preturi - REVISTA FERMIERULUI

În săptămâna 4-10 septembrie 2017, prețul grâului produs în Rusia s-a majorat, după o scădere continuă de-a lungul a aproape patru decade, pe fondul unei curbe de diminuare a activităților de vânzare manifestată de unii producători agricoli.

În prezent, infrastructura de export cereale a Rusiei (unul dintre cei mai mari comercianți din lume) funcționează la capacitate maximă, susținută din plin de informații care dau ca sigură obținerea unei recolte-record la finele anului agricol 2016-2017.

Prețurile la Marea Neagră pentru grâul rusesc cu un conținut de proteină de 12,5 procente și livrare în luna septembrie a.c. se situau la finele săptămânii trecute la un nivel de 183 USD tona metrică (FOB), în creștere cu 3,5 dolari americani tona față de săptămâna de dinainte, a precizat compania de consultanță IKAR, citată de Reuters.

SovEcon, o altă firmă de consultanță cu sediul la Moscova, a precizat într-o notă că prețurile la grâu s-au majorat cu doi dolari SUA, până la un nivel de 184 USD tona metrică, în timp ce orzul s-a întârit și el cu un dolar SUA, până la un total de 177 USD tona metrică.

Costurile cu achiziția orzului cu livrare în luna septembrie s-au stabilizat, potrivit IKAR, la un nivel de 173 de dolari americani tona metrică, în creștere cu 3 USD, în timp ce prețurile pentru noua recoltă de porumb cu livrare în luna octombrie s-au stabilizat la nivelul a 164 USD tona metrică, în scădere cu un dolar SUA/TM.

Începând cu data de 6 septembrie 2017, Rusia a comercializat peste graniță 7,8 milioane de tone de cereale de la debutul sezonului agricol de vânzări 2017-2018 (1 iulie a.c.), în creștere cu 22 la sută față de perioada similară a anului anterior. Exporturile de grâu sunt în creștere și ele cu șapte procente, până la un total de 5,8 milioane de tone.

Ministrul rus al Agriculturii, Alexander Tkachev, a declarat pentru RIA Novosti că ar fi propus subvenții de stat în vederea susținerii transportului de cereale pe calea ferată până la porturile de export din regiunile de sud ale țării. Pe de altă parte, conform SovEcon, șansele ca propunerea să fie acceptată de guvern sunt foarte mici, deoarece inițiativa ar putea să fie respinsă de Căile Ferate Ruse (monopolul de stat în sector).

Cantitatea de cereale recoltată de fermierii ruși a depășit deja nivelul înregistrat în anul anterior. Însă, ca urmare a unei întârzieri cauzate de ploi, însămânțatul cerealelor de toamnă este întârziat față de activitatea similară a anului 2016.

Prețurile înregistrate la comerțul intern cu grâu de clasă III s-au diminuat cu 175 de ruble, până la un total de 8.325 de ruble (145 USD) tona metrică în partea europeană a Rusiei (ex-works), conform SovEcon. Costurile de achiziție la grâul de calitate IV au scăzut și mai mult, cu 225 de ruble mai exact, până la un total de 7.350 de ruble tona. Materia primă comercializată în sistem Ex-works nu include costuri cu livrarea.

Prețul semințelor de floarea-soarelui s-a contractat cu 450 de ruble, până la un nivel de 18.850 de ruble tona metrică, spun cei de la SovEcon, în timp ce prețurile uleiului pentru export s-au micșorat cu cinci dolari americani, până la un total de 760 USD tona.

Nu în ultimul rând, indexul prețului zahărului alb pentru zona de sud a Rusiei a urcat cu 11 USD, până la un total de 446 de dolari americani, la data de 8 septembrie 2017.

Publicat în Piata agricola

Potrivit analiștilor din piață, în ultima perioadă, în portul Constanța, prețurile CPT (vânzătorul plătește transportul până la destinație) raportate de traderi sunt mai mici, chiar dacă recoltatul a debutat cu circa 10 zile mai devreme, pe fondul unei coaceri forţate de temperaturile ridicate, cu influenţe asupra bobului, implicit asupra randamentelor.

Cele mai recente informații din piață relevă că prețul florii-soarelui, la data de 17 august a.c., sărea cu puțin peste 1375 lei tona (CerealeColectDistribution, preț CPT Constanța), în condițiile în care cu 15 zile în urmă era de aproape 1383 lei tona (United Graind, preț CPT Constanța), confirmându-se astfel schimbările mai dese ale costului de achiziție.

Prețuri mici sunt și în Ungaria, spun cei de la AgroGo, chiar dacă fluctuațiile nu sunt așa de mari. Datele Bursei din Budapesta indică faptul că prețurile au scăzut simțitor pe măsură ce se apropie perioada de recoltare, însă în ultima perioadă diferențele de preț au fost destul de mici (la fel și volumele tranzacționate).

Semne privind o producție de floarea-soarelui mai mică ar fi deja, conform spuselor ministrului Agriculturii, Petre Daea, fapt care ar trebui să ducă la o majoare a costurilor de achiziție a materiei prime. Potrivit afirmațiilor lui, citate de Agerpres, recoltarea florii-soarelui a debutat cu aproximativ 10 zile mai devreme ca urmare a temperaturilor ridicate. Acestea ar fi produs o coacere forţată a seminţelor, potrivit spuselor lui Daea, lucrările fiind în plină desfăşurare în judeţele din sudul şi sud-estul ţării.

„Recoltatul la floarea soarelui a început în plin peste tot în sudul ţării (...). Lucrările au început mai devreme la floarea-soarelui cu aproximativ 10 zile şi se vor derula şi în septembrie. Într-un fel, este bine că a început recoltatul mai devreme, pentru că se eliberează terenul pentru însămânţările de toamnă, dar dăunează un pic producţiei, fiind o coacere forţată din cauza temperaturilor ridicate, cu influenţe asupra bobului. Agricultorii accelerează recoltatul pentru că este o perioadă atipică; deşi frunzişul este verde, sămânţa a ajuns la maturare. Deocamdată, este prematur să spunem cum va fi producţia în acest an”, a menționat pentru agenția de presă Petre Daea.

Au fost recoltate aproape 12.000 de hectare cultivate cu floarea-soarelui în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa, Constanţa, Prahova şi Argeş, a anunțat oficialul de stat, iar cele mai mari suprafeţe recoltate se regăsesc în judeţele Teleorman şi Dolj, fiecare cu peste 3.000 de hectare.

