Afişez elemetele după tag: pamant - REVISTA FERMIERULUI

Ca urmare a deciziei Parlamentului ucrainean de miercuri, 13 noiembrie 2019, moratoriul privind vânzarea terenurilor agricole ar putea fi eliminat din octombrie 2020, însă doar după ce va fi supus votului pentru a doua oară pentru a intra în vigoare.

În forma actuală, propunerea legislativă stipulează că străinii nu vor putea achiziţiona terenuri arabile până în 2024, chiar dacă, zilele trecute, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că acest subiect ar trebui tranşat prin referendum, fără a avansa însă o dată anume.

Votul de miercuri din Rada a generat reacţii amestecate. Sute de protestatari, care au legătură cu partidele de opoziţie, s-au adunat în faţa Parlamentului, în timp ce, în interiorul legislativului, unii parlamentari au blocat, pentru un scurt interval de timp, podiumul.

Pe de altă parte, Bruxelles-ul a lăudat votul parlamentarilor ucraineni, subliniind că reforma trebuie să se bazeze pe statul de drept, transparenţă şi corectitudine.

2 200 de dolari hectarul

Proiectul de act normativ prevede un preţ minim de pornire pentru terenurile agricole, precum şi limite cu privire la suprafeţele de teren ce pot fi acumulate de o singură persoană sau entitate. În acest context, Ministerul Economiei din Ucraina estimează că un hectar de teren arabil ar putea costa 2 200 de dolari, în funcţie de regiune.

Decizia, una care este sprijinită de creditorii internaţionali ai Ucrainei, riscă totuși să declanşeze o reacţie politică negativă.

Potrivit vocilor autorizate ale Guvernului de la Kiev, măsura în cauză ar putea aduce un plus de 2-3% la creşterea Produsului Intern Brut (PIB) al Ucrainei în primul an de la adoptare.

Susţinătorii eliminării moratoriului afirmă că astfel vor fi deblocate oportunităţi semnificative pentru investiţii în agricultură într-o ţară care este deja unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de cereale.

Pe de altă parte, criticii avertizează că, astfel, oligarhii locali sau străinii vor putea să acumuleze suprafeţe mari de terenuri, pentru că vor putea să-i devanseze pe ucrainenii săraci la achiziţionarea de loturi.

Ucraina este a 44-a cea mai mare ţară din lume, dar în clasamentul ţărilor cu cele mai mari suprafeţe de terenuri arabile ocupă locul nouă, cu o suprafaţă de 32,5 milioane de hectare.

În acest moment, terenurile agricole din Ucraina sunt disponibile doar spre închiriere, ceea ce frânează investiţiile în sectorul agricol, devenit, în ultimii ani, unul dintre motoarele economiei ucrainene, generând 15% din Produsul Intern Brut şi 40% din exporturi.

Conform calculelor Băncii Mondiale, deschiderea pieţei terenurilor agricole ar putea contribui la o creştere suplimentară a PIB-ului de ordinul a 1,5 puncte procentuale timp de mai mulţi ani în această ţară care, în prezent, este una dintre cele mai sărace de pe bătrânul continent.

sursa: Reuters, Agerpres

Publicat în International

Străinii care vin să achiziționeze teren în România o fac pentru speculă, a declarat într-un interviu Alexandru Stănescu, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor, în contextul modificărilor aduse Legii 17/2014.

Din acest motiv, a mai adăugat el, terenurile trebuie neapărat desprinse de zona de speculă.

„Este vorba de modificarea Legii 17/2014. Lucrăm de un an şi jumătate pe aceste modificări. Nu dăm vina pe nimeni că am tărăgănat prea mult, dar în prezent i-am rechemat pe toţi care au participat de la început la discuţii şi mă refer la toţi jucătorii din piaţă implicaţi în această lege. Şi am găsit o formă. Ideea de bază este următoarea: terenul să fie desprins de zona de speculă. Aceasta este ideea cu care am plecat ca fond al legii. Străinii, dacă vin în România, nu vin să facă agricultură, dacă ar veni să facă agricultură nu ar fi nicio problemă, dar vin tot pentru speculă, şi aici nu ţinem cont de naţionalitate. În lege spunem: ca să demonstreze că nu vrea să facă speculă, trebuie să aibă cinci ani de zile sediul societăţii în România, dacă este societate, şi domiciliul, dacă e persoana fizică”, a spus parlamentarul român.

Un alt aspect pe care l-a menționat Stănescu a fost și acela al preemțiunii. În cadrul interviului, parlamentarul a precizat că s-a stabilit foarte clar cine are acces în primă instanță la achiziția de teren agricol: arendașul, coproprietarul, cei cu investiții pe suprafețele în cauză, precum și tinerii.

„Le punem pe câteva categorii, iar prima este legată de preemţiune. Am plecat, cum este şi normal, de la zona de comasare, adică să fie arendaşul şi coproprietarul primul, pe urmă dăm drumul la cei care au investiţii pe anumite terenuri, este normal să poată şi ei să cumpere terenurile dacă au investiţii şi,astfel, i-am trecut la rangul II de preemţiune. Urmează tinerii fermieri la rangul III. Mulţi ziceau să trecem tinerii pe primul loc şi, cu toate că sunt de acord să aibă dreptul acesta, vorbim iarăşi de faptul că, sub masca tinerilor, poate fi şi multă speculă. A doua categorie este legată de cine cumpără terenul. Trebuie să fie agricultor, să facă agricultură. Dacă e societate comercială, 75% din cifra de afaceri trebuie să fie obţinută din agricultură, iar dacă este persoană fizică să aibă cel puţin cinci ani de experienţă în agricultură. Pentru tineri, vorbim de cel puţin un an. Categoria a treia este legată de domiciliu, iar dacă vorbim de persoană juridică am extins, inclusiv la acţionari, la cel puţin cinci ani, perioada în care să aibă domiciliul pe teritoriul ţării. A patra categorie se referă la cei care vor să revândă terenurile. Astfel, într-o perioadă de opt ani de zile de la cumpărare, să plătească un impozit de 80% pe diferenţa preţului dintre cumpărare şi a celui de vânzare, diferenţa pe grila notarială. Acest lucru l-am introdus în lege tot pentru a bloca specula. Acelaşi lucru l-am trecut şi pentru societăţi. Am ales noi un procent, dacă peste 25% din capitalul social sunt terenuri agricole şi vrea să-şi vândă acea suprafaţă de peste 25%, de asemenea, să fie impozitată tot aşa cu 80% din diferenţa de preţ. Deci, sunt nişte restricţii pe care le-am impus în lege, în speranţa că nu va mai fi permisă specula cu terenurile agricole. Aceste condiţii se vor aplica numai după intrarea legii în vigoare, nu e nimic retroactiv”.

Parlamentarul a mai povestit că modificările aduse Legii 17/2014 se află pe masa membrilor comisiei pe care o conduce de mai bine patru săptămâni. Situația este însă una de stagnare, în condițiile în care ambițiile politice și-au spus cuvântul prin subiectul plafonării achiziției suprafețelor de teren (500 ha în cazul persoanelor fizice, respectiv 1 000 ha în cazul societăților).

Chiar și așa, Alexandru Stănescu are încredere că actul normativ va fi aprobat până în luna decembrie.

La finele anului trecut, suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422 000 de hectare, fiind înregistrate 793 de persoane care utilizau aceste terenuri.

