Ionel Vaduva

Ionel Vaduva

Mulțumită Ambasadei Regatului Țărilor de Jos din România, patru jurnaliști reprezentând Revista Fermierului, TVR și Revista Ferma, precum și un comunicator al TMT PR au avut ocazia să se (re)conecteze cu colegi din tagma gazetarilor agrarieni și a facilitatorilor transferului de informație de pe întreg mapamondul, motiv în plus să-și poată „înrădăcina” și mai mult cunoștințele despre sectorul agrozootehnic cu ajutorul informațiilor dobândite în vizitele efectuate în Olanda în perioada 11-15 iulie 2018.

Printre strângeri de mână și salutări calde cu colegi din toată lumea, delegații români au luat „în piept” încă din prima zi Congresul Mondial al IFAJ, eveniment care a coincis cu sărbătorirea a 100 de ani de existență a Universității din Wageningen.

Evenimentul a fost deschis prin discursul organizatorilor și a fost continuat de cel al reprezentantului Municipalității Ede, consilierul pe probleme alimentare și adjunct al primarului, Leon Meijer, absolvent al Universității din Wageningen.

Abordarea consilierului s-a bucurat de aplauzele auditorului, în condițiile în care acesta a expus problema educației alimentare încă din școli și inovațiile din sector.

Am aflat cu această ocazie că olandezii au o Vale a Alimentelor (chiar dacă nu au munți) și chiar și o Politică Alimentară Integrată, la nivel regional. Toate acestea, în vederea dezvoltării unei populații sănătoase.

foto consilier alimentar„Food Valley este compusă din opt municipalități, sate și orașe care conlucrează atât pentru creșterea economică, dar mai ales pentru dezvoltarea agriculturii și alimentației. Și asta pentru că, în urmă cu ani, am constatat că 82 la sută din cercetarea și dezvoltarea celor două sectoare au loc în regiunea noastră. În orașul nostru, în Ede, în urmă cu 4-5 ani, am pus bazele unei Politici Alimentare Integrate. La acea vreme, eram primul consilier alimentar din Olanda. Am avut alegeri în martie 2018 și avem, iată, alți colegi cu funcții similare. Și alte localități au consilieri alimentari”, a afirmat olandezul. „Am început să ne gândim în municipalitatea noastră că dacă vrem să fim un oraș sănătos și înfloritor, de ce anume avem nevoie? Avem nevoie de oameni sănătoși, ca se simt așa, care se comportă așa și care iau decizii în această manieră. Ca oraș, avem răspunderi în domeniile educație, sport, spații publice, aer. Ce se află sub toate aceste zone de politici publice? Alimentele. Poate știi să calculezi, poate știi gramatică, dar dacă nu știi să alegi ceea ce mănânci, ai o problemă în viață. Dacă ai o viață sportivă, joci fotbal, spre exemplu, dar la final te umfli cu bere și cartofi prăjiți, atunci poate mai bine este să nu mai ajungi la terenul de sport”.

El a mai precizat că în centrul noii abordări stau tinerii, motivați încă de pe băncile școlii și valorizați prin susținerea producției și consumului propriilor legume. Nici cei circa 800 de fermieri nu au fost uitați.

„Dacă îi putem ajuta pe tineri să ia decizii sănătoase în viață, atunci poate îi putem împiedica să cadă în capcanele cotidianului, ale proastelor obiceiuri ale vieții. Dacă dezvoltăm politici alimentare sănătoase, atunci am putea avea un oraș cu cetățeni veseli și sănătoși. Anul trecut, în Olanda, orașul nostru a fost declarat ca fiind cel mai sănătos din țară.

Nu trebuie să vorbim însă de o dietă sustenabilă, ci și de o agricultură sustenabilă. În municipalitatea Ede, încă avem 800 de fermieri activi, cu aproximație. Însă previziunile sunt că, în 10-15 ani, numărul lor se va micșora până la nivelul a 200 de producători agricoli. Mulți fermieri renunță la afaceri, iar alții își consolidează businessul. Cum îi putem ajuta să facă agricultură într-un mod sustenabil? În primul rând, trebuie să ajungem la copiii mici, la școlile primare. Ce am făcut concret în acest sens? Le-am construit grădini în instituțiile de învățământ. I-am ajutat să cultive legume. În martie, plantează răsadurile, iar în iunie, încep să culeagă rodul muncii lor. Vrem să le arătăm valoarea cultivării propriilor legume, dar și efectele risipei alimentare; toate acestea ajută. Uneori, legumele nu cresc, din diferite motive, însă ajungem chiar să le și înlocuim peste noapte cu plante viabile, cu legume crescute. Vrem să le insuflăm ideea de succes: mi-am cultivat propriile căpșune, propriile ridichi și le-am mâncat. Apoi, le oferim și lecții în școală despre alimente, despre gustul acestora, despre proveniență, cât i-a luat laptelui să ajungă de la vacă în frigiderul propriu și ce mănâncă acea vacă. Vrem ca aceștia să valorizeze alimentul. Trebuie să refacem legătura dintre aliment și om”, a conchis Leon Meijer, absolvent al Universității din Wageningen, consilier pentru alimentație (adjunctul primarului), Municipalitatea Ede, Olanda.

Ne-am strâns mâinile cu prieteni mai vechi (salutări calde prietenului nostru din Turcia, Ismail Ugural) și ne-am ales fiecare primele tururi la care aveam să participăm.

Ne-am îmbarcat în autocare și...

WeijNe-am oprit în vizită în Parcul Gustului (SmaakPark)

Acolo am dat de un tânăr chef Christian Weij de la agenția de design alimentar Puur-e. El și Petra Busser împart aceeași pasiune pentru alimente sănătoase, gustoase și... oneste. Weij este și autorul volumului Verrot Lekker (Putrefacție delicioasă), o carte de bucate bazată pe rețete de alimente fermentate.

Parcul Gustului este localizat lângă o veche sală de sport, pe locul unei foste baze militare din Ede. Parcul tematic se va transforma în perioada următoare în festival alimentar permanent pentru oricine vrea să mănânce o hrană gustoasă, sănătoasă și obținută într-un mod responsabil.

Deocamdată, Parcul Gustului constă dintr-un studio de gătit și dintr-o zonă pentru servit cina.

Imediat ce ne-am așezat la masa din studioul de gătit, Weij ne-a explicat cum designerii alimentari olandezi se orientează mai nou către conceptul 80-20. Mai exact, bucătarii din Municipalitatea Ede, printre care și Christian Weij, chef, specialist în produse fermentate, consideră că trebuie să prepare alimente pe baza proporției 80 la sută legume și 20 la sută carne și pește de calitate, 80% alimente produse local și 20 de procente importuri, respectiv 80 la sută hrană obținută sustenabil și doar 20% cu o amprentă mare de carbon.

"Este plăcut să observi că sunt din ce în ce mai mulți chefi care abordează acest sistem. Avem, mai nou, și un brand - Dutch Cuisine. Uimitor, dar avem și noi bucătăria noastră, însă nu o promovăm atât de agresiv cum o fac alții. Deja, Agenția Națională de Turism, Guvernul și alți chefi susțin acest brand", a afirmat el.

Cheful a adăugat că prin intermediul parcului tematic se dorește instruirea consumatorilor, astfel încât să-și vadă cu alți ochi alimentele pe care le consumă.

„Ne unim forțele cu producătorii locali, centrele de resurse, autoritățile locale, școlile și micii antreprenori din sectorul alimentar al FoodValley, o inițiativă regională formată din opt orașe. Este loc pentru oricine lucrează cu alimente sănătoase și sustenabile: să gândești un nou produs, să-l obții, să-l porționezi și să-l vinzi”, a mai precizat Weij.

Am gustat câteva din ideile sale inovatoare și ne-am îndreptat către alte două conferințe, una privitoare la proiectul grandios World Food Center (aflat, deocamdată, la stadiul de proiect), la Bionext și sectorul produselor bio, dar și la Food Inspiration, un proiect media strâns legat de proiectul World Food Center.

Și prima zi de congres avea să se încheie cu o cină festivă și cu o festivitate de premiere a celor mai bune materiale de presă la nivel mondial. M-a încercat, sincer, tristețea, în condițiile în care nu am avut nicio nominalizare la premii, în condițiile în care APAR, ghilda jurnaliștilor specializați din România, este doar parte din ENAJ, nu și din IFAJ.

LA DRUM PRIN ȚARA LACTATELOR

Stokman300.000 de euro, cotă de fosfați plătită de un fermier olandez

Prima oprire a zilei de 13 iulie 2014 a fost la ferma Stokman. Acolo am aflat un detaliu important, și anume că fermierii olandezi au o „cotă de lapte ascunsă” de respectat.

Mai în detaliu spus, mulți producători din sectorul laptelui și al lactatelor din Olanda văd actuala perioadă ca una deosebit de dificilă, turbulentă. Poate cel mai important lucru de înțeles este cota de referință privind fosfații. Atunci când UE a abolit cota de lapte la 1 aprilie 2015, fermierii au produs imediat mai mult lapte. Ei au mărit șeptelul, fapt care a generat o și mai mare cantitate de fosfați. Există o lipsă de fosfat la nivel global, însă în Olanda este prea mult. De aceea, guvernul federal laolaltă cu organizațiile de fermieri au încheiat un acord de plafonare a fosfaților. În 2015, executivul olandez a luat decizia de a stopa supraproducția de lapte. Fiecărei ferme i s-au alocat drepturi de fosfați, iar acele drepturi au fost acordate în funcție de numărul vacilor cu lapte și al tineretul bovin aflat în ferme la data de referință 2 iulie 2015. Oficial, sistemul a debutat la 1 ianuarie 2018, la un an mai târziu decât se stabilise inițial.

Dacă Guvernul federal al Regatului Țărilor de Jos nu ar fi stopat creșterea șeptelului și, implicit, a producției de lapte, Olanda ar fi pierdut dreptul la derogare din partea UE. Vorbim de o derogare care reglementează păstrarea unui nivel de UVM (unitate vită mare pe hectar) generatoare a 250 kilograme de fosfați, față de limita europeană de 170 kg N.

„Avem această derogare deoarece solul este mult mai fertil aici față de alte regiuni ale Uniunii Europene. Astfel, menținem un număr mai mare de vaci la hectar, dar recoltăm și mai mult în raport cu aceeași unitate de măsură. Iată cum și-a făcut apariția sistemul de cote de fosfați. Drepturile pot fi cumpărate cu sume care depășesc 9.000 de euro pe cap de vacă!”, afirmă specialiștii danezi într-o luare de poziție scrisă și transmisă jurnaliștilor prezenți la congres.