Anul trecut, țara noastră a ocupat primul loc în Uniunea Europeană (UE) atât la suprafaţa cultivată, cât şi la producţia de seminţe de floarea-soarelui, cu cele 1,95 de milioane de tone de pe 1,01 milioane hectare. Și în 2017, suprafaţa programată pentru însămânţări a fost de peste un milion de hectare la floarea-soarelui.

Prognoza agrometeorologică publicată de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) pentru perioada 19 - 25 august arată că, în funcţie de data semănatului, floarea-soarelui va parcurge maturitatea în ceară şi deplină (10-100%), izolat fiind posibilă declanşarea lucrărilor de recoltare.

Publicat în Știri interne

Potrivit celor mai noi informații din piață, în săptămâna 7-13 august 2017, prețul grâului a continuat să scadă atât în țară, cât și la marile burse de la Paris și Chicago, pe fondul știrilor privind producțiile-record care ar urma să se înregistreze în Rusia și Ucraina (în cazul rușilor – 77,9 milioane de tone de grâu, potrivit SovEcon), precum și al majorării volumelor tranzacționate de aceste țări.

Cei de la AgroGo au anunțat că vineri, 11 august 2017, prețul grâului la Paris a ajuns la 734.77 lei/tonă, în timp ce în portul Constanța acesta să fie de aproximativ 705-709.60 lei/tonă.

„Nu putem ști exact cât va mai continua acest trend, dar rapoartele USDA din luna august anunță producții-record pentru vecinii noștri ruși și ucraineni și implicit o creștere a volumelor tranzacționate de aceste țări, deci există motive să credem că prețurile vor continua să scadă”, au spus cei de la AgroGo. „În Statele Unite ale Americii, NASS continuă să prezinte o scădere a producției de grâu, iar ultimele rapoarte estimează producții mai mici în UE și Canada”.

SovEcon: recolta de cereale a Rusiei din 2017 – 125,2 milioane de tone

Cele mai noi previziuni ale firmei de consultanță în agricultură – SovEcon – spun că recolta de cereale a Rusiei ar urma să atingă un total de 125,2 milioane de tone în acest an, în creștere față de estimările anterioare, de 117 milioane de tone.

„Motivele principale ale majorării sunt randamentele-record la unele culturi agricole, condiții bune pentru cerealele de primăvară, precum și un nivel optim de umiditate în sol”, au adăugat cei de la SovEcon, citați de Reuters.

Aceeași firmă de consultanță a mai revizuit în creștere nivelul estimărilor privind recolta de grâu până la un nivel de 77,9 milioane de tone, față de cel de 72,9 milioane de tone înregistrat anterior.

Publicat în Piata agricola

În săptămâna 31 iulie – 6 august 2017, prețurile la export pentru grâul din Rusia au scăzut după o perioadă de 11 săptămâni de majorări și stabilizări, ca urmare a intensificării procesului de recoltare în țările producătoare de la Marea Neagră, afirmă analiștii, citați de Reuters.

Situația prețurilor pare a fi una de domino, în condițiile în care prețurile din România sunt aliniate celor din Rusia și Ucraina printr-un „cordon ombilical” invizibil.

Rusia, Ucraina și Kazahstanul (cei care, de altfel, dau și „ora exactă” în bazinul Mării Negre) previzionează exporturi cantitativ importante în sezonul agricol 2017-2018, în condițiile în care condițiile agrometeo din ultima perioadă au dat speranțe fermierilor din aceste trei țări pentru a-și păstra stocurile de legătură.

Potrivit unei note date presei de IKAR, agenția de consultanță în agricultură, prețurile grâului rusesc la Marea Neagră cu un procent de proteină de 12,5 la sută, cu livrare în august, gravitau în jurul sumei de 194 de dolari americani tona metrică (FOB), la finele săptămânii 31 iulie – 6 august 2017, în scădere cu doi USD TM față de cele înregistrate în săptămâna anterioară perioadei menționate.

În ceea ce privește prețurile pentru grâul cu 11,5% proteină, prețurile s-au contractat cu 179 dolari tona.

În ceea ce privește calitatea recoltei, în prezent există o polaritate, potrivit specialiștilor.

„Exportatorii spun că opțiunile sunt limitate în ceea ce privește grâul cu un nivel al proteinei de 13 la sută sau mai mare, dar că ofertele sunt din belșug pentru materia-primă cu un nivel al proteinei de 11,5 la sută sau mai mic”, a spus cei de la SovEcon, o altă firmă de consultanță cu sediul la Moscova.

Cei de la SovEcon au mai adăugat că prețurile la orz s-au majorat cu 4,5 dolari SUA, până la un total de 175-179 USD/TM, pe fondul unei cereri constante.

La nivelul datelor existente până la data de 2 august 2017, Rusia a exportat 2,6 milioane tone de cereale începând cu 1 iulie a.c. (debutul sezonului comercial 2017-2018), în creștere cu 21 la sută față de anul anterior. Asta include cele 1,6 milioane de tone grâu comercializate, nivel aflat în scădere cu 7,5 procente față de perioada similară a anului trecut.

La nivel intern (partea europeană a Rusiei), prețurile pentru grâul de clasă III au scăzut cu 125 ruble, până la un total de 9.050 ruble (151 dolari SUA) tona metrică, ex-works, conform SovEcov. Stocurile ex-works nu includ taxe de livrare.

„Prețurile scad sub presiunea informațiilor pozitive cu privire la noua recoltă și a stocurilor semnificative”, au mai adăugat analiștii SovEcon. Recoltatul cerealelor a fost întârziat în Rusia de vremea umedă instalată în anumite regiuni, situația însă se îmbunătățește pe zi ce trece.

Prețurile semințelor de floarea-soarelui de proveniență Rusia sunt în creștere cu 350 de ruble, până la un total de 19.950 ruble pe tona metrică, au mai adăugat cei de la SovEcon, citați de Reuters, în timp ce prețurile interne la uleiul de floarea-soarelui s-au majorat și ele cu 325 ruble până la un total de 44.325 ruble, iar cele la export au atins niveluri de 740 dolari americani tona.