Cu privire la țara de provenienţă a cumpărătorilor, cele mai multe persoane erau din Italia - 194, Germania - 80 de persoane, Franţa - 33, Austria - 31 de persoane, Olanda - 28, Spania - 23, Belgia - 17, Danemarca - 16 şi Grecia - 10 persoane ș.a.m.d.

sursa: Agerpres

foto credit: Facebook, Alexandru Stănescu

Publicat în Piata agricola

Do Investment AG, compania care se ocupă de investiţiile unor familii bogate din Germania, printre care se numără şi cele ale descendenţilor producătorului de avioane Claude Dornier, acaparează pământ în România de mai bine de mai bine de un deceniu, o soluție, cred investitorii, de a contracara dobânzile reduse oferite de bănci, este anunțul făcut recent de Bloomberg, agenție citată de Agerpres.

Conform analiștilor, primele investiţii în terenuri arabile ale Do Investment au fost făcute în România în urmă cu 13 ani. În anul 2016, au fost făcute achiziţii de terenuri în Uruguay, noi contracte urmând să fie încheiate în lunile următoare.

România şi Uruguay-ul oferă nu doar preţuri scăzute la terenuri arabile, cât şi un sol fertil şi o climă favorabilă, ceea ce le face pieţe atractive, afirmă specialiștii din piață. În plus, nu există bariere pentru intrarea investitorilor.

„În multe ţări, investitorilor nu li se permite să deţină un teren arabil în proporţie de 100%”, preciza Dirk Ruettgers, directorul Do Investment AG.

Există însă şi unele dezavantaje, subliniază Andreas Esser, director general la brokerul german de terenuri Greif & Meyer.

„Terenurile agricole sunt o alternativă sigură de investiţii, în special în Europa Occidentală. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte România, unde am avut odată afaceri, am văzut o anumită reticenţă din partea clienţilor din cauza instabilităţii politice persistente şi a cazurilor de expropriere din trecut”, a precizat Andreas Esser.

În ultimele două decenii, apetitul pentru terenuri agricole a luat amploare. Investitorii încearcă astfel să cumpere active pentru a se proteja de inflaţie şi recesiune. Ruettgers, care descrie investiţiile în terenuri arabile drept un instrument verificat de protejare împotriva crizei, a subliniat că mizează pe un randament de şase până la nouă procente pe an.

„Populaţia creşte, terenul se împuţinează, iar cererea de alimente este în creştere”, a menționat Dirk Ruettgers, citat de agențiile de presă.

Ideea de a investi în terenuri arabile a apărut când familia lui Silvius Dornier a decis să vândă acţiunile pe care le deţinea la constructorul de avioane Dornier-Werke şi să gestioneze activele printr-o companie de investiţii. Ulterior, în 2005, a fost înfiinţată compania Do Investment sub forma unui asset manager indepedent care, în prezent, gestionează active în valoare de 350 de milioane de euro.

Legea 17/2014 și bătutul pasului pe loc

O mai veche discuție privind posibilitatea îngrădirii accesului resortisanților străini la înstrăinarea terenurilor agricole românești, aspect reglementat în oarecare măsură printr-o lege votată în urmă cu patru ani, ar urma să ia o nouă turnură, potrivit noilor amendamente aduse proiectului de act normativ (Plx – 336/2018) de modificare a Legii 17/2014, aflat în prezent în Camera Deputaților.

În data de 19 septembrie 2019, Camera Deputaților primea un punct de vedere de la Guvernul Româniai (nr. 10991/19.09.2018) prin care Executivul își exprima susținerea adoptării acestei inițiative legislative sub rezerva însușirii propunerilor și observațiilor.

Una dintre ele prevedea că străinii ar trebui să aibă domiciliul în România timp de cinci ani, înainte de a putea cumpăra pământ, respectiv dacă vor exista doritori de achiziție de teren arabil românesc prin terți, și aceia, inclusiv societatea comercială, va trebui să aibă o vechime de cinci ani, istoric în agricultura românească.

Conform statisticilor publicate în luna martie 2018 de Eurostat, Olanda a avut în anul 2016 cel mai ridicat preţ din Uniunea Europeană la achiziţionarea unui hectar de teren arabil (63.000 de euro), în timp ce România este ţara cu cel mai ieftin teren arabil (în medie, 1.958 de euro).

Publicat în Piata agricola

Anul trecut, în Arad, chiar dacă numărul de tranzacții cu terenuri agricole s-a diminuat cu aproape 50 la sută, hectarul și-a păstrat un preț relativ constant, atât în apropiere de municipiul reședință de județ, cât și în zonele de șes (Curtici, Chişineu-Criş şi Sântana), costurile variind în intervalul 8.000 – 12.000 euro/ha.

Pe de altă parte, cele mai ieftine terenuri sunt situate în zonele deluroase, precum Gurahonţ, unde un hectar costă între 2.000 şi 5.000 de euro.

Potrivit directorului executiv al Direcției pentru Agricultură Arad, Ioan Martin, în 2014 şi 2015, la birourile specializate din cadrul instituției pe care acesta o conduce au fost înregistrate sub 8.000 de dosare, iar în 2016 au fost depuse 15.000 de oferte de vânzare, pentru ca, în 2017, cifra să ajungă la 16.000. Anul trecut, au fost depuse 10.275, la valori de până la 12.000 de euro pe hectar, costuri de achiziție care s-au menţinut la acelaşi nivel în ultimii doi ani.

„Există un regres evident în privinţa numărului de tranzacţii, care rezultă din numărul de oferte de vânzare depuse la sediul instituţiei noastre în anul 2018. Am avut 10.275 de oferte, dar nu toate se traduc în tranzacţii efective, pentru că, după depunerea dosarelor, pot exista proprietari care se răzgândesc şi nu mai vând. Această cifră este cu mult mai mică decât în 2017, când am avut aproximativ 16.000 de oferte de vânzare depuse la sediu. Totodată, în prima săptămână a lunii ianuarie 2018 am avut o avalanşă de oferte, peste 700, iar acum avem, până la această dată (n.r. - 25 ianuarie), doar 253 de dosare”, a declarat Martin, citat de corespondentul Agerpres.

Șeful DAJ a adăugat că odată cu intrarea în vigoare a Legii 17/2014, care permite străinilor să cumpere terenuri agricole în România, numărul tranzacţiilor a crescut de la un an la altul, iar 2018 a fost primul an în care s-a înregistrat un regres.

Suprafaţa arabilă a judeţului Arad este de 350.000 de hectare, însă Direcţia Agricolă nu deţine date cu privire la terenurile aflat în proprietatea cetăţenilor străini.

Publicat în Știri interne
Vineri, 19 Octombrie 2018 16:14

Cât sol fertil pierde anual țara noastră

Acolo unde nu există vegetație, pe terenurile în pantă, ca urmare a eroziunii de suprafață, „din deal în vale”, țara noastră pierde anual 100 de milioane de tone de sol fertil, a fost semnalul de alarmă tras de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia conferinței cu tema „Potenţial şi realitate în Agro-Economia rurală” de joi, 18 octombrie 2018.

„Se pierd anual 100 de milioane de tone de sol fertil, dacă vorbim de România (...), din deal în vale, fără curbă de nivel, din cauza eroziunii la suprafaţă, din cauza vântului. Ştim foarte bine că doi-trei centimetri de sol se realizează în 3.000 de ani şi punem la loc într-o sută de ani. Aici lucrurile trebuie să fie bine cunoscute şi gestionate. Preocuparea noastră permanentă şi cercetarea fac paşi, dar şi fermierii pentru a avea soluţii”, a mărturisit ministrul de resort.

Totodată, Daea a adăugat că, printr-un anumit sistem de culturi şi aplicarea de către fermieri a unor tehnologii specifice cultivării, pot fi diminuate aceste pierderi care afectează tot mai mult zone de nisipuri şi de câmpie.

„Cele mai afectate sunt zonele de nisipuri, de câmpie, în Oltenia sunt şi acolo 400.000 de hectare cu terenuri nisipoase în pantă şi de aceea avem nevoie de sisteme de culturi pentru înverzirea solului, pentru ca aceste procese naturale să nu se accentueze”, a mai explicat oficialul guvernamental.

Potrivit unui raport FAO, citat de Petre Daea, un miliard de oameni suferă de foame, din cauza lipsei de hrană, iar preocuparea actuală pentru menţinarea solului nu este suficient de activă în momentul acesta.

„În realitate avem zilnic, la fiecare 6 secunde, o pierdere a unei vieţi, a unui copil, aşa spune un raport FAO, şi că pierdem într-o recreaţie 100 de copii din cauza lipsei de hrană, dar şi că suferă pe planetă peste un miliard de oameni de foame pentru că nu au posibilitatea să se hrănească. În procesul acesta al vieţii solului, în loc să-l menţii, te îndepărtezi de el, pentru că risipa este o evidenţă, iar preocuparea nu este suficient de activă în momentul acesta”, a mai spus ministrul Daea.

Aproape jumătate din suprafața agricolă a țării, în pericol

Studiile de specialitate arată că terenurile agricole în pantă cu pericol de eroziune ocupă 43% din suprafaţa agricolă a ţării.

Eroziunea solului constă în pierderea particulelor de sol prin acţiunea apei şi a vântului. Riscul erozional trebuie minimalizat printr-un management adecvat. Adâncimea de înrădăcinare şi cantitatea de apă accesibilă pentru plante se reduce. Aceste procese sunt şi mai intense pe solurile subţiri, unde roca este mai aproape de suprafaţă, spun specialiștii ICPA.

Intensificarea eroziunii conduce la pierderea treptată a stratului superficial de sol şi astfel la reducerea fertilităţii solului prin pierderea particulelor fine de sol bogate în nutrienţi.

Eroziunea contribuie la creşterea riscului faţă de inundaţii prin intensificarea scurgerilor, blocarea drenurilor şi a canalelor de drenaj.

Covorul vegetal protejază solul împotriva eroziunii, dar pot avea loc modificări semnificative pe solurile arabile ori pe terenurile intens păşunate, ori pe terenurile recent defrişate.

Independent de pierderile de sol, culturile agricole în primele faze de vegetaţie pot fi afectate prin pierderea solului din jurul rădăcinilor (prin procesul de spălare) sau prin ruperea şi detaşarea lor în atmosferă odată cu particulele de praf, din cauza eroziunii eoliene. În astfel de condiţii, culturile agricole trebuie reînsămânţate, ceea ce înseamnă costuri suplimentare şi risc crescut de pierdere sau reducere severă a recoltei următoare. Pot fi necesare lucrări suplimentare pentru uniformizarea suprafeţei solului. De asemenea, curăţirea canalelor şi a drenurilor de sedimente devine costisitoare. Apele de suprafaţă pot fi contaminate de către sedimente, nutrienţi, pesticide, care se găsesc în solul erodat.

Lacurile destinate creşterii peştelui pot fi serios degradate prin depozitarea sedimentelor. Cazuri evidente au loc în imediata vecinătate a diferitelor lacuri de acumulare, dar procese semnificative se pot produce şi în zonele de deal, unde vegetaţia este afectată prin păşunat excesiv, ori chiar în zonele cu lacuri, heleșteie piscicole sau recreative.

Eroziunea poate cauza probleme negative deosebite zonelor învecinate, chiar populaţiilor locale; de exemplu, prin inundaţii, prin depozitarea sedimentelor pe arterele de circulaţie ori pe proprietăţile învecinate.

Fiecare deţinător de teren are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru prevenirea eroziunii, iar dacă s-a produs deja, atunci trebuie întreprinse lucrări pentru a înlătura orice sedimente depozitate.

Chiar şi simplele scurgeri de suprafaţă - făgaşele - pot deveni foarte importante. De asemenea, chiar dacă aceste scurgeri nu sunt cu particule de sol, ele pot deveni dăunătoare, pot polua apa de suprafaţă cu nutrienţi şi pesticide aflate în soluţie sau ataşate particulelor foarte fine. Scurgerile de la crescătoriile de animale pot avea efecte similare.

Publicat în România Agricolă

În urma unei laborioase activități detectivistice, adunând informații din mai multe zone, producătorul agricol teleormănean Marian Popa, deținător al unei ferme care exploatează circa 1.500 ha de teren arabil, a aflat că în spatele multor „investitori” români, dar mai ales străini, se ascund „grei” care provin din fosta Uniune Sovietică.

Comentariul a fost făcut de Popa în contextul unui interviu realizat de publicația noastră cu domnia sa la evenimentul de lansare a hibrizilor de porumb Artesian, dezvoltați de compania Syngenta.

La întrebarea dacă ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, va putea să se țină de promisiune și să comunice public, în următoarele două luni, cât teren agricol se află în proprietatea străinilor, Popa a precizat că nu crede că se va ajunge la vreun rezultat.

„Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică”, a afirmat fermierul teleormănean.

Reamintim că întrebat fiind câte din cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni de zile să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR la o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Pe lângă altele, în cadrul interviului, administratorul SC Polirom Prod SRL din localitatea Scurtu Mare, județul Teleorman, și președintele Terenord Cooperativa Agricolă a mai spus că apa pentru irigat se află la doar 100 de metri de ferma sa, singura problemă fiind aceea că nu are acces la ea deoarece barajul este concesionat piscicultorilor, iar porumbul său „moare de sete”.

Despre producții, traderi, țepe date de unii achizitori neserioși micilor fermieri, randamente și producții valorificate prin cooperativă, în cele de mai jos.

Revista Fermierului: Ce suprafață arabilă utilizați în momentul de față în procesul anual de însămânțări? De asemenea, în prezent, care este structura culturilor din ferma dumneavoastră?

Marian Popa: Lucrez aceeași suprafață ca și anul trecut, și anume aproximativ 1.500 de hectare. N-am avut în intenție să mă extind, însă dacă va fi loc, poate, dar foarte puțin, este suficient pentru o fermă de familie din punctul meu de vedere. Revenind însă, din acest total de circa 1.500 ha, aproape 400 de hectare sunt în proprietate, iar restul de 1.100 ha, în arendă.

În ceea ce privește însămânțările, în toamna lui 2017 am semănat 600 ha cu grâu, 300 de hectare însămânțate cu rapiță, porumb am pus pe 280 ha, iar floarea-soarelui pe circa 220 de hectare. De menționat este faptul că grâul semănat anual este de sămânță. Obțin dublu la valorificare și este suficient pentru mine pe această zonă.

R.F.: Din punctul de vedere al arendei, proprietarii de teren cu care ați semnat contracte sunt mulțumiți în momentul de față? Care este media cantităților sau plăților efectuate către arendatori?

M.P.: Din fericire, aproape toți proprietarii de teren doresc să încaseze arendă sub forma banilor și nu în produse. Arendatorii cu care am semnat contracte sunt în general proveniți de la oraș și nu au ce face cu materia primă obținută de noi în fiecare an agricol. Ca exemplu, noi am acordat la finele campaniei de anul trecut aproximativ 530 de lei pe hectar. Asta înseamnă o cantitate de peste 800 kg de grâu Arenda a crescut în general în România, în ultima perioadă. Asta, ca urmare și a concurenței dintre fermieri. Toți vor să se extindă. De asemenea, în ultimii patru-cinci ani, producțiile au permis obținerea unor cantități mai mari de cereale.

R.F.: Aveți în vedere să vă extindeți?

M.P.: Am o relație foarte bună cu toți arendatorii. Este și o tendință. Unii vor să vândă în continuare suprafețele. Eu sunt pregătit să mențin această exploatație la suprafața la care a ajuns și nu forțăm pe nimeni să vândă. Dacă vor să o facă totuși, avem dreptul de preemțiune.

R.F.: Pe ce baze faceți calculul arendei? Totul se bazează pe calitatea solului sau sunt și alte elemente de luat în calcul? Se face, spre exemplu, o cartare a terenului pe bază de prelevare de mostre?

M.P.: Legea arendării cam așa spune, sunt mulți factori care influențează nivelul arendei (n.r. - art. 14, Legea arendării 16/1994 - suprafața, potențialul de producție, structura parcelară, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilitățile de acces, distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clădirilor, amenajările de îmbunătățiri funciare sau alte dotări). În ceea ce ne privește, categoria de fertilitate la noi în zonă este cam a III-a, nu este un pământ prea bun. Sunt alți factori care influențează însă nivelul arendei. În primă instanță, vorbim de concurența între fermieri. Am auzit de niveluri de arendă chiar și de peste două tone de grâu la hectar. Eu îi consider aventurieri pe acești fermieri. Probabil că oamenii aceștia s-au apucat de agricultură acum doi ani de zile și au văzut că se obțin 8-9 tone de grâu la hectar (cum am reușit și eu în acest an). Să spunem că în ani precum 2017 poți da o cantitate mai mare, însă noi vrem să menținem nivelul arendei constant. Este un contract care variază între 5 și 10 ani în care ai prevăzut niște clauze și un nivel de arendă; într-un an faci mai puțin și trebuie să dai tot mult.

R.F.: Știm că aveți în coordonare și o cooperativă agricolă. Despre ce este vorba?

M.P.: Așa este. Sunt președintele Terenord Cooperativa Agricolă, formă asociativă cu peste 40 de membri și suprafețe lucrate variind între 200 și 1.500 ha. Suntem afiliați LAPAR, Terenord fiind prima cooperativă pentru cultură mare înființată în județul Teleorman, acum șapte ani. Suprafața totală lucrată în cooperativă este în prezent de peste 20.000 ha, teren arabil utilizat. Am spus mai bine de 40 de membri pentru că la această formă asociativă aderă constant membri noi, fiind recunoscuți inclusiv pentru susținerea celor care au aplicat pentru proiecte europene.

Ce vreau însă să subliniez este faptul că în ciuda lucrurilor bune dovedite, ceilalți fermieri din județ nu prea au încredere în cooperativă. Încă nu-și dau seama de utilitatea asocierii, însă încet-încet au început să se orienteze către noi și să vadă avantajele înscrierii într-o coooperativă agricolă.

R.F.: Cum procedați cu achiziția necesarului pentru începerea unui nou an agricol?

M.P.: Ne întâlnim la negocierile pentru achiziția inputurilor, spre exemplu. Negociem și când vindem producția. Cooperativa are prerogative atât pentru valorificarea cerealelor produse, cât și pentru achiziția de inputuri la prețuri atractive.

R.F.: Ce cantitate de produse ați valorificat, împreună, în acest an?

M.P.: Toată rapița, floarea-soarelui și porumbul le-am valorificat prin negocieri cu firme specializate. În general, noi vindem produsele către cumpărători serioși. Ca o paranteză, există încă pe piața de achiziții de cereale anumiți achizitori dubioși. De exemplu, timp de doi ani, la noi în zonă a activat o firmă care cumpăra cereale și care provenea din Constanța. Timp de doi ani, această companie a dat dovadă de seriozitate, însă în 2017 i-a păcălit pe toți fermierii mici din județ: a adunat tot grâul și nu l-a mai plătit. Mulți dintre micii fermieri sunt în acest moment în pragul falimentului din această cauză.

Revenind, noi lucrăm cu achizitori serioși, cum este și cazul Bunge. Este o firmă care nu mai are nevoie de recomandări. Se știe că este un jucător serios. Prelucrează marfa aici, la Fetești; vorbim de rapiță și de floarea-soarelui. Apoi, pe piața porumbului un alt jucător important este CHS.

R.F.: Ați vorbit până acum de porumb și de oleaginoase. Grâul, unde îl valorificați?

M.P.: La grâu este o problemă. Aici nu prea putem face front comun toți membrii cooperativei, din mai multe motive. În primul rând, aș spune că nu putem valorifica toată cantitatea de grâu produs în comun deoarece calitățile obținute de membrii Terenord sunt diferite. În acest caz se negociază pe calități, pe indici, pretențiile sunt mai mari la grâu. Apoi, unii vor să vândă, alții nu; vor să mai pună prin magazii. Însă soluții sunt și aici. Mai exact, ne sunăm, ne sprijinim, ne informăm, chiar dacă fiecare vinde individual grâul.

R.F.: Care a fost media prețului la principalele produse agricole comercializate de cooperativa Terenord în 2017?

M.P.: În medie, grâul s-a cumpărat cu prețuri între 0,65 lei și 0,68 lei, în funcție de parametrii de calitate. La floarea-soarelui, la care am făcut contract, am obținut 1,35 lei kilogramul, iar la rapiță, 1,5-1,6 lei kilogramul de materie primă.

R.F.: Dar ca volume?

M.P.: Numai eu am comercializat vreo 2.000 de tone de floarea-soarelui. La nivel de cooperativă însă, am vândut circa 8.000 de tone de floarea-soarelui și la rapiță vreo 4.000 de tone, în condițiile în care suprafața cu rapiță este mai mică la noi.

IMG 20180125 191543Am baraj la 100 de metri de fermă. Aștept să fiu lăsat să irig

Revista Fermierului: Să discutăm puțin și de porumb. Nu vă întrebăm de prețuri și volume comercializate, ci de hibrizii utilizați la dumneavoastră în exploatație.

Marian Popa: Vorbim de firme consacrate în cultura porumbului, cum sunt Pioneer și Monsanto. Ele nu mai au nevoie de prezentare.

R.F.: Pioneer, cel puțin, are o istorie în România, ei sunt „pionerii” în domeniu...

M.P.: Eram eu pionier de când sunt ei în România! Am fost Gostat-ist la viața mea, am lucrat în IAS, iar pe acele vremuri, în comunism, singurul brand care a ajuns în România cu hibrizi a fost firma Pioneer.

Revenind la perioada actuală, sigur, au apărut și firme noi care dezvoltă hibrizi de porumb. Syngenta, spre exemplu, este o firmă care nu a excelat până nu demult la hibrizii de porumb. Anul acesta, la mine în societate, am înființat câmpuri demo de porumb și floarea-soarelui, cu semințe furnizate de principalii competitori de pe piața de sămânță de porumb: Pioneer, Monsanto, KWS și... Syngenta. În toamnă s-a alăturat și această ultimă companie din listă, astfel încât să fac o paletă de produși cultivând și hibrizii lor. Am avut surpriza, cam la toate firmele, să se obțină cam șapte tone de porumb boabe la hectar în nordul județului Teleorman. Am avut surpriza să descopăr la mai toate firmele hibrizi care s-au ridicat la nivelul așteptărilor. (...) Iată cum SY Orpheus de la Syngenta, pe care l-am și achiziționat pentru vreo 50 ha din 300 ha cât însămânțez anual, a făcut o producție similară cu hibrizii Monsanto și Pioneer.

R.F.: Câte boabe de porumb SY Orpheus de la Syngenta ați semănat la hectar în toamna lui 2017?

M.P.: Eu am semănat anul trecut (și am plusat un pic) 70.000 de boabe/ha. Am și nimerit-o că a plouat puțin mai târziu, dar a plouat. A avut apă porumbul și am nimerit-o.

Făcând referire puțin la vremurile apuse, pe atunci se lucra pe economie maximă. Luai bătaie dacă nu semănai 70.000 de boabe în cazul hibrizilor Pioneer. Nu este treaba aceea cu „Rarul umple carul, iar desul umple fesul”. Într-adevăr, nu faci o producție mai mică dacă pui densitate mare. Am pus anul acesta 70.000 de boabe pentru că, și la ei, dezvoltarea materialului semincer după semănat depinde de mai mulți factori (germinație etc.); dacă îți rămân 65.000 de boabe viabile însămânțate este bine.

R.F.: Aveți acces la apa pentru irigații?

M.P.: Problema irigațiilor, am spus nu o dată, este mai importantă decât programul cu oaia sau cel cu porcul de Bazna și Mangalița. Aș fi foarte mulțumit eu, ca fermier de cultură mare, dacă s-ar construi centre de colectare a apei în fiecare județ, modele care să dovedească faptul că se poate. Gravitațional, apa curge la vale, de la munte către Dunăre și nimeni n-o oprește ca să udăm atunci când trebuie; n-aude nimeni.

La mine se vede cu ochiul liber că pot iriga toată ferma. Anul acesta, voi achiziționa un pivot de origine franțuzească, o investiție de circa 100.000 de euro. Fac o investiție pe cont propriu, deși ar trebui să primesc sprijin din partea statului pentru a face performanță. Ulterior, voi chema presa și voi arăta tuturor celor interesați că se poate.

Am apă lângă mine și aștept să fiu lăsat să irig. Barajele construite pe timpuri au fost luate de niște șmecheri pe 50 de ani, le-au populat cu pește (de parcă de asta aveam nevoie), dar nu s-a gândit nimeni că mai trebuie să și irigăm. Să ne dea statul bani, că facem alte baraje. Sunt atâtea locuri în România unde se pot face și de unde udăm fără o nevoie suplimentară de stații și canale sau să aduc 100 km apă de la Dunăre către mine...

R.F.: Sunteți departe de o sursă de apă?

M.P.: Barajul este lângă mine, la 100 de metri de sediul fermei și unde am însămânțat porumb în acest an agricol. Porumbul meu „stă” și „se uită” la apă, „moare de sete” cu apa lângă el.

R.F.: La modul general, din punctul de vedere al producției, la ce să ne așteptăm la finele sezonului 2017-2018?

M.P.: Până în acest moment, eu consider că lucrurile sunt aproximativ similare cu cele din 2017.

În ceea ce ne privește, în zona noastră avem puțin exces de umiditate; băltește apa, sunt lacuri, deja. Nu sunt însă afectat prea tare. Am făcut anumite lucrări în fermă și, până la 1,5 metri adâncime, solul este permeabil.

R.F.: Știm că ați investit ceva bani în lucrări de îmbunătățiri funciare în ferma dumneavoastră. Ar fi bine să primiți fonduri și de la stat? Actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, are ca prioritate declarată și irigațiile.

M.P.: Este marcat de epoca în care a făcut multă agricultură domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea), cu vizite, hai cu oaia, hai cu... glume d-astea. Pe atunci, se făcea așa ceva și vrea să ne readucă aminte. Chiar nu trebuie să se urce pe fiecare tractor, ci, din birou, să dispună un program de îmbunătățiri funciare. Mie nu-mi trebuie mai mult de o săptămână să regularizez toată ferma.

R.F.: Ministrul Agriculturii a promis că în două luni ne spune cât teren aparține străinilor. Să-l credem?

M.P.: Nu cred că se va ajunge la vreun rezultat. Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică.

R.F.: Cum ați aflat aceste informații?

M.P.: Ajungi la originea lucrurilor, dacă vrei cu adevărat să te informezi.

Spre exemplu, la mine în zonă am aflat că 110 ha suprafețe de teren au fost cumpărate de un ceh, vândute apoi unui danez, iar cehul este cuplat cu un rus. Și acesta nu este un caz singular. Poți găsi teren aflat în scripte în proprietatea unui român, dar în realitate acesta să nu beneficieze de bunurile obținute (n.r. - uzufruct).

Apoi, ce să faci când firmele cu capital majoritar străin sunt înființate în România și prin intermediul lor este cumpărat terenul? Acum, lupta va fi una economică, suntem în război. Pentru a putea câștiga, trebuie să fim sprijiniți. Mie nu mi-e frică de niciun fermier străin. De ce? De atâta timp, știu mai multă meserie decât el și știu secretele zonei...

Există la noi o exploatație de 4.000 ha, daneză, teren cumpărat de la trădători români, undeva în zona Blejești-Cosmești, și am înțeles că au dat faliment și că vor să vândă – Agri Consortium (n.r. - AgriInvest, prin Agri Consortium Videle); de doi ani, au dat pierderi. Dacă acum, când toți fermierii din România spun că este bine, atunci când va fi secetă, ce vor mai face? Acolo sunt 60 de acționari care au adus un manager din Danemarca și care a lucrat cum a știut el, fără arătură și alte asemenea, șmecherii d-alea d-ale lor. Cine știe ce pământ au ei, acolo? Acum, știind asta, statul ar trebui să evalueze proprietatea și să ne propună nouă, românilor, cu credite la dobânzi avantajoase, pe 50 de ani, să recuperăm terenul respectiv, comasat deja. Ne putem asocia 4-5 fermieri și cumpărăm exploatații de acest gen.

R.F.: Este adevărată afirmația potrivit căreia fermierul mare trăiește bine, iar cel care și-a vândut terenul moare de foame?

M.P.: Dat fiind faptul că agricultura nu a fost atractivă în prima parte după 1989, oamenii au vândut pământul. Acum a devenit atractivă. Vine PSD-ul și dă ajutoarele sociale. Sunt unii care încasează câte 300 de lei, nu vor să vină la muncă și se gândesc ce mai pot fura sau sunt mulțumiți cu traiul de subzistență.

Eu, echipei pe care o am, îi asigur un trai decent – suntem 16 cu toții, inclusiv TESA. Fac inclusiv zootehnie hobby, astfel încât să-mi asigur autoconsumul – oi, porci, vaci. Am cantină unde valorific aceste produse și unde, între 12,00 și 13,00, zilnic, avem masă caldă și supliment, după-amiaza. Avem bucătăreasă și se gătește la comandă. Mâncarea se face în circuit intern și este gratuită. Oamenii sunt din sat, le asigurăm transportul la locul de muncă cu microbuze. Dacă eu sunt foarte bogat, iar ceilalți de pe lângă mine sunt foarte săraci, ce câștig din asta? Am tot ceea ce am nevoie. Sunt salarii bune și nu mai pleacă nimeni de la mine.

Publicat în Interviu

Jurnaliști agrarieni din mai multe țări ale Uniunii Europene (UE) au participat în zilele de 26 și 27 iulie 2017 la evenimentul anual mediatic al companiei Case IH, care a avut loc în acest an în Slovacia pe o proprietate administrată de danezii de la FirstFarms A/S, în condițiile în care aceștia dețin cea mai mare suprafață agricolă în proprietate în România.

Case IH contribuie la schimbarea aspectului agriculturii din Europa de Est, care, în ultimii ani, a înregistrat o creștere masivă a eficienței și a productivității în fermele cele mai bine gestionate. O mare parte din aceste îmbunătățiri s-a datorat avansurilor în ceea ce privește calitatea, puterea și eficiența mașinilor utilizate, care au contribuit la transformarea oportunității operațiunilor pe teren, la asigurarea unor condiții optime de creștere pentru culturi și la reducerea costurilor de producție.

FirstFarms A/S este o companie care se află în prim-planul acestei agriculturi „noi”. Cu sediul în Billund, Danemarca, investește în, exploatează și dezvoltă agricultura în Europa de Est, unde exploatează 16.400 ha și are 250 de angajați. În 2016, cifra de afaceri a FirstFarms era de 130,3 milioane DKK și are planuri ambițioase de a deveni una dintre cele mai mari companii de gestionare a fermelor din Europa.

Din cele 16.400 ha, nu mai puțin de 8.000 ha (suprafață aflată în creștere) sunt terenuri arabile din România, deținute de danezi în proporție de mai bine de 60 de procente.

În cadrul conferinței de presă de dinaintea demonstrațiilor din câmp cu tractoarele Quadtrac, Maxxum și Puma, Soren G. Nielsen, administratorul fermei din Slovacia (COO), a recunoscut că planul companiei este de a continua investiția în suprafețe de pământ în România, dar și continuarea dezvoltării fermelor slovace.

El a adăugat că, în momentul în care FirstFarms a achiziționat pământul în România, a reglat și investiția în utilaje. În prezent, Nielsen a precizat că, în țara noastră, compania daneză deține tot echipamentul necesar bunei desfășurări a activității din ambele ferme românești (Deta și Buzău).

„Avem două locații în România. În cea din estul țării (Buzău) am debutat cu activitatea în 2007 prin achiziția de teren și lucrul acestuia, suprafața totală operată în exploatația respectivă fiind de 4.000 de hectare. În Timișoara (Deta), pe de altă parte, am început activitatea cu patru ani în urmă (anul acesta, avem cea de-a patra recoltă). Și acolo avem peste 4.000 de hectare în lucru”, a răspuns Nielsen unei întrebări din partea reprezentantului Revistei Fermierului. „În România, suprafețele de teren sunt atât achiziționate, cât și arendate. În Slovacia, în principal arendăm terenuri agricole și avem în proprietate cam 650 ha. În România deținem cam 60 la sută din teren și 40 de procente este arendat. În Ungaria, pe de altă parte, în fermele noastre nu deținem decât clădirile, terenul de sub clădiri și facilitățile de producție, dar nu avem suprafețe nici în proprietate, nici arendate”.

Mai mult, administratorul fermei din Slovacia a mărturisit că planul companiei daneze este acela de a primi avizele de construcție pentru facilități în domeniul creșterii porcilor în Timișoara și de a aduce acolo purcei din Ungaria la îngrășat.

Și asta, deoarece prețul cerealelor românești este cu 20-30 mai mic decât media, datorită distanțelor mici de transport.

„Motivul este simplu – în ultimii doi ani, dacă ar fi să comparăm nivelurile prețurilor cerealelor din Buzău și Timișoara față de zona Bratislavei, atunci mai mereu acesta este cu 20-30 de euro mai mic, datorită distanțelor mici, față de prețurile mondiale. Cele mai ieftine cereale le avem aici, necesare pentru a le transforma rapid în valoare adăugată, și anume carne”, a precizat Soren G. Nielsen.

Îmbunătățirea eficienței agriculturii slovace

Conceptul pentru FirstFarms a început în 2005, an în care opt investitori și-au unit forțele pentru a achiziționa compania agricolă Agra M. în Slovacia, apoi în iulie 2006 au cumpărat o altă societate agricolă slovacă, Mast Stupava. În luna decembrie a acelui an, Firstfarms A/S, listată la bursa NASDAQ OMX din Copenhaga, atrăgea peste 2.600 de acționari, iar în 2007 s-a extins în Slovacia , prin achiziționarea de Mlyn Záhorie A / S.

FirstFarms operează în prezent în Slovacia, România și Ungaria, unde costurile favorabile, condițiile de producție și de vânzări oferă baza pentru câștigurile operaționale continue ridicate. În plus față de rentabilitatea capitalului acționarilor investit, FirstFarms se așteaptă ca, în timp, să realizeze câștiguri semnificative de capital pentru acționarii săi, sub forma creșterilor valorii terenurilor și a imobilizărilor corporale.

Investiția companiei în Slovacia este una dintre cele mai mari din istoria unei afaceri daneze din Europa de Est. În Slovacia, cele trei exploatații agricole se află la 20-30 km nord de capitala Bratislava, unde compania operează aproximativ 9.300 ha, constând în principal din terenuri fertile de închiriere. O parte din teren este deținută de FirstFarms, în jur de 600 ha, iar restul este arendat.

De asemenea, FirstFarms a constituit un șeptel de 2.500 de bovine de lapte plus un stoc mic, tot laptele produs la FirstFarms fiind vândut la fabricile europene de procesare a materiei prime. Abilitatea FirstFarms de a furniza cantități mari și consistente de produse uniforme de înaltă calitate este atractivă pentru companiile internaționale de produse lactate, plasându-le într-o poziție bună atunci când negociază contracte.

Structura de cultură include 1.948 ha grâu de toamnă, 1.465 ha porumb, 1.278 ha rapiță, 874 ha secară, 505 ha sfeclă de zahăr și 220 ha dovleci. Afacerea din Slovacia produce, de asemenea, o serie de culturi furajere, inclusiv 936 ha de porumb, 400 ha de lucernă și 274 ha de sorg, împreună cu 875 ha de iarbă și 392 ha de usturoi.

Prin investiții orientate spre producție și prin punerea în aplicare cu succes a tehnicilor de gestionare a agriculturii în stil danez, cele trei companii realizează economii de scară importante, eficiență sporită și creșterea producției.

Randamentele culturilor și calitatea au fost îmbunătățite semnificativ, parțial datorită investițiilor considerabile ale companiei în utilaje și mașini agricole avansate. Echipamentele vechi, uzate și utilajul agricol au fost eliminate și investițiile au fost făcute în mod continuu în mașini noi, inclusiv două tractoare Case IH Quadtrac care au ajutat la revoluționarea operațiunilor pe teren.

Soren Nielsen First Farms 011O nouă abordare

COO-ul Soren Nielsen, care s-a alăturat echipei FirstFarms în urmă cu 11 ani, a vorbit despre buna colaborare cu Case IH și a precizat că în fermele companiei daneze din Slovacia funcționează în prezent două tractoare Quadtrac 620 care au înlocuit cele două modele Quadtrac 600 pe care le-a operat anterior. Acestea au fost achiziționate prin AgriCS, distribuitorul Case IH din Republica Cehă, cu care au o bună relație de lucru.

„Designul pe patru piste al lui Quadtrac oferă avantaje semnificative față de un sistem dublu, și am evaluat atât înainte de a decide ce să cumpere. Quadtrac este foarte eficient la transferul puterii la sol, iar faptul că este sub 3 m lățime este un avantaj semnificativ, deoarece înseamnă că nu trebuie să furnizăm o escortă atunci când călătoriți pe șosea.

Tractoarele Quadtrac 620 au redus considerabil timpul și costul creării de culturi. Ele ne permit să facem aproape toate cultivările grele și lucrările de pregătire a solului pe 9.300 ha cu doar două astfel de mașini. Fiecare Quadtrac are doi operatori care lucrează în schimburi de 12 ore pentru a le menține 24/7 în timpul recoltării. Noi folosim o gamă de echipamente cu trecere de la 6 m la 12 m lățime, la viteze de 5-15 km/h, acoperind 5-10 hectare pe oră, în funcție de sarcina și mărimea câmpului”, a mai spus el.

Soren a adăugat că, în exploatație, a fost folosit și sistemul AFS AccuGuide de la achiziționarea celui de-al doilea Quadtrac în 2012. Acesta funcționează cu o precizie de 10 cm și este utilizat pentru toate operațiile de cultivare, pe toate câmpurile, asigurând că tractoarele funcționează cu o eficiență de 99%, în loc de aproximativ 80%.

„Sistemul AccuGuide este mult mai ușor decât sistemul de ghidare pe care l-am folosit anterior, operatorii îl găsesc ușor de utilizat și reduc foarte mult oboseala șoferului”, a recunoscut el. „Acest lucru ne-a permis să îmbunătățim în mod semnificativ productivitatea și profitabilitatea operațiunilor noastre agricole din Slovacia. Astăzi, operăm 9.300 de hectare, cu același număr de angajați pe care l-am avut în 2006 la 3.800 ha, ceea ce reprezintă o îmbunătățire masivă. Prin agricultura mai eficientă, am reușit să reducem în mod semnificativ costurile de producție și randamentele îmbunătățite, care sunt acum cu 10% până la 40% mai mari decât înainte. Randamentele medii, pe sol bun, sunt de 3,4 t/ha pentru rapița de iarnă, 7 t/ha pentru grâul de toamnă și 65 t/ha pentru sfecla de zahăr, respectiv 25 t/ha de porumb și 4,5 t/ha de fân produse pe brichetă soluri”, a conchis el, adăugând că fiecare Quadtrac va termina 2.000 de ore în primul său an și 1.500 de ore în următorii ani.

Despre Quadtrac și Maxxum, vedetele evenimentului din ferma danezilor de la FirstFarms, pe larg în primul număr din august al Revistei Fermierului și pe site.

Publicat în Tehnica agricola

Față de datele prezentate la Afumați de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, în data de 4 august 2016, ocazie cu care acesta raporta în fața fermierilor din LAPAR o suprafață de circa 136.000 ha afectate de secetă, la doar cinci zile distantă, totalul suprafețelor calamitate s-a dublat și mai bine, atingând în acest moment aproximativ 300.000 ha, conform precizărilor șefului MADR.

În plus, în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc în data de 9 august 2016 la sediul Ministerului Agriculturii, Irimescu a mărturisit că, în situații de criză, cum este și cazul secetei, Fondul Mutual ar fi fost de un real ajutor.

Potrivit afirmațiilor oficialului guvernamental, cele mai afectate județe sunt cele din sudul țării și din nordul Moldovei.

„În acest moment avem transmise la Ministerul Agriculturii peste 300.000 ha calamitate. În ultima vreme s-au notificat mult mai multe. Fondul Mutual era foarte bine să-l avem. Avem proiectul de lege și sperăm ca, până la sfârșitul acestui an, măcar să fie asigurate condițiile pentru stabilirea unui Fond Mutual. Cele mai afectate de secetă sunt sudul țării și nordul Moldovei. Cea mai afectată cultură este cea a porumbului, dar și cea a florii-soarelui”, a precizat șeful ministerului de resort.

În urmă cu aproape o săptămână, la Conacul Stolnicului Cantacuzino, locație unde s-a desfășurat reuniunea „În dialog cu agricultorii și fermierii”, eveniment la care premierul tehnocrat al României, Dacian Julien Cioloș, recunoaște că s-a „autoinvitat”, acesta îi îndemna pe producătorii agricoli să apeleze cu încredere la Fondul Mutual, în condițiile în care pierderile de producție cauzate printre altele și de secetă nu pot fi rezolvate doar prin subvenționare parțială, acoperirea costurilor sau pierderilor.

pacea de la AfumatiPremierul recunoaștea la întâlnirea de la Afumați că vrea ca Fondul Mutual să fie funcțional chiar de anul acesta.

„Legat de secetă. (...) Problema cu pierderile de producție în fiecare an din cauza secetei și din cauza altor fenomene naturale, nu se va putea rezolva doar prin subvenționare parțială, prin acoperirea costurilor, a pierderilor. Eu vă recomand cu foarte mare căldură și cu insistență, folosiți instrumentul pe care l-am pus în Politica Agricolă Comună (PAC), împotriva multora, cel cu Fondul Mutual și dovediți-vă în primul rând dumneavoastră că puteți face mai mult decât să fiți o organizație de reprezentare a intereselor agricultorilor în raport cu autoritățile publice, că puteți dumneavoastră să vă asumați gestiunea parțială a unor lucruri și veți avea și sprijin din partea statului și sprijin bugetar. (...) Modificăm legislația cum credeți de cuviință, numai să putem să-l facem și să începem să-l facem de anul acesta. (...) Haideți să-l facem anul acesta, ca să fie făcut, și vom trage concluziile după doi-trei ani, dacă el funcționează sau nu. Dar așa cum funcționează în altă parte, el poate să funcționeze și aici. Veți vedea că asta va rezolva multe probleme”, a afirmat prim-ministrul Cioloș.

În ceea ce priveşte sumele care vor fi alocate pentru despăgubirea producătorilor ale căror culturi au fost afectate de secetă, şeful MADR a subliniat că anul trecut s-a cheltuit doar jumătate din suma prevăzută.

„Anul trecut a fost prevăzută o sumă de 400-500 de milioane de lei, dar în final s-a ajuns la 300 de milioane de lei şi s-a plătit aproape jumătate din suma respectivă pentru că s-au cerut anumite condiţii”, a precizat Irimescu.

Potrivit unui raport al Ministerului Agriculturii, la data de 2 august 2016, situația estimativă a culturilor afectate de secetă releva o suprafață totală afectată de circa 136.000 ha în județele Constanța și Olt. Conform documentului, culturile afectate sunt porumbul, floarea-soarelui și plantele de nutreț, gradul de afectare de 30-70 la sută fiind confirmate chiar de către ministrul tehnocrat Irimescu. Județele în care producătorii agricoli au înștiințat primăriile în vederea convocării consiliilor locale pentru situații de urgență sunt: Botoșani, Iași, Vaslui, Neamț, Bacău, Galați, Olt, Dolj, Teleorman, Giurgiu, Buzău, Ialomița, Călărași, Constanța și Tulcea.

Conform legislației în vigoare, centrul operativ pentru situații de urgență organizat la nivelul MADR monitorizează și evaluează permanent efectele diferitelor incidente de mediu (inclusiv seceta) asupra culturilor agricole, prin solicitarea de situații centralizate, la nivel de județ, întocmite de către Comitetele locale pentru situații de urgență/Comitetele județene pentru situații de urgență. Totodată, toate informațiile privind starea de vegetație a culturilor agricole sunt comunicate de Administrația Națională de Meteorologie, care informează asupra ariei de răspândire a fenomenelor meteo care afectează culturile agricole.

„În acest moment, ce ne-a sosit la minister ca suprafațe sunt 130.000 ha afectate în proporție de 30-70 la sută. Rămâne însă să vină toate solicitările. În nordul țării este secetă foarte serioasă și încă n-au ajuns de acolo solicitările. Ne așteptăm la suprafețe mult mai importante”, preciza ministrul de resort la finele conferinței de la Afumați.

Publicat în Știri interne

Prim-ministrul tehnocrat, Dacian Julien Cioloș, a declarat în cadrul întâlnirii de lucru cu reprezentanți ai sectorului vegetal, eveniment care face parte din seria „În dialog cu agricultorii și fermierii” și la care recunoaște că „s-a autoinvitat”, că preferă mai degrabă acte normative care să susțină arendarea în detrimentul comercializării terenurilor agricole și face apel la dezvoltarea unei legislații naționale mult mai restrictive cu vânzarea acestor suprafețe arabile.

Foto credit: LAPAR

Potrivit spuselor sale, terenul agricol nu reprezintă pentru domnia sa doar un capital circulant la nivel UE, ci un patrimoniu care trebuie să beneficieze de facilități de comasare.

„Eu cred că trebuie să avem o legislație națională, una mult mai restrictivă cu achizițiile de terenuri. Eu cred că trebuie să favorizăm prin legislație mai degrabă arendarea terenurilor decât comercializarea terenurilor. Trebuie să avem facilități pentru comasare, pentru a face ferme viabile, dar dincolo de asta, cred că trebuie să fim foarte restrictivi. Eu am mai spus-o public: pentru mine, terenul agricol nu este doar un capital care trebuie să circule după regulile europene, conform celorlalte mărfuri, terenul agricol este și un patrimoniu”, a recunoscut Cioloș joi, 4 august 2016, în fața fermierilor membri ai LAPAR.

În cadrul declarațiilor de presă de după eveniment, premierul a făcut apel inclusiv la conștiința și implicarea onestă edililor locali, acuzați voalat de prim-ministru că unii dintre ei facilitează comerțul cu terenuri.

„Așa cum fac și alte state membre, respectând regulamentele europene, vreau să venim cu un cadru mult mai clar și mai restrictiv în ceea ce privește comercializarea terenurilor, restrictiv pentru cei care vor să facă speculă cu terenul agricol și condiții mult mai favorabile pentru cei care vor să îl folosească pentru dezvoltare locală la nivelul comunităților. Pentru asta nu este suficientă legislația, nu sunt suficiente instituțiile, este nevoie și de implicarea onestă a autorităților locale și a primarilor. Sunt multe cazuri când comasări mai mult sau mai puțin artificiale sunt făcute la nivelul primarilor și ei facilitează apoi comercializarea acestor terenuri către străini. Cred că, în primul rând, avem nevoie de colaborarea primarilor, care ei ar trebui să fie primii care să-și dorească o dezvoltare locală. Sigur, este important ca terenurile să fie cultivate, dar cred că trebuie să creăm condițiile pentru ca terenurile să fie cultivate în primul rând de localnici. Resurse financiare sunt acum și prin programele de finanțare europene. Trebuie să creăm și legislația care să permită lucru acesta”, a mai precizat șeful Executivului tehnocrat la Conacul Stolnicului Cantacuzino.

2015: Aproape 130.000 de oferte de vânzare de teren arabil înregistrate

Potrivit datelor deținute de Ministerul Agriculturii, în cursul anului 2015 au fost înregistrate 127.029 oferte de vânzare, au fost emise 43.384 avize finale și avize negative și au fost emise de către primării 81.122 adeverințe. Cererile de afișare a ofertelor de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan au fost formulate de 139.242 persoane fizice, respectiv 10.208 persoane juridice.

Totodată, în funcție de numărul de dosare înregistrate având ca obiect cereri de afișare a ofertelor de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan și în funcție de suprafața de teren menționată în aceste oferte, cele mai active trei județe sunt: Arad (2014 – 3.347 oferte pentru suprafața de 3.548 ha; 2015 – 2.894 oferte pentru suprafața de 11.654 ha), Călărași (2014 – 2.628 oferte pentru suprafața de 2.894 ha; 2015 – 8.957 oferte pentru suprafața de 8.957 ha) și Timiș (2014 – 3.587 oferte pentru suprafața de 6.425 ha; 2015 – 11.298 oferte pentru suprafața de 16.262 ha).

Prin intrarea în vigoare a Legii 17/2014 au fost instituite unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan realizându-se cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil și a dreptului de preemțiune.

Publicat în Știri interne

Aproape 390.000 de tone grâu au fost recoltate de cele peste 120.000 ha însămânțate pe raza județului Olt în anul agricol 2015-2016, producţia medie de grâu fiind de 3.200 kilograme pe hectar, conform spuselor ing. Gică Butoi din cadrul Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ).

Inginerul agronom a precizat marţi, pentru Agerpres, că fermierii efectuează acum lucrări de eliberare a terenurilor de pe care au fost recoltate cerealele şi arături.

Butoi a spus că grâul a fost recoltat de pe întreaga suprafaţă de 121.300 de hectare, iar producţia totală a fost de 388.160 tone. Producţia medie la finalul campaniei de recoltare a grâului este de 3.200 kilograme la hectar, apropiată de cea a anului agricol 2014-2015. Exploatațiile mari au obţinut producţii peste medie, în timp ce în gospodăriile populaţiei producţia a fost mai scăzută faţă de medie.

„La păioase anul a fost acceptabil, cu producţie asemănătoare cu cea de anul trecut. La gospodăriile populaţiei producţia a fost mai scăzută faţă de medie, aşa cum s-a întâmplat şi în alţi ani. Acum s-a încheiat recoltarea şi se lucrează pentru pregătirea terenurilor, eliberare şi arături (...)”, a punctat Gica Butoi.

Oficialul DAJ Olt a mai adăugat că, deja, a fost eliberat terenul pe o suprafaţă de 101.000 de hectare şi s-au făcut arături pe o suprafaţă de 54.200 hectare.

Gică Butoi le-a mai spus celor de la Agerpres că s-a mai încheiat recoltarea şi la triticale, cu o producţie medie de 3,6 tone pe hectar, la secară, cu o producţie de 2,6 tone pe hectar, la orz, cu producţie medie de 3,1 tone pe hectar.

În data de 14 iulie, grâul era recoltat în proproție de 80 de procente pe raza județului Olt, iar rapiţa pentru ulei era recoltată de pe suprafaţa de 22.567 hectare cultivată fiind obţinută o producţie de 60.931 tone de rapiţă, adică o producţie medie de 2,7 tone pe hectar.

Anul trecut producţia medie la grâu a fost de 3.200 kilograme pe hectar iar în urmă cu doi ani a fost 3.300 kilograme pe hectar. Suprafaţa cultivată cu grâu în judeţ a fost de fiecare dată mai mare de 120.000 de hectare.

Publicat în Știri interne
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista