Afişez elemetele după tag: straini - REVISTA FERMIERULUI

Ca urmare a deciziei Parlamentului ucrainean de miercuri, 13 noiembrie 2019, moratoriul privind vânzarea terenurilor agricole ar putea fi eliminat din octombrie 2020, însă doar după ce va fi supus votului pentru a doua oară pentru a intra în vigoare.

În forma actuală, propunerea legislativă stipulează că străinii nu vor putea achiziţiona terenuri arabile până în 2024, chiar dacă, zilele trecute, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că acest subiect ar trebui tranşat prin referendum, fără a avansa însă o dată anume.

Votul de miercuri din Rada a generat reacţii amestecate. Sute de protestatari, care au legătură cu partidele de opoziţie, s-au adunat în faţa Parlamentului, în timp ce, în interiorul legislativului, unii parlamentari au blocat, pentru un scurt interval de timp, podiumul.

Pe de altă parte, Bruxelles-ul a lăudat votul parlamentarilor ucraineni, subliniind că reforma trebuie să se bazeze pe statul de drept, transparenţă şi corectitudine.

2 200 de dolari hectarul

Proiectul de act normativ prevede un preţ minim de pornire pentru terenurile agricole, precum şi limite cu privire la suprafeţele de teren ce pot fi acumulate de o singură persoană sau entitate. În acest context, Ministerul Economiei din Ucraina estimează că un hectar de teren arabil ar putea costa 2 200 de dolari, în funcţie de regiune.

Decizia, una care este sprijinită de creditorii internaţionali ai Ucrainei, riscă totuși să declanşeze o reacţie politică negativă.

Potrivit vocilor autorizate ale Guvernului de la Kiev, măsura în cauză ar putea aduce un plus de 2-3% la creşterea Produsului Intern Brut (PIB) al Ucrainei în primul an de la adoptare.

Susţinătorii eliminării moratoriului afirmă că astfel vor fi deblocate oportunităţi semnificative pentru investiţii în agricultură într-o ţară care este deja unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de cereale.

Pe de altă parte, criticii avertizează că, astfel, oligarhii locali sau străinii vor putea să acumuleze suprafeţe mari de terenuri, pentru că vor putea să-i devanseze pe ucrainenii săraci la achiziţionarea de loturi.

Ucraina este a 44-a cea mai mare ţară din lume, dar în clasamentul ţărilor cu cele mai mari suprafeţe de terenuri arabile ocupă locul nouă, cu o suprafaţă de 32,5 milioane de hectare.

În acest moment, terenurile agricole din Ucraina sunt disponibile doar spre închiriere, ceea ce frânează investiţiile în sectorul agricol, devenit, în ultimii ani, unul dintre motoarele economiei ucrainene, generând 15% din Produsul Intern Brut şi 40% din exporturi.

Conform calculelor Băncii Mondiale, deschiderea pieţei terenurilor agricole ar putea contribui la o creştere suplimentară a PIB-ului de ordinul a 1,5 puncte procentuale timp de mai mulţi ani în această ţară care, în prezent, este una dintre cele mai sărace de pe bătrânul continent.

sursa: Reuters, Agerpres

Publicat în International

Din cauză că fermierii nu se înţeleg asupra plafonării suprafeţei la vânzare, proiectul Legii vânzării terenurilor este blocat în Comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor, potrivit afirmațiilor făcute marți, 15 octombrie 2019, de Sorin Roşu Mareş, secretar de stat în cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu ocazia unei conferinţe de specialitate.

„Este adevărat că se vinde teren, se vinde către străini, dar hai să vedem şi în momentul de faţă, că tot s-a vorbit despre Parlament, despre Comisia de agricultură. Într-adevăr, Legea vânzării terenurilor stă în Comisia de agricultură pentru că, în ultimele discuţii, nu s-au înţeles organizaţiile profesionale cu Parlamentul, cu ministerul, referitor la o plafonare la vânzare a suprafeţei. Aici stă toată discuţia. În rest, s-au înţeles pentru toate chestiunile care erau divergente. Şi au ajuns la plafonare. Marii fermierii îşi doresc, în continuare, să poată cumpăra teren mai mult, micii fermieri îşi doresc o plafonare pentru că nu au posibilitate să cumpere teren, aşa o suprafaţă mare, şi ajungem la a avea un conflict între fermieri, ceea ce nu este de dorit”, a mărturisit oficialul guvernamental.

Pe de altă parte, preşedintele Federaţiei Naţionale „Pro Agro”, Ionel Arion, a spus că, în unele comune, s-a ajuns la situaţia ca jumătate din terenul agricol din respectiva localitatea să fie cumpărat de un cetăţean din altă ţară.

„Astăzi, în România, sunt persoane care deţin jumătate dintr-o comună. O comună are între 3 000 şi 4 500 de hectare. Este imposibil să faci acolo un business ca orice om de afaceri te-ai duce, din moment ce jumătate din acea comună este deţinută de o persoană, iar acea persoană nu este român, este o familie din Danemarca, din Olanda, din Arabia Saudită, de unde vreţi dumneavoastră”, a spus Ionel Arion.

Luna decembrie 2019, decisivă

Alexandru Stănescu, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor, preciza, nu demult, într-un interviu, că modificările aduse Legii 17/2014 se află pe masa membrilor comisiei pe care o conduce de mai bine de patru săptămâni.

Situația este însă una de stagnare, în condițiile în care ambițiile politice și-au spus cuvântul prin subiectul plafonării achiziției suprafețelor de teren (500 ha în cazul persoanelor fizice, respectiv 1 000 ha în cazul societăților).

Chiar și așa, Alexandru Stănescu are încredere că actul normativ va fi aprobat până în luna decembrie.

La sfârșitul anului 2019, suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422 000 de hectare, fiind înregistrate 793 de persoane care utilizau aceste terenuri.

Cu privire la țara de provenienţă a cumpărătorilor, cele mai multe persoane erau din Italia - 194, Germania - 80 de persoane, Franţa - 33, Austria - 31 de persoane, Olanda - 28, Spania - 23, Belgia - 17, Danemarca - 16 şi Grecia - 10 persoane.

Publicat în Piata agricola

Străinii care vin să achiziționeze teren în România o fac pentru speculă, a declarat într-un interviu Alexandru Stănescu, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor, în contextul modificărilor aduse Legii 17/2014.

Din acest motiv, a mai adăugat el, terenurile trebuie neapărat desprinse de zona de speculă.