Indexul IKAR al prețurilor la zahărul alb pentru sudul Rusiei a scăzut cu 79,6 dolari până la 543 dolari tona, la data de 4 august a.c., în condițiile unei cotații de 59,89 ruble pentru un dolar american.

Pentru grâul românesc, ora exactă e dată de Moscova și Kiev pe piețele strategice

Analiștii români vehiculează în prezent o situație verificată de cifre. Ei spun că grâul românesc are parte de o concurență acerbă din partea materiei-prime rusești și ucrainiene în cea mai mare parte a piețelor strategice de export. Practic, acesta este, în viziunea lor, principalul motiv pentru care cotația din porturile locale este aliniată aproape exact la cotațiile din celelalte puncte de export din bazinul Mării Negre.

La nivelul zilei de 6 august 2017, prețul tonei metrice de grâu pentru panificație era de 615 lei (ofertă cumpărare Landmar Moldova FCA, din fermă), iar cu două zile în urmă, oferta de cumpărare cereale Colect Distribution (CPT Constanța) era de 711,91 lei TM.

De asemenea, în data de 2 august 2017, oferta de cumpărare United Grain (CPT Constanța) era de 716,47 lei tona metrică, fiind dovedită astfel scăderea de preț la materia primă înregistrată și în Rusia.

În ceea ce privește floarea-soarelui, oferta de cumpărare Colect Distribution (CPT Constanța) era de 1371,83 lei la data de 4 august a.c. și de 1367,96 lei la data de 2 august 2017.

Potrivit rapoartelor USDA valabile pentru luna iulie 2017, producția de grâu din Rusia este estimată la 72 milioane de tone, adică mai mare cu trei milioane tone. Acestă estimare este bazată pe condițiile favorabile din acest an, similare celor de anul trecut, care au generat recolte record de grâu.

Același document relevă faptul că proiecția consumului de grâu la nivel global este de creștere, bazată în principal pe creșterea consumului din Rusia. Această creștere se datorează stocurilor mai mari de grâu.

Nu în ultimul rând, americanii apreciază că stocurile de grâu la nivel global au scazut față de luna trecută și au ajuns la 260.6 milioane tone.

Cu privire la floarea-soarelui, USDA apreciază că cdată cu creșterea suprafeței cultivate rezultată în urma reviziei statisticilor pentru sezonul 2016/17, se estimează și o creștere a producției de floarea soarelui pentru Ucraina.

Publicat în Piata agricola

Preţurile materiilor prime de proveniență agroalimentară ar urma să rămână scăzute în următorii zece ani, în comparație cu precedentele vârfuri, se arată în cele mai recente prognoze pe un deceniu, publicate luni de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Motivele care stau în spatele acestor modificări sunt atât previzionarea încetinirii ritmului de creştere a cererii în mai multe economii emergente, dar și politicile în domeniul biocombustibililor care ar urma să aibă un impact limitat asupra pieţelor.

Cu o valabilitate în perioada 2017-2026, raportul preconizează că o productivitate mai mare va acoperi ritmul scăzut de creştere a consumului, ceea ce va ţine sub control preţurile la materiile prime alimentare. Mai mult, o diminuare a ritmului de creştere a Chinei, cumulată cu o creştere mai mică a populaţiei mondiale şi o expansiune mai puţin viguroasă a biocombustibililor produşi pe bază de produse agricole, va contribui, de asemenea, la ţinerea sub control a pieţelor agricole, susţin OECD şi FAO, citați de Reuters și Agerpres.

„Ultimul deceniu a cunoscut o creştere fără precedent a cererii pentru produse agricole. Pentru majoritatea materiilor prime alimentare, inclusiv cereale, carne, peşte şi uleiuri vegetale, ritmurile de creştere în următorul deceniu se vor reduce la aproape jumătate”, se menționează în documentul elaborat de cele două entități.

În condiții în care în ultimii 10 ani, creşterea numărului locuitorilor şi majorarea consumului per capita au contribuit în mod egal la creşterea generală a cererii de materii prime alimentare, în următorul deceniu se vor înregistra creşteri semnificative doar la consumul per capita de produse lactate, zahăr şi uleiuri vegetale.

Pe fondul unor pieţe agricole mai stabile în următorul deceniu, o excepţie notabilă va fi apetitul Indiei pentru produse lactate, fenomen care va face din India cel mai mare producător de lapte, devansând Uniunea Europeană.

„Creşterea consumului de lactate este excepţională, rezultatul fiind că produsele lactate vor înregistra cel mai mare ritm de creştere a consumului în rândul materiilor prime alimentare”, se mai scrie în raportul OECD şi FAO.

Cererea pentru lapte a Indiei demonstrează impactul crescut pe care această ţară îl va avea asupra pieţelor globale, pe măsură ce în următorul deceniu va devansa China din poziţia de cea mai populată ţară a lumii.

În plus, creşterea producţiei de lapte a Indiei, care ar urma să se tripleze până în 2025, scoate în evidenţă diferenţele existente în dietele alimentare. Astfel, în timp ce produsele lactate vor reprezenta principala sursă de proteine suplimentare în India, în Asia de Sud-Est peştele va fi mai important, iar în Africa sub-sahariană accesul la proteine rămâne limitat de venituri şi restricţiile de distribuţie.

Indicele FAO pentru preţurile produselor alimentare, în creștere

În altă ordine de idei, faţă de 2016, indicele FAO pentru preţurile produselor alimentare, calculat în baza preţurilor pieţei internaţionale pentru cele cinci grupe principale de alimente, a înregistrat o creștere de șapte procente. De asemenea, s-a înregistrat o creștere în medie cu 175,2 puncte sau 1,4 procente în luna iunie, faţă de mai 2017.

Parametrul s-a majorat cu 4,2% în cursul lunii, pe fondul creşterii preţurilor la grâul cu conţinut ridicat de proteine şi din cauza deteriorării condiţiilor de cultivare din Statele Unite ale Americii (SUA). Costurile de achiziție la porumb, în schimb, au scăzut pe fondul recoltelor-record din America de Sud.

Totodată, indicele FAO pentru preţurile la carne şi produse lactate a crescut, în timp ce preţurile la uleiurile vegetale şi zahăr au scăzut.

În ciuda înăspririi condiţiilor de aprovizionare cu grâu cu conţinut înalt de proteine, aprovizionarea cu cereale la nivel global tinde să rămână abundentă în anul următor, potrivit Raportului FAO privind oferta şi cererea de cereale, dat recent publicității.

