

commodities dashboardPentru a discuta de un preț al cerealelor la nivel național, trebuie să te uiți la ceea ce se întâmplă în regiune

Revista Fermierului: Ce le recomandați producătorilor din sectorul agroalimentar românesc? Să fie prudenți sau să arunce tot ce au pe piață, sperând la profituri rapide?

Daniel Botănoiu: Vă răspund prin a vă da un exemplu de prudențialitate: Noua Zeelandă și Australia erau numărul unu în ceea ce însemna laptele de bovină, procesare, produse derivate etc. Noua Zeelandă avea orientate circa 30 de procente din PIB, numai către acest sector. În 2013 a venit China și a spus că are nevoie de 700.000 de tone de lapte praf pentru copii. Neozeelandezii au spus că vor produce cantitatea comandată. Aceștia au demarat investiții în sector, astfel încât să onoreze această cerere. Cutia de lapte praf pentru copii obținută și vândută chinezilor ulterior a fost însă cu 50 de dolari mai scumpă decât aceeași cutie care exista în magazinele din toată zona Oceaniei. Chinezul nu a zis nimic, le-a luat, le-a depozitat, nu le-a introdus în consum pentru că ar fi fost nevoiți să comande și anul următor, să se aprovizioneze.

În anii următori, 2014, 2015, China nu a mai făcut comandă către Noua Zeelandă, către Australia, pentru cantitățile astea de lapte praf. Au rămas oamenii cu 26 de miliarde bani împrumutați de la bănci, au rămas cu investiții, cu producții mari și fără piață. A venit chinezul către băncile care au dat bani cu împrumut și a întrebat dacă în Noua Zeelandă sau Australia există fermieri și companii procesatoare cu dificultăți. Ei s-au arătat interesați tocmai către aceste business-uri. Băncile și-au frecat mâinile și au spus da, luptându-se cu provizioane însemnate. Reprezentanții băncilor i-au chemat pe fermierii și producătorii cu datorii și i-au îndemnat să vândă rapid. Hectarul cu vaca pe el s-a cumpărat atunci cu 1.110 dolari. S-au cumpărat din 2015 și până acum 250 de mari ferme în Australia și Noua Zeelandă. Tocmai aceste greșeli nu trebuie să le repetăm noi.

R.F.: Care este evoluția prețurilor bunurilor de proveniență agricolă produse în România?

D.B.: Ca să poți să discuți de un preț la nivel național, trebuie să te uiți ce se întâmplă în regiune. Te-ai uitat în regiune, te uiți ce se întâmplă în zonă. Te-ai uitat în zonă, te uiți la nivel internațional. Și pentru a lega puțin de întrebarea dumneavoastră anterioară, să știți, China nu scoate niciodată pe piață stocul de porumb de 101 milioane tone. (...)

În bazinul Mării Negre, România și Bulgaria au aceleași restricții cu privire la producție, au aceleași restricții cu privire la utilizarea pesticidelor, aceleași restricții cu privire la ajutoarele de stat. Celelalte state, Ucraina, Rusia, Kazahstanul, Turcia nu au asemenea bariere. Prin ajutoare de stat, aceste țări susțin achiziția de inputuri fără niciun fel de problemă. De aceea, dacă ne uităm la nivelul producțiilor, Rusia și Ucraina au niște estimări interesante pe producțiile de grâu. SUA la fel. (...) Unde se văd scăderi, (...) în zona vest-europeană – Franța, Germania (...), nu atât din punct de vedere cantitativ, ci calitativ. Atunci, sigur, pe varianta asta, marele cumpărător, Egiptul, se va orienta către Bazinul Mării Negre, cu achiziții fie din Rusia, fie din România. Rusia are acea parte de amestec de grâu de primăvară din Kazahstan cu grâul lor, comun. Aici trebuie să ai niște indicatori importanți. Trebuie să ai gluten, deformare, indice de cădere. Dacă le ai pe astea, automat este un grâu de panificație care corespunde cerințelor.

În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului.

Important este ce se întâmplă și cu prețul petrolului care, la rândul lui, influențează piața oleaginoaselor și, în special, a soiei, a rapiței. Interesant a fost că producțiile scăzute de rapiță la nivel european a dus la menținerea prețului la un nivel constant.

R.F.: Cum arată producția de grâu din România, cantitativ și calitativ, de la an la an?

D.B.: Să nu ne facem griji. Din punct de vedere al necesarului de piață internă nu sunt probleme. N-aș putea să spun că este un grâu prost; el este în limite. Sunt zone din țară unde situația este similară cu cea a anului agricol trecut, chiar un pic mai bună, în alte zone însă, într-adevăr, a scăzut sub aceasta. Și aici nu mă refer la corpurile străine, umiditate, masa hectolitrică, ci mă gândesc la conținutul de proteină, la deformare etc. Sigur, poți avea o imagine asupra calității la 45 de zile de la recoltat.

R.F.: Ce noutăți mai aveți în privința modificării Legii 17/2014?

D.B.: Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile. Pe lângă acesta, comitetul va mai conține un reprezentant de la Consiliul Local, unul de la Prefectură, unul de la Ministerul de Finanțe, altul de la Direcția Agricolă Județeană, astfel încât să asigure partea de logistică, înainte de vânzare.

În momentul în care există intenție de vânzare, ea se comunică acestui comitet care ia în dezbatere solicitarea respectivă și spune da sau nu, decizie bazată pe anumite criterii. Spre exemplu, asemenea criterii ar putea fi: la nivelul județului, cel care cumpără, jumătate plus unu din activitatea sa să fie în domeniul agricol, nu ca în cazul celor care fac comerț cu lemn și după aceea cumpără terenuri și le țin nelucrate. De asemenea, să aibă cunoștințe tehnice. Cumpărătorului nu-i va spune nimeni să facă o facultate de specialitate, dar el trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre cum să folosească spre exemplu pesticidele. Nu vrem să ne trezim că acel cumpărător, neavizat, folosește un pesticid și omoară lumea sau poluează pânza de apă freatică. Va exista un acord cadru pentru emiterea avizului, semnat de niște miniștri: Interne, Cultură etc. Ceea ce am avut în drepturile de preemțiune trebuie protejat.

Publicat în Interviu
Pagina 1 din 2