„Este vorba de modificarea Legii 17/2014. Lucrăm de un an şi jumătate pe aceste modificări. Nu dăm vina pe nimeni că am tărăgănat prea mult, dar în prezent i-am rechemat pe toţi care au participat de la început la discuţii şi mă refer la toţi jucătorii din piaţă implicaţi în această lege. Şi am găsit o formă. Ideea de bază este următoarea: terenul să fie desprins de zona de speculă. Aceasta este ideea cu care am plecat ca fond al legii. Străinii, dacă vin în România, nu vin să facă agricultură, dacă ar veni să facă agricultură nu ar fi nicio problemă, dar vin tot pentru speculă, şi aici nu ţinem cont de naţionalitate. În lege spunem: ca să demonstreze că nu vrea să facă speculă, trebuie să aibă cinci ani de zile sediul societăţii în România, dacă este societate, şi domiciliul, dacă e persoana fizică”, a spus parlamentarul român.

Un alt aspect pe care l-a menționat Stănescu a fost și acela al preemțiunii. În cadrul interviului, parlamentarul a precizat că s-a stabilit foarte clar cine are acces în primă instanță la achiziția de teren agricol: arendașul, coproprietarul, cei cu investiții pe suprafețele în cauză, precum și tinerii.

„Le punem pe câteva categorii, iar prima este legată de preemţiune. Am plecat, cum este şi normal, de la zona de comasare, adică să fie arendaşul şi coproprietarul primul, pe urmă dăm drumul la cei care au investiţii pe anumite terenuri, este normal să poată şi ei să cumpere terenurile dacă au investiţii şi,astfel, i-am trecut la rangul II de preemţiune. Urmează tinerii fermieri la rangul III. Mulţi ziceau să trecem tinerii pe primul loc şi, cu toate că sunt de acord să aibă dreptul acesta, vorbim iarăşi de faptul că, sub masca tinerilor, poate fi şi multă speculă. A doua categorie este legată de cine cumpără terenul. Trebuie să fie agricultor, să facă agricultură. Dacă e societate comercială, 75% din cifra de afaceri trebuie să fie obţinută din agricultură, iar dacă este persoană fizică să aibă cel puţin cinci ani de experienţă în agricultură. Pentru tineri, vorbim de cel puţin un an. Categoria a treia este legată de domiciliu, iar dacă vorbim de persoană juridică am extins, inclusiv la acţionari, la cel puţin cinci ani, perioada în care să aibă domiciliul pe teritoriul ţării. A patra categorie se referă la cei care vor să revândă terenurile. Astfel, într-o perioadă de opt ani de zile de la cumpărare, să plătească un impozit de 80% pe diferenţa preţului dintre cumpărare şi a celui de vânzare, diferenţa pe grila notarială. Acest lucru l-am introdus în lege tot pentru a bloca specula. Acelaşi lucru l-am trecut şi pentru societăţi. Am ales noi un procent, dacă peste 25% din capitalul social sunt terenuri agricole şi vrea să-şi vândă acea suprafaţă de peste 25%, de asemenea, să fie impozitată tot aşa cu 80% din diferenţa de preţ. Deci, sunt nişte restricţii pe care le-am impus în lege, în speranţa că nu va mai fi permisă specula cu terenurile agricole. Aceste condiţii se vor aplica numai după intrarea legii în vigoare, nu e nimic retroactiv”.

Parlamentarul a mai povestit că modificările aduse Legii 17/2014 se află pe masa membrilor comisiei pe care o conduce de mai bine patru săptămâni. Situația este însă una de stagnare, în condițiile în care ambițiile politice și-au spus cuvântul prin subiectul plafonării achiziției suprafețelor de teren (500 ha în cazul persoanelor fizice, respectiv 1 000 ha în cazul societăților).

Chiar și așa, Alexandru Stănescu are încredere că actul normativ va fi aprobat până în luna decembrie.

La finele anului trecut, suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422 000 de hectare, fiind înregistrate 793 de persoane care utilizau aceste terenuri.

Cu privire la țara de provenienţă a cumpărătorilor, cele mai multe persoane erau din Italia - 194, Germania - 80 de persoane, Franţa - 33, Austria - 31 de persoane, Olanda - 28, Spania - 23, Belgia - 17, Danemarca - 16 şi Grecia - 10 persoane ș.a.m.d.

sursa: Agerpres

foto credit: Facebook, Alexandru Stănescu

Publicat în Piata agricola

Potrivit Agerpres, la finele anului trecut, suprafaţa de teren agricol exploatată de persoane fizice şi juridice străine era de 422.000 hectare, fiind înregistrate 793 de persoane care utilizau aceste terenuri, conform datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Din punctul de vedere al provenienţei, cele mai multe persoane erau din Italia - 194, Germania - 80 de persoane, Franţa - 33, Austria - 31 de persoane, Olanda - 28, Spania - 23, Belgia - 17, Danemarca - 16 şi Grecia - 10 persoane etc.

În prezent, la nivelul Parlamentului se află o iniţiativă legislativă care va reglementa vânzarea terenurilor agricole în România şi care vizează modificarea şi completarea Legii nr. 17/2014. Aceasta a fost transmisă pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, în vederea exercitării controlului parlamentar şi a finalizării procedurii parlamentare.

România deţine o suprafaţă agricolă totală de 14.630.072 hectare, din care în proprietate privată 13.699.725 ha (93,6%), în timp ce suprafaţa arabilă este de 9.395.303 hectare, din care în proprietate privată 8.940.204 hectare (95,1%).

Publicat în Știri interne

Piedicile legislative introduse de Ungaria în ceea ce privește cumpărarea de terenuri arabile de către resortisanții străini din alte state membre ale blocului comunitar încalcă drepturile de bază prevăzute de legislaţia europeană, a decis marţi, 21 mai 2019, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), anunță Bloomberg.

„Ungaria nu şi-a îndeplinit obligaţiile care decurg din principiul liberei circulații a capitalului şi a prevederilor referitoare la dreptul de proprietate, asumate în conformitate cu legislaţia blocului comunitar”, a decis CJUE.

Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) nu poate fi contestată.

În urmă cu doi ani, Comisia Europeană (CE) a chemat în instanță statul maghiar, pe motiv că autorităţile de la Budapesta au adoptat norme care restricţionează, în mod ilegal, drepturile investitorilor străini de a achiziţiona terenuri arabile şi afectează valoarea investiţiilor lor. Cazul datează din 2014, atunci când Executivul comunitar a trimis Ungariei o scrisoare de notificare oficială, urmată, un an mai târziu, de o opinie argumentată în care a cerut Ungariei să îşi modifice legislaţia în linie cu legislaţia UE.

În anul 2013, Ungaria a adoptat un act legislativ conform căruia dreptul de uzufruct asupra terenurilor agricole din Ungaria poate fi acordat sau menţinut numai persoanelor care au legături de familie cu proprietarul terenului agricol respectiv. Conform acestui act legislativ, dreptul de uzufruct al unei persoane care nu are astfel de legături de familie cu proprietarul poate fi anulat începând cu data de 1 mai 2014.