FAO a revizuit în scădere prognoza din iunie pentru producţia globală de grâu în 2017 şi în creştere pentru porumb şi orez. Producţia globala de cereale în acest an este probabil să atingă în total 2.593 de milioane de tone, cu aproximativ 0,6 procente mai puţin decât cea din 2016.

Totodată, se estimează că stocurile de cereale din lume vor continua să se extindă până la un nivel-record de aproximativ 704 milioane de tone.

Publicat în International

În condițiile în care estimările cu privire la recolta de cereale a Europei pentru sezonul 2017-2018 au fost revizuite în scădere pentru a doua oară la începutul acestei luni, Pro Agro își manifestă îngrijorarea referitor la modul în care prețurile la cereale scad continuu în bazinul Mării Negre, „fără să existe vreo justificare, cu implicații majore asupra prețurilor pentru recolta nouă din România 2017”, anunță federația printr-un comunicat de presă.

Oarecum neafectată de previziunile pesimiste, în lupta cu Rusia pentru a câștiga piața Egiptului, Cerealcom și-a văzut de treabă și a tăiat, recent, din prețul de vânzare la grâu cu 3,50 dolari tona metrică, până la un total de 193,94 dolari TM și a parafat tranzacția cu GASC.

Lăsând la o parte toate acestea, ținând cont de estimările privind o calitate bună și foarte bună a noii recolte de cereale, cei de la Pro Agro susțin „ferm” că pentru toți fermierii este necesară aplicarea unei strategii de preț bazată în mod agresiv pe calitatea produselor furnizate.

Profitând și de faptul că producătorii agricoli au susținut introducerea conținutului de proteină în noul plan de gradare la grâu, Federația Pro Agro recomandă cu insistență ofertarea prețului pentru grâul livrat de fermieri în funcție de gradul alocat, în principal în funcție de conținutul de proteină.

„Este, în sfârșit, momentul în care prețurile ofertate și oferite pe piața să fie diferențiate în funcție de calitatea produselor, iar contractele propuse fermierilor să cuprindă nu doar clauze de scădere de preț, calculate față de parametrii standard de calitate solicitați, ci și (...) bonusuri de preț, atunci când calitatea este superioară față de parametrii respectivi”, anunță Federația Pro Agro.

Motivația că unii parteneri externi (importatori) nu plătesc bonus de calitate (ex.: Egipt) nu se susține pentru că, întotdeauna, un comerciant profesionist cunoaște tehnicile de amestec (blendind) al unui grâu de calitate superioară cu cel de calitate inferioară (care îl cumpără la prețuri scăzute), astfel încât să obțină o calitate conformă cu cerințele de export.

În contractele pe care comercianții le impun fermierilor sunt introduse numai clauze penalizatoare, fără a exista și bonusuri atunci când marfa comercializată are calități net superioare față de stas. În sensul celor menționate, Pro Agro solicită ferm organizațiilor interprofesionale recunoscute adoptarea acordurilor interprofesionale pe filierele de produs, care să includă, în mod expres, în contractele-cadru asociate, condițiile de comercializare, care să impună în mod obligatoriu  prețuri în funcție de calitatea produselor livrate și instrumentarea acestora în regim de urgență prin acte normative emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Acestea ar urma să fie legiferate, cu condiția obligatorie, conformă cu prevederile existente în legislația Uniunii Europene, de opozabilitate față de toți operatorii care sunt sau care nu sunt membri OIPA”.

Și totuși, temerile par a fi nefondate, în condițiile în care Reuters, citată de Agerpres, anunță că impactul caniculei din Franţa (principalul producător şi exportator de grâu din UE) asupra recoltelor au făcut ca marţi, la bursa Euronext, cotaţiile futures la grâu să atingă cea mai ridicată valoare din ultimul an.

Producțiile de grâu din Spania și Franța ar putea avea de suferit ca urmare a unui val de caniculă abătut asupra celor două state, în timp ce câștigători ar putea să fie declarați la final de an agricol Germania, Polonia și Marea Britanie, pe fondul precipitațiilor căzute în nordul Europei.

În plus, la începutul lunii, estimările cu privire la recolta de cereale a Europei pentru sezonul 2017-2018 erau revizuite în scădere pentru a doua oară, în contextul în care oficialitățile de resort au așteptări din ce în ce mai mici cu privire la producția de orz și de porumb (în mod special), iar în cazul grâului, aceștia afirmă că stocurile s-ar putea diminua până la cel mai mic nivel al ultimilor patru ani.

Mai exact, Comisia Europeană (CE) își revizuia în scădere propriile previziuni cu privire la producția de cereale a sezonului 2017-2018 cu șapte milioane de tone, până la un total de 304,8 milioane de tone.

Publicat în Piata agricola

Pe fondul scumpirii mărfurilor alimentare cu 1,67% şi al ieftinirii mărfurilor nealimentare cu 0,25% şi a serviciilor cu 1,39%, preţurile de consum au crescut cu 0,2% în luna martie 2017, comparativ cu luna martie 2016, nivel similar cu cel din februarie, conform statisticilor Institutului Naţional de Statistică (INS) publicate marţi.

„În luna martie 2017, ponderea mărfurilor şi serviciilor care au înregistrat o scădere a preţurilor, comparativ cu martie 2016, este de 19,4%, cele care au avut creşteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% deţin o pondere de 65,8%. Mărfurile şi serviciile ale căror preţuri au crescut cu mai mult de 2,5% deţin o pondere de 14,8%”, precizează INS.

Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (aprilie 2016 - martie 2017) faţă de precedentele 12 luni (aprilie 2015 - martie 2016), calculată pe baza IPC, este -0,9%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este -0,5%.

Banca Naţională a României (BNR) a revizuit în scădere prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an, cu 0,4 puncte procentuale, la 1,7%.

Publicat în Piata agricola

Producătorii agricoli de pe mapamond se află în prezent în situația de a depozita producția de cereale pe tarla, ca urmare a faptului că stocurile mondiale de porumb şi de grâu au atins niveluri-record, anunță Reuters.

Situația survine unei perioade de recolte consistente şi preţuri scăzute, depăşind capacitatea de stocare a silozurilor.