Mai pe scurt, dacă la data de referință dețineau 300 de capete bovine și ai vrut să-ți majorezi efectivul, pe fiecare cap de vacă trebuia să plătești această sumă enormă.

Este și cazul fermei Stokman, unul dintre producătorii de lapte, membri ai FrieslandCampina din Workum, Olanda.

Cu o țintă de reformă de circa 25 la sută anual, marjă care variază însă mult, la un moment dat, pentru 30 de capete, Anton Stokman a trebuit să plătească... 300.000 euro cotă de fosfați. Din cauza acestor sume, tineretul părăsește ferma la vârsta de două săptămâni și se întorc la vârsta de două luni, fiind astfel integrat la o vârstă optimă.

Anton (62), Tiny (59) and Arjan (24) conduc o fermă în sistem free-choice. Acolo, bovinele aleg singure dacă să iasă sau nu la păscut, dacă să utilizeze sau nu „jacuzzi-ul” bovin de afară sau să stea în grajd, astfel încât să ofere un „lapte fericit”.

De menționat este că Arjan este absolvent de studii superioare de specialitate la Universitatea din Wageningen, iar tatăl spune că succesul unei ferme se cântărește în educație.

Familia Stockman primește 1,5 eurocenți la kilogramul de lapte pentru sistemul free grazing, precum și alți 1,5 eurocenți pentru lapte fără urme de organisme modificate genetic.

Deținătorii exploatației sunt preocupați în mod deosebit de reducerea emisiilor de amoniac și de producția de energie, drept pentru care vor investi în producția de biogaz.

Bovinele pasc pe 40 ha de pășune, iar laptele produs în fermă ajunge inclusiv la Mc. Donald's.

Din suprafața totală de 155 de hectare pe care familia Stokman o lucrează, 110 hectare se află în proprietate, 20 ha sunt arendate în altă provincie, iar 25 de hectare sunt suprafețe cu productivitate mică.

Cei din ferma Stokman și-au propus să abordeze sustenabil producția de lapte, acolo unde mediul, bunăstarea animală, productivitatea și energia conlucrează.

„Fermierii care își depășesc limitele pentru a contribui la o nevoie socială ar trebui să primească o recunoaștere și mai mare și o mai mare susținere financiară”, spun deținătorii fermei Stokman.

presedinte FireslandCampinaIndustria de brânză și unt FrieslandCampina. Fabrica de gust din Workum

Următoarea vizită a zilei de 13 iulie 2018 a fost chiar la o fabrică de brânză a FrieslandCampina. Despre cooperativa care deține Royal FrieslandCampina NV s-a scris mult. Vorbim de una dintre cele mai mari cooperative europene din sectorul lactatelor. Vizita la una dintre fabricile lor de brânză care produce anual aproximativ 120 de milioane de kilograme de produs va fi subiectul unui material viitor, unul în care președintele cooperativei, Frans Keurentjes, fermier și el, va vorbi în primul rând despre plecările unui număr relativ mic de fermieri din forma asociativă (47 la număr și care au primit chiar și cinci eurocenți pe litrul de lapte pentru acest lucru), dar și mesajul pe care acesta l-a transmis producătorilor de lapte români în ceea ce privește asocierea.

Plecarea fermierilor olandezi din FrieslandCampina s-a petrecut ca urmare a planului cooperativei de a scădea nivelul cantității de lapte vândut în plus de membrii săi, începând cu anul 2019. Pe scurt, în concordanță cu perioada de referință stabilită cu producătorul, cantitatea de lapte livrată în plus ar urma să fie penalizată pe litru cu 10 eurocenți. Planurile au generat discuții enorme între producătorii de lapte și boardul FrieslandCampina, motiv pentru care vom aborda acest subiect, separat.

Boer BartBoer Bart, ferma care vinde lapte organic și oferă șanse imigranților sirieni

Tot în aceeași zi, în periplul nostru prin Regatul Țărilor de Jos, după vizita de la fabrica de brânză, am ajuns în ferma de vaci a tânărului Bartele Holtrop de 31 de ani și a soției sale Rianne de 31 de ani.

Și Bartele a afirmat unele lucruri care vor face subiectul unui articol separat, în special cele care privesc viziunea sa asupra subvențiilor, una potrivit căreia plățile pe suprafață nu ar mai trebui să existe. Asta în condițiile în care el primește 380 euro pe hectar.

Revenind, vacile sale Jersey, 93 la număr, produc 4.200 de litri de lapte pe lactație, cu un nivel al proteinei de 4,1 și unul de grăsime de 5,68. Laptele său este vândut către un procesator care îi oferă 0,63 eurocenți pe litru. CZ Rouveen procesează laptele sub brandul De Tjonger, brânză comercializată apoi tot de procesator.

În cazul fermei Boer Bart nu este vorba însă numai de carne de vită (taurii care nu corespund viziunii tânărului fermer sunt date la un abator turcesc), iaurt, brânză și lapte organic (pe viitor bio-dinamic, provenit de la vaci care nu au fost ecornate și care pasc liber mult mai mult). Bartele, soția sa Rianne, socrii tânărului, dar și un imigrant sirian pun umărul la creșterea în sistem free-grazing a 500 de păsări pe ciclu care produc 400 de ouă zilnic, ouă contractate deja de diverși comercianți. Tânărul sirian are și el propriile păsări pe care le vinde pe bază de voucher, iar alte femei tot din Siria au primit o bucată de teren pentru a-și crea propria grădină de legume.

„Viziunea noastră este de a dezvolta un sistem agricol care cooperează în integralitatea sa cu natura. O fermă care produce alimente de calitate înaltă, are o perspectivă economică și lucrează într-un mod sustenabil în ceea ce privește mediul înconjurător. Totul trebuie să fie prietenos cu animalele, iar noi nu ne dorim să utilizăm chimicale în majorarea producției. Acest sistem agricol trebuie să fie capabil să reziste pentru o mie de ani”, a conchis Holtrop.

Prima zi de turneu prin Olanda avea să se sfârșească undeva seara, târziu.

PietUn tânăr fermier investește în inovație - mai puțină muncă, mai mult profit

Ultima zi de turneu prin lumea olandeză a lactatelor avea să ofere și mai multe surprize. Prima oprire a fost în ferma lui Piet De Jong din localitatea Scharnegoutum. Potrivit spuselor sale, acesta nu a stat prea mult pe gânduri atunci când compania Easy Silage l-a ofertat și i-a propus construcția unui siloz pentru furaje. Și nu unul ieftin. Doar elementele de plastic cu inserții tubulare pentru circulația apei cu o concentrație de sare de 22 la sută a costat 25.000 euro, iar instalația în sine (părțile în mișcare, metalice, electrice etc.) alte 45.000 euro. Apa din tuburi formează un sistem de contragreutăți care permite uniformizarea silozului de dedesubt. De ce 22 la sută sare? Simplu - lichidul din tuburi nu îngheață iarna, la minus 22 de grade Celsius.

Apoi, construcția din beton Bosch și paviment asfaltic au costat împreună 130.000 de euro. Una peste alta, toată această instalație inovatoare de însilozat, inclusiv pompa de apă, l-au costat pe tânărul De Jong circa 215.000 euro. Și urmează să mai cumpere una.

Fermierul olandez a mai investit într-un uscător de bălegar alte 30.000 de euro, aparat care formează prin uscare/presare un pat pentru animale, în timp ce lichidul rezultat este transformat în fertilizant și aruncat pe pășune. Și această investiție urmează să se amortizeze în 5-6 ani.

Dar treaba sa nu se oprește aici. Piet și familia sa, alături de un mulgător angajat, obțin de la văcuțe 3,2 milioane de litri de lapte pe an, la o medie de proteină de 3,6 și 4,35 la sută grăsime. El comercializează materia primă către cooperativa FrieslandCampina cu 0,34 eurocenți litrul în medie, în timp ce costul de producție este de 0,25-0,30 eurocenți.

Cele 430 de văcuțe sunt mulse de un localnic pe 15 euro/oră, 30 de ore pe săptămână, și sunt crescute în sistem închis. Tineretul bovin din ferma sa numără 100 de capete, iar fermierul și familia sa lucrează 135 ha în total, 70 aflate în proprietate și 65 în arendă.

senzorCrescătorul ale cărui vaci au fost învățate de bovinele vecinului să pască liber în mai 2018, "citește" pășunea cu senzori australieni

Un alt tânăr cu viziune aveam să întâlnim cu ocazia celei de-a doua vizite din ziua II. Este vorba de Piet Jan Thibaudier, de 31 de ani. Pentru prima dată în ultimii 10 ani, vacile familiei sale ies la păscut, bineînțeles pentru bonusul de 1,5 eurocenți pe litru, adăugați la cei 0,34 oferiți de cooperativa FrieslandCampina. Tatăl lui Piet obișnuia să scoată vacile la păscut, însă dorința de obținere rapidă a profitului a făcut ca, până în mai 2018, animalele să fie hrănite în grajduri. Și să nu ne închipuim că free-grazing a fost ușor pentru văcuțele crescute în grajduri cu acoperișuri din plăci ondulate de azbest (da, azbest). A fost nevoie, spune fermierul nostru, ca vacile vecinului tânărului olandez să le "învețe" pe suratele aparținând lui Piet să pască iarba din pășune, 150 de zile pe an. Astfel, costurile cu furajarea au scăzut cu doi eurocenți.

Și pentru că și el este pasionat de inovație, iar văcuțele au început să pască liber, Piet avea nevoie de informații detaliate despre pășunile sale (calitatea ierbii, înălțime etc.).

„Am căutat informații pe Google și am găsit o soluție în Australia - cititorul de iarbă”, a mărturisit tânărul fermier.

Cu doar 5.000 de euro, Piet a dezvoltat un sistem de senzori pe cositoarea tractată (când nu sunt vacile la păscut) pentru a citi câtă iarba este pe cele 30 ha de pășune, care sunt cele mai bune padocuri cu iarbă, care sunt cele mai slabe locuri și unde trebuie fertilizat.

„Avem inclusiv informații despre PH și umiditate”, a adăugat el.

Sistemul de „citire” este unul ultrasonic, montat pe carcasa cositorii din fața tractorului. Pentru că i-a plăcut atât de mult sistemul, Piet a devenit distribuitor de astfel de aparatură care costă circa 5.000 de euro.

„Am deja cinci clienți”, se laudă crescătorul de vaci cu lapte.

Cât ține de grajd, acesta este acoperit cu placi din azbest, însă are la dispoziție până în anul 2024 să înlocuiască acoperișul. Nu o va face de unul singur pentru că va fi amendat de autorități. El va primi însă o subvenție de 8 euro pe metrul pătrat de azbest dat jos.

Și pentru că este și amator de chilipiruri, Piet și-a cumpărat din Danemarca o stație de muls cu 26 de posturi, la mâna a II-a, veche de doar doi ani, la preț de "fier vechi".

„A trebuit să înlocuiesc doar elementele de cauciuc. Totul era aproape nou. Fermierul danez optase deja pentru roboți de muls”, a mai afirmat Piet.

Este de menționat că are un efectiv de rasă pură și hibrizi de bovine, amintind aici Roșia Daneză, Holstein, Bruna Elvețiană, Momeliard etc.

Nu în ultimul rând, el recunoaște că nu are nevoie decât de un angajat zilier pe care îl plătește cu 27,5 euro pe oră, 20 de ore pe săptămână.

Am plecat de la ferma lui Piet către ultimul obiectiv din lista vizitelor, și anume către Portul din Rotterdam.

plutitorCei din Rotterdam ar putea consuma lactate produse de la vacile care trăiesc... în port. Ferma Plutitoare, un proiect îndrăzneț din ce în ce mai aproape de realitate

Nici cu privire la acest proiect... cel puțin îndrăzneț nu vom insista prea mult. La nivel mondial, presa a vuit cu privire la ferma plutitoare din portul Rotterdam, o soluție la dispariția solurilor fertile la nivel global. Da, într-a din danele îndepărtate ale portului Rotterdam, pe o platformă plutitoare, vor paște vacile. Bovinele aparținând proiectului vizionarilor Albert Boersen (fermier), Carel de Vries (specialist agricultură și zootehnie), Johan Bosman (specialist în agricultură urbană și zootehnie) și Peter van Wingerden (de la compania Beladon) vor mânca lintiță produsă la nivelul inferior al fermei plutitoare, vor da lapte pentru iaurtul cu legume vândut locuitorilor orașului, iar bălegarul va fi colectat rapid și transformat în îngrășământ pentru parcurile din Rotterdam în vederea diminuării masive a emisiilor de amoniac. Grajdurile vor avea dușumele din cauciuc care permit o colectare rapidă a bălegarului, acestea fiind într-un proces continuu de autocurățare. De asemenea, cele 40 de vaci vor putea consuma resturile din producția de bere a orașului, cât și alt tip de biomasă.

„Vorbim de un sistem de agricultură circulară. Resturile de la fabricile de bere, de la morile de cereale etc. vor deveni biomasă oferită drept hrană vacilor din ferma plutitoare”, a declarat Peter van Wingerden.

El a precizat că în proiectul cu biomasa a fost cooptat gigantul Cargill, iar cu ajutorul Microsoft se vor procesa datele rezultate de activitatea din ferma plutitoare.

Ideea Fermei Plutitoare a apărut din nevoia de a avea noi modalități de a obține hrană în oraș. Hrana produsă în oraș apropie și mai mult consumatorul de producător. Fondatorii denumesc această abordare TransFarmation.

Investiția a costat 2,5 milioane euro, suprafața pe care vor paște animalele va avea o suprafață utilă de 24 pe 24 de metri, la nivelul apei vor fi grajdurile, iar sub apă (la circa un metru) va fi zona de producție a lintiței, o zonă de cercetare, după cum au afirmat managerii proiectului.

Felicitări organizatorilor ediției de anul acesta a Congresului IFAJ, succes nord-americanilor pentru ediția din 2019 (steagul a fost predat către ghilda jurnaliștilor agrarieni din SUA)

Fundația Dutch Roots, organizatoarea Congresului Mondial IFAJ 2018 și compusă din voluntari ai, The Nederlandse Vereniging voor Land – en tuinbouwjournalistiek (NVLJ) - ghilda olandeză a jurnaliștilor agrarieni și horticoli, a ales drept motto și temă a evenimentului din acest an conceptul „Dutch Roots: Small country big ideas” - Rădăcini olandeze – o țară mică, idei mari.

De-a lungul celor două zile de vizite, la care majoritatea jurnaliștilor și comunicatorilor au fost invitați, olandezii s-au chinuit să acopere toate zonele de interes din sectoarele agrozootehnic și horticol, dar și cele geografice.

În data de 13 iulie 2018, în nordul țării au fost organizate trei tipuri de tururi: „Dutch Dairy Diversity” sau diversitatea sectorului lactatelor din Olanda, „Sustainable Cropping Systems” sau sustenabilitatea sectorului culturilor agricole, respectiv „Veal Calves, Beef Cattle and Sheep” - Viței, bovine și ovine pentru carne”, iar în sudul țării „Sustainable Urban Dairy” - un sector urban sustenabil al lactatelor, „Flowering the World” - înflorind lumea, „From Candy to Eggs” - de la dulciuri, la ouă, respectiv „Smart and Silt” - inovare în managementului solului aluvionar.

În ziua de 14 iulie 2018, vizitatorii din nordul țării au participat la tururile „Dutch Dairy Diversity” sau diversitatea sectorului lactatelor din Olanda, „Seeds of Success” - semințele succesului, respectiv „Much more than Agriculture” - mai mult decât agricultura. În schimb, în sud, organizatorii au pregătit tururile „Produce from Field to Fork” - producând de la fermă la furculiță, „Circular Way of Farming” - modalitatea de a face agricultură circulară, precum și „Feeding the City” - hrănind orașul.

jurnalistiCei patru jurnaliști și un comunicator din România au vizitat, în mare parte, fermele din sectorul lactatelor.

Motto-ul congresului se referă la multitudinea de modalități în care expertiza olandeză în agricultură și horticultură sunt răspândite pe întreg mapamondul. Cum Regatul Țărilor de Jos a fost pentru mult timp o nație de comercianți, trimișii săi au colindat de-a lungul și de-a latul lumii. Olandezii – printre care și mulți fermieri – și-au întins aripile și s-au stabilit în cele mai îndepărtate locuri. În ultimii 100 de ani, produsele olandeze, cunoștințele, tehnicile și materialul genetic și-au găsit drumul către multiple destinații din cele mai diverse țări de pe glob.

Olanda este o țară mică, cu aproape 18 milioane de locuitori, cu un șeptel de 150 de milioane de animale, două miliarde de lalele și opt miliarde de kilograme de cartofi. Regatul Țărilor de Jos este cel de-al doilea cel mai mare de produse agroalimentare din lume, după SUA, care sunt de 237 de ori mai mare decât Olanda. Regatul are aproape aceeași suprafață ca orașul New York, însă cu 16 la sută acoperit de ape.

The Nederlandse Vereniging voor Land – en tuinbouwjournalistiek (NVLJ) reprezintă ghilda olandeză a jurnaliștilor agrarieni și horticoli, precum și comunicatori. Asociația de presă specializată are 180 de membri. NVLJ este membră a Federației Internaționale a Jurnaliștilor Agrarieni (IFAJ). Membrii IFAJ se adună anual la congres, eveniment organizat de diferitele țări membre. După edițiile precedente organizate în Germania (2016) și Africa de Sud (2017), conferința de anul acesta a avut loc în Olanda, în perioada 11-14 iulie 2018.

Universitatea din Wageningen este o instituție de învățământ superior, respectiv cercetare și inovare, de renume mondial care se concentrează pe sectorul „sănătății alimentare și mediului de trai”. Anul acesta WUR celebrează 100 de ani de existență.

„Educăm studenții astfel încât să devină profesioniști academici care pot contribui la dezvoltarea unor soluții sustenabile care să adreseze probleme complexe ale prezentului și viitorului în domeniile sănătății alimentare și mediului de trai de pe întreg mapamondul și care își iau în serios responsabilitățile sociale, personale și etice”, spune conducerea WUR.

În 2017, numărul de ferme din Olanda era de 54.840, iar suprafața agricolă de 1.789.990 hectare. Din acest total, terenul arabil reprezintă 509.150 ha. De asemenea, Regatul Țărilor de Jos are 1.178.240 hectare cu pășuni și fânețe, 93520 ha dedicate horticulturii în câmp și 9.080 ha cu sere. Persoanele olandeze ocupate cu agricultura numără 170.413.

Olandezii au un șeptel de 4.096.110 de capete bovine, 1.693.800 de vaci cu lapte, 12.400.700 de porci, 105.184.400 de păsări, 798.800 de capete ovine și 376.420 de capre. Impactul agriculturii asupra PIB-ului a fost de 1,8 la sută în 2017.

Potrivit comunicatului de presă al Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) din România, 50 de fermieri (crescători cu un ciclu anual de circa 50 de milioane de păsări, respectiv crescători a aproximativ 300.000 de porci/an) care au aplicat în luna mai 2018 pentru Măsura 14T - plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine sau - pachetul b) păsări, au fost anunțați de Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), luni, 9 iulie 2018, că nu sunt eligibili.

„După toate problemele pe care le avem cu pesta porcină africană, cu interdicțiile comerciale la carne și animale vii care vin din partea partenerilor externi, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a transmis fermierilor prin Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), luni, 9 iulie 2018, faptul că o parte din cei care au aplicat în luna mai 2018 pentru Măsura 14 - subpachetele pe bunăstare, nu sunt eligibili!”, transmit cei din conducerea ACEBOP.

Ca urmare a acestei informări, liderii asociației au luat legătura cu organizațiile europene din care face parte și sunt în măsură să precizeze că legislația Uniunii Europene (UE) prevede posibilitatea plății retroactive, cum este și acest caz al Măsurii 14T, anunțată în luna mai a.c.

„Cererile au fost primite și, normal, trebuie să se intre la plată de la 1 ianuarie 2018”, susține șefia ACEBOP. „Nicio instituție publică nu poate să comunice alte condiții de aplicare a legislației. Marți, 10 iulie 2018, MADR afirmă că inclusiv în cazul în care fermierul îndeplinește toate condițiile de bunăstare superioară, autorizare anterior datei de publicare a Ordonanței nr.1042/2018, el nu va primi sumele compensatorii de la UE pentru ce a respectat – pe motive inventate artificial!”.

De menționat este faptul că acești crescători au populat fermele timp de o jumătate de an cu respectarea condițiilor, ca urmare a asigurărilor venite de la APIA că vor primi banii de la UE, dacă le duc la îndeplinire. Cea mai mare parte a acestor fermieri au proiecte în derulare, finanțate cu bani europeni și fără măsura de bunăstare, aceștia nu numai că nu vor mai putea popula, ci sunt în situația de a intra în faliment, de a nu-și mai putea îndeplini sarcinile din proiectul european pentru care au primit finanțare europeană, spun cu amărăciune în glas cei din ACEBOP.

„Solicităm intervenția de urgentă a domnului Ministru Petre Daea pentru rezolvarea acestei probleme, pe care noi o considerăm o interpretare greșită a legislației europene, în dezavantajul fermierilor români”, au conchis cei din ACEBOP.

Până la ora publicării materialului, MADR nu a avut nicio reacție cu privire la subiect prin persoana secretarului de stat, Alexandru Potor, în ciuda faptului că acesta a fost contactat telefonic.

Cu ocazia unei vizite de lucru pe care premierul României, Viorica Dăncilă, și ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb, au efectuat-o la Bruxelles în perioada 9-10 iulie 2018, șefa Executivului a avut o întrevedere și cu comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, cei doi discutând printre altele și despre problemele actuale cu care se confruntă România, respectiv pesta porcina africană (PPA) și inundațiile care afectează mai multe județe.

În contextul impactului dezastruos al PPA asupra economiei românești, comisarul Hogan a menționat că aceasta a debutat în Polonia și că ia în considerare modalități de a oferi ajutor țării noastre.

În ceea ce privește inundațiile, premierul României și comisarul Phil Hogan au convenit că săptămâna viitoare se va discuta cu ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România, Petre Daea, despre ajutorul pe care ni-l poate oferi Comisia Europeană (CE).

„Vor fi analizate efectele schimbărilor climatice asupra sectorului agricol în ansamblu, pe lângă inundații urmând a fi luate în considerare și seceta care afectează alte state membre”, se precizează într-un comunicat de presă al Guvernului.

În cadrul discuțiilor, prim-ministrul român a menționat că Executivul de la București susţine menţinerea bugetului Politicii Agricole Comune (PAC) la un nivel comparabil cu cel actual, menționând totodată că România apreciază bunele intenţii ale Comisiei Europene (CE) privind simplificarea şi creşterea subsidiarităţii în aplicarea viitoarei PAC, dar și propunerea de continuare a reducerii decalajului dintre plăţile directe ale fermierilor din diferitele state membre.

În plus, premierul a precizat că România nu este de acord cu plafonarea, element care va afecta grav cele mai competitive ferme din țara noastră.

Totodată, cei doi oficiali au discutat despre propunerile CE privind susținerea, în România, a fermelor mici și a tinerilor fermieri.

Premierul Dăncilă a subliniat importanța asigurării unei arhitecturi simplificate a viitoarei politici în orizontul post-2020, care să permită un nivel sporit de transparenţă, accesibilitate şi eficienţă în relaţia cu beneficiarii direcţi ai acestei politici.

Prim-ministrul a apreciat rolul pe care Comisia Europeană îl va deţine în procesul decizional european cu privire la propunerile din domeniul agriculturii şi a exprimat interesul şi deschiderea României de a continua cooperarea cu CE în scopul identificării, împreună cu statele membre şi cu Parlamentul European (PE), a celor mai bune soluţii pentru agricultura europeană, pentru fermierii europeni şi, în esenţă, pentru cetăţenii europeni, ca principali beneficiari ai politicilor UE.

Nu în ultimul rând, premierul Viorica Dăncilă a arătat că unul dintre obiectivele majore ale României, în calitate de viitoare Preşedinţie a Consiliului UE, va fi aceea de a se asigura că politicile Uniunii Europene se raportează în permanență la principiul coeziunii, ca valoare comună a UE. Din această perspectivă, România va depune toate eforturile pentru avansarea procesului de negociere şi adoptarea, în timp util, în funcție şi de sprijinul celorlalte state membre ale Uniunii, a propunerilor privind Cadrul Financial Multianual 2021-2027.

PPA se propagă la nivel de țară

În România, la debutul acestui an a fost descoperit un focar de pestă porcină africană în localitatea Micula, la aproximativ 7 kilometri de graniţa României cu Ungaria şi Ucraina. În martie, Centrul Local de Combatere a Bolilor (CLCB) Satu Mare a instituit măsuri speciale de protecţie pe raza mai multor localităţi după depistarea unui nou caz de pestă porcină africană în localitatea sătmăreană Bercu Nou.

La începutul lunii iunie, porcii din patru gospodării din satele Ceatalchioi şi Sălceni, comuna Ceatalchioi din Delta Dunării, au fost sacrificaţi, după ce rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animalele din cele două localităţi au fost pozitive la pestă porcină africană. În mai puţin de două săptămâni de la confirmarea virusului în Deltă, au fost confirmate 40 de focare de pestă porcină africană în cinci localităţi din judeţ, numărul porcilor sacrificaţi ajungând la 500.

Virusul PPA a fost confirmat la începutul acestei luni într-un abator aparţinând unei exploataţii comerciale de creştere a porcilor din judeţul Tulcea, fiind pentru prima oară când s-a confirmat această boală într-o exploataţie comercială. Numărul porcilor sacrificaţi a fost de 44.580 de capete.

Miercuri, 4 iulie, a fost confirmat un nou focar de pestă porcină africană la o crescătorie de porci situată într-o zonă relativ izolată în Insula Mare a Brăilei. Crescătoria se află la 20 de kilometri de cea mai apropiată localitate din judeţul Brăila şi 5 kilometri faţă de localitatea Carcaliu din judeţul Tulcea, între acestea fiind barieră naturală Dunărea, braţul Măcin.

Pesta porcină africană este o boală virală a porcinelor domestice şi sălbatice, cu evoluţie rapidă şi mortalitate de până la 100% pentru porcii care se îmbolnăvesc. Pentru această boală nu există vaccin şi nici tratament. Singurele metode de prevenţie eficiente sunt menţinerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme şi gestionarea rapidă şi eficientă a posibilelor focare de boală - raportare, restricţii privind mişcarea animalelor, a produselor şi subproduselor provenite de la porcine, sacrificarea animalelor susceptibile şi controlul circulaţiei animalelor.

Pierderile anticipate de specialiști ca urmare a evoluției în România a virusului pestei porcine africane (PPA) ar putea fi de sute de milioane de euro, poate chiar de miliarde de euro, trag un semnal de alarmă cei din ACEBOP prin intermediul unui comunicat de presă, liderii asociației precizând totodată că pagubele pot fi acoperite din bugetul Comisiei Europene (CE).

Mai exact, specialiștii din cadrul organizației interprofesionale susțin că este necesar să se apeleze la legislația europeană în domeniu, una care prevede anumite derogări, tocmai pentru a nu provoca pagube fără precedent la buget, falimentarea sectorului de creștere a porcinelor și crearea de piedici artificiale în cadrul comerțului intracomunitar și cu țările terțe.

Totodată, ei vin cu propuneri care vizează noua legislație de modificare a HG 1214/2009.

„Acum este momentul implicării tuturor factorilor de răspundere! Dacă se urmează modelele adoptate de țări precum Polonia, Germania sau Spania, avem șanse să supraviețuim - nu să venim cu invenții noi care să fie respinse, nu inventează România roata... Aceste programe sunt foarte costisitoare astăzi și România nu și le poate permite, dacă situația se agravează. Considerăm că deja situația de astăzi este destul de gravă, deoarece focarele se extind rapid!”, precizează membrii Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România (ACEBOP).

Cei din organizația interprofesională explică situația cu care s-au confruntat state mult mai puternice economic decât România și ajung la concluzia că soluția la problemă este interzicerea creșterii suinelor în gospodăriile populației și compensarea pierderilor.

„Din experiența Spaniei și din cea a Portugaliei, am învățat un lucru - nu știm dacă avem putere financiară să aplicăm un asemenea program, dar cel puțin putem să îl propunem - pentru binele sectorului de porc, aceste țări au cheltuit miliarde și nu au reușit, până când nu au interzis creșterea suinelor în gospodăria populației – măsură subvenționată”, explică cei din ACEBOP.

În plus, aceștia au afirmat că Polonia, confruntându-se cu criza PPA, a interzis creșterea suinelor, dar a subvenționat în locul lor achizițiile de bovine și ovine.

„Trebuie să alegem pe ce drum mergem, înainte de a intra în colaps!”, susțin cei din asociație.

Propuneri de combatere a crizei apărute

ACEBOP susține că vineri, 6 iulie 2018, a prezentat Guvernului Dăncilă opiniile specialiștilor care activează în zootehnie și în industria cărnii. Concret, reprezentanții asociației au solicitat ca în adoptarea noii legislații de modificare a HG 1214/2009 privind despăgubirile ce se cuvin proprietarilor de pe întreg lanțul de producție suin să se țină cont, în primul rând, de pierderile uriașe pe care le suportă fermierii și falimentul celor care au credite.

„În zonele în care se constată prezența virusului PPA, nicio fermă nu mai poate să livreze carne de porc pe o perioadă foarte lungă. Dar nu numai acea fermă este închisă, ci pe o rază mai mare sunt închise toate fermele, animalele sunt sacrificate, iar pagubele sunt enorme. Nu există un vaccin, un tratament eficient, singura metodă de eradicare fiind depopularea completă a exploatațiilor infectate şi interzicerea mişcărilor de animale şi a produselor şi subproduselor provenite de la acestea. Totodată, aplicarea unor măsuri de control eficiente este deosebit de costisitoare, necesitând resurse umane, materiale şi financiare foarte mari. Pe lângă costul ridicat al eradicării bolii, pierderile economice prin stoparea comerţului cu animale vii, carne și produse din porc ne vor afecta «pe o perioadă de 30 de ani», conform experților ANSVSA”, se plâng cei din organizația interprofesională.

Dat fiind faptul că virusul PPA nu afectează omul, din punctul de vedere al membrilor ACEBOP există trei direcții importante de acțiune, și anume: - ERADICAREA BOLII, cu redobândirea statusului României de țară indemnă, cu toate drepturile comerciale din sectorul porcului; - DESPĂGUBIREA REALĂ A FERMIERILOR pentru pagubele create de boală, în relație strânsă cu evitarea barierelor nejustificate în calea comerțului; - RECONSIDERAREA DEROGĂRILOR COMUNITARE pe nivele de risc, astfel încât, cu anumite acțiuni de micșorare a riscului de difuzare a bolii, societățile afectate să își poată vinde o parte din rodul muncii lor (pe baza derogărilor legale și aplicate de toate statele membre afectate, cuprinse în Decizia UE nr. 709/2014) și să nu încarce artificial bugetul României.

Un alt element care ar trebui să fie parte din modificarea actelor normative guvernamentale este și despăgubirea reală a fermierului afectat direct, a unităților de abatorizare, transformare, depozitare și comercializare a cărnii, materialului seminal, produselor și subproduselor de porc, precum și despăgubirea unităților aflate în zona de protecție care au interdicții comerciale și reconsiderarea fermelor libere, din zona de supraveghere, care trebuie să comercializeze liber, sub supraveghere, porcii grași spre abatorul autorizat. Nu în ultimul rând, despăgubirile ar trebui să acopere pierderile de venit și ale cheltuielilor directe din unitățile sectorului suin - producție, reproducție, abatorizare, procesare, depozitare și comercializare - în care se aplică legislația veterinară comunitară de eradicare a bolii - care cuprinde perioade neproductive de neutralizare a cadavrelor, curățenie, dezinfecție, dezinsecție, vid sanitar – în care angajații practic lucrează, dar nu produc.

Pe de altă parte, cei din ACEBOP spun că, de obicei, societățile de asigurări acoperă perioadele de „întrerupere a afacerii” în zootehnie, în anumite cazuri – listă din care lipsesc bolile acoperite de la bugetul ANSVSA, respectiv bolile din lista Oficiului Internațional de Epizootii (OIE). În aceste cazuri, care includ și pesta porcină africană, toate pierderile sectorului de porc ar trebui acoperite prin bugetul ANSVSA și din fondul de urgență al Comisiei Europene.

Legislația comunitară în domeniu prevede anumite derogări, tocmai pentru a nu provoca pagube fără precedent la buget, falimentarea sectorului de porc și crearea de piedici artificiale în cadrul comerțului intracomunitar și cu țările terțe.

„Recomandăm utilizarea coridoarelor sigure către un abator autorizat pentru toți porcii sănătoși din afara focarului – conform strategiei «sistemului canalizat al cărnii de porc» – Decizia UE nr. 40/2012, strategie realizată de experții veterinari români. Aplicând aceste derogări, pierderile în perioada de eradicare a PPA vor putea fi reduse considerabil”, au mai spus cei din ACEBOP.

Potrivit acestora, cel mai nou raport al Oficiului Internațional de Epizootii (OIE) relevă la data de 4 iulie 2018 un număr de 237 de focare de pestă porcină africană, identificate pe teritoriul țării noastre, iar numărul acestora continuă să crească, un motiv real de panică în rândul crescătorilor români de suine.

Vineri, 6 iulie 2018, Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (IDSA) – Laboratorul Național de Referință pentru Pestă Porcină Africană confirma prezența virusului pestei porcine africane și la porcii dintr-o gospodărie din localitatea Crestur, județul Bihor.

În piața cărnii din România, activează în jur de 9.500 de firme, cele mai multe, în sectorul creșterii animalelor (5.777, date la nivelul anului 2016). Producătorii de carne înregistrează cea mai mare parte din cifra de afaceri a sectorului agroalimentar, iar creșterea animalelor a generat la nivelul anului 2016 un business de circa 11,4 miliarde de lei, conform analiștilor.

Organizația interprofesională Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România (ACEBOP) este membră a Uniunii Europene a Comerțului cu Animale și Carne (UECBV), membră a Federației Naționale PRO-AGRO și membră a C.E.S. - Comisia de siguranță a consumatorului și concurență loială.

Produsul „Salată cu icre de ştiucă de Tulcea” a primit protecţia naţională a sistemelor din domeniul calităţii, conform legislaţiei europene şi naţionale, producătorii urmând să solicite în perioada următoare şi protecţie la nivel european, a anunţat, vineri, 6 iulie 2018, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

„Începând cu data de 6 iulie 2018, produsul «Salată cu icre de ştiucă de Tulcea» a primit protecţia naţională a sistemelor din domeniul calităţii conform legislaţiei europene şi naţionale. Dreptul de utilizare a logo-ului naţional, cât şi dreptul de a comercializa produse din clasa 1.7. Peşti, moluşte şi crustacee proaspete şi produse derivate cu denumirea de Salată cu icre de ştiucă de Tulcea revine exclusiv producătorilor sau procesatorilor din arealul geografic, respectiv teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, care respectă prevederile din caietul de sarcini şi sunt supuşi controlului şi certificării unui Organism de Inspecţie şi Certificare recunoscut de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”, precizează instituția guvernamentală printr-un comunicat de presă.

Asociaţia RO-PESCADOR - grupul aplicant al producătorilor şi procesatorilor produsului „Salată cu icre de ştiucă de Tulcea” din arealul geografic - trebuie să desfăşoare activităţi de informare şi promovare care să vizeze informarea consumatorilor în privinţa proprietăţilor produselor care oferă valoare adăugată, va monitoriza utilizarea comercială a denumirii „Salată cu icre de ştiucă de Tulcea” și va lua măsuri pentru asigurarea protecţiei juridice adecvată a indicaţiei geografice protejate naţional.

Denumirea înregistrată este protejată împotriva oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

Autoritatea competentă responsabilă cu verificarea pe piaţă a etichetării şi utilizării logo-ului naţional este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

Salată cu icre de ştiucă de Tulcea este o cremă de culoare alb, alb-gălbui, obţinută din minimum 29% icre, din care minimum 15% icre de ştiucă cu bobul întreg şi 14% icre de peşte deltaic (specii din familia Cyprinidae - caras, babuşcă, roşioară, icre de crap neformate - şi familia Percidae - şalău, biban), în amestec cu ulei de floarea-soarelui, apă carbogazificată, sare gemă neiodată şi zeamă de lămâie.

„Salată cu icre de ştiucă de Tulcea” este specifică prin reţetă, materii prime, ingrediente şi metoda de preparare. Conform reţetei tradiţionale, are o proporţie specifică de 29% icre, formată din minimum 15% icre de ştiucă şi 14% icre de peşte deltaic.

România are patru produse înregistrate pe sisteme de calitate europene, din care trei Indicaţii Geografice Protejate (IGP): Magiun de prune Topoloveni, Salam de Sibiu, Novac afumat din Ţara Bârsei şi produsul Telemea de Ibăneşti înregistrat pe sistemul de calitate Denumire de Origine Protejată (DOP).

Potrivit MADR, în prezent sunt 613 produse tradiţionale la nivel naţional în Registrul naţional al produselor tradiţionale.

La Comisia Europeană, se află depuse documentaţiile a patru produse pentru dobândirea protecţiei europene Indicaţie Geografică Protejată, trei produse sunt în analiză, Cârnaţi de Pleşcoi, Caşcaval de Săveni, Telemeaua de Sibiu, şi în fază de opoziţie europeană produsul Scrumbie de Dunăre afumată.

Unul dintre cele două acte normative pe care Executivul de la București le-a adoptat în ședința de joi, 5 iulie 2018, în lupta sa împotriva pestei porcine africane (PPA) prevede acordarea unor stimulente financiare vânătorilor, gestionarilor fondului cinegetic şi persoanelor implicate în managementul silvic sau al faunei care găsesc mistreţi morţi sau bolnavi ori pentru mistreţii împuşcaţi în vederea stabilirii diagnosticului de pestă porcină africană.

De asemenea, Guvernul condus de Viorica Dăncilă a reglementat prin act normativ acordarea de stimulente inclusiv oricărei persoane fizice care notifică direcţiile sanitar-veterinare cu privire la existenţa unor cadavre de porci domestici, respectiv existenţa unor porci domestici care prezintă semne clinice de pestă porcină africană în zone adiacente drumurilor publice, pe raza teritorială a localităţilor, în cadrul sau în vecinătatea exploataţiilor şi asigură prezenţa animalului până la venirea unui medic veterinar.

Potrivit declarațiilor purtătorului de cuvânt al Executivului de la București, Nelu Barbu, citat de agenția națională de presă Agerpres, Guvernul României a decis în plus acordarea de stimulente inclusiv pentru participarea vânătorilor la vânătoarea selectivă.

„Au fost instituite măsuri suplimentare de control, pentru că şi acestea erau prevăzute în legislaţie, măsuri suplimentare pentru animalele sălbatice, porci mistreţi din zonele în care există focare de pestă porcină africană. Astfel, vânătorii, gestionarii fondului cinegetic şi persoanele implicate în managementul silvic sau al faunei primesc un stimulent financiar în valoare de 225 de lei pe animal pentru porcii mistreţi găsiţi morţi, bolnavi sau pentru cei împuşcaţi, în vederea stabilirii diagnosticului”, a spus Barbu la finele ședinței de Guvern de joi, 5 iulie 2018.

Potrivit spuselor sale, pentru fiecare mistreţ mascul vânat în zona de mare risc, de la care se prezintă probe în laboratoarele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, vânătorii primesc un stimulent de 65 de lei, în timp ce pentru fiecare femelă vânată vânătorii primesc un stimulent de 400 de lei.

„Toate aceste sume sunt acordate conform deciziilor grant ale Comisiei Europene, se acordă din bugetul ANSVSA, dar sunt sume care se rambursează în proporţie de 75% de către Comisia Europeană”, a mai precizat Nelu Barbu.

El a mai arătat că va fi acordat un stimulent şi oricărei persoane fizice care notifică Direcţiile sanitar-veterinare cu privire la existenţa unor cadavre de porci domestici, respectiv existenţa unor porci domestici care prezintă semne clinice de pestă porcină africană în zone adiacente drumurilor publice, pe raza teritorială a localităţilor, în cadrul sau în vecinătatea exploataţiilor şi asigură prezenţa animalului până la venirea unui medic veterinar.

„În acest caz, stimulentul este de 65 de lei pentru fiecare notificare şi se acordă în condiţiile în care virusul este confirmat de laboratorul de referinţă pentru pesta porcină africană. Fondurile necesare pentru plata acestor stimulente sunt asigurate de către ANSVSA, cu încadrarea în bugetul aprobat pentru această destinaţie”, a mai afirmat purtătorul de cuvânt al Executivului.

Guvernul Dăncilă a aprobat joi două acte normative care vizează direct lupta cu PPA, prima dintre ele fiind HG pentru completarea Hotărârii Guvernului 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

Cea de-a doua hotărâre este cea pentru completarea anexei la Hotărârea Guvernului 830/2016 pentru aprobarea Programului național de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane, precum și pentru completarea unor acte normative și pentru modificarea anexei 3 la Hotărârea Guvernului 1156/2013 pentru aprobarea acțiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, a acțiunilor prevăzute în Programul de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, precum și a tarifelor aferente acestora.

„Printr-o hotărâre adoptată astăzi, a fost clarificată, completată metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale sacrificate sau afectate în vederea eradicării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Practic, este vorba despre o completare a Hotărârii Guvernului nr. 1214/2009. (...) Decizia a fost luată ca urmare a evoluţiei pestei porcine africane în ţara noastră”, a completat tabloul informațiilor același purtător de cuvânt al Guvernului, Nelu Barbu.

Oficialul guvernamental a adăugat că boala nu este periculoasă pentru om, dar poate produce pagube economice însemnate crescătorilor de porcine.

„Prin această măsură se urmăreşte un control eficient al evoluţiei bolii, prevenirea răspândirii virusului, eradicarea rapidă a focarelor pentru a se limita pierderile”, a conchis Nelu Barbu.

Ca informație de ultimă oră, tot joi, 5 iulie 2018, virusul pestei porcine africane (PPA) a fost confirmat la un porc dintr-o gospodărie situată în localitatea Istria, judeţul Constanta, potrivit informării primite de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

Țara noastră nu figurează pe lista de distribuţie a porumbului congelat contaminat cu Listeria Monocytogenes, produs în Ungaria, a anunţat, joi, 5 iulie 2018, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Instituţia a primit aceste informaţii prin Punctul Naţional de Contact al Sistemului Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje din România (PNC SFAAF RO).

Reprezentanţii ANSVSA afirmă că situaţia este monitorizată permanent.

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a anunţat într-un comunicat de presă că porumbul congelat şi, posibil, alte legume congelate sunt sursa probabilă a contaminării cu bacteria Listeria Monocytogenes, care afectează Austria, Danemarca, Finlanda, Suedia şi Marea Britanie.

Experţii vor folosi secvenţierea completă a genomului pentru a identifica sursa alimentară, care iniţial s-a crezut că este limitată la porumbul congelat.

Până în data de 8 iunie 2018, au fost raportate 47 de cazuri, inclusiv nouă decese, informează EFSA.

Aceleaşi tulpini de Listeria Monocytogenes au fost detectate în legumele congelate produse de aceeaşi companie din Ungaria în 2016, 2017 şi 2018, ceea ce sugerează că tulpinile au persistat în fabrica de procesare, în pofida procedurilor de curăţare şi dezinfecţie efectuate.

Informaţiile disponibile confirmă contaminarea de la fabrica din Ungaria. Totuşi, sunt necesare investigaţii amănunţite pentru a identifica punctele exacte ale contaminării la fabrica din Ungaria, precizează Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară.

În 29 iunie 2018, Oficiul pentru siguranţa alimentară din Ungaria a interzis comercializarea tuturor legumelor congelate şi a produselor congelate mixte produse de fabrica afectată în perioada august 2016 - iunie 2018, solicitând retragerea lor imediată şi aducerea produselor în fabrică, pentru a se reduce riscul infectării.

Totuşi, este posibil să apară noi cazuri din cauza perioadei lungi de incubaţie a liseriozei (de până la 70 de zile). Pentru reducerea riscului infecţiei, consumatorii trebuie să gătească complet legumele congelate, chiar dacă acestea sunt consumate în mod obişnuit fără a fi gătite (de exemplu, în salate sau smoothies). Aceste sfaturi se aplică în special consumatorilor cu cel mai ridicat risc de a contracta listerioza, cum ar fi vârstnicii, femeile însărcinate, nou-născuţii şi adulţii care au un sistem imunitar slăbit, avertizează Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară.

Într-un interviu acordat ediției online a RF, directorul general al Agenției Domeniilor Statului (ADS), Cătălin Gheorghe Bologa, a precizat că până la data de 4 iulie 2018, nici Agricost SA Brăila și nici Al Dahra Agriculture LLC, holdingul guvernamental emiratez care a preluat compania dețiută de Constantin Duluțe (potrivit informării Consiliului Concurenței din 2 iulie 2018), nu au informat instituția de stat cu privire la acest demers care implică preluarea prerogativelor contractuale de prelucrare a terenului agricol din Insula Mare a Brăilei.

Fără să fi fost transmisă în mod expres o solicitare de presă către Consiliul Concurenței, autoritatea a postat de la sine putere un comunicat de presă, luni, 2 iulie 2018, prin intermediul căruia preciza negru pe alb că a autorizat „tranzacția” prin care Al Dahra Agriculture LLC. din Emiratele Arabe Unite a preluat compania Agricost SA Brăila.

Cel puțin până în prezent, singura instituție transparentă din punctul de vedere al informațiilor legate de tranzacția care a făcut să curgă multă cerneală în mass-media, autoritatea de concurenţă a evaluat „achiziția” din punctul de vedere al legislaţiei în domeniu şi a constatat că aceasta „nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa romȃnească sau pe o parte substanţială a acesteia”.

Ca urmare, vocile autorizate din cadrul Consiliului Concurenţei au afirmat că s-a emis o decizie de autorizare cu respectarea termenului prevăzut de lege. În același timp însă, au fost notificate și alte autorităţi cu atribuţii în domeniu, care vor lua decizii din perspectiva legislației specifice în competenţa acestora.

Astfel, în plus față de lipsa de transparență față de ADS a celor doi parteneri contractuali, nici statul nu pare a se informa cu privire la această tranzacție-gigant. Nu știm în acest caz către care autorități au fost trimise aceste notificări din partea autorității de concurență, în condițiile în care statul român, prin Agenția Domeniilor Statului, nu a fost informat, potrivit șefului instituției.

Bologa a recunoscut că abia atunci când cele două entități comerciale care și-au dat mâna peste țară vor informa și ADS-ul cu privire la intențiile lor, agenția va ști cum anume să gestioneze relația contractuală care vizează exploatarea celor circa 58.000 de hectare de teren agricol din Insula Mare a Brăilei.

Chiar dacă, în opinia unora, este un plătitor de redevență prea mică pentru încasările și subvențiile primite an de an de la statul român și de la Uniunea Europeană, Agricost rămâne pe locul I în Top 3 ADS la plăți, cu circa un sfert din totalul încasat în 2017.

Pentru a satisface măcar parțial nevoia publicului de informații pe acest subiect, mai multe detalii aflăm din interviul cu Cătălin Gheorghe Bologa.

Revista Fermierului: Domnule Bologa, care sunt informațiile pe care le dețineți la această oră cu privire la tranzacția prin care Al Dahra Agriculture LLC. din Emiratele Arabe Unite a preluat compania Agricost SA Brăila, cea care lucrează terenurile agricole din Insula Mare a Brăilei, mișcare autorizată inclusiv de Consiliul Concurenței?

Cătălin Gheorghe Bologa: Deocamdată, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prin Agenția Domeniilor Statului (ADS), cea care administrează terenurile agricole aflate în proprietatea statului și care are un contract de concesiune prin atribuire directă cu Agricost SA Brăila, nu a fost informată nici neoficial, nici într-un mod oficial cu privire la relația comercială între această companie și un potențial cumpărător, partener, asociat; este o chestiune care ține de o relație comercială între doi parteneri, persoane juridice.

La momentul la care cele două entități vor încheia această tranzacție, vom fi și noi informați cu privire la modalitatea prin care cei doi au căzut de acord. Când vom afla într-un mod oficial care este forma gândită de cei doi parteneri, la momentul acela vom ști exact ce avem de făcut: se încheie un nou contract, nu se încheie, se va modifica, se va face un act adițional. Pur și simplu, la momentul respectiv vom ști ce avem de făcut.

R.F.: În ceea ce privește redevența pe care Agricost SA Brăila o plătește (și înainte, TCE Trei Brazi) ca urmare a exploatării terenului agricol din Insula Mare a Brăilei (IMB), au fost discuții ani la rând fie că aceasta ar fi mare, fie că ar fi mică. Cifrele sunt cele care sunt, iar contractul a fost încheiat cu mult timp în urmă prin atribuire directă. Sub ce formă ar putea fi renegociat acest contract cu noii acționari ai Agricost?

C.G.B.: În primul rând, trebuie subliniat că orice contract între doi parteneri, chiar dacă unul dintre ei este statul român, dar se supun acelorași legi din Codul Civil, dacă nu este prevăzută o renegociere a redevenței stabilite la momentul parafării, nu se poate face. Singura modalitate de a stabili o nouă redevență și, bineînțeles, una mai mare, este când se încheie un nou contract. Referitor la faptul că există diverse păreri că ar fi o redevență mică, mare, pe IMB, trebuie menționat că acest contract a fost încheiat prin atribuire directă datorită faptului că au fost cumpărate activele din Insula Mare a Brăilei și n-a fost supusă unei proceduri de licitație publică deschisă, care în mod normal ar fi crescut nivelul redevenței.

Ca o concluzie, nivelul redevenței se renegociază la încheierea unui nou contract.

Pentru că am văzut mai multe informații vehiculate pe la diverse posturi de televiziune conform cărora România s-ar fi rupt, că România ar fi rămas fără IMB, trebuie să precizez că Insula Mare a Brăilei este teritoriu românesc, este teritoriul statului român, iar acea insulă, acel teren, nu se negociază și nu se vinde.

R.F.: Ați menționat un aspect foarte important, și anume acela că IMB este teritoriu românesc. Știm foarte bine că Insula Mare a Brăilei este aproape de frontiera de stat. În cazul în care vorbim de un nou acționar, de această dată, străin – Al Dahra, sunt anumite instituții care trebuie să intre în acțiune și să acorde avizele necesare, chiar dacă vorbim doar de o societate care lucrează pe o perioadă lungă un teren aflat în proprietatea statului?

C.G.B.: Așa cum este prevăzut în Legea Fondului Funciar, pentru terenurile care sunt la o anumită distanță de granița țării trebuie să se obțină anumite avize de la instituții care se ocupă de siguranța națională – MApN, serviciile de informații și alte servicii specifice zonei.

Este o chestiune reglementată de Legea Fondului Funciar și de cea a Siguranței Naționale, dar în care ADS nu este parte decidentă în mod direct.

R.F.: Dar veți fi informați la momentul oportun cu privire la eliberarea acestor documente?

C.G.B.: Da. Însă neștiind, deocamdată, care va fi modalitatea de colaborare, probabil că organismele care au obligația de a verifica lucrurile acestea vor solicita sau nu un aviz. Dacă vom fi în situația să încheiem un nou contract, bineînțeles că trebuie să avem și acel aviz care poate fi cel precedent sau unul nou.

R.F.: Care a fost nivelul redevenței plătite de societatea Agricost în 2017?

C.G.B.: Agricost este cel mai mare contribuabil. Compania plătește redevența cea mai mare, una care se apropie de un sfert din totalul încasărilor. Asta, în condițiile în care, anul trecut, ADS a încasat redevențe de aproximativ 97 de milioane de lei, iar firma menționată a plătit cam 25 de milioane de lei.

N-am avut niciodată o problemă relațională cu dânșii, și-au plătit toate obligațiile financiare la timp. De asemenea, am urmărit realizarea la timp a investițiilor. Și asta, pentru că avem în vedere și modul de exploatare a terenului, în general, în țară, nu numai în IMB, pentru că trebuie să ținem cont că acest teren trebuie să ne hrănească și în următorii 100 de ani, nu doar să dea un randament bun pe un termen scurt. De aceea, urmărim cu atenție investițiile care se fac.

R.F.: Inclusiv cele menite să mențină calitatea solului? La un moment dat, cei de la Institutul de Pedologie vorbeau de pericolul reprezentat de așa-zisul „minerit al solului”, de utilizare a sa într-un mod superintensiv, fără utilizarea amendamentelor. În cazul în care acționariatul se schimbă, veți monitoriza cu și mai mare atenție utilizarea solului din IMB?

C.G.B.: Nu, pentru că monitorizarea va avea loc la fel de bine cum a fost făcută și până acum. Ca atare, nu văd de ce ar fi o modificare din punctul acesta de vedere.

R.F.: Știm că există un Top 3 ADS societăți plătitoare de redevență. Ne puteți da mai multe informații?

C.G.B.: Imediat după Agricost, următorul mare concesionar este Maria Trading, care are, cred, terenuri în mai multe județe – Călărași, Constanța etc., dar cea mai mare suprafață o are în Călărași, undeva la 11.000 ha, în total. Acest contribuabil plătește o redevență de aproximativ 4,2 milioane de lei pe an. Apoi ar fi Agro Chirnogi, care, la fel, are teren concesionat în Călărași, circa 9.500 ha, și contribuie cu peste două milioane de lei redevență anuală.

R.F.: Pentru că s-a tot discutat de investitori străini și de așa-zisă acaparare a terenurilor, de o prelucrare intensivă a lor, avem, pe de-o parte, fermierii români, unii dintre ei naționaliști, dornici să-și mărească suprafețele lucrate, iar pe de altă parte, alte voci care spun că este normal să avem străini în agricultura românească. Cum vedeți dumneavoastră această diferență de viziune?

C.G.B.: Înțeleg neliniștea de pe piața funciară, dar trebuie să nu uităm un lucru, și anume acela că România este țară membră a Uniunii Europene; ne obligăm să respectăm aceleași regulamente. Din punctul nostru de vedere, al MADR, prin ADS, ca administrator al terenurilor statului, trebuie să ne îngrijim, în primul rând, de chestiunile tehnice. Mai exact, chiar dacă este un străin care ia în concesiune un teren în condițiile legii, da, i-l dau; n-am niciun motiv să nu i-l dau. Îl lucrează în conformitate cu obligațiile contractuale, ceea ce presupune și investițiile în teren ș.a.m.d.? O facem. Nu putem stopa, nu putem pune piedici unor cetățeni străini să poată exploata terenul din România, în condițiile legii.

Afirmațiile că „s-ar externaliza profitul”, „s-ar exporta subvenția”, „ar pleca banii din țară” nu sunt o fugă de răspundere, dar MADR nu are niciun instrument de a urmări lucrurile acestea. Cred că sunt alte instituții ale statului român care ar trebui să facă acest lucru, în conformitate cu legea. Dacă entitățile despre care vorbim exportă profitul în mod legal, asta este. Nu știu dacă s-ar dori să se facă ceva, poate doar la nivel legislativ să fie luate măsuri. Însă ADS trebuie să-și îndeplinească doar atribuțiunile care îi parvin în urma contractului cu concesionarii.

R.F.: Ca aflux însă, în 2017, ați constatat o majorare a cererilor de preluare de teren arabil în concesiune de resortisanți străini, persoane juridice sau nu?

C.G.B.: Nu. Avem, deja, firme cu acționari cetățeni străini care își fac treaba foarte bine, la fel cum o fac și cei români.

R.F.: Cu privire la suprafețele de teren pe care ADS încă nu le-a contractat, au scăzut ele în ultima perioadă, ca urmare a cererilor de preluare în concesiune?

C.G.B.: Noi administrăm circa 370.000 de hectare de teren agricol, cu diferite categorii. Avem rămase neconcesionate undeva până în 50.000 ha. De ce nu reușim să le concesionăm și pe acestea? Sunt categorii de teren care nu sunt atractive, cum ar fi clădirile, drumuri agricole, diguri sau sunt suprafețe pe care nu s-au făcut îmbunătățiri funciare, situații în care acestea sunt neatractive. Noi le scoatem la concesiune, dar nu vine nimeni să liciteze pentru ele. Nu le putem concesiona cu forța, cuiva.

R.F.: Și totuși, în ciuda celor spuse de dumneavoastră, sunt tineri fermieri care se plâng că nu au acces la suprafețe de teren agricol pentru a le lucra. Cum îi poate ajuta statul să obțină pământul de care au nevoie?

C.G.B.: Pentru a completa ceea ce am spus mai devreme: - în cazul celor 50.000 ha pe care nu le-am putut concesiona, într-adevăr, unul dintre motivele îngreunării contractării este generat de un grad sporit de fărâmițare – 5 hectare, 7 ha, maximum 10 ha. Normal că marii fermierii nu au ce face cu aceste suprafețe. De aceea, facem tot posibilul să ne îndreptăm către acești tineri fermieri, pentru care cadrul legal există de a le putea chiar da în atribuire directă suprafețele. Doar în cazul în care există două cereri pe aceeași suprafață, atunci trebuie să scoatem terenul la concesiune. Legea spune că le putem da tinerilor până la 50 ha, asta înseamnă că ei pot lua 3 ha, 5 ha etc. Cred că sunt soluții pentru dânșii, astfel încât să putem da în concesiune aceste terenuri care, dacă sunt tineri, poate nu au cu toții posibilități financiare de a exploata terenuri mari. Astfel, ei se pot orienta către înființarea de livezi, de viță-de-vie și, atunci, își pot face un plan de afaceri și pentru cinci hectare, nu pentru 50 ha.

R.F.: Am discutat de gradul de colectare a redevenței pe 2017. Îmi aduc aminte de anii anteriori, când cifrele nu erau atât de bune, când existau procese pentru recuperarea creanțelor etc.

C.G.B.: La sfârșitul anului trecut, la 31 decembrie, reușeam să colectăm redevențe în proporție de 99,40 la sută. Știu că s-a făcut inclusiv o analiză a colectării până la data de 1 iulie 2018 și avem și de această dată un grad de colectare de peste 99 la sută.

În ceea ce privește recuperarea de creanțe, situații de acest gen nu mai avem. Diferența nesemnificativă este reprezentată de accidente, să le spunem. Discutăm de armonizare a unor aspecte tehnice și nu de situația în care nu se vrea efectiv să se plătească redevența.

Într-un moment delicat pentru sectorul creșterii suinelor din România, mai exact, cel în care toţi porcii din fermele aparținând aceleiași exploataţii din care face parte și abatorul unde a fost confirmat virusul pestei porcine africane (PPA), respectiv 44.580 de capete, sunt sacrificaţi, iar carcasele distruse, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Ioan Ladoși, afirmă că autoritățile nu sunt destul de transparente, iar cazurile se multiplică în gospodăriile populației.

Cu ocazia unui interviu acordat ediției online a RF, Ladoși a precizat că estimările proprii privind sacrificările suinelor din celelalte ferme tulcene aflate în zona focarului de PPA ar fi de jumătate din totalul suinelor deținute de Carniprod, ceea ce înseamnă peste 20.000 de capete în plus față de cele 44.580 raportate de stat.

În acest context, președintele APCPR solicită autorităților statului să realizeze de urgență un recensământ al porcilor din zonă, astfel încât să se cunoască cu exactitate impactul PPA asupra efectivelor.

În ceea ce privește despăgubirile promise marți, 3 iulie 2018, de premierul României, Viorica Dăncilă, Ioan Ladoși mărturisește că, în cazul Carniprod, acestea nu vor putea acoperi paguba în totalitate, în condițiile în care toate inputurile (furaje etc.) ar urma să fie distruse și ele.

Informații de actualitate, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Ce vești mai aveți cu privire la confirmarea acestei boli într-o exploataţie comercială de creştere a porcilor?

Ioan Ladoși: De la autorități, prea multe informații nu avem cu privire la situația zonelor afectate de pesta porcină africană și la măsurile dispuse pentru controlul, combaterea și eradicarea bolii la nivelul județului Tulcea, unde a fost instituită starea de alertă. Așa, din comunicarea între colegi, între cei care se află în zona respectivă și sunt afectați fie direct, fie indirect (...), înțelegem că se multiplică cazurile din gospodăriile populației. S-au găsit din ce în ce mai mulți mistreți morți și, din păcate, tragedia de la ferma comercială din Tulcea.

R.F.: Vă referiți, presupunem, la ferma aparținând Carniprod Tulcea, compania serios afectată de confirmarea existenței virusului pestei porcine africane într-un abator propriu. Este această firmă membră a APCPR?

I.L.: Da, este membră APCPR.

R.F.: Din evaluările preliminare ale asociației pe care o prezidați, câte suine credeți că vor fi sacrificate în plus față de numărul vehiculat de autorități – 44.580, aparținând Carniprod Tulcea?

I.L.: Dacă focarul din ferma respectivă în mod cert impune sacrificarea celor 44.580 de suine, în mod normal și logic ar trebui ca, pe zona respectivă, să se facă o hartă foarte clară a cazurilor apărute și să fie sacrificate absolut toate suinele.

R.F.: Asta înseamnă o pagubă enormă pentru zona respectivă.

I.L.: Fără discuție. Însă eu nu cred că, însumat, numărul porcilor din zona respectivă se apropie de jumătate față de situația fermei comerciale Carniprod Tulcea. Precizez că aceasta este doar o strictă speculație din partea mea.

În altă ordine de idei, ceea ce am cerut noi însă prin asociație este ca de urgență să se efectueze recensământul porcilor din gospodăriile populației, în zona respectivă, tocmai pentru a se afla câte suine sunt afectate nu neapărat în sensul infestării, ci al situării lor în zona de risc.

R.F.: Marți, 3 iulie 2018, șeful Executivului de la București, Viorica Dăncilă, a solicitat modificarea legislației, astfel încât să fie acordate despăgubiri persoanelor care notifică și predau voluntar autorităților animalele bolnave din zona în care a fost instituită starea de alertă. Cum credeți că se va concretiza acest ajutor promis de Guvern? Ați avut vreo propunere în acest sens? V-a contactat cineva să vă ceară părerea cu privire la alocări?

I.L.: Credem că ar fi vorba de partea de despăgubiri care este reglementată prin Programul național de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane din 9 noiembrie 2016. La Art. (3), punctul 2, programul prevede acordarea despăgubirilor pentru cazurile în care se înregistrează pagube datorate pestei porcine africane. Demersul se realizează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare. Aici cred că este cheia.

Cum anume se vor acorda despăgubirile? Statul nu este fericit să bage mâna în buzunar, chiar și în astfel de situații. Ca atare, ceea ce trebuie revăzut și ceea ce noi am solicitat autorităților este să fie clarificate condițiile de acordare a despăgubirilor. Și asta deoarece, așa cum sunt gândite la ora actuală normele din legislația respectivă, decizia despăgubirii, sau dimpotrivă, „stă în pixul” unui funcționar.

R.F.: Ca urmare a sacrificării celor 44.580 de capete porcine din ferma comercială a Carniprod Tulcea, statul român va reuși să despăgubească corespunzător compania?

I.L.: Eu nu cred că statul va reuși să despăgubească corespunzător firma. Chiar și la nivelul maxim, despăgubirile acordate de stat nu vor reuși să acopere gaura, pentru că (...) nu (...) vorbim doar despre valoarea de inventar a unor animale. Discutăm aici și de faptul că sunt stocuri de furaje într-o fermă de asemenea capacitate etc. Tot ceea ce înseamnă input va trebui să fie distrus. Nu-i vorba doar de porcii în sine, de valoarea lor de inventar, ci de afacerea ca atare, de oamenii din fermă etc.

R.F.: Paguba va fi mare, nu încape îndoială. A făcut APCPR vreo evaluare la nivel de asociație cu privire la situația din Dobrogea?

I.L.: Asemenea demersuri le putem face în situația în care membrul nostru ne solicită în mod expres sprijinul pentru așa ceva.

R.F.: A solicitat Carniprod Tulcea sprijinul pentru așa ceva?

I.L.: Eu cred că dânșii au fost prea afectați, inclusiv emoțional, de situația creată, astfel încât să se mai gândească la chestiuni de sprijin. Din câte am înțeles, eutanasierea a început în fermă și, la acest moment, sunt puse în funcțiunile incineratoarele; este Auschwitz acolo.

R.F.: Cine se face vinovat de toată această situație? In extremis, vorbim de vectori de origine animală (mistreți infestați care au intrat cumva în contact cu animale din ferma Carniprod) sau de factorul uman?

I.L.: Aici nu cred că trebuie să facem o legătură directă între mistreți și ferma comercială. Putem face o conexiune între mistreți și gospodăriile populației. Acolo, contaminarea este posibilă, mai ales în zona Deltei, unde avem și porci domestici care sunt semisălbatici, crescuți liber. Nu putem face legătura dintre mistreți și ferma comercială acolo unde condițiile de biosecuritate au fost tot timpul respectate. De câte ori am fost acolo, am văzut și am simțit că aceste reguli sunt bine implementate.

Aici trebuie ca autoritățile să descopere sursa, vectorul care a condus la contaminarea efectivului din fermă. Însă, după câte cunoaștem noi, din situații similare din alte țări, în astfel de situații, în fermele comerciale, cel mai probabil, vectorul principal este factorul uman.

La ceas de seară, luni, 2 iulie 2018, Agenția Națională de Presă Agerpres transmitea o veste care pare să confirme o informație pe care Revista Fermierului o difuza încă de la finele lunii februarie a.c., și anume aceea că acționarul majoritar al Agricost, Constantin Duluțe, era interesat de un parteneriat pentru investiții, discuții care par să aibă o finalitate acum, prin contractul de concesiune care ar urma să fie încheiat între Agricost și cei de la holdingul guvernamental emiratez Al Dahra.

Potrivit informațiilor obținute de jurnaliștii Agerpres, nu mai puțin de 500 de milioane de euro ar urma să fie investiți în IMB de concernul din Emiratele Arabe Unite, atât pe zona de vegetal, cât și pe cea de zootehnie.

„Discutăm tranzacţionarea unei părţi din acţiunile Agricost către concernul Al Dahra. Este un beneficiu pentru statul român, deschidem o piaţă către Orientul Mijlociu. Se vor investi aproximativ 500 de milioane de euro, în Insula Mare a Brăilei şi o componentă importantă va fi dezvoltarea sectorului zootehnic ovin. Va fi un contract de concesiune până în anul 2032”, a declarat acţionarul majoritar al Agricost SA, Constantin Duluţe, pentru Agerpres.

În ziua de 21 februarie 2018, RF publica un articol amplu despre subiect, ocazie cu care Duluțe preciza că o eventuală tranzacție ar urma să implice vânzarea de acțiuni ale Agricost, menționând totodată că Mubadala Investment Company nu este cea care ar urma să cumpere.

„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni/acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, a precizat Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”

La vremea aceea el a mai precizat că nu știe care este motivul zvonurilor lansate în piață privind vânzarea Agricost și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.

„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, mai preciza Constantin Duluțe.

La acea vreme, directorul general al ADS, Cătălin Gheorghe Bologa, confirma pentru Revista Fermierului că nu este la curent de existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.

„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și cu asta, basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.

Se știa din aprilie?

Interesant este faptul că al doilea pe lista companiilor private și de stat din UAE, participante la forumul de afaceri și investiții România-Emiratele Arabe Unite organizat de Camera de Comerț și Industrie a României în 17 aprilie 2018, uimitor, chiar după Mubadala, se află holdingul guvernamental emiratez „Al Dahra”, lider proeminent în domeniul agribusinessului, specializat în cultivarea, producerea și comercializarea hranei pentru animale și a produselor alimentare esențiale pentru om (orez, făină, fructe și legume).

Potrivit informațiilor CCIR, de la înființare, Al Dahra a cunoscut o creștere continuă, alimentată de o strategie activă de investiții în exterior, stabilind diverse achiziții directe și asocieri în comun cu producători specializați în domeniul hranei pentru animale și alimente din întreaga lume.

Grupul deține și exploatează o bază mare de active, incluzând o suprafață de peste 200.000 ha, opt fabrici de presare și producție de furaje, patru unități de măcinare a orezului și două instalații de măcinare a făinii.

„Holdingul este prezent și în România, prin investițiile efectuate în sectorul agricol”, spuneau cei de la CCIR, fără însă a indica unde anume au investit aceștia.

Cifra de afaceri anuală a holdingului este de un miliard de dolari americani și este cel mai mare trader de cereale din Orientul Mijlociu, după cum urmează: - un milion de tone metrice de cereale procesate și comercializate pe an, două milioane de tone metrice de furaje pentru animale produse și comercializate/an, respectiv 1,5 milioane tone fructe produse și comercializate /an.

Al Dahra este cel mai mare client al portului Khalifa din Abu Dhabi.

Însă cel mai important aspect comunicat de CCIR este acela potrivit căruia Al Dahra era interesată să investească aproximativ 500 de milioane de dolari americani în sectorul agricol român prin concesionarea, achiziționarea a 58.000 ha de teren agricol, achiziționarea unui teren în apropierea portului Constanta, care să poată fi folosit ca dry doc, centru de logistică și export etc. Cifra de 58.000 ha și suma de 500 de milioane de dolari reprezintă exact ceea ce Duluțe a precizat în declarațiile sale.

Asta înseamnă că totul era deja parafat?

Duluțe pentru Revista Fermierului, în 2017: „Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole”

Ca și în cazul lucernei produse în Insula Mare a Brăilei (IMB) și exportate în mare parte în țări din Orientul Mijlociu (circa 35.000 de tone), și în cel al grâului produs de Agricost circa 80 la sută din totalul obținut este comercializat peste graniță, preciza pentru www.revistafermierului.ro șeful companiei, Constantin Duluțe, cu ocazia Zilei Câmpului care a avut loc la centrul de excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

Ca urmare a cererii tot mai mari de grâu cu un grad înalt de proteină, solicitare venită din partea traderilor, agronomii din IMB au adaptat tehnologia și au trecut la fracționarea azotului.

„Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole. O parte din ele rămân pentru consum intern, iar o parte pleacă la export. (...) Reușim să obținem un grâu de foarte bună calitate. În ultimul timp, marii cumpărători ridică problema proteinei. De aceea, am fost nevoiți să schimbăm tehnologia – fracționarea azotului – care contribuie la creșterea procentului de proteină din grâu. Piața românească, industria românească, nu are capacitatea de a absorbi întreaga cantitate. Ca urmare, ca și în cazul lucernei, și în acest caz facem export. Comercializăm peste graniță 80 la sută din grâul obținut”, mai declara pentru Revista Fermierului, Constantin Duluțe.

În ceea ce privește politica investițională a Agricost, Duluțe preciza că în ultimul an s-au pompat bani în instalații de dedurizare a apei, într-un centru de distribuire a hranei pentru muncitori, dar și într-o stație de deshidratare a lucernei.

„Politica firmei noastre este de a investi încontinuu, astfel încât să ne menținem la nivelul la care am ajuns și, de ce nu, să ne depășim condițiile în care la momentul acesta lucrăm. În anul care a trecut, un obiectiv principal de investiții a fost construirea a 30 de stații de dedurizare a apei, în așa fel încât să reducem cantitatea de substanțe la hectar și cantitatea de apă pe care o administrăm. Bineînțeles, îmbunătățim și calitatea apei pe care noi o folosim la tratamentele fitosanitare. De asemenea, pentru oameni, am investit un centru de distribuire a hranei. Mai exact, am externalizat pregătirea mâncării pentru 1.000 de persoane. De aici, hrana pleacă spre punctele de lucru în caserole, în așa fel încât fiecare salariat să primească această mâncare proaspătă și într-un timp util, rezonabil”, mărturisea Duluțe. „An de an, gândim noi scheme pentru a crește valoarea adăugată a producției, iar fabrica de deshidratare a lucernei face parte din această gândire a noastră. O investiție atât de mare nu este la îndemâna oricărui fermier, având în vedere că ne-a costat peste 13 milioane de euro (n.r. - în condițiile unei cifre de afaceri anuale de 77 milioane euro). Aceasta se va amortiza într-un timp destul de lung. Obținem însă o lucernă de calitate foarte bună, având în vedere că procentul de proteină la marfa pe care noi o livrăm depășește 22 la sută, ceea ce este mult mai mult decât produce soia. O a doua problemă este că faptul că zootehnia din România nu este dezvoltată, că nu avem putere de cumpărare pentru lucernă pe piața internă, fapt pentru care suntem nevoiți să facem export în țările din Orientul Mijlociu”.

Conform precizărilor șefului Agricost, în cadrul companiei lucrează 1.000 de oameni, angajați care „au niște salarii decente”.

„Acești o mie de oameni, la rândul lor, au acasă de întreținut o familie cu două și trei persoane. Asta înseamnă că noi asigurăm un trai decent la peste 3.000-4.000 de oameni din județ”, a conchis Constantin Duluțe.

Întrebat fiind de un jurnalist Revista Fermierului câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.), conform declarațiilor eurodeputatului PPE, Daniel Buda.

„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, declara Buda, citat de aceeași agenție națională de presă Agerpres.

Pagina 1 din 81