În replică, CE a apreciat că, prin anularea drepturilor de uzufruct, Ungaria a încălcat principiul liberei circulaţii a capitalului şi drepturile de proprietate. Conform vocilor autorizate ale Executivului comunitar, contractele originale erau supuse unei perioade de tranziţie de 20 de ani, ceea ce înseamnă că urmau să expire la 1 ianuarie 2033, iar noua lege a eliminat această perioadă, ceea ce înseamnă că toate contractele investitorilor au fost încheiate la 1 mai 2014, fără despăgubiri.

„Deprivarea de proprietate” prevăzută în legislaţia ungară contestată „nu poate fi justificată pe motiv că este în interesul public şi nici prin orice aranjamente prin care o despăgubire corectă este plătită la timp”, a decis CJUE.

Sursa informației: agenția Agerpres

Foto credit: Piero Lusso

Publicat în International

Do Investment AG, compania care se ocupă de investiţiile unor familii bogate din Germania, printre care se numără şi cele ale descendenţilor producătorului de avioane Claude Dornier, acaparează pământ în România de mai bine de mai bine de un deceniu, o soluție, cred investitorii, de a contracara dobânzile reduse oferite de bănci, este anunțul făcut recent de Bloomberg, agenție citată de Agerpres.

Conform analiștilor, primele investiţii în terenuri arabile ale Do Investment au fost făcute în România în urmă cu 13 ani. În anul 2016, au fost făcute achiziţii de terenuri în Uruguay, noi contracte urmând să fie încheiate în lunile următoare.

România şi Uruguay-ul oferă nu doar preţuri scăzute la terenuri arabile, cât şi un sol fertil şi o climă favorabilă, ceea ce le face pieţe atractive, afirmă specialiștii din piață. În plus, nu există bariere pentru intrarea investitorilor.

„În multe ţări, investitorilor nu li se permite să deţină un teren arabil în proporţie de 100%”, preciza Dirk Ruettgers, directorul Do Investment AG.

Există însă şi unele dezavantaje, subliniază Andreas Esser, director general la brokerul german de terenuri Greif & Meyer.

„Terenurile agricole sunt o alternativă sigură de investiţii, în special în Europa Occidentală. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte România, unde am avut odată afaceri, am văzut o anumită reticenţă din partea clienţilor din cauza instabilităţii politice persistente şi a cazurilor de expropriere din trecut”, a precizat Andreas Esser.

În ultimele două decenii, apetitul pentru terenuri agricole a luat amploare. Investitorii încearcă astfel să cumpere active pentru a se proteja de inflaţie şi recesiune. Ruettgers, care descrie investiţiile în terenuri arabile drept un instrument verificat de protejare împotriva crizei, a subliniat că mizează pe un randament de şase până la nouă procente pe an.

„Populaţia creşte, terenul se împuţinează, iar cererea de alimente este în creştere”, a menționat Dirk Ruettgers, citat de agențiile de presă.

Ideea de a investi în terenuri arabile a apărut când familia lui Silvius Dornier a decis să vândă acţiunile pe care le deţinea la constructorul de avioane Dornier-Werke şi să gestioneze activele printr-o companie de investiţii. Ulterior, în 2005, a fost înfiinţată compania Do Investment sub forma unui asset manager indepedent care, în prezent, gestionează active în valoare de 350 de milioane de euro.

Legea 17/2014 și bătutul pasului pe loc

O mai veche discuție privind posibilitatea îngrădirii accesului resortisanților străini la înstrăinarea terenurilor agricole românești, aspect reglementat în oarecare măsură printr-o lege votată în urmă cu patru ani, ar urma să ia o nouă turnură, potrivit noilor amendamente aduse proiectului de act normativ (Plx – 336/2018) de modificare a Legii 17/2014, aflat în prezent în Camera Deputaților.

În data de 19 septembrie 2019, Camera Deputaților primea un punct de vedere de la Guvernul Româniai (nr. 10991/19.09.2018) prin care Executivul își exprima susținerea adoptării acestei inițiative legislative sub rezerva însușirii propunerilor și observațiilor.

Una dintre ele prevedea că străinii ar trebui să aibă domiciliul în România timp de cinci ani, înainte de a putea cumpăra pământ, respectiv dacă vor exista doritori de achiziție de teren arabil românesc prin terți, și aceia, inclusiv societatea comercială, va trebui să aibă o vechime de cinci ani, istoric în agricultura românească.

Conform statisticilor publicate în luna martie 2018 de Eurostat, Olanda a avut în anul 2016 cel mai ridicat preţ din Uniunea Europeană la achiziţionarea unui hectar de teren arabil (63.000 de euro), în timp ce România este ţara cu cel mai ieftin teren arabil (în medie, 1.958 de euro).

Publicat în Piata agricola

În contextul unei discuții privind achiziția terenurilor agricole de către resortisanți străini cu bani de la băncile românești, vicepreședinta CEC Bank, Mihaela Popa, a declarat că prețul mediu al unul hectar ar fi, în prezent, de 1.958 de euro. Replica secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Daniel Botănoiu, nu s-a lăsat așteptată, acesta precizând că nu crede că media vehiculată de reprezentanta CEC reprezintă un preț care să evidențieze ceea ce se întâmplă în realitate pe piața funciară a României.

În cadrul conferinței PRIA Agriculture care a avut loc joi, 22 martie 2018, la București, Popa a recunoscut că are și o statistică din care reiese că terenul arabil comasat ajunge chiar și la 10.000 de euro hectarul, precum și că instituția pe care o reprezintă nu a semnat contracte de credit pentru achiziția terenurilor cu cetățeni străini.

„Pentru teren agricol, la cetățeni străini, CEC Bank nu a dat; nu avem cetățeni străini care au cumpărat teren agricol cu credite de la CEC. Avem cetățeni români care au cumpărat”, a răspuns Popa unei întrebări venite din auditoriu. „Prețul mediu al terenului agricol în România este de aproximativ 1.958 de euro la hectar. (...) Dintr-o statistică, în acest moment, știu că hectarul de teren arabil care este compactat a ajuns să coste între 6.000 și 10.000 de euro, comparativ cu Olanda, unde este 68.000 de euro hectarul, sau Italia, unde a ajuns la 108.000 de euro hectarul”.

În replică, secretarul de stat a precizat că media vehiculată de reprezentanta CEC Bank nu reprezintă un preț conform cu realitatea, nici măcar în zonele sărace ale țării.

„Eu nu cred, dar, mă rog, dacă sunt date statistice, pot să le rumeg, însă nu așa, cu plăcere. Eu nu cred că este un preț care, într-adevăr, evidențiază ceea ce se întâmplă în realitate, dar, mă rog... Sunt date statistice, le luăm ca atare. Sigur, eu n-am văzut la mine în zonă, fiind agricultor, să fie terenul la 1.958 de euro, astăzi. Și sunt dintr-o zonă unde este sărăcie și folclor. Dacă v-am spus asta, înseamnă că știu foarte bine cât este prețul terenului într-o zonă bogată. Dacă nu există într-o zonă săracă media aceasta, cred că nici într-o zonă bogată nu poate fi în discuție”, a conchis pe acest subiect Daniel Botănoiu.