Conform statisticilor Departamentului pentru Agricultură al SUA (USDA), până la următoarea recoltă stocurile mondiale de porumb, grâu, orez şi soia boabe ar urma să atingă un nivel-record de 671,1 milioane de tone, o cantitate suficientă pentru a acoperi cererea Chinei pentru aproximativ un an.

Ca urmare, fermierii din Iowa au ajuns să depoziteze porumbul în tuburi de plastic, lungi cât un teren de fotbal, care sunt amplasate pe câmpuri. De cealaltă parte a globului, în Australia, cererea pentru pungi de plastic utilizate la depozitare a crescut după ce fermierii au avut recolte-record de grâu şi de orz.

Există însă unele riscuri care apar cu utilizarea pungilor de plastic, în condiţiile în care animalele sălbatice pot profita de această situaţie, potrivit specialiștilor.

Stocarea cerealelor oferă fermierilor un control mai mare cu privire la momentul în care vor vinde, în ideea de a profita de creşterea preţurilor. Însă în condiţiile în care capacităţile de depozitare disponibile sunt reduse, iar o cantitate mare de cereale trebuie vândută înaintea următoarei recolte, acest control dispare. În aceste condiţii, fermierii care au de plătit facturi şi nici nu au unde să stocheze recoltele ar putea fi obligaţi să le vândă chiar dacă asta ar însemna să le vândă în pierdere.

Publicat în International

Potrivit spuselor directorului de marketing pe România și Republica Moldova al Pioneer, Maria Cîrja, pentru a avea o productivitate sporită la floarea-soarelui, fermele de la noi din țară care cultivă între 0 și 10 ha ar trebui să dispară, suprafețele rezultate să fie comasate, iar exploatații cu peste 1.000 ha, cu tehnologie avansată, să le ia locul.

În cadrul unei întâlniri pe care conglomeratul DuPont Pioneer a avut-o cu presa de specialitate, Cîrja a precizat că produsele inovatoare ale companiei pe care o reprezintă ajung și la fermele mici, însă materia-primă rezultată nu reprezintă lozul câștigător pentru procesatori.

„Ne dorim ca numărul 25 (n.r. - numărul de ferme care au peste 1.000 ha cultivate cu floarea-soarelui) să crească. Ne dorim ferme mari, cu tehnologie avansată, iar aceste 22.470 exploatații care cultivă între 0-10 ha cu floarea-soarelui ar trebui să dispară. Cultura de floarea-soarelui este o cultură tehnică. Nu putem face producții pe suprafețe de 10 ha. Dacă porumbul îl cultivăm pe lângă gospodării și hrănim porcii sau îl dăm la găini, floarea-soarelui trebuie vândută pentru ulei. Nu are altă utilizare. Și, atunci, nu avem de ce să cultivăm floarea-soarelui pe suprafețe foarte mici”, a precizat Maria Cîrja în cadrul Media Club DuPont Pioneer. „Noi nu ne adresăm numai celor 25 de ferme. Datorită echipei pregătite și numeroase și a produselor pe care le vindem, ele ajung inclusiv inclusiv la fermele mici. Că ne dorim noi să dispară aceste ferme mici, este important. Dar nu putem să-i lăsăm și atunci să aibă și ei acces la inovație și la produsele noi”.

Conform datelor prezentate de oficialul companiei, țara noastră are o productivitate la hectar care depășește cu puțin două tone de semințe de floarea-soarelui, în condițiile unei suprafețe totale aproximative de un milion de hectare însămânțate anual.

„Vă putem confirma că producția medie de floarea-soarelui, cea pe care noi o știm în acest moment, este de 2,1 tone la hectar. Se estima că fermierii români ar putea obține un surplus de 19,2 la sută pe fiecare hectar cultivat, în timp ce nivelul UE este de 10,1%”, a adăugat Maria Cîrja. „Noi, prin volumul de sămânță pe care îl vindem, ocupăm în acest moment 445.000 ha din total suprafață cultivată cu floarea-soarelui în România. Cea mai importantă zonă pentru cultura florii-soarelui este sud-estul României, dar și aici există o fluctuație a suprafeței. Ușoare creșteri se constată în Moldova. În Transilvania nu putem vorbi de floarea-soarelui; 16.000 ha nu reprezintă o suprafață. Constanță vedem în vestul țării și, bineînțeles, în partea de sud-vest – Oltenia. Centrul țării reprezintă, din nou, o zonă importantă, cu 168.000 ha cultivate anul trecut cu floarea-soarelui, în special în județele Giurgiu, Teleorman”.

Nu în ultimul rând, directorul de marketing al Pioneer a spus că prețul kilogramului de sămânță de floarea-soarelui a fost comercializat în 2016 la prețuri care au variat între 1,4 și 1,5 lei kilogramul, în creștere față de nivelurile înregistrate în 2010.

„Evoluția prețului la poarta fermei, la recoltare, în ultimii șase ani, începând din iulie 2010, putem vedea că aveam pe atunci cam 1,2 lei pe kilogramul de floarea-soarelui. Apoi, 2012 a fost anul în care floarea-soarelui a fost vândută cel mai bine, cel mai scump – 1,8 lei pe kilogram. În acest moment, avem în jur de 1,4 – 1,5 lei pe kilogram preț”, a conchis Cîrja.

Datele DuPont Pioneer relevă că, din punct de vedere valoric, piața oleaginoaslor din România se situează undeva la 1,5 miliarde de dolari anual, înțelegând aici cele trei culturi principale cunoscute: floarea-soarelui, rapiță și soia.

„Practic, este partea de venituri cea mai importantă a fermierilor din sudul României”, a afirmat Jean Ionescu, commercial unit manager RO&MD DuPont Pioneer.

Ucraina și Rusia sunt cele mai importante piețe mondiale pentru oleaginoase, dar strict în cazul Uniunii Europene (UE), țara noastră este jucătorul cel mai important.

Anual, hectarele alocate de România culturilor de oleaginoase sunt undeva între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată nu depășim 150.000 ha din cauză că nu avem un sistem de irigații care poate ajuta creșterea productivității la această cultură.

Din punct de vedere al afacerilor agricole din România, oleaginoasele au cea mai importantă parte a exportului, mai spun cei de la DuPont Pioneer.

Publicat în Cultura mare

Chiar dacă Legea 321/2009 (cunoscută sub numele de Legea Supermarketurilor) a fost modificată prin Legea 150/2016 și a intrat în vigoare din 18 iulie 2016, ea nu va produce niciun efect semnificativ până nu se va cădea de acord asupra normelor de aplicare, aprobate prin Hotărâre de Guvern (în afară poate de specificația că prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din cel de achiziție, adaosul comercial plus TVA), recunoaște secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Daniel Botănoiu, într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Oficialul guvernamental a spus că ministerul pe care îl reprezintă va face tot posibilul să emită cât mai rapid o HG, astfel încât reglementarea privind cele 51 la sută prezență a produselor de pe lanțul scurt pe rafturile supermarketurilor, cât și cea a etichetării să fie funcționale și pe deplin implementabile,însă chiar și așa, vorbim totuși de luni de zile până la transformarea în realitate a acestui deziderat.

Este dificil însă, spune secretarul de stat, în condițiile în care toți actorii din piață trebuie consultați, aceștia să-și dea acordul privind aceste norme, iar Comisia Europeană (CE) să fie de acord cu modificările legislative. El îi aseamănă pe fiecare cu un lacăt pentru care trebuie să ai cheia potrivită.

Oricum, spune el, se vor întreprinde toate eforturile, astfel încât inclusiv recomandările Comisiei să fie integrate în noua HG cât mai repede cu putință.

„Sunt (...) niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptate la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile, dăm normele”, a spus Botănoiu, nespecificând însă un calendar exact.

În opinia sa, Legea Supermarketurilor ar putea să producă efecte, cel mai devreme în două luni.

În ceea ce privește volatilitatea prețurilor produselor agroalimentare, Botănoiu îndeamnă la prudențialitate, asfel încât producătorii să nu cadă în capcana vânzărilor pe fugă, în condițiile unei piețe regionale pe care sunt prezenți jucători mari, de genul Rusiei, Ucrainei, Turciei, state care nu au interdicțiile pe care țările europene le au la inputuri, subvenții etc. El spune că investițiile neacoperite pentru majorarea producției pot plasa România în situația Noii Zeelande sau a Australiei, țări care au ajuns să vândă exploatații chinezilor, la pachet, cu tot cu animale, la prețul de 1.110 dolari hectarul.

Ca previziune de scurtă durată, Botănoiu spune că presiunea asupra grâului autohton va fi mare, în condițiile unor producții „interesante” ale Rusiei și SUA, dar și ale influenței negative pe care orzul îl are asupra grâului furajer și a porumbului.

„În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului”, a spus Daniel Botănoiu.

Nu în ultimul rând, secretarul de stat MADR a vorbit despre modificările aduse Legii 17/2014, cea mai importantă în opinia sa fiind cea legată de obligativitatea obținerii avizului tehnic din partea unei comisii de specialitate, de această dată formată la nivel județean.

„Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile”, a adăugat oficialul guvernamental.

Revista Fermierului: Când vom avea 51 la sută produse românești pe rafturile retailerilor?

Daniel Botănoiu: În forma sa actuală, Legea 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu specifică exact ca 51% produse românești prezente la raft, ci spune 51 la sută produse de pe lanțul scurt (n.r. - Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel putin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzator fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare). (...)

R.F.: Ne vorbiți „politically correct”, însă până la urmă consumatorul asta a cerut: produse românești la raft. Cât vom mai aștepta până vom vedea cele 51% produse de pe lanțul scurt în rețelele de retail? E nevoie de o altă lege? Funcționează ceva din Legea Supermarketurilor?

D.B.: Sunt șase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ, jumătate de an în care trebuie definit (...) un draft de (...) Hotărâre de Guvern. De aceea, îi invit pe toți actorii din piață, de la producător și până la consumatorul final (el este cel care plătește), la discuții. (n.r. - Art. II - Prevederile art. 10.3 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I – adică în 15 iulie 2016). Trebuie începută negocierea de maniera următoare: fiecărui actor în parte trebuie să îi fie prezentată situația în mod clar și complet, discutate toate aspectele cu acesta în mod individual, pentru că dacă vom face adunare generală, nu va ieși bine. (...) Noi trebuie să-i punem la masă pe toți, pentru că legea este importantă, este promulgată (...). Trebuie să fim cu toții atenți la norme.

Art. 16 din Legea 150/2016, care modifică Legea 321/2009, spune foarte clar că prevederile Art. 10.2 (etichetare) vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene (CE). Avem așadar la dispoziție trei luni de zile. Nu vom ajunge până acolo. Ne vom duce în dezbatere cu ele cât mai repede, astfel încât să putem promova HG mai rapid. Numai că, vreau să explicăm foarte bine ce înseamnă produsul românesc, ce înseamnă lanțul scurt, ce înseamnă adaosul comercial, ce înseamnă prețul de achiziție. În lege sunt trecute, numai că vreau să întrăm să le aprofundăm mai bine, astfel încât omul să se priceapă.

R.F.: Gurile rele spun că avem cel puțin o breșă în Legea 150/2016 de modificare a Legii 321/2009. Ca exemplu au dat zona Giurgiu, unde marfa de pe lanțul scurt poate însemna și de proveniență Bulgaria. Cum comentați?

D.B.: Nu poți face o delimitare pe o piață comună. Dacă eu discut de lanț scurt, spun produsul meu să ajungă rapid de la producător la consumator. Acum, sigur, eu caut să-mi creez avantajele pe care mi le cere de fiecare dată consumatorul, adică prospețime, preț rezonabil, poluare cât mai puțină (...). Dacă acesta decide să mănânce brânză adusă de acolo, eu n-am ce să-i spun. Numai că, acest drept de a utiliza definiția de produs românesc este un drept, nu o obligație. Asta vreau s-o precizăm mai clar în norme. Pentru că dacă eu am decis să pun produs românesc pe etichetă, sunt convins că laptele acela provine dintr-o fermă din România, este procesat într-o unitate din România și este procesat pe piața din România. Cu cât lanțul acesta este mai scurt de la producător la consumator, cu atât e mai bine.

R.F.: Legea 150/2016 a fost promulgată. Și totuși, când va fi ea funcțională? Cu riscul redundanței, când vom putea pune în aplicare normele despre care ne-ați vorbit, bineînțeles după sosirea răspunsului atât de așteptat de la Bruxelles?

D.B.: Această lege, proiectul, a fost deja transmis către CE; intențiile noastre. Până să fie promulgat actul normativ, noi l-am comunicat Comisiei. Le-am spus ce intenționăm să facem, astfel încât să nu creăm disfuncționalități în relația cu mediul concurențial etc. Însuși Consiliul Concurenței ne-a recomandat că este mai bine decât să folosim sintagma de „produs românesc”, adică marfă românească, mai bine cea de „produs provenit din lanțul scurt de producție”.

Sunt, de asemenea, niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptat la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile dăm normele.

R.F.: Cel mai devreme, când preconizați că vor apărea normele acestea?

D.B.: Dacă ar depinde numai de noi, am fi capabili să le punem la punct rapid. Problema este că sunt și celelalte ministere implicate, organizațiile producătorilor, organizațiile comercianților, cele ale consumatorilor. Nu vreau să „ardem” niște etape, după care să ne trezim cu nemulțumiți că n-au fost chemați la consultări. Chiar domnul Sorin Minea (n.r. - șeful Romalimenta) spunea că nu a fost invitat la discuții decât o dată. Nu vreau să facem greșeli. Normele sunt extrem de importante. Într-o exemplificare mai plastică, aici avem 13 lacăte. Fiecare lacăt reprezintă panificația, sectorul cărnii, legume-fructe, oleaginoase, cereale, lapte etc. Dacă tu nu găsești cheia potrivită în lacătul acela, nu se deschide. Lucrurile trebuie foarte bine așezate, foarte bine explicate, pe fiecare segment în parte. Unele sunt problemele legate de plățile la legume-fructe, alta e situația în cazul conservelor, vinurilor când acestea se pot duce la 30 de zile fără probleme. De asta n-aș putea da un termen în privința normelor.

R.F.: Nu este un calendar al adoptării acestor norme prin HG?

D.B.: Sigur. Calendarul întâlnirilor există. Ce ne facem însă când situația este de unu la unu? O organizație spune ceva, iar cealaltă altceva? Ministerul Economiei poate spune că într-un anumit loc ar putea fi unele lucruri forțate. Noi, de la MADR am putea contraargumenta și spune că dacă tot introducem subvenții în piață, am vrea să regăsim pe piață anumite produse. Așa ne cere cel care plătește subvențiile. El cere să găsească prospețime, suficientă marfă. Este oarecum falsă ideea asta că nu sunt în stare românii să producă suficientă marfă. Ei sunt în stare, numai că trebuie să aibă o predictibilitate.

Dacă i se spune unui producător de cartofi că un comerciant este dispus să-i achiziționeze toată materia-primă obținută la un preț care, cel puțin, să acopere costurile de producție și să se obțină și un minim profit, un leu spre exemplu, acest leu pe kilogramul de cartofi, că-i mult, că-i puțin, fermierul știe că vine la comerciant cu o cantitate care urmează să fie plătită. Astfel, producătorul se poate dezvolta și el, să facă o investiție, să-și păstreze locurile de muncă, activitatea. În prezent, un fermier produce tomate, dar nu i le cumpără nimeni. La anul mai produce? Nu. Și se spune apoi că românul nu produce... Incorect.

R.F.: Actul normativ va fi aprobat în mai devreme de un an de zile?

D.B.: Cu aplicabilitatea Legii Supermarketurilor prin norme? Da. Teoretic se poate rezolva și mai devreme. Depinde. CE ar putea spune că mai are nevoie de nu știu mai ce informație, clarificări. Luna august oricum este una închisă la Bruxelles și nu oferă nimeni răspunsuri.

Eu am interes la nivelul Ministerului Agriculturii să văd că producătorul își recuperează costurile de producție și că are un profit să poată continua activitatea. Să luăm un alt exemplu: dacă piața vinde consumatorului legume cu doi lei kilogramul, iar producătorul recuperează din piață doar un leu, diferența de la un leu la doi lei eu, ca stat, dacă vreau să-l mai mențin pe acel producător în mediul rural, dacă vreau locurile de muncă, dacă vreau să producă în continuare, trebuie să-i găsesc subvenție. De unde să fac eu rost de atâția bani? Doar guguștiucii nu-i subvenționăm, restul totul are subsidie. De unde să faci rost de bani să acoperi aceste disfuncționalități ale pieței? Din acest motiv căutăm piesele puzzle-ului pentru a le aranja în ordine.

R.F.: S-o luăm altfel: e funcțională în vreun fel legea 321?

D.B.: Fundamental, ea este o lege care schimbă un pic relațiile, pozițiile. Este o lege care depășește ca intensitate multe ale legi. Și asta pentru că, pe de-o parte ai producătorii și pe de alta ai comercianții; două forțe. Bine, unii mai fragmentați că asta este agricultura României și unii extrem de puternici pentru ei controlează piața.

R.F.: E ceva din această lege care produce efecte, acum?

D.B.: În Legea 150/2016 s-a spus clar: prețul la raft este format este prețul de achiziție, plus adaosul comercial și TVA. În acest adaos comercial, sigur că este discuția directă pe care o are producătorul/furnizorul cu retailerul. Acesta din urmă poate explica acea componență a adaosului: 10% s-ar putea duce către operațiunile normale cu furnizorul, iar din restul să se dezvolte. Într-adevăr, a existat discuția, ni s-a spus din partea retailerilor că nu se mai pot dezvolta pentru că, până la apariția legii, această dezvoltare apărea din acele adaosuri. E complicat să-i ceri unui producător sau consumatorilor din România să le ceri bani, tu, retailer, pentru a construi alte obiective. Te duci frumos la bancă, te împrumuți, e treaba ta. Sunt și lanțuri de magazine românești care asta fac: - se duc la bancă, se împrumută, îi plătesc omului marfa imediat; a venit cu zece lădițe, a plătit zece lădițe.

R.F.: Așadar, să înțelegem că e funcțională prevederea cu adaosul comercial?

D.B.: Până nu apar normele, nu; în două luni există posibilitatea. Trebuie făcută translația de la ce a fost până acum. Legea este foarte clară. Este funcțională. Acum lucrează. Produce efecte. Însă, prin Hotărârea de Guvern vor fi aduse definiții suplimentare, adică venim cu explicații suplimentare. Sigur, mâine, pe prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din prețul de achiziție, plus adaos, plus TVA, atât.

commodities dashboardPentru a discuta de un preț al cerealelor la nivel național, trebuie să te uiți la ceea ce se întâmplă în regiune

Revista Fermierului: Ce le recomandați producătorilor din sectorul agroalimentar românesc? Să fie prudenți sau să arunce tot ce au pe piață, sperând la profituri rapide?

Daniel Botănoiu: Vă răspund prin a vă da un exemplu de prudențialitate: Noua Zeelandă și Australia erau numărul unu în ceea ce însemna laptele de bovină, procesare, produse derivate etc. Noua Zeelandă avea orientate circa 30 de procente din PIB, numai către acest sector. În 2013 a venit China și a spus că are nevoie de 700.000 de tone de lapte praf pentru copii. Neozeelandezii au spus că vor produce cantitatea comandată. Aceștia au demarat investiții în sector, astfel încât să onoreze această cerere. Cutia de lapte praf pentru copii obținută și vândută chinezilor ulterior a fost însă cu 50 de dolari mai scumpă decât aceeași cutie care exista în magazinele din toată zona Oceaniei. Chinezul nu a zis nimic, le-a luat, le-a depozitat, nu le-a introdus în consum pentru că ar fi fost nevoiți să comande și anul următor, să se aprovizioneze.

În anii următori, 2014, 2015, China nu a mai făcut comandă către Noua Zeelandă, către Australia, pentru cantitățile astea de lapte praf. Au rămas oamenii cu 26 de miliarde bani împrumutați de la bănci, au rămas cu investiții, cu producții mari și fără piață. A venit chinezul către băncile care au dat bani cu împrumut și a întrebat dacă în Noua Zeelandă sau Australia există fermieri și companii procesatoare cu dificultăți. Ei s-au arătat interesați tocmai către aceste business-uri. Băncile și-au frecat mâinile și au spus da, luptându-se cu provizioane însemnate. Reprezentanții băncilor i-au chemat pe fermierii și producătorii cu datorii și i-au îndemnat să vândă rapid. Hectarul cu vaca pe el s-a cumpărat atunci cu 1.110 dolari. S-au cumpărat din 2015 și până acum 250 de mari ferme în Australia și Noua Zeelandă. Tocmai aceste greșeli nu trebuie să le repetăm noi.

R.F.: Care este evoluția prețurilor bunurilor de proveniență agricolă produse în România?

D.B.: Ca să poți să discuți de un preț la nivel național, trebuie să te uiți ce se întâmplă în regiune. Te-ai uitat în regiune, te uiți ce se întâmplă în zonă. Te-ai uitat în zonă, te uiți la nivel internațional. Și pentru a lega puțin de întrebarea dumneavoastră anterioară, să știți, China nu scoate niciodată pe piață stocul de porumb de 101 milioane tone. (...)

În bazinul Mării Negre, România și Bulgaria au aceleași restricții cu privire la producție, au aceleași restricții cu privire la utilizarea pesticidelor, aceleași restricții cu privire la ajutoarele de stat. Celelalte state, Ucraina, Rusia, Kazahstanul, Turcia nu au asemenea bariere. Prin ajutoare de stat, aceste țări susțin achiziția de inputuri fără niciun fel de problemă. De aceea, dacă ne uităm la nivelul producțiilor, Rusia și Ucraina au niște estimări interesante pe producțiile de grâu. SUA la fel. (...) Unde se văd scăderi, (...) în zona vest-europeană – Franța, Germania (...), nu atât din punct de vedere cantitativ, ci calitativ. Atunci, sigur, pe varianta asta, marele cumpărător, Egiptul, se va orienta către Bazinul Mării Negre, cu achiziții fie din Rusia, fie din România. Rusia are acea parte de amestec de grâu de primăvară din Kazahstan cu grâul lor, comun. Aici trebuie să ai niște indicatori importanți. Trebuie să ai gluten, deformare, indice de cădere. Dacă le ai pe astea, automat este un grâu de panificație care corespunde cerințelor.

În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului.

Important este ce se întâmplă și cu prețul petrolului care, la rândul lui, influențează piața oleaginoaselor și, în special, a soiei, a rapiței. Interesant a fost că producțiile scăzute de rapiță la nivel european a dus la menținerea prețului la un nivel constant.

R.F.: Cum arată producția de grâu din România, cantitativ și calitativ, de la an la an?

D.B.: Să nu ne facem griji. Din punct de vedere al necesarului de piață internă nu sunt probleme. N-aș putea să spun că este un grâu prost; el este în limite. Sunt zone din țară unde situația este similară cu cea a anului agricol trecut, chiar un pic mai bună, în alte zone însă, într-adevăr, a scăzut sub aceasta. Și aici nu mă refer la corpurile străine, umiditate, masa hectolitrică, ci mă gândesc la conținutul de proteină, la deformare etc. Sigur, poți avea o imagine asupra calității la 45 de zile de la recoltat.

R.F.: Ce noutăți mai aveți în privința modificării Legii 17/2014?

D.B.: Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile. Pe lângă acesta, comitetul va mai conține un reprezentant de la Consiliul Local, unul de la Prefectură, unul de la Ministerul de Finanțe, altul de la Direcția Agricolă Județeană, astfel încât să asigure partea de logistică, înainte de vânzare.

În momentul în care există intenție de vânzare, ea se comunică acestui comitet care ia în dezbatere solicitarea respectivă și spune da sau nu, decizie bazată pe anumite criterii. Spre exemplu, asemenea criterii ar putea fi: la nivelul județului, cel care cumpără, jumătate plus unu din activitatea sa să fie în domeniul agricol, nu ca în cazul celor care fac comerț cu lemn și după aceea cumpără terenuri și le țin nelucrate. De asemenea, să aibă cunoștințe tehnice. Cumpărătorului nu-i va spune nimeni să facă o facultate de specialitate, dar el trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre cum să folosească spre exemplu pesticidele. Nu vrem să ne trezim că acel cumpărător, neavizat, folosește un pesticid și omoară lumea sau poluează pânza de apă freatică. Va exista un acord cadru pentru emiterea avizului, semnat de niște miniștri: Interne, Cultură etc. Ceea ce am avut în drepturile de preemțiune trebuie protejat.

Publicat în Interviu

newsletter rf

Revista