„Tendința de comasare a terenurilor continuă și forțează creșterea prețurilor”

Din datele agregate de unul dintre cei mai mari integratori de pe piață – Agricover –, fermierii din România dețin în proprietate în medie doar 10-15 la sută din terenul lucrat, restul fiind arendă. Tendința este de concentrare a suprafețelor, astfel că exploatațiile mari le acaparează pe cele mici.

Gradul de îndatorare a fermierului este și el în creștere, la fel și costul creditării și cel al dobânzii, în ciuda producțiilor bune înregistrate, ceea ce va conduce la îngreunarea accesului la creditare în viitor.

Totodată, analiștii companiei citate spun că încă există un decalaj mare între prețul terenului arabil în România și prețurile din Europa de Vest. Mai mult, tendința de comasare a terenurilor continuă în România și forțează majorarea prețurilor de achiziție. Chiar și așa, preferința „culturală” a producătorilor agricoli români de a investi excesiv în achizițiile de teren există și rămâne valabilă și pe viitor.

În perioada 2015-2016, au fost tranzacționate anual în jur de 100.000 de hectare de teren, dintr-un total de 9 milioane suprafață agricolă, valoarea anuală a tranzacțiilor fiind de aproximativ două miliarde de lei.

Străinii par a deține circa 20 la sută din totalul terenului cu destinație agricolă, o parte fiind investiții speculative, iar cealaltă parte ferme/teren utilizat efectiv în producția agricolă.

Publicat în Piata agricola

Atât Constantin Duluțe, acționarul majoritar al Agricost SA cu 99% din total (restul de 1% fiind în portofoliul unei companii conduse tot de acesta), cât și Cătălin Gheorghe Bologa, directorul general al Agenției Domeniilor Statului (ADS), au declarat în exclusivitate pentru Revista Fermierului că nu există vreo intenție de preluare de către un fond de investiții străin/un român în numele unei astfel de entități a societății care administrează o exploatație agricolă de 57.000 de hectare, formată în jurul unor terenuri luate în concesiune de la ADS în Insula Mare a Brăilei (IMB).

Că nu știu nimic despre această intenție despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă în presă au confirmat telefonic pentru Revista Fermierului atât ministrul Agriculturii, Petre Daea, cât și secretarul de stat al MADR, Daniel Botănoiu. Presa locală din Brăila (și nu numai) a preluat informațiile-bombă dintr-un articol publicat la finele lunii decembrie a anului trecut în jurnalul de tranzacții mirsanu.ro, potrivit cărora un fond suveran de investiții din Abu Dhabi s-ar pregăti să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni al unuia dintre cei mai mari jucători din agribusiness-ul românesc, în cadrul unei tranzacții estimate până la 270.000.000 de euro.

În plus, decizia de a publica acest articol menit să facă lumină în noianul de informații din piață s-a bazat și pe detaliile primite de noi, pe surse, în urmă cu 24 de ore, dar și în 11 ianuarie 2018, informații conform cărora un fost manager de top al unei mari companii de agribusiness face demersuri de due dilligence pentru achiziția pachetelor majoritare ale unor mari exploatații din România (Agricost, respectiv Intercereal), respectiv că ar prelua poziția actualului administrator Agricost, Lucian Buzdugan. Mai mult, că Agricost ar fi fost deja vândut a fost informația zilei de miercuri, 21 februarie 2018, una confirmată la finele unei conferințe de presă chiar de către șeful unei mari organizații profesionale din agricultură.

Pentru corecta informare a publicului cititor, acționarul majoritar al Agricost a precizat totuși pentru publicația noastră că are în vedere eventuale parteneriate cu investitori străini/români (în numele acestora) pentru a atrage diverse capitaluri, dar nu că ar lua în calcul vânzarea de pachete majoritare de acțiuni ale companiei sale.

Nevoia de dezvoltare, implicit de linii de creditare, a Agricost este clară, fapt relevat inclusiv de contractarea de societate de la EximBank - S.A. a unei scrisori de garantie bancară în valoare de 100.000 de lei, cu o perioadă de valabilitate începând cu ianuarie 2018, conform Hotărârii nr. 22 din data de 20 decembrie 2017 a adunării generale extraordinare a asociaților.

„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni/acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, a precizat Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”

El a mai precizat că nu știe care este motivul din spatele acestor zvonuri lansate în piață și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.

„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, a conchis Constantin Duluțe.

„Nu ne putem da un astfel de acord”, Bologa, ADS

Pe lângă punctul de vedere al șefului Agricost, cel al ministrului Daea, cât și al secretarului de stat Botănoiu, directorul general al ADS a confirmat și el pentru Revista Fermierului că nu este la curent de existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.

„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și cu asta-basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.

În ceea ce privește zvonurile lansate în piață, Bologa a mai precizat că unele informații vehiculate „sunt mai corecte, altele mai puțin corecte”.

„Știm cum este piața informațiilor”, a conchis acesta.

Informația privind preluarea Agricost ar proveni din piața de fuziuni și achiziții. Sorin Dogaru, în locul lui Lucian Buzdugan?

MirsanuÎn data de 21 decembrie 2017, jurnalul de tranzacții mirsanu.ro vehicula informația potrivit căreia un fond suveran de investiții din Abu Dhabi s-ar pregăti să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni al unuia dintre cei mai mari jucători din agribusiness-ul românesc, în cadrul unei tranzacții estimate până la 270.000.000 de euro. Pe lângă brandul Intercereal, cel mai des menționat de autor era însă numele Agricost.

„O companie în spatele căreia se află un fond suveran de investiții din Abu Dhabi este aproape de a semna achiziția unuia dintre principalii jucători locali din agricultură, potrivit informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții mirsanu.ro”, se preciza în articol. „Surse din piața de fuziuni și achiziții estimează că tranzacția ar putea ajunge până la 250 - 270 mil. euro. Ținta de achiziție ar putea fi grupul Agricost Brăila, controlat de către omul de afaceri Constantin Duluțe. (...) Investitorul care poartă negocierile de achiziție are în spate unul dintre fondurile de investiții suverane ale emiratului Abu Dhabi, susțin sursele citate, care adaugă că este vorba despre un acționar al grupului bancar italian UniCredit, care deține a cincea bancă din România”.

Conform aceluiași articol de presă, în acest caz ar fi vorba despre fondul suveran Mubadala, un gigant global cu active totale sub administrare de peste 126,7 miliarde USD, care are în portofoliu parteneriate și investiții în diferite sectoare la UniCredit, managerul global de investiții Carlyle (activ în România în sectorul de explorare și producție din Marea Neagră), Borealis, OMV (în România prin Petrom), EDP (activ în România în sectorul energiei eoliene), CEPSA, BP, Investcorp sau compania aerospațială Virgin, fapt infirmat pentru noi chiar de către Duluțe.

„Mubadala a fost creată ca o platformă globală de investiții pentru a realiza viziunea celui considerat a fi părintele Emiratelor Arabe Unite, șeicul Zayed bin Sultan Al Nayhan”, se mai scria în articolul publicat de portalul mirsanu.ro.

Deocamdată, nimeni nu știe cine este personajul care ar negocia în numele străinilor. Ce poate fi precizat până la acest moment este faptul că surse apropiate publicației noastre mărturiseau la mijlocul lunii ianuarie a.c. că locul vestitului Lucian Buzdugan ca administrator al Agricost avea să fie luat de Sorin Cezar Dogaru, fost manager general al diviziei de agricultură InterAgro.

Contactat telefonic de redacția noastră, Dogaru dezmințea însă informația la acea dată.

„Nu, nu ați auzit bine, absolut deloc (n.r. - că ar prelua locul lui Lucian Buzdugan). Dezmint informația. Mie nu-mi place să apar prin ziare, prin reviste, cu chestii din acestea. Ați auzit greșit”, a afirmat Sorin Cezar Dogaru la acea vreme.

Potrivit M.Of. 625 din 14 februarie 2018, Societatea Agricost – S.A. transmitea o notificare către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea depunerii textului actualizat al actului constitutiv al societății comerciale Agricost – S.A. și care a fost înregistrat sub nr. 2658 din 05 februarie 2018, fără însă a preciza ce anume s-a hotărât în textul actualizat și numărul hotărârii.

În precedenta ediție a M.Of. 623 din 13 februarie 2018. modificările erau precizate însă în mod clar, și anume că acționarii aprobă completarea obiectului secundar de activitate al societății cu codul CAEN "8559 - Alte forme de învățământ n.c.a.”, actualizându-se astfel actul constitutiv al societății „conform modificărilor aduse prin prezenta hotărâre”, în speță hotărârea 1 din data de 30 ianuarie 2018.

Duluțe pentru Revista Fermierului, în 2017: „Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole”

Ca și în cazul lucernei produse în Insula Mare a Brăilei (IMB) și exportate în mare parte în țări din Orientul Mijlociu (circa 35.000 de tone), și în cel al grâului produs de Agricost circa 80 la sută din totalul obținut este comercializat peste graniță, a precizat pentru publicația noastră șeful companiei, Constantin Duluțe, cu ocazia Zilei Câmpului care a avut loc la centrul de excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

Ca urmare a cererii tot mai mari de grâu cu un grad înalt de proteină, solicitare venită din partea traderilor, agronomii din IMB au adaptat tehnologia și au trecut la fracționarea azotului.

„Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole. O parte din ele rămân pentru consum intern, iar o parte pleacă la export. (...) Reușim să obținem un grâu de foarte bună calitate. În ultimul timp, marii cumpărători ridică problema proteinei. De aceea, am fost nevoiți să schimbăm tehnologia – fracționarea azotului – care contribuie la creșterea procentului de proteină din grâu. Piața românească, industria românească, nu are capacitatea de a absorbi întreaga cantitate. Ca urmare, ca și în cazul lucernei, și în acest caz facem export. Comercializăm peste graniță 80 la sută din grâul obținut”, a mai declarat, pentru Revista Fermierului, Constantin Duluțe.

În ceea ce privește politica investițională a Agricost, Duluțe a precizat că în ultimul an s-au băgat bani în instalații de dedurizare a apei, într-un centru de distribuire a hranei pentru muncitori, dar și într-o stație de deshidratare a lucernei.

„Politica firmei noastre este de a investi încontinuu, astfel încât să ne menținem la nivelul la care am ajuns și, de ce nu, să ne depășim condițiile în care la momentul acesta lucrăm. În anul care a trecut, un obiectiv principal de investiții a fost construirea a 30 de stații de dedurizare a apei, în așa fel încât să reducem cantitatea de substanțe la hectar și cantitatea de apă pe care o administrăm. Bineînțeles, îmbunătățim și calitatea apei pe care noi o folosim la tratamentele fitosanitare. De asemenea, pentru oameni, am investit un centru de distribuire a hranei. Mai exact, am externalizat pregătirea mâncării pentru 1.000 de persoane. De aici, hrana pleacă spre punctele de lucru în caserole, în așa fel încât fiecare salariat să primească această mâncare proaspătă și într-un timp util, rezonabil”, a mărturisit Duluțe. „An de an, gândim noi scheme pentru a crește valoarea adăugată a producției, iar fabrica de deshidratare a lucernei face parte din această gândire a noastră. O investiție atât de mare nu este la îndemâna oricărui fermier, având în vedere că ne-a costat peste 13 milioane de euro (n.r. - în condițiile unei cifre de afaceri anuale de 77 milioane euro). Aceasta se va amortiza într-un timp destul de lung. Obținem însă o lucernă de calitate foarte bună, având în vedere că procentul de proteină la marfa pe care noi o livrăm depășește 22 la sută, ceea ce este mult mai mult decât produce soia. O a doua problemă este că faptul că zootehnia din România nu este dezvoltată, că nu avem putere de cumpărare pentru lucernă pe piața internă, fapt pentru care suntem nevoiți să facem export în țările din Orientul Mijlociu”.

Conform precizărilor șefului Agricost, în cadrul companiei lucrează 1.000 de oameni, angajați care „au niște salarii decente”.

„Acești o mie de oameni, la rândul lor, au acasă de întreținut o familie cu două și trei persoane. Asta înseamnă că noi asigurăm un trai decent la peste 3.000-4.000 de oameni din județ”, a conchis Constantin Duluțe.

Întrebat fiind de un jurnalist Revista Fermierului câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.), conform declarațiilor eurodeputatului PPE, Daniel Buda.

„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, a declarat Buda, citat de agenția națională de presă Agerpres.

Până la momentul publicării articolului, cei de la serviciul de presă al Mubadala Investment Company, din Abu Dhabi, UAE, nu au dat curs solicitării noastre de a primi informații lămuritoare.

Publicat în România Agricolă

În cadrul unei conferințe de presă pe care europarlamentarul PPE, Daniel Buda, a susținut-o marți, 13 februarie 2018, la Bistrița-Năsăud, acesta a afirmat, citat de Agerpres, că primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.).

„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, a declarat Buda, citat de agenția națională de presă.

Potrivit afirmațiilor sale, nu mai puțin de 43 la sută din suprafața agricolă de la noi din țară se află, sub o formă sau alta, în proprietatea străinilor. Amploarea pe care a luat-o această situație neplăcută, în viziunea sa, i-ar transforma pe români în „căpșunari la ei acasă”.

„România este dată ca exemplu în Parlamentul European, cu vânzarea terenurilor: 43% se află în mâinile străinilor. Sunt profesor de drept, vă spun aşa: eu sunt proprietar pe acel teren, astăzi produc pe acel teren ce vreau, dacă vreau. (...) Dar de mâine, nu mai produc nimic în România şi mănânci numai de la mine din Germania sau din Olanda, sau din alte state. Aici este problema, faptul că acest teren va rămâne în nelucrare, pe deoparte, şi o să mănânci numai ce îţi dau eu, de dincolo. Şi nu poţi să intri pe terenul respectiv, pentru că eu sunt proprietar pe acel teren. (...) O să devenim căpşunari la noi acasă în scurt timp, pentru că sunt unii care fac şi investiţii pe chestiunea asta”, a afirmat Daniel Buda.

Interpelat de jurnaliști dacă un act normativ de reglementare (n.r. - cum s-a vrut să fie și Legea 17) nu ar putea declanşa procedura de infringement faţă de România, cum este cazul Ungariei, eurodeputatul a răspuns că se poate prelua un model restrictiv, care se aplică în statele europene vestice, pentru a nu exista reproşuri la adresa României.

„No, şi? (...) Păi dacă în Franţa, ca să cumperi un teren agricol, trebuie să stai 10 ani în zona respectivă, trebuie să fii căsătorit cu o franţuzoaică, trebuie să demonstrezi că eşti fermier activ, eu nu fac altceva decât să preiau condiţiile din Franţa şi să le pun în România. Nu trebuie să reinventez roata. Şi atunci o să vedeţi că nu o să se mai poată cumpăra terenul aşa cum se cumpără acum, pentru speculă. Trebuie să iau un model care mi se pare mie cel mai eficient şi, aş spune, cel mai restrictiv, până la urmă, pe care să îl import încoace. Cine va putea să îmi reproşeze mie, de exemplu, că am importat modelul francez, care este în funcţiune şi care este bine merci?”, a mai spus Buda.

Întrebat fiind câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Daniel Buda este un politician român, parlamentar, deputat de Cluj din 2004 ales pe listele PD, care a devenit ulterior PDL. Acesta a fost reales în 2008 în circumscripția electorală nr. 13 (Cluj), colegiul uninominal nr. 2, Cluj-Napoca, în legislatura 2008-2012 ocupând funcția de președinte al Comisiei Juridice, de Disciplină și Imunități din cadrul Camerei Deputaților din Parlamentul României. În legislatura 2004-2008, Daniel Buda a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Muntenegru, Republica Slovenia, Republica Panama și Statul Plurinațional Bolivia. În legislatura 2008-2012, Daniel Buda a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Ungaria și Republica Arabă Egipt.

Europarlamentarul este absolvent al Facultăţii de Zootehnie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, al Facultăţii de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai şi doctor în Filosofie al aceleiaşi universităţi.

Publicat în Ultimele noutati

În urma unei laborioase activități detectivistice, adunând informații din mai multe zone, producătorul agricol teleormănean Marian Popa, deținător al unei ferme care exploatează circa 1.500 ha de teren arabil, a aflat că în spatele multor „investitori” români, dar mai ales străini, se ascund „grei” care provin din fosta Uniune Sovietică.

Comentariul a fost făcut de Popa în contextul unui interviu realizat de publicația noastră cu domnia sa la evenimentul de lansare a hibrizilor de porumb Artesian, dezvoltați de compania Syngenta.

La întrebarea dacă ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, va putea să se țină de promisiune și să comunice public, în următoarele două luni, cât teren agricol se află în proprietatea străinilor, Popa a precizat că nu crede că se va ajunge la vreun rezultat.

„Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică”, a afirmat fermierul teleormănean.

Reamintim că întrebat fiind câte din cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni de zile să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR la o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Pe lângă altele, în cadrul interviului, administratorul SC Polirom Prod SRL din localitatea Scurtu Mare, județul Teleorman, și președintele Terenord Cooperativa Agricolă a mai spus că apa pentru irigat se află la doar 100 de metri de ferma sa, singura problemă fiind aceea că nu are acces la ea deoarece barajul este concesionat piscicultorilor, iar porumbul său „moare de sete”.

Despre producții, traderi, țepe date de unii achizitori neserioși micilor fermieri, randamente și producții valorificate prin cooperativă, în cele de mai jos.

Revista Fermierului: Ce suprafață arabilă utilizați în momentul de față în procesul anual de însămânțări? De asemenea, în prezent, care este structura culturilor din ferma dumneavoastră?

Marian Popa: Lucrez aceeași suprafață ca și anul trecut, și anume aproximativ 1.500 de hectare. N-am avut în intenție să mă extind, însă dacă va fi loc, poate, dar foarte puțin, este suficient pentru o fermă de familie din punctul meu de vedere. Revenind însă, din acest total de circa 1.500 ha, aproape 400 de hectare sunt în proprietate, iar restul de 1.100 ha, în arendă.

În ceea ce privește însămânțările, în toamna lui 2017 am semănat 600 ha cu grâu, 300 de hectare însămânțate cu rapiță, porumb am pus pe 280 ha, iar floarea-soarelui pe circa 220 de hectare. De menționat este faptul că grâul semănat anual este de sămânță. Obțin dublu la valorificare și este suficient pentru mine pe această zonă.

R.F.: Din punctul de vedere al arendei, proprietarii de teren cu care ați semnat contracte sunt mulțumiți în momentul de față? Care este media cantităților sau plăților efectuate către arendatori?

M.P.: Din fericire, aproape toți proprietarii de teren doresc să încaseze arendă sub forma banilor și nu în produse. Arendatorii cu care am semnat contracte sunt în general proveniți de la oraș și nu au ce face cu materia primă obținută de noi în fiecare an agricol. Ca exemplu, noi am acordat la finele campaniei de anul trecut aproximativ 530 de lei pe hectar. Asta înseamnă o cantitate de peste 800 kg de grâu Arenda a crescut în general în România, în ultima perioadă. Asta, ca urmare și a concurenței dintre fermieri. Toți vor să se extindă. De asemenea, în ultimii patru-cinci ani, producțiile au permis obținerea unor cantități mai mari de cereale.

R.F.: Aveți în vedere să vă extindeți?

M.P.: Am o relație foarte bună cu toți arendatorii. Este și o tendință. Unii vor să vândă în continuare suprafețele. Eu sunt pregătit să mențin această exploatație la suprafața la care a ajuns și nu forțăm pe nimeni să vândă. Dacă vor să o facă totuși, avem dreptul de preemțiune.

R.F.: Pe ce baze faceți calculul arendei? Totul se bazează pe calitatea solului sau sunt și alte elemente de luat în calcul? Se face, spre exemplu, o cartare a terenului pe bază de prelevare de mostre?

M.P.: Legea arendării cam așa spune, sunt mulți factori care influențează nivelul arendei (n.r. - art. 14, Legea arendării 16/1994 - suprafața, potențialul de producție, structura parcelară, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilitățile de acces, distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clădirilor, amenajările de îmbunătățiri funciare sau alte dotări). În ceea ce ne privește, categoria de fertilitate la noi în zonă este cam a III-a, nu este un pământ prea bun. Sunt alți factori care influențează însă nivelul arendei. În primă instanță, vorbim de concurența între fermieri. Am auzit de niveluri de arendă chiar și de peste două tone de grâu la hectar. Eu îi consider aventurieri pe acești fermieri. Probabil că oamenii aceștia s-au apucat de agricultură acum doi ani de zile și au văzut că se obțin 8-9 tone de grâu la hectar (cum am reușit și eu în acest an). Să spunem că în ani precum 2017 poți da o cantitate mai mare, însă noi vrem să menținem nivelul arendei constant. Este un contract care variază între 5 și 10 ani în care ai prevăzut niște clauze și un nivel de arendă; într-un an faci mai puțin și trebuie să dai tot mult.

R.F.: Știm că aveți în coordonare și o cooperativă agricolă. Despre ce este vorba?

M.P.: Așa este. Sunt președintele Terenord Cooperativa Agricolă, formă asociativă cu peste 40 de membri și suprafețe lucrate variind între 200 și 1.500 ha. Suntem afiliați LAPAR, Terenord fiind prima cooperativă pentru cultură mare înființată în județul Teleorman, acum șapte ani. Suprafața totală lucrată în cooperativă este în prezent de peste 20.000 ha, teren arabil utilizat. Am spus mai bine de 40 de membri pentru că la această formă asociativă aderă constant membri noi, fiind recunoscuți inclusiv pentru susținerea celor care au aplicat pentru proiecte europene.

Ce vreau însă să subliniez este faptul că în ciuda lucrurilor bune dovedite, ceilalți fermieri din județ nu prea au încredere în cooperativă. Încă nu-și dau seama de utilitatea asocierii, însă încet-încet au început să se orienteze către noi și să vadă avantajele înscrierii într-o coooperativă agricolă.

R.F.: Cum procedați cu achiziția necesarului pentru începerea unui nou an agricol?

M.P.: Ne întâlnim la negocierile pentru achiziția inputurilor, spre exemplu. Negociem și când vindem producția. Cooperativa are prerogative atât pentru valorificarea cerealelor produse, cât și pentru achiziția de inputuri la prețuri atractive.

R.F.: Ce cantitate de produse ați valorificat, împreună, în acest an?

M.P.: Toată rapița, floarea-soarelui și porumbul le-am valorificat prin negocieri cu firme specializate. În general, noi vindem produsele către cumpărători serioși. Ca o paranteză, există încă pe piața de achiziții de cereale anumiți achizitori dubioși. De exemplu, timp de doi ani, la noi în zonă a activat o firmă care cumpăra cereale și care provenea din Constanța. Timp de doi ani, această companie a dat dovadă de seriozitate, însă în 2017 i-a păcălit pe toți fermierii mici din județ: a adunat tot grâul și nu l-a mai plătit. Mulți dintre micii fermieri sunt în acest moment în pragul falimentului din această cauză.

Revenind, noi lucrăm cu achizitori serioși, cum este și cazul Bunge. Este o firmă care nu mai are nevoie de recomandări. Se știe că este un jucător serios. Prelucrează marfa aici, la Fetești; vorbim de rapiță și de floarea-soarelui. Apoi, pe piața porumbului un alt jucător important este CHS.

R.F.: Ați vorbit până acum de porumb și de oleaginoase. Grâul, unde îl valorificați?

M.P.: La grâu este o problemă. Aici nu prea putem face front comun toți membrii cooperativei, din mai multe motive. În primul rând, aș spune că nu putem valorifica toată cantitatea de grâu produs în comun deoarece calitățile obținute de membrii Terenord sunt diferite. În acest caz se negociază pe calități, pe indici, pretențiile sunt mai mari la grâu. Apoi, unii vor să vândă, alții nu; vor să mai pună prin magazii. Însă soluții sunt și aici. Mai exact, ne sunăm, ne sprijinim, ne informăm, chiar dacă fiecare vinde individual grâul.

R.F.: Care a fost media prețului la principalele produse agricole comercializate de cooperativa Terenord în 2017?

M.P.: În medie, grâul s-a cumpărat cu prețuri între 0,65 lei și 0,68 lei, în funcție de parametrii de calitate. La floarea-soarelui, la care am făcut contract, am obținut 1,35 lei kilogramul, iar la rapiță, 1,5-1,6 lei kilogramul de materie primă.

R.F.: Dar ca volume?

M.P.: Numai eu am comercializat vreo 2.000 de tone de floarea-soarelui. La nivel de cooperativă însă, am vândut circa 8.000 de tone de floarea-soarelui și la rapiță vreo 4.000 de tone, în condițiile în care suprafața cu rapiță este mai mică la noi.

IMG 20180125 191543Am baraj la 100 de metri de fermă. Aștept să fiu lăsat să irig

Revista Fermierului: Să discutăm puțin și de porumb. Nu vă întrebăm de prețuri și volume comercializate, ci de hibrizii utilizați la dumneavoastră în exploatație.

Marian Popa: Vorbim de firme consacrate în cultura porumbului, cum sunt Pioneer și Monsanto. Ele nu mai au nevoie de prezentare.

R.F.: Pioneer, cel puțin, are o istorie în România, ei sunt „pionerii” în domeniu...

M.P.: Eram eu pionier de când sunt ei în România! Am fost Gostat-ist la viața mea, am lucrat în IAS, iar pe acele vremuri, în comunism, singurul brand care a ajuns în România cu hibrizi a fost firma Pioneer.

Revenind la perioada actuală, sigur, au apărut și firme noi care dezvoltă hibrizi de porumb. Syngenta, spre exemplu, este o firmă care nu a excelat până nu demult la hibrizii de porumb. Anul acesta, la mine în societate, am înființat câmpuri demo de porumb și floarea-soarelui, cu semințe furnizate de principalii competitori de pe piața de sămânță de porumb: Pioneer, Monsanto, KWS și... Syngenta. În toamnă s-a alăturat și această ultimă companie din listă, astfel încât să fac o paletă de produși cultivând și hibrizii lor. Am avut surpriza, cam la toate firmele, să se obțină cam șapte tone de porumb boabe la hectar în nordul județului Teleorman. Am avut surpriza să descopăr la mai toate firmele hibrizi care s-au ridicat la nivelul așteptărilor. (...) Iată cum SY Orpheus de la Syngenta, pe care l-am și achiziționat pentru vreo 50 ha din 300 ha cât însămânțez anual, a făcut o producție similară cu hibrizii Monsanto și Pioneer.

R.F.: Câte boabe de porumb SY Orpheus de la Syngenta ați semănat la hectar în toamna lui 2017?

M.P.: Eu am semănat anul trecut (și am plusat un pic) 70.000 de boabe/ha. Am și nimerit-o că a plouat puțin mai târziu, dar a plouat. A avut apă porumbul și am nimerit-o.

Făcând referire puțin la vremurile apuse, pe atunci se lucra pe economie maximă. Luai bătaie dacă nu semănai 70.000 de boabe în cazul hibrizilor Pioneer. Nu este treaba aceea cu „Rarul umple carul, iar desul umple fesul”. Într-adevăr, nu faci o producție mai mică dacă pui densitate mare. Am pus anul acesta 70.000 de boabe pentru că, și la ei, dezvoltarea materialului semincer după semănat depinde de mai mulți factori (germinație etc.); dacă îți rămân 65.000 de boabe viabile însămânțate este bine.

R.F.: Aveți acces la apa pentru irigații?

M.P.: Problema irigațiilor, am spus nu o dată, este mai importantă decât programul cu oaia sau cel cu porcul de Bazna și Mangalița. Aș fi foarte mulțumit eu, ca fermier de cultură mare, dacă s-ar construi centre de colectare a apei în fiecare județ, modele care să dovedească faptul că se poate. Gravitațional, apa curge la vale, de la munte către Dunăre și nimeni n-o oprește ca să udăm atunci când trebuie; n-aude nimeni.

La mine se vede cu ochiul liber că pot iriga toată ferma. Anul acesta, voi achiziționa un pivot de origine franțuzească, o investiție de circa 100.000 de euro. Fac o investiție pe cont propriu, deși ar trebui să primesc sprijin din partea statului pentru a face performanță. Ulterior, voi chema presa și voi arăta tuturor celor interesați că se poate.

Am apă lângă mine și aștept să fiu lăsat să irig. Barajele construite pe timpuri au fost luate de niște șmecheri pe 50 de ani, le-au populat cu pește (de parcă de asta aveam nevoie), dar nu s-a gândit nimeni că mai trebuie să și irigăm. Să ne dea statul bani, că facem alte baraje. Sunt atâtea locuri în România unde se pot face și de unde udăm fără o nevoie suplimentară de stații și canale sau să aduc 100 km apă de la Dunăre către mine...

R.F.: Sunteți departe de o sursă de apă?

M.P.: Barajul este lângă mine, la 100 de metri de sediul fermei și unde am însămânțat porumb în acest an agricol. Porumbul meu „stă” și „se uită” la apă, „moare de sete” cu apa lângă el.

R.F.: La modul general, din punctul de vedere al producției, la ce să ne așteptăm la finele sezonului 2017-2018?

M.P.: Până în acest moment, eu consider că lucrurile sunt aproximativ similare cu cele din 2017.

În ceea ce ne privește, în zona noastră avem puțin exces de umiditate; băltește apa, sunt lacuri, deja. Nu sunt însă afectat prea tare. Am făcut anumite lucrări în fermă și, până la 1,5 metri adâncime, solul este permeabil.

R.F.: Știm că ați investit ceva bani în lucrări de îmbunătățiri funciare în ferma dumneavoastră. Ar fi bine să primiți fonduri și de la stat? Actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, are ca prioritate declarată și irigațiile.

M.P.: Este marcat de epoca în care a făcut multă agricultură domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea), cu vizite, hai cu oaia, hai cu... glume d-astea. Pe atunci, se făcea așa ceva și vrea să ne readucă aminte. Chiar nu trebuie să se urce pe fiecare tractor, ci, din birou, să dispună un program de îmbunătățiri funciare. Mie nu-mi trebuie mai mult de o săptămână să regularizez toată ferma.

R.F.: Ministrul Agriculturii a promis că în două luni ne spune cât teren aparține străinilor. Să-l credem?

M.P.: Nu cred că se va ajunge la vreun rezultat. Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică.

R.F.: Cum ați aflat aceste informații?

M.P.: Ajungi la originea lucrurilor, dacă vrei cu adevărat să te informezi.

Spre exemplu, la mine în zonă am aflat că 110 ha suprafețe de teren au fost cumpărate de un ceh, vândute apoi unui danez, iar cehul este cuplat cu un rus. Și acesta nu este un caz singular. Poți găsi teren aflat în scripte în proprietatea unui român, dar în realitate acesta să nu beneficieze de bunurile obținute (n.r. - uzufruct).

Apoi, ce să faci când firmele cu capital majoritar străin sunt înființate în România și prin intermediul lor este cumpărat terenul? Acum, lupta va fi una economică, suntem în război. Pentru a putea câștiga, trebuie să fim sprijiniți. Mie nu mi-e frică de niciun fermier străin. De ce? De atâta timp, știu mai multă meserie decât el și știu secretele zonei...

Există la noi o exploatație de 4.000 ha, daneză, teren cumpărat de la trădători români, undeva în zona Blejești-Cosmești, și am înțeles că au dat faliment și că vor să vândă – Agri Consortium (n.r. - AgriInvest, prin Agri Consortium Videle); de doi ani, au dat pierderi. Dacă acum, când toți fermierii din România spun că este bine, atunci când va fi secetă, ce vor mai face? Acolo sunt 60 de acționari care au adus un manager din Danemarca și care a lucrat cum a știut el, fără arătură și alte asemenea, șmecherii d-alea d-ale lor. Cine știe ce pământ au ei, acolo? Acum, știind asta, statul ar trebui să evalueze proprietatea și să ne propună nouă, românilor, cu credite la dobânzi avantajoase, pe 50 de ani, să recuperăm terenul respectiv, comasat deja. Ne putem asocia 4-5 fermieri și cumpărăm exploatații de acest gen.

R.F.: Este adevărată afirmația potrivit căreia fermierul mare trăiește bine, iar cel care și-a vândut terenul moare de foame?

M.P.: Dat fiind faptul că agricultura nu a fost atractivă în prima parte după 1989, oamenii au vândut pământul. Acum a devenit atractivă. Vine PSD-ul și dă ajutoarele sociale. Sunt unii care încasează câte 300 de lei, nu vor să vină la muncă și se gândesc ce mai pot fura sau sunt mulțumiți cu traiul de subzistență.

Eu, echipei pe care o am, îi asigur un trai decent – suntem 16 cu toții, inclusiv TESA. Fac inclusiv zootehnie hobby, astfel încât să-mi asigur autoconsumul – oi, porci, vaci. Am cantină unde valorific aceste produse și unde, între 12,00 și 13,00, zilnic, avem masă caldă și supliment, după-amiaza. Avem bucătăreasă și se gătește la comandă. Mâncarea se face în circuit intern și este gratuită. Oamenii sunt din sat, le asigurăm transportul la locul de muncă cu microbuze. Dacă eu sunt foarte bogat, iar ceilalți de pe lângă mine sunt foarte săraci, ce câștig din asta? Am tot ceea ce am nevoie. Sunt salarii bune și nu mai pleacă nimeni de la mine.

Publicat în Interviu
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista