Ionel Vaduva

Ionel Vaduva

Acuzat de o parte a presei, sub anonimat, că una dintre preocupările ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, este și aceea de „îngrădire a accesului la informație”, „cenzură” ș.a.m.d., făcându-se referire la adresa cu nr. 310600 din 29 decembrie 2015, acesta a replicat că documentul era destinat doar aparatului central al MADR (managementului), respectiv instituțiilor subordonate și doar pentru a evita discuția în presă a subiectelor de ordin politic.

 

Irimescu denunță campania de denigrare pornită împotriva sa, o cataloghează drept „jenantă” și precizează totodată că documentul a fost transmis doar la nivel central și nu în teritoriu.

 

„Mass-media ar trebui să mai gândească și alftel. S-a emis o circulară conform căreia managementul instituțiilor aflate în subordinea Ministerului Agriculturii, la nivel central, ar trebui să mă informeze când au intervenții în presă; eu nu vreau să se dea interviuri politice. Dacă însă discuțiile cu mass-media sunt tehnice, sunt de acord. Nu vreau însă să se intre în discuții politice. Imediat au dat-o în țară și mi-au sărit toți în cap că de ce am dat, că Irimescu îi cenzurează, că este ofițer de securitate. Numai prostii! Este jenant! Am transmis documentul la nivel central și nu în teritoriu. Acolo nu trebuie să-mi dea mie socoteală că s-a ieșit în presă și s-a spus că, spre exemplu, că X are dosarele a unui milion de beneficiari pe circuit. Mai transparent ca mine nu cred că a mai fost un ministru. Am răspuns solicitărilor și la 12 noaptea la telefon. Eu știu că nu plac ochii mei multora, dar de ce se aruncă cu noroi?”, a afirmat Achim Irimescu.

 

Conform circularei de uz intern cu nr. 310600/din 29 decembrie 2015, destinată aparatului central al MADR şi a instituţiilor subordonate și aflată sub semnătura ministrului Achim Irimescu, începând cu data anterior menţionată, „orice declaraţie/interviu/sincron acordate mass-media (presei scrise, radio/TV, online), participarea în emisiuni radio/TV/online, precum şi toate comunicatele/informările de presă vor face obiectul unei avizări prealabile din partea ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu”. Motivaţia din spatele documentului ar fi „transmiterea în mass media a unor informaţii şi mesaje unitare cu privire la activitatea desfăşurată atât în cadrul MADR şi a instituţiilor subordonate”.

 

Contactați de redacția noastră, angajați din cadrul instituțiilor subordonate au declarat sub anonimat că documente similare erau transmise și pe vremea lui Daniel Constantin, iar comunicarea se făcea, ca de obicei, fără niciun fel de problemă.

 

Transparency.org a lansat cu mai mulți ani în urmă, sub semnătura lui Victor Alistar, Iuliana Stănescu și a lui Gabriel Moinescu, un ghid privind protecția avertizorilor de integritate, mai exact a acelor persoane (funcționari publici sau angajați contractuali) care pot refuza executarea unui ordin pe care îl consideră ilegal.

 

Conform ghidului, legea avertizorului de integritate, denumirea operațională a Legii nr 571/2004, a apărut ca o nevoie de instrumente pentru autoreglerea sistemului de integritate în cadrul administrației publice și a serviciilor publice. Legea în sine creează instrumentul de siguranță pentru situațiile în care un funcționar public sau angajat contractual intenționează să refuze executarea unui ordin pe care îl consideră ilegal. Deşi acestă prevedere este inclusă teoretic în legislație, orice angajat care refuză îndeplinirea unui ordin în afara legalității era supus la o serie de persecuții care aveau ca rezultat eliminarea sau retragerea din sistem. Prin Legea 571/2004 s-a creat posibilitatea sustragerii de la aceste represalii și chiar a eliminării persoanei care a dat ordinul ilegal sau a încurajat practici care afectează integritatea publică.

 

„Un alt rol al legii este acela de a creea premisele apărării imaginii corpurilor profesionale din sectorul public prin posibilitatea luăriii de atitudine. Expresii de genul «toti sunt la fel» pot fi evitate doar prin delimitarea de cazurile de «dalmațieni» din interiorul sistemului si chiar determinarea retragerii sau excluderii lor”, se precizează în document.

 

Avertizarea de integritate vine să „ridice capacul de pe oală” şi să facă o deschidere a sistemului față de public prin înfrângerea „legii tăcerii”. Regulementele disciplinare la unison prevăd că dacă un funcționar are ceva de semnalat la nivelul încălcării principiilor legalității şi/sau bunei administrări, atunci singurele alternnative sunt comisia de disciplină sau şeful ierarhic sau în cel mai grav caz procurorul, orice altă variantă putând fi lesne sancționată ca daune aduse instituției. S-a dovedit că aceste mecanisme nu sunt specifice administrației româneşti, că devierile de la legalitate și bună administrarea nu au fost sancționate fără presiunea opiniei publice.

 

Nu credem că dacă cineva din teritoriu ar fi vrut să dea în vileag o ilegalitate, un document sau sincope din sistem (aparatul central al MADR sau din instituțiile subordonate), s-ar împiedicat de un astfel de document, mai ales că există legislație în domeniu.

 

Avertizorii de integritate sunt chiar încurajați de partenerii de la http://sursesiresurse.weebly.com să comunice situații delicate din sistemul public.

 

Cei interesați pot accesa adresa 310600/din 29 decembrie 2015 dând click pe link-ul (Download attachments: Adresa nr 310600 din 29 decembrie 2015) de mai jos.

Chiar dacă marii bancheri vorbesc despre iminența apariției unei noi crize economico-financiare mondiale anul acesta, una în care petrolul ar putea costa chiar și 16 dolari americani barilul, atât ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, cât și strategul pe zona de Public Affairs & Business Development, fost președinte Pro Agro, Alexandru Jurconi, nu întrevăd eventuale efecte negative majore ale acesteia asupra sectorului agroalimentar românesc.

 

Cei doi vin chiar și cu soluții. În cazul în care o criză similară cu cea din 2008 ne-ar lovi din nou, ca elemente de contracarare a efectelor negative, Irimescu joacă din nou pe cartea absorbției masive de fonduri europene, cât și pe cea a reducerilor de cheltuieli și de personal (posturi de conducere).

 

„Referitor la agricultură, pentru a putea contracara efectele unei eventuale crize economico-financiare asupra sa, ar fi necesară accelerarea pe cât de mult posibil absorbția fondurilor; să aducem bani în țară. Nu există pentru agricultură o soluție mai la îndemână, în condițiile în care acest domeniu are jumătate din bugetul european acordat României – 20 de miliarde de euro – în perioada 2014-2020. În al doilea rând simplificare, reducere acolo unde se poate de fonduri și de posturi de conducere”, a declarat pentru Revista Fermierului, Achim Irimescu.

 

Mai mult, ministrul Agriculturii în exercițiu speră ca posibila criză economico-financiară de anul acesta să nu genereze falimente în valuri printre fermierii români.

 

Nu în ultimul rând, el a mai spus că în România, mâncarea nu este foarte scumpă. Depinde însă din ce parte privești.

 

„Dacă o faci prin prisma unui consumator, săracul el ar vrea cât mai ieftin. Eu dau exemplul cărnii de porc. Eu nu vreau să fac disensiuni în sector, dar uitați-vă la carnea de porc cât este în România și cât este în vest. Noi facem protecție socială pe spinarea sectorului, sincer vorbind”, a conchis Irimescu.

 

„Există semne cum că ciclicitatea crizelor economice ne paște într-o anumită proporție” - Alex Jurconi

 

Într- analiză personală a pieței în contextul unei eventuale crize economico-financiare mondiale, Alexandru Jurconi, Public Affairs & Business Development Strategist a spus: „Pot doar specula pe marginea acestui subiect. Există semne cum că ciclicitatea crizelor economice ne paște într-o anumită proporție, afectând într-o anumită proporție viitorul imediat, că ar reveni o criză de dimensiuni mai mici, dar că va reveni una”.

 

Chiar dacă Jurconi n-a realizat încă un studiu asupra eventualului impact al crizei economice din 2016 asupra sectorului, el rememorează situația anului 2008 și vorbește și de anumite „semne” venite din piață: „Pentru sector, dacă îmi aduc bine aminte – anii 2008 – 2011 – au fost cei în care s-au făcut investiții, sectorul a crescut și a existat o cerere în creștere pentru carne proaspătă, dar și pentru carne industrială. Nu pot estima dacă va fi un impact asupra agroindustriei în ansamblul ei; în mod normal ar fi”, a preciazat el. „Prețul cărnii de porc este prăbușit. Costul de achiziție în viu este sub patru lei pe kilogram la această oră. Am auzit de tranzacții la 3,5 lei deja. Și așa am și raportat la Comisia Națională de Clasificare; sunt prețuri foarte mici. Costul nostru de producție real este undeva spre 5,5 lei kilogramul”.

 

Carnea nu este singurul sector care dă dovadă de instabilitate. Cantități importante de grâu rămân necomercializate în facilitățile de stocare din Portul Constanța. În săptămâna 1 din 2016 a plecat de acolo primul vapor cu grâu vrac românesc (26.000 tone) la un preț de 190 USD FOB.

 

Nu cu mult timp în urmă, Royal Bank of Scotland îşi sfătuia clienții să îşi îndrepte lichidităţile către cele mai sigure plasamente, pentru că vin vremuri grele: „Vinde tot, în afară de obligaţiuni şi titluri de stat. Într-o sală aglomerată, uşile de ieşire sunt foarte înguste”, era mesajul transmis de RBS printr-o scrisoare.

 

Echipa de credite a băncii aprecia că pieţele sunt la fel de vulnerabile ca în anul 2008, când falimentul Lehman Brothers a provocat izbucnirea crizei mondiale.

 

RBS îşi avertizează clienţii să se pregătească pentru un an 2016 „cataclismic”, în care pieţele ar putea să coboare cu până la 20%, iar preţul petrolului să se prăbuşească la un nivel minim istoric, de 16 dolari barilul.

 

Andrew Roberts, analist la Royal Bank of Scotland, semnalează că la nivel mondial, atât schimburile comerciale cât şi creditele au o tendinţă de contractare, ceea ce reprezintă un "cocktail toxic" pentru companii şi pentru jucătorii din pieţele de capital. Roberts crede că acest lucru este "de rău augur", în condiţiile în care ponderile datoriilor au atins cote record pe plan global.

Aflat la Bruxelles, Achim Irimescu, ministrul Agriculturii, a declarat pentru Revista Fermierului că în urma discuțiilor avute cu comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, Dr. Vytenis Andriukaitis, România pare să fi scăpat de pericolul de infringement care plana asupra sa pe zona de ecarisare, MDRAP fiind soluția propusă de ministrul nostru pentru preluarea și distrugerea cadavrelor de animale din gospodăriile populației și de pe drumurile publice.

 

Cele câteva milioane de euro necesare ecarisării cadavrelor de animale din gospodăriile populației și de pe drumurile publice vor fi redirecționate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (finanțare 100% pe transportul cadavrelor și 75 la sută pe procesarea lor), ca parte integrată din strategia propusă de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, comisarului european pentru sănătate și siguranță alimentară, Dr. Vytenis Andriukaitis în vederea evitării pericolului de infringement pe ecarisare.

 

„Pentru că România era cât pe ce să intre în infringement pe ecarisaj, am vorbit cu comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, Dr. Vytenis Andriukaitis, și i-am spus că am găsit soluția - am discutat cu cei de la MDRAP (n.r. - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), iar aceștia vor accepta să rezolve problema cu bani de la noi.

 

Pe ecarisaj sunt mai multe segmente importante, una dintre ele fiind și gospodăria populației, arie de interes unde MADR (n.r. - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) are obligația să preia cadavrele și să le distrugă. Pe această zonă putem aloca un ajutor de stat de 100% pe transport și 75 la sută pe procesare și distrugere cadavre. În funcție de risc, se poate realiza procesarea în făinuri destinate hranei peștilor sau distrugere totală. Făinurile animale se mai pot duce și către centralele termine și chiar și către zona de îngrășăminte. Din păcate, această activitate nu este văzută ca una profitabilă în România; de aici toată problema. Apoi, fermele comerciale ecarisează obligatoriu la Protan, iar proprietarii plătesc ecarisajul. Ca exemplu de problemă pe această zonă, domnul Petcu (n.r. - Mihai Petcu, Agroindustriala Pantelimon) spunea că el plătește 1.300 – 1.400 de lei pe o vacă.. Mai este o componentă importantă, și anume cea a animalelor moarte pe spațiile publice, inclusiv pe șosele, autostrăzi; ce este la nivel de comună și pe spațiul public este apanajul Consiliului Local. Ei pot face lucrul acesta și de aceea a și acceptat MDRAP să preia acțiunea, iar MADR să finanțeze integral colectarea și susținerea cu 75% finanțare pentru distrugere. Este un ajutor de stat. Eu am în buget banii prevăzuți, nu este o problemă, câteva milioane de euro pe an”, a precizat Irimescu.

 

Conform spuselor acestuia, pericolul de infringement care plana asupra țării noastr în faptul că, la opt ani de la aderare, România încă nu are un sistem de ecarisare funcțional. Pentru evitarea problemelor de acest gen, un secretar de stat „focal point” urmează să fie desemnat de Irimescu în scurt timp, persoană de legătură cu oficialitățile europene.

 

„Ne mor animalele și noi le aruncăm. Cât am fost la Bruxelles i-am tot presat (n.r. - pe oficialii Comisiei Europene). A rămas să stabilim în cel mai scurt timp un secretar de stat care să răspundă, să fie focal point, să-l comunic comisarului și să demarăm proiectul. Eu așa sper, că am scăpat de pericolul de infringement. Eu tot l-am amânat cât am fost aici. Acum am venit cu o soluție concretă”, a conchis ministrul român al Agriculturii.

 

În urmă cu trei ani, țara noastră a primit un semnal de atenționare din partea Comisiei Europene pentru a pune bazele unui punct un sistem de ecarisare integrat și cât mai eficient, cerând să respecte legislația europeană și legile naționale privind colectarea și eliminarea acestor subproduse. Concluzia misiunii specializate din luna noiembrie 2012 a fost că sistemul de ecarisare nu a mai evoluat din 2010, atunci când au fost eliminate subvențiile de la stat pentru transportul și distrugerea cadavrelor de animale.

 

Specialiștii ANSVSA considerau la acea vreme că sistemul de ecarisare ar trebui gândit ca un parteneriat public-privat între instituțiile publice implicate, autorități locale și mediul privat, dar care să fie în coordonarea Autorității Veterinare deoarece este o activitate care aparține sistemului veterinar în cea mai mare parte.

 

România deține în jur de 1,152 milioane de gospodării, iar anual în sistemul de ecarisaj sunt distruse în total circa 25.000 de tone de cadavre de animale, din care aproape 230 de tone prin sistemul veterinar. La nivel național exista în sistemul de ecarisare circa 300 de unități implicate în lanțul de transport, prelucrare, distrugere, utilizare, depozitare a subproduselor de origine animală și a produselor derivate din acestea.

Chiar dacă ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, spune că procesul de legiferare menit să asigure finanțarea reabilitării infrastructurii principale de irigații în perioada 2016-2020 este „pe circuit”, vehiculând suma de un miliard de euro de la bugetul de stat, din cauza birocrației și timpului scurt, nu crede că anul acesta vom iriga mai multe hectare decât în prezent.

 

„Pornirea noului program de irigații, de stabilire a rețelei, a infrastructurii primare, presupune un proces întreg: licitații care durează măcar șase luni. Sincer, am dubii că demararea proiectului va permite până la sfârșitul anului să comensurăm un anumit număr de hectare în plus”, a declarat într-o conferință de presă ministrul Agriculturii, Achim Irimescu.

 

Chiar și așa, oficialul guvernamental speră să obțină în plus „câteva sute de milioane de euro” prin planul Juncker, cu toate că predecesorul său, Daniel Constantin, se lăuda la fel, dar nu a obținut nimic de la europeni. Proiectul transmis deja de România pentru a obține finanțare prin planul Juncker rămâne în continuare o enigmă.

 

„Noi ne-am stabilit ce am apreciat că este extrem de important pentru ca, în acest an, să reușim să accelerăm absorbția fondurilor, implementarea PAC, dar și să continuăm proiectele mari, cum ar fi cel de irigații, care are în perioada 2016-2020 un miliard de euro prevăzuți și la care sperăm să adăugăm câteva sute de milioane măcar, cu privire la care facem demersurile necesare la Bruxelles în planul Juncker. Deja sunt acte legislative pe circuit (n.r. - destinate zonei de irigații), avem o programare foarte clară și exactă pe luni, să nu zic chiar pe zile, în care noi ne-am propus să promovăm aceste acte legislative”, a adăugat ministrul de resort.

 

Pe lângă sistemul clasic de irigații, cu pompare de apă din Dunăre, șeful MADR are în vedere în plus construcția de lacuri de acumulare, dar și înființarea de perdele forestiere, toate menite să îmbunătățească managementul apei ca resursă prețioasă pentru fermieri.

 

„Pe lângă sistemul pe care îl avem gândit pentru a prelua apă din Dunăre, sigur, mai există cel puțin alte două soluții: pe de-o parte, utilizarea lacurilor de acumulare, (n.r. - proiect) care există și la Ministerul Energiei, și la Ministerul Mediului. În acest sens am avut o discuție în Guvern, în reuniunea informală de sâmbăta trecută. Pe de altă parte, există deja un exemplu foarte bun – în Dobrogea deja s-a aplicat – perdelele de protecție forestieră. Sperăm să mergem în paralel cu toate formele pentru a reuși să asigurăm pentru fermieri o sursă de apă de încredere”, a conchis Achim Irimescu.

 

Conform unui studiu realizat de Banca Mondială în anul 2011, refacerea infrastructurii principalele de irigaţii necesită investiţii de un miliard de euro, care însă nu pot fi acoperite prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Prin acest program este susţinută financiar doar reabilitarea infrastructurii secundare de irigaţii.

 

Încă din 2012, s-au căutat soluţii pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii, iar pentru cea secundară au fost investite până în prezent numai din fonduri europene circa 140 de milioane de euro, iar alte 430 de milioane de euro sunt disponibile prin noul PNDR.

 

Planul Juncker este cea mai importantă iniţiativă pentru impulsionarea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă adoptată de actualul Executiv comunitar, fiind adesea considerat un nou plan Marshall.

 

Fundamentul planului este FEIS, fond ce dispune, în prezent, de 16 miliarde de euro, sumă obţinută prin contribuţiile a 10 state din Uniunea Europeană, la care se adaugă alte 5 miliarde puse la dispoziţie de Banca Europeană pentru Investiţii.

 

Comisia Europeană doreşte să mobilizeze, în total, prin investiţii publice şi private, circa 315 miliarde de euro pentru finanţarea de proiecte în numeroase domenii, inclusiv în infrastructura de transport şi în sectorul energetic.

 

În 2015, sistemul de irigații al statului român pus la dispozitia fermierilor acoperă o suprafață de aproximativ 1,42 de milioane de hectare, din care echipamentele amenanjate pe circa 700.000 ha nu necesită reparații majore și pot fi, practic, contractate de fermieri.

Venitul real din munca prestată în sectorul agricol european s-a contractat cu șase la sută în 2015, în comparație cu 2014, în timp ce disponibilul de forță de muncă din sector a scăzut și el cu 1,8 procente. În țara noastră, anul trecut, salariul angajatului în agricultură s-a diminuat cu 19,2 procente.

 

Ca rezultat, venitul real din agricultură pe muncitor a scăzut cu 4,3% anul trecut, conform estimărilor Eurostat.

 

În țările membre UE, în 2015, venitul real din agricultură la nivel de angajat s-a majorat (în 13 state) și a scăzut (în 15 țări), în comparație cu un an în urmă.

 

Cea mai mare creștere a venitului pe angajat în agricultură a fost în Croația, în cuantum de 21,5 la sută, în timp ce scăderea cea mai semnificativă a câștigurilor s-au înregistrat în Germania – 37,6 la sută.

 

Alte țări cu diminuări semnificative ale veniturilor din agricultură mai sunt Polonia (-23 la sută), Danemarca (-19,7%), Marea Britanie (-19,3 procente), respectiv România (-19,2 la sută).

 

Între 2010 și 2015, venitul real din agricultură per angajat, în UE, s-a diminuat cu aproximativ 5,7 la sută.

 

În toată această perioadă, sumele de bani câștigate de angajații care activează în agricultura din zece state membre UE au crescut, în mod special în Italia, Cehia, Bulgaria și Irlanda, în timp ce scăderile veniturilor generate de munca agricolă au fost vizibile în 18 țări europene, printre care Finlanda, Germania, România, Polonia, Malta și Luxemburg.

 

Peste 25 la sută dintre români sunt ocupați cu agricultura. În medie, un zilier (sau angajat pe perioadă determinată sau nedeterminată) poate câștiga în medie circa 1.500 lei pe lună

 

Țara noastră se remarcă prin ponderea încă foarte ridicată a populației ocupate în agricultură (25,4%), ceea ce o plasează pe primul loc în UE-28, la mare distanță de următoarele țări clasate, Grecia (13,0%) si Polonia (11,2%). Ponderea cea mai mare a populației ocupate în domeniul industriei a fost înregistrată în Cehia (38,3%) și Slovacia (35,5%). În anul 2014, în domeniul serviciilor cele mai multe persoane ocupate au fost înregistrate în Luxemburg (87,6%) si Olanda (81,5%), informează INS.

 

Din informațiile obținute de la reprezentanții Pro Agro, în medie, atât un tractorist, cât și un operator în fermele zootehnice câștigă aproximativ 1.500 lei pe lună. În Anglia și în Scoția în schimb, salariul minim pe oră este de circa șase lire sterline (iarna se poate lucra și patru ore pe zi, în timp ce vara chiar și 16 ore).

 

În Moldova, pentru munca în zona producției de cereale, zilieri sunt plătiți cu 40 – 50 de lei pe zi și li se oferă o masă la prânz. Culegătorii de căpșune din Ardeal pot câștiga în plin sezon circa 100 lei, iar în pomicultură, angajații câștigă circa 35 lei pe zi, la care se adaugă apa și mâncarea. Culegătorii de cartofi pot încasa de la 50 de lei (cu cazare și masă) până la 100 de lei pe zi, fără alte beneficii. Un cioban, pe de altă parte, poate încasa între 1.000 și 2.000 de lei pe lună.

 

Chiar și în aceste condiții, conform spuselor unora dintre fermierii români (angajatori), cei care câștigă din agricultură nu mai vor să lucreze șapte zile din șapte, ci să aibă cel puțin o zi liberă.

 

Sumele de bani câștigate de cei care muncesc cu ziua sunt negociate cu producătorii agricoli, cererea pentru mână de lucru fiind mare mai ales pe perioada verii. La noi în țară, aproape că nu mai există exploatație agricolă unde să nu fie antamați oameni la lucru cu ziua la recoltat și semănat, chiar dacă o mare parte din muncă este realizată acum cu utilaje agricole performante.

 

S-a majorat remunerația pe oră pentru zilieri

 

Chiar dacă sumele achitate zilierilor se negociază între părţi, legea stabileşte o limită inferioară, care depinde de salariul minim brut pe ţară. De aceea, orice creştere a salariului minim duce automat la majorarea remuneraţiei zilierilor.

 

Salariul minim brut pe ţară a crescut de la 1 iulie 2015, de la 975 la 1.050 de lei. Concret, de la 1 iulie, la 170 de ore lucrate de un zilier într-o lună, valoarea pe oră va creşte de la 5,7 lei, cât este în prezent, la 6,1 lei. Înainte de creşterea salariului minim de la 1 ianuarie, valoarea pe oră era de 5,3 lei. Până în 2014, atunci când Legea zilierilor a suferit modificări semnificative, remuneraţia trebuia să fie de cel puţin 2 lei pe oră, însă era impusă şi o limită maximă de 10 lei pe oră. În prezent, legea nu mai impune o limită maximă, ceea ce înseamnă că tariful pe oră poate fi, în funcţie de negocierea părţilor, şi de 10, 50 sau 100 de lei pe oră.

 

Beneficiarul datorează statului un impozit pe venit de 16%. Zilierii nu sunt asiguraţi în sistemele de asigurări publice. Dacă vor, ei au posibilitatea de a se asigura în sistemul public de pensii, sistemul asigurărilor sociale pentru şomaj şi sistemul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale. (I. Văduva)

Prețurile cerealelor în Bulgaria au scăzut la începutul acestui an, în strânsă corelație cu tendințele de pe piețele globale. În plus, diminuarea cererii în perioada sărbătorilor de iarnă au pus presiune suplimentară pe costurile de achiziție. Și România stă prost la capitolul export, cantități importante fiind în stand-by în depozite.

 

Anul trecut pare a fi unul dintre cei mai dificili pentru producătorii bulgari de cereale. Condițiile meteo nefavorabile instalate pe aproape tot parcursul lui 2015 au dus la scăderea producței în țara vecină. Competiția cu celelalte țări de la Marea Neagră au limitat, de asemenea, exporturile bulgărești. Mai mult, producțiile de cereale la nivel mondial de anul trecut, destul de însemnate, au adăugat și ele un stres în plus asupra prețurilor vecinilor de peste Dunăre.

 

Suprafața cultivată cu grâu în anul agricol 2014-2015, potrivit Ministerului bulgar al Agriculturii, a fost de 1,267 milioane hectare, iar producția estimată de industria de profil a fost de 5,342 milioane tone metrice.

 

Ultimele cifre arată că însămânțările din toamna lui 2015 au cunoscut scăderi semnificative, situându-se în jurul intervalului 950.000 – 1.000.000 ha, producția estimată urmând să fie de doar 3,95-4 milioane tone.

 

Estimările de export pentru anul agricol 2014-2015 au fost de 3-3,3 milioane tone.

 

Cotațiile Bursei Române de Mărfuri, Divizia Agricultură, relevă că prețul actual al grâului este de 170-175 tona metrică FOB Constanța (prețurile fiind valabile și pentru bulgari, care aduc marfa în Port Constanța).

 

La data de 15 decembrie 2015, prețul EXW la grâu (media la fermier în depozite) era puțin peste 160 euro tona metrică, în timp ce astăzi acesta sare de 155-156 de euro tona metrică.

 

Compania Agra Trade din Bulgaria vinde 9.000 tone metrice de grâu bulgăresc de panificație, recolta 2015, cu prețuri care variază între 195-210 USD tona metrică, FOB.

 

În săptămâna 1 din 2016 a plecat primul vapor cu grâu vrac românesc (26.000 tone) la un preț de 190 USD FOB. (I. Văduva)

Prin adresa nr. 1/06.01.2016, Federația Națională Pro Agro solicită ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, posibilitatea modificării OUG 3/2015 prin prelungirea perioadei de grație acordate asociațiilor crescătorilor de animale și pentru anul 2016, în ceea ce privește obligativitatea transformării lor în grupuri de producători sau cooperative agricole, singurele forme asociative care vor beneficia de plățile pe pășune.

 

În paralel, Pro Agro cere totodată timp pentru definitivarea amendării Legii 566/2004, astfel încât să devină aplicabilă acțiunea de depunere a cererii de plată pentru pășuni de către cooperative și grupuri de producători în condiții normale începând cu anul 2017.

 

Conform documentului intrat în posesia noastră, prin legislația existentă, nu este încă realizabilă încă în mod eficient trecerea de la asociații la grupuri de producători și asociații agricole „din cauza mentalității proprietarilor de animale”, fapt care duce la imposibilitatea încasării plăților anul acesta.

 

„Federația Națională PRO AGRO, la solicitările insistente primite din partea organizațiilor membre din sectorul rumegătoarelor, atrage atenția asupra situației în care se riscă să se ajungă în lunile următoare, atunci când pentru depunerea cererii de plată pentru pășune, beneficiarii ar trebui să fie grupurile de producători și cooperativele agricole. Având în vedere că în OUG 3/2015 cu completările și modificările ulterioare, art.2 alin. b). este prevăzut că „după un an de graţie, asociaţiile prevăzute la lit. a) constituite în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se vor transforma în grupuri de producători sau cooperative agricole conform prevederilor legislaţiei în vigoare”, dar prin legislația existentă nu este realizabil acest lucru, nu se vor putea depune cererile de plata în 2016”, se precizează în document.

 

Conform adresei Pro Agro transmisă ministrului Agriculturii, în forma actuală a art.6 alin. e). din Legea 566/2004 doar două cooperative au putut depune cererea de plată în 2015, deoarece este nevoie de trecerea animalelor în proprietatea cooperativei si foarte puțini agricultori români, „din cauza mentalității”, înțeleg și sunt dispuși să facă asta. Chiar dacă în Parlamentul României există un proiect legislativ de modificare a Legii 566/2004 menit să vină în sprijinul fermierilor, durata până la votarea și intrarea în vigoare a acesteia, completată de corelarea cu legislația existentă pentru a putea fi aplicabilă, nu va permite asociațiilor să se transforme în cooperative agricole în timp util, astfel încât să poată depune cererea de plată în perioda stabilită pentru 2016.

 

Un alt aspect semnalat de liderii Pro Agro este și acela că majoritatea pășunilor sunt concesionate și este necesar să se organizeze alte licitații, astfel încât cooperativa agricolă înființată după legislația actualizată să poată face dovada încărcăturii de 0,3 UVM/ha, să aibă cod de exploatație la ANSVSA, iar animalele să fie încadrate pe cooperativă în perioada de referință pentru 2016, respectând toată legislația în vigoare.

 

„Având în vedere că ANSVSA efectuează verificări, astfel încât animalele să fie în posesia celui care exploatează, la sediu, iar conform procedurilor nu se acceptă înființarea de noi coduri de exploatație, se impune totodată modificarea Ordinului 40/2010 prin care să se poată înființa și două coduri pe exploatație, atunci când situația o impune, pentru folosirea adăposturilor existente, inclusiv prin posibilitatea ținerii animalelor la stână”, se mai precizează în adresă.

 

Problemele cu operarea în SNIA persistă

 

De asemenea, cei de la Federația Națională Pro Agro spun că în continuare sunt probleme cu operarea modificărilor în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor (SNIA). Șefii Pro Agro afirmă că IQM a întrerupt contractul cu ANSVSA, iar medicii veterinari concesionari sunt nemulțumiți că au doar acces, dar nu pot opera modificări/actualizări în sistem, deși plătesc individual 150 lei/lună.

 

„Această situație duce la imposibilitatea corelării în timp util a informațiilor necesare pentru fi eligibil la APIA”, se menționează în document. În plus, „în vederea simplificării activității exploatațiilor, controlul APIA și ANSVSA ar fi indicat să fie realizat în comun, iar supracontrolul AFIR să se deruleze în procedura de urgență, pentru ca beneficiarii să își primească sumele aferente cât mai repede, nu după 4 - 6 luni”. Și asta deoarece, conform procedurii APIA, din moment ce un animal este purtător de subvenție și este trecut la cooperativă, în acel an proprietarul nu va putea beneficia de plăți.

 

Din 2015, asociaţiile proprietarilor de animale depun cereri pentru subvenţia pe păşune, acest demers efectuându-se cu acordul tuturor membrilor săi. Astfel, cererile unice de plată ce vor fi depuse la APIA trebuie să fie însoţite de un tabel centralizator cu datele de identificare şi semnăturile tuturor membrilor asociaţiei crescătorilor de animale.

 

Această prevedere este cuprinsă în modificările adoptate de Parlament la OUG 3/2015 (Legea 104/2015, M.Of. 331/14 mai 2015), respectiv în articolul 5, şi anume : „În cazul concesionării/închirierii unei suprafeţe de pajişti de către o asociaţie de crescători de animale, beneficiarii plăţilor pot fi : a) asociaţia crescătorilor de animale, pe baza unui tabel centralizator care cuprinde acordul tuturor membrilor privind depunerea cererii unice de plată de către asociaţie, datele de identificare, codul de identificare al exploataţiei zootehnice din Registrul naţional al exploataţiilor, numărul de animale şi suprafaţa care revine pe fiecare membru al asociaţiei proporţional cu numărul de animale deţinute şi hotărârea adunării generale a asociaţilor privind utilizarea fondurilor”.

 

Din acest an însă, conform modificărilor aduse OUG 3/2015 privind plăţile directe în agricultură în perioada 2015-2020, asociaţiile vor fi obligate să se transforme în cooperative agricole sau în grupuri de producători. Acelaşi act legislativ prevede că în cazul pajiştilor permanente deţinute, în calitate de proprietari, de către asociaţii, obşti, composesorate, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative (art.6 ), pot solicita subvenţia ori formele asociative, pe baza acordului fiecărui membru, ori membrii individuali care asigură încărcătura cu animale (0,3 UVM/ha) pentru suprafaţa deţinută în proprietate. (I. Văduva)

Trei europarlamentari au fost nominalizați pe așa-zisa listă scurtă a premiilor „MEP Awards 2016”, secțiunea „Agricultură”, pe lângă Nicola Caputo (S&D) și Ulrike Muller (ALDE) apărând și numele lui Laurențiu Rebega (Europa Națiunilor și Libertăților), un vehement contestatar al alocării inegale de subvenții pentru agricultură.

 

Contactat telefonic, eurodeputatul român și-a exprimat nedumerirea cu privire la propunerea sa pentru un premiu „MEP Awards 2016” la secțiunea agricultură, dar a afirmat totodată că nominalizări de acest gen nu țin până la urmă de apartenența politică, ci de activitatea parlamentară a celui propus (Rebega a schimbat macazul și a migrat de la grupul social-democraților către formațiunea lui Marine Le Pen).

 

„Probabil în urma activității pe care am avut-o în 2015, cei de la revista „The Parliament Magazine” - publicație care se ocupă cu nominalizările pentru premiile anuale „MEP Awards” pe categoriile de activități din Parlamentul European - au considerat că sunt printre cele mai potrivite persoane pentru a fi propuse. A fost o listă mai lungă înțeleg (este o surpriză și pentru mine nominalizarea mea pe lista scurtă). Am primit în urmă cu câteva zile un e-mail de la ei că am rămas pe această listă scurtă de trei propuneri la categoria agricultură: - vorbim de un italian de la social-democrați (n.r. - Nicola Caputo), o nemțoaică de la ALDE (n.r. - Ulrike Muller) și eu (n.r. - Laurențiu Rebega, Europa Națiunilor și Libertăților). Spun din nou că sunt mirat de nominalizare deoarece fac parte dintr-un grup politic mult mai mic. M-a luat prin surprindere lucrul acesta, dar asta înseamnă că pentru profesoniști nu contează foarte tare apartenența politică, ci activitatea pe care o ai”, a declarat pentru Revista Fermierului, Laurențiu Rebega.

 

Întrebat fiind care consideră că ar fi atuurile care se presupune că l-ar fi propulsat în finală, Rebega a răspuns fără șovăială că este „combativitatea către comisarul pentru agricultură”, oricare ar fi fost acesta. Nu mai este niciun secret pentru nimeni că Rebega are un nou discurs politic, practic reinventat. Fost membru S&D, actualmente parte din grupul Europa Națiunilor și a Libertății, condus de Marine Le Pen (din postura de copreședintă), eurodeputatul român declara oficial în septembrie 2015 că în calcul să propună în Parlamentul European abolirea sistemului de plăți directe la hectar. Totul cu aplicabilitate din legislatura următoare. Și tinerii fermieri au fost în vizorul lui Rebega în tot acest răstimp.

 

„Dacă ar fi să mă gândesc care au fost motivele care au stat în spatele nominalizării mele, m-aș gândi la combativitatea mea față de comisarul european pe diferite domenii din agricultură. Și când mă refer la combativitate, mă gândesc la discuțiile aprinse vizavi de alocarea inegală a plăților directe (întotdeauna am ridicat problema de ce trebuie să fie plățile diferențiate, indiferent că suntem țară nou-intrată în UE sau nu). Apoi, ar mai fi diferențele de proiecte și de proiectare pentru bugetele diferitelor state membre. O altă prioritate a mea a fost și aceea de a încerca să ne gândim din ce în ce mai serios că tinerii fermieri sunt viitorul nostru, cei care vor prelua agricultura și toată povara. (...) Este dorința mea să lucrăm cu toate instituțiile din statele membre, astfel încât să putem avea exact cifra activă a fermierilor tineri. În acel moment am putea vedea cu exactitate care sunt proiectele și programele pe care fiecare stat membru le consideră prioritare pentru zona lor. Bineînțeles, aici eu voi avea mai mult de lucru, având în vedere că fac parte dintr-un grup mai mic, însă voi lupta prin depunerea de amendamente”, a mai punctat europarlamentarul român.

 

Embargoul impus Rusiei și TTIP-ul, subiecte aflate în topul discuțiilor din COMAGRI

 

Discuțiile cu Rebega nu s-au centrat doar pe motivele care au stat în spatele nominalizării sale surprinzătoare pe lista scurtă pentru premiile „MEP Awards 2016”. Eurodeputatul român a fost întrebat care au fost cele mai fierbinți subiecte discutate în 2015 în cadrul ședințelor COMAGRI, probleme ridicate de Rebega în cadrul ședințelor comisiei de agricultură din Parlamentul European.

 

Laurențiu Rebega consideră în continuare embargoul cu Rusia nemotivat, având în vedere că agricultura „nu ține neapărat de zona politică”.

 

„Discuții continuă să aibă loc în ceea ce privește embargoul cu Rusia. Nici acum nu înțelegem, ca reprezentanți ai fermierilor, de ce trebuie să păstrăm acest embargou, având în vedere că agricultura este un sector care nu ține neapărat de zona politică și pe care eu l-am dezbătut foarte aprig. Am spus la un moment dat chiar că sunt un «susținător» al Rusiei, cu toate că nu are nicio legătură cu susținerea politică a acestui stat; sunt două lucruri total diferite”, a mărturisit Laurențiu Rebega.

 

Pe de altă parte, a adăugat el, am mai pus pe masă dificultatea discuțiilor privind noul tratat de liber schimb cu SUA, Rebega fiind de părere că eurodeputații nu au încă acees corespunzător la „toate documentele”.

 

„Nu știm exact ce se întâmplă de partea cealaltă și trebuie să fim foarte bine înțeleși că acest lucru poate afecta esențial și în defavoarea Europei zona de agricultură foarte mult, având în vedere diferențele care sunt în momentul de față pe tot ceea ce înseamnă prețul de producție, subvenționarea, mărimea fermei, siguranța alimentelor. Sunt multe, foarte multe subiecte care trebuie tratate separat în TTIP, mai ales din punct de vedere al agriculturii. Noi am dat un aviz favorabil la COMAGRI, tocmai în speranța că vom primi mai multe detalii. Însă, din nefericire, până la momentul de față nu am primit foarte multe detalii de la partenerii noștri”, a conchis pe acest subiect Laurențiu Rebega.

 

Capitalizarea fermierilor, singura șansă de a stopa vânzările de terenuri arabile din România către firmele românești cu capital străin. „John din Anglia nu va veni să cumpere un hectar”

 

După ce în 2014 țara noastră a ridicat interdicția la vânzarea suprafețelor arabile către străinii rezidenți în Uniunea Europeană, aceștia din urmă au început să achiziționeze tot mai mult pământ în țara noastră. Cifrele vehiculate de către vocile din piață ar fi că peste 10% din terenurile agricole românești au ajuns să fie deținute de străini. Înstrăinarea terenurilor agricole în masă ar fi putut fi evitată dacă România ar fi impus mai multe restricții.

 

„Fiind parte a UE, nu puteam refuza vânzarea terenurilor către cetățenii europeni. Însă, puteam fi mai atenți cu condițiile. În proiectul inițial din 2013 erau prevăzute niște condiții limitative prin care se urmărea ca cei care cumpărau teren să-l folosească în scop agricol, astfel încât terenurile să nu fie folosite în scop speculativ. Chiar eu am fost la Bruxelles și am discutat pe tema acestui proiect. Comisia Europeană s-a referit la limitările introduse în prima fază și a spus așa: Nu suntem împotriva unor restricții, cu o condiție. Să fie înscrise în niște obiective prioritare ale statului membru. Deși eu am transmis datele problemei, proiectul adoptat în final nu mai avea condițiile propuse inițial”, a declarat ministru al agriculturii, Achim Irimescu, în cadrul emisiunii „Viața Satului” de la TVR 1.

 

Întrebat dacă se mai poate reveni asupra acestei decizii, acesta a spus ca că ar fi cazul să reia discuția pe tema vânzărilor de terenuri către străini. Irimescu a mai spus că nu ai voie să interzici, dar poți să pui niște condiții care să împiedice astfel de tranzacții.

 

„Știu un exemplu concret. Un europarlamentar din Germania a vrut să cumpere teren în Franța, i s-a refuzat pe tema unor convenții pe care le-a impus statul”, a mai subliniat ministrul Agriculturii.

 

Invitat să comentezen afirmațiile și să emită un punct de vedere, Laurențiu Rebega a precizat că nu se teme de un aflux mare de vânzări către persoane fizice străine. Doar societățile românești cu capital străin sau mixt vor avea un cuvânt de spus atâta vreme cât fermierii noștri nu au încă acces la surse financiare îndeajuns de bine structurate încât să fie competitivi față de cei din UE.

 

„Cred în continuare că nu va fi o problemă din punct de vedere al afluxului de cumpărători persoane fizice; John din Anglia nu va veni să cumpere un hectar. Vor veni însă societățile comerciale să cumpere, societățile care sunt capitalizate mult mai bine. Cred că o eventuală modificare a legislației în vigoare pe această zonă trebuie să se orienteze către o îmbunătățire a nivelului capitalizării fermierilor români în momentul în care se pune problema de a cumpăra teren. (...) Vânzările de terenuri către străini este o problemă care se discută cu mare ardoare la nivel european, dar care privește doar România. Alte țări și-au cam luat singure partea banului și au interzis cumpărarea și vânzarea de proprietăți imobile. Aici am vrut să fim parteneri corecți, iar asta nu este rău. Vrem să îi tratăm corect pe partenerii noștri europeni, dar cerem în același timp să fim tratați corect”, a mai apreciat Rebega.

 

Eurodeputatul Laurențiu Rebega a fost nominalizat pe lista scurtă pentru câștigarea titlului de europarlamentar al anului la categoria Agricultură, în cadrul competiției MEP Awards 2016. Premiul se oferă europarlamentarilor pentru merite deosebite în promovarea și susținerea unui domeniu de activitate specific, în cazul de față Agricultură.

 

Publicația The Parliament Magazine a făcut deja nominalizările pentru titlul de europarlamentar al anului în cadrul competiției „MEP Awards 2016” pe toate cele 19 categorii stabilite.

 

Premiile MEP Awards 2016 se vor decerna la mijlocul martie anul acesta, în urma unui vot acordat de către europarlamentari colegilor nominalizați. Votul va avea loc avea loc pe parcursul lunii februarie, până pe data de 29.

ANCHETĂ. Mulțumită colaborării directe cu portalul Surse și Resurse (www.sursesiresurse.weebly.com), Revista Fermierului a reușit să obțină în exclusivitate pentru publicare extrase dintr-un amplu raport al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), document aflat atât pe masa lui Daniel Constantin (în ultimele sale zile la șefia Ministerului Agriculturii), cât și pe cea a actualului ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, dare de seamă care explică cu subiect și predicat cum anume mai multe instituții guvernamentale cu care MADR colabora în ceea ce privește demersurile de legiferare pe zona schemei unice de plăți directe pe suprafață în agricultură își pasau unul altuia... să-i spunem lipsa de patriotism.

 

Dezvăluirire din document nu se opresc însă aici. Dacă în ultimele luni ale mandatului Guvernului Ponta apăreau tot mai des informații cu privire la piedici (cu voie sau fără de voie) apărute în demersul de contrasemnare a actelor normative emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), detalii rămase doar la nivel de zvon, iată că o parte din ipoteze se confirmă.

 

Potrivit unor extrase ale unui raport intern realizat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), pus la dispoziția publicației Revista Fermierului de către surse guvernamentale cu ajutorul portalului Surse și Resurse, agenția de plăți amintită anterior s-a confruntat cu o serie de probleme care au culminat cu nefericitul eveniment de întârziere a plății avansului aferent campaniei 2015, cauzat de problemele cu softul dezvoltat de consorțiul Siveco-Teamnet, aspect cu privire la care vom reveni mai jos.

 

De la dificultățile întâmpinate de APIA în implementarea și dezvoltarea noului Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS), care prin întârzieri aparent voite ale mișcării pe traseele birocrației interministeriale a Hotărârii de Guvern 596/22.07.2015 privind aprobarea Notei de fundamentare referitoare la necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiții „Servicii de extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură” a dus la întârzierea plății avansurilor din SAPS aferent campaniei 2015 și până la lipsa fondurilor necesare pentru gestionarea măsurilor delegate de AFIR către APIA, documentul este realmente exploziv și arată realitatea din spatele ușilor închise ale unor importante instituții guvernamentale.

 

„Dificultăți întâmpinate în implementarea și dezvoltarea noului sistem IACS” - raport APIA

 

Un capitol important din document vizează adoptarea cu întârziere a legislației naționale aferente perioadei de programare 2014-2020, deși discuțiile care au vizat acest aspect s-au derulat în cadrul MADR pe tot parcursul anului 2014.

 

Chiar dacă cel puțin la nivel declarativ, foști șefi MADR și APIA colaborau eficient de cele mai multe ori, este clar acum că au existat disfuncționalități la nivel interinstituțional, interministerial, probleme care „s-au spart” (ca de obicei) atât în capul managementului politic, respectiv al celui executiv, motiv de arătat cu degetul de către actualul Guvern.

 

Secțiunea „Dificultăți întâmpinate în implementarea și dezvoltarea noului sistem IACS” din cadrul raportului vizează demersurile inițiate de APIA pentru adoptarea Hotărârii de Guvern privind aprobarea Notei de fundamentare referitoare la necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiții „Servicii de extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură”.

 

Concret, conform documentului citat, APIA a solicitat Ministerului Finanțelor Publice (MFP) prin adresa nr. 819/09.01.2015 (nr. MFP 1136/12.01.2015) un punct de vedere cu privire la necesitatea inițierii unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea Notei de fundamentare cu privire la necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiții „Servicii de extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură”.

 

Răspunsul celor de la Finanțe, transmis către APIA prin adresa nr. 424.120/23.01.2015, înregistrat la agenție cu nr. 3235/27.01.2015, face referire la prevederile legale și concluzionează că APIA are deja încheiat un Acord Cadru pentru „Servicii de mentenanță, extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură”, iar necesitatea elaborării unei hotărâri de Guvern este valabilă numai pentru documentațiile tehnico-economice elaborate înainte de achiziția efectivă. Primii pași către dezastru erau făcuți deja.

 

În ciuda răspunsului încuietor, discuțiile pe aceeași variațiune au continuat între MFP și APIA și au culminat cu transmiterea către Ministerul de Finanțe a adresei nr. 17806/08.05.2015 înregistrată la MFP cu nr. 30323/08.05.2015 în care agenția de plăți revenit cu prezentarea situației, respectiv a faptului că „procedura de achiziție s-a derulat înainte de modificarea art.42 alin (1) din Legea 500/2002 și s-a finalizat cu încheierea Acordului Cadru nr. 241/18.12.2013 pentru o perioadă de trei ani (2014-2016)”, solicitând totodată „un punct de vedere asupra necesității inițierii în acest sens a unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Notei de fundamentare cu privire la necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiții «Servicii de extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură»”. MFP a răspuns prin adresa nr. 427.367/01.06.2015 înregistrată la APIA cu nr. 22494/08.06.2015 că, cităm: «Pentru evitarea oricăror riscuri legate de interpretarea diferită a art. 42 din Legea nr. 500/2002 din partea instituțiilor publice chemate să verifice modul de alocare și cheltuire a sumelor din bugetul de stat, ar fi recomandabil să se aplice dispozițiile actuale ale Legii nr. 500/2002 și să se parcurgă toate etapele reglementate în prezent de aceasta»”. În atari condiții, APIA a demarat inițierea actului normativ, o premieră atât pentru Ministerul Finanțelor Publice (MFP), Ministerul Justiției (MJ), Ministerul pentru Societatea Informațională (MSI), Comitetul Tehnico-Economic pentru Societatea Informațională (CTESI) și chiar și pentru Guvernul României, având în vedere că nu existau norme tranzitorii de aplicare a art. 42 din Legea 500/2002.

 

Joaca de-a scărpinatul cu Hotărârea de Guvern dreaptă la urechea... de stânga!

 

Același document exploziv arată cum proiectul de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Notei de fundamentare cu privire la necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiții «Servicii de extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură»” a avut un circuit amețitor între instituțiile guvernamentale, circuit care a generat, așa cum am mai menționat, atât întârzieri majore la plata avansului, cât și acuze ale actualei conduceri MADR la adresa APIA că nivelul de salarizare ar fi mult prea mare față de lipsa de competență și, ulterior, la demiteri și la reorganizare.

 

Revenind la raport, Hotărârea de Guvern a fost inițiată la data de 16 iunie 2015 și a fost avizată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) la data de 22 iunie 2015; în aceeași zi, proiectul de act normativ era publicat pe site-ul MADR. Varianta inițială a proiectului a fost trimisă apoi către Secretariatul General al Guvernului (SGG) și la Ministerul Finanțelor Publice (MFP), în vederea consultării, 24 de ore mai târziu. Ca urmare a solicitării MFP cu privire la modificarea titlului proiectului, acesta a fost reștampilat la data de 24 iunie 2015.

 

Drumul actului normativ este reluat în 8 iulie 2015. La acea dată, proiectul modificat a fost trimis spre avizare la MFP și a primit avizul favorabil pe data de 14 iulie 2015. În ședința de Guvern din următoarea zi s-a solicitat de către premier avizul Ministerului Justiției (MJ) și al Ministerului pentru Societatea Informațională (MSI), deși hotărârile de Guvern care aprobă indicatori tehnico-economici nu necesită avizul MJ. Tot în acea ședință, SGG a solicitat și avizul Consiliului Legislativ. Răspunsul avea să fie halucinant, iar comentariul din raport, relevant: „Prin adresa nr. 241 din 16 iulie 2015, înregistrată la APIA cu nr. 29806/17.07.2015, Consiliul Legislativ a comunicat că nu este necesar avizul solicitat, întrucât proiectul face parte din categoria actelor individuale. Prin nota de reștampilare din 16 iulie 2015, pașaportul de semnături al proiectului de act normativ a fost completat cu alte două instituții avizatoare, respectiv MSI și MJ”.

 

La data de 17 iulie 2015, proiectul a fost transmis la MJ spre avizare și la MSI pentru formularea unui punct de vedere cu privire la avizarea de către Comitetul Tehnico-Economic. Prin adresa nr. 2428/21.07.2015, MSI a comunicat că atât ministerul menționat, cât și Comitetul Tehnico-Economic nu au competențe de instituții avizatoare. Pe 21 iulie 2015, varianta finală a proiectului a fost depusă spre avizare la MJ.

 

Abia în ședința de Guvern din 27 iulie 2015, Hotărârea de Guvern privind aprobarea Notei de fundamentare referitoare la necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiții „Servicii de extindere și dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură” a fost adoptată sub nr. 596/22.07.2015. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 570 din 30.07.2015.

 

ECA: „Cuantumul plăților pentru bunăstarea animalelor – porcine, subpachetul 3 „Transport”, a fost stabilit greșit prin fișa tehnică a Măsurii 215

 

Un alt element demn de menționat din raportul APIA este și motivul sistării plăților pentru bunăstarea animalelor – porcine, subpachetul 3 „Transport”. Conform documentului, plata pentru acest subpachet a fost suspendată ca urmare a constatărilor formulate de Curtea Europeană de Conturi (ECA), în urma auditului desfășurat în perioada 18-29 mai 2015, referitoare la Declarația de Asigurare FEADR 2015. În urma acestui audit, reprezentanții ECA au semnalat faptul că modalitatea de calcul al cuantumului care se poate acorda beneficiarilor pentru acest subpachet a fost stabilită greșit prin fișa tehnică a Măsurii 215 din cadrul PNDR 2007-2013.

 

„Ca urmare, MADR a propus suspendarea plăților aferente acestui subpachet, iar APIA a refăcut și a transmis către AFIR cele șase declarații de plăți, în sumă de 16.560.996 euro”, se menționează sec în darea de seamă.

 

Nu are Armata îndeajuns de mulți angajați la Direcția Topografică Militară? Da. Din 70 de angajați au rămas 25. Nici APIA nu stă mai bine la acest capitol

 

Sistemul Land Parcel Identification System (LPIS) asigură vizualizarea şi întreţinerea blocurilor fizice (parcelelor de referinţă), mai exact gestionarea completă a suprafeţelor agricole şi neagricole, în cadrul sistemului GIS (Geographic Information System), integrarea cu ortofotoplanurile sau cu imaginile satelitare, modificarea blocurilor fizice, în conformitate cu constatările în urma controalelor efectuate, printarea hărţilor (hărţi de bază, blocuri fizice, imagini ortofoto), integrarea completă în modulul IACS (pentru cererile de sprijin), respectiv legătura cu Registrul Fermierilor pentru a indica parcelele deţinute.

 

Sistemul LPIS se bazează pe fotografii aeriene prelucrate (ortofotoplanuri) și pe digitizarea (delimitarea) conturului suprafețelor de teren agricol (blocuri fizice), în care fermierii își identifică parcelele utilizate. Acesta trebuie actualizat o dată la trei ani prin realizarea de ortofotoplanuri și digitizarea (actualizarea) blocurilor fizice în funcție de noile detalii de pe imaginile ortofoto.

 

În urmă cu șase ani, MADR împreună cu MapN hotărau ca activitatea de actualizare a LPIS să se facă prin colaborarea cu APIA, cu Direcția Topografică Militară din cadrul MapN până în anul 2020. Aici apar însă problemele. Pe zona de activități de digitizare și actualizare LPIS, APIA a avut parte numai de piedici, cea mai importantă fiind diminuarea numărului de personal alocat pentru aceste activități în cadrul Direcției Topografice Militare, personal care a fost redus de la 70 la 25 de persoane. Pe de altă parte, sunt și alte activități suplimentare care ar trebui prevăzute în cadrul colaborării în următorii doi ani, a căror realizare presupune personal suplimentar din cadrul Direcției Topografice Militare sau altor structuri numite de către Ministerul Apărării Naționale.

 

„La momentul realizării raportului, nu este foarte clar pentru APIA dacă actualizarea LPIS prin delimitarea suprafețelor agricole poate fi realizată de către MapN prin Direcția Topografică Militară, în următorii doi ani de zile, începând cu anul 2016, având în vedere că, pe lângă cei 70.000 de kilometri pătrați rămași de digitizat pentru anul 2016, anul 2017 va însemna începerea unui ciclu nou de trei ani de actualizare LPIS pentru încă 130.000 kilometri pătrați”, se menționează în documentul obținut de Revista Fermierului, prin bunăvoința portalului Surse și Resurse (www.sursesiresurse.weebly.com).

 

Conform OUG 95/2010, agenția de plăți poate realiza aceste activități doar cu MApN prin structurile desemnate de acesta, în cazul de față, conform protocolului de colaborare, Direcția Topografică Militară.

 

„În cazul în care, activitatea de digitizare și de actualizare a LPIS, realizată pe baza ortofotoplanurilor noi, inclusiv activitățile suplimentare comunicate prin aceast raport, nu pot fi realizate de către MApN prin structurile sale în confirmitate cu OUG nr. 95/2010, art.2 (2), este necesară o justificare scrisă din partea MapN în vederea fundamentării și propunerii de modificare a OUG nr. 95/2010 și găsirea unei alte soluții pentru realizarea obligațiilor care revin României conform regulamentelor europene mai sus menționate”, se mai precizează în raport.

 

Pe lângă toate aceste probleme, APIA se confrunta și ea (la momentul întocmirii raportului) cu o lipsă de personal specializat, cu lipsa fondurilor pentru desfășurarea activităților în bune condiții (în perioada decembrie-martie nu se pot încheia contracte din cauza lipsei bugetului), dar și cu o încărcătură foarte mare pe funcționarii responsabili cu actualizarea și întreținerea LPIS.

 

Sincope în colaborarea dintre APIA-ANSVSA și APIA-AFIR. Unde este eficiența interinstituțională?

 

Chiar dacă George Turtoi, fost secretar de stat în cadrul MADR, a încercat impunerea unui sistem de performanță la cele două agenții de plăți APIA și AFIR, ultima din listă are un atu din acest punct de vedere. În atari condiții, APIA a făcut totuși față cu brio unui sistem complex de colaborare interinstituțională, de cele mai multe ori deficitar din cauza orgoliilor și intereselor politico-economice sau al unui management... defectuos.

 

Primul exemplu elocvent – colaborare dintre APIA și ANSVSA. Concret, APIA a delegat către ANSVSA activități de verificare a respectării de către agricultori a cerințelor legate în materie de gestionare (SMR 4-9 și SMR 11-13) și a bunelor condiții agricole și de mediu (GAEC). În baza acestui acord, ANSVSA elaborează ghidurile de control pe care le transmite către APIA spre avizare. Ulterior, APIA transmite către ANSVSA eșantionul de fermieri care au fost selectați pentru controlul pe teren, în vederea verificării.

 

Până la momentul realizării raportului, APIA nu primise de la ANSVSA ghidul de control, fiind în imposibilitatea de a le comunica eșantionul de fermieri în vederea controlului pe teren.

 

De asemenea, accesul în baza de date a ANSVSA este greoi și necesită timp îndelungat, fiind necesară găsirea unei soluții de interfațare a sistemului IT al APIA cu această bază de date.

 

O altă problemă în relația cu ANSVSA a fost cea legată de baza de date a animalelor.

 

„După cum a și fost informată APIA prin adresa emisă de ANSVSA nr. 27.699/16.09.2015, Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu poate garanta corectitudinea datelor înscrise în baza națională de date, după încetarea contractului încheiat cu Consorțiul Caisley în vederea identificării, înregistrării și crotalierii efectivelor de animale din speciile ovine, caprine și suine. APIA consideră că aceste incertitudini au un impact major asupra activității sale, putând avea implicații majore asupra modului de acordare a plăților”, conform documentului APIA.

 

În ceea ce privește colaborarea APIA-AFIR, ultima din listă a delegat către APIA gestionarea măsurilor de dezvoltare rurală din PNDR 2014-2020, respectiv Măsura 10 – agro-mediu și climă, Măsura 11 – agricultură ecologică, Măsura 13 – zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, Măsura 14 – plăți privind bunăstarea animalelor, Măsura 8.1 – împăduriri și crearea de suprafețe împădurite, respectiv Măsura 15 – plăți pentru angajamentele în materie de silvomediu și climă.

 

Gestionarea acestor măsuri presupune existența unor cerințe complexe, care necesită dezvoltări suplimentare în sistemul informatic, instruirea personalului și logistica aferentă. Conform fișei măsurii din ultima versiune a PNDR, se precizează în raport, aceste activități sunt eligibile pentru Măsurile 8.1 și 15 și doar pentru anumite activități.

 

„Având în vedere experiența anterioară, precum și lipsa fondurilor alocate, APIA propune delegarea directă de către Autoritatea de Management către Agenție a acestor măsuri și alocarea din PNDR a unor fonduri corespunzătoare cu volumul activității delegate”, opinează APIA în raport, astfel încât colaborarea pe această zonă să fie eficentizată.

 

OUG 45/2015, actul normativ care generează neeligibilitatea cererilor cu procese verbale care au mențiunea „procentul de calamitare peste 30%”

 

Ultimul aspect cuprins în extrasele raportului APIA primite la redacție vizează principalele probleme identificate în aplicarea OUG nr. 45/2015 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă în perioada aprilie-septembrie 2015.

 

Practic, procesele verbale de calamitate au fost emise atât prin ordinul prefectului pe legislația situațiilor de urgență, cât și prin ordine ale primarilor, conform Legii 54/2015 pentru completarea art. 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, punând APIA în dificultate la momentul primirii documentelor și determinării sumelor de plată către fermieri. Mai mult, conform OUG 45/2015, se exclude sintagma „peste... %”, ceea ce conduce la neeligibilitatea cererilor cu procese verbale care au mențiunea „procentul de calamitare peste 30%”. Totodată, atestatele de producător emise pentru sectorul zootehnic nu conțin suprafețele utilizate, punând APIA în imposibilitatea de a le lua în calcul la momentul autorizării plății. „Atestatele de producător nu sunt încă eliberate, iar producătorii respectivi nu pot depune cerere de plată”, se precizează în raport. „Nu este clar cum ar trebui să completeze fermierii cererile de plată, în condițiile în care în procesul verbal de calamitate au un procent de calamitare diferit de cel real, constatat chiar de către fermieri. Este necesară reformularea unor indicații mai clare din partea MADR referitoare la emiterea atestatelor de producător și a proceselor verbale de calamitare”, conchide raportul APIA.

 

Achim Irimescu crede că în MADR sunt salarii „destul de bune”, dar că personalul angajat nu și-a atins scopul de eficiență

 

Ministerul Agriculturii și-a dublat numărul de angajați în ultima perioadă, iar salariile sunt „destul de bune”, însă personalul nu ar fi atins aceeași cota de performanță așteptată, declara șeful instituției amintite, Achim Irimescu, cu ocazia evenimentului de lansare a platformei de dialog pentru dezvoltarea integrată a mediului rural în România care a avut loc la București în prima decadă a lunii decembrie 2015.

 

Deja, practic, nu mai este niciun secret pentru nimeni că Irimescu implementează o „reformă” a întregului aparat de conducere a Ministerului pe care îl conduce, cât și a instituțiilor aflate în subordinea MADR. Asta chiar dacă, uneori, din cauza problemelor pe care potențialii manageri le au cu legea, cu foștii subalterni sau sunt în conflict de interese, ministrul Agriculturii în exercițiu este nevoit să lucreze cu același personal pe care îl critică.

 

În opinia sa, angajații din organigrama MADR au salarii „destul de bune”, în ciuda faptului că nu s-a reușit utilizarea integrală a banilor europeni, țintele „de serviciu” ale șefului de la Ministerul Agriculturii fiind în acest caz șeful interimar de la APIA, fostul director general AFIR (și alții).

 

Irimescu pare să întrevadă un lanț vicios care leagă incapacitatea administrativă a agențiilor de plăți de faptul că tinerii de la sat preferă să emigreze și nu să se angajeze în sisteme de antreprenoriat finanțate din bani europeni.

 

„Atâta timp cât salariile oferite în agricultură nu vor fi suficient de mari, lumea va continua să plece, să-și desfășoare activități în vest. Sigur că fiecare fermier mare care are nevoie de forță de muncă, are un calcul de eficiență. Este clar că el va căuta să plătească cât mai ieftin forța de muncă și să aibă profit cât mai mare. (...) Cred că ar trebui văzute salariile ca o corelație între performanță, eficiență și venit. Avem în Ministerul Agriculturii salarii destul de bune. Din păcate, n-am reușit să folosim integral banii europeni; înseamnă că nu ne-am atins scopul în ceea ce privește eficiența noastră, a administrației. Avem administrație foarte multă. Ministerul (n.r. - Agriculturii) aproape s-a dublat ca număr de angajați în ultima perioadă, dar nu s-a întâmplat la fel cu eficiența noastră”, spunea Achim Irimescu.

 

28 milioane de euro pentru continuarea sistemul informatic al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), în urma unui contract câştigat în 2013

 

În luna iulie 2015, Ministerul Agriculturii pregătea o Hotărâre de Guvern „privind necesitatea şi oportunitatea realizării investiţei «Servicii de extindere şi dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenţiei de Plăţi şi Intervenşie pentru Agricultură». Fondurile necesare, care aveau să vină de la bugetul de stat, se ridicau la «27.764.468 de euro, echivalent a 124.243.217,85 lei, la cursul de schimb de 4,4749 lei/euro din data de 18.12.2013», se preciza în proiectul de HG. Sumele se refereau la „cheltuieli cu serviciile de extindere şi dezvoltare a Sistemului Informatic al APIA şi face parte dintr-un acord cadru care a fost încheiat în urma derulării unei proceduri de achiziţie de licitaţie deschisă”.

 

Potrivit Agenţiei, la momentul respectiv, acordul-cadru era încheiat pentru o perioadă de trei ani cu asocierea formată din Siveco România şi Teamnet Internaţional, el cuprinzând două categorii de servicii: servicii de dezvoltare (Servicii de analiză, proiectare, dezvoltare, implementare, instruire şi asistenţă tehnică, management de proiect) şi servicii lunare de suport tehnic, mentenanţă corectivă şi administrare pentru sistemul informatic.

 

Valoarea totală a acordului-cadru a fost stabilită în urma licitaţiei la 28.884.500 de euro, fără TVA, din care suma de 22.390.700 euro, fără TVA, reprezintă valoarea previzionată pentru categoria „Servicii de extindere şi dezvoltare a Sistemului Informatic al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură”, iar suma de 6.493.800 euro, fără TVA, reprezintă valoarea previzionată pentru categoria „Servicii lunare de suport tehnic, mentenanţă corectivă şi administrare pentru sistemul informatic”, preciza APIA într-o dare de seamă pentru Focus Energetic.

 

În perioada 2006-2012, APIA a dezvoltat un sistem informatic specific necesar gestionării fondurilor europene şi naţionale destinate sprijinirii agriculturii.

 

„Schimbările realizate în ultimii doi ani la nivelul Politicii Agricole Comune necesită adaptarea funcţionalităţilor sistemului informatic astfel încât acesta să răspundă noilor cerinţe privind plata către fermieri”, se preciza în nota de fundamentare a proiectului de HG. În aceste condiţii, APIA demara procedurile de achiziţie publică pentru încheierea unui acord-cadru, pentru perioada 2014-2016, în vederea modificării şi completării softului, astfel încât să răspundă noilor cerinţe.

 

La licitaţie au fost depuse trei oferte, dar numai una a fost admisibilă, cea a consorţiului Siveco România şi Teamnet Internaţional. În urma licitaţiei, preţul a scăzut de la 30.546.367 de euro, fără TVA, la 28.884.500, cu 5% mai puţin decât valoarea de început. Licitaţia a fost contestată, dar, în cele din urmă, s-a semnat contractul pe 18 decembrie 2013.


În anul 2014, din valoarea obiectivului de investiţii ”Servicii de extindere şi dezvoltare a Sistemului Informatic al APIA” s-a cheltuit suma de 23.872.369,52 lei cu TVA, iar în anul 2015 s-a cheltuit suma de 5.501.058,64 lei cu TVA, precizează Nota de fundamentare. Valoarea rămasă, estimată pentru perioada 2015-2016 este de 94.869.789,70 lei cu TVA.

 

“Realizarea obiectivului de investiţii este absolut necesară pentru ca România să poată gestiona cererile de plată depuse de fermieri pentru plata ajutorului acordat de Uniunea Europeană în domeniul agriculturii”, se preciza în nota fundamentare pe atunci a proiectului de act normativ.

Softul APIA a fost iniţiat şi apdatat de Siveco, dar, pe parcursul anilor, în ecuaţia a intervenit şi Sebastian Ghiţă. După ce cei doi au avut probleme cu legea (n.r. – Irina Socol a stat şi în arest preventiv, iar Sebastian Ghiţă sub control judiciar), piaţa licitaţiilor IT pe bani publici s-a extins considerabil şi la alte firme de profil din România.

 

Avansul până la urmă a fost plătit. 602.159 fermieri aveau banii în cont la 1 decembrie 2015

 

Conform notei avans C2015 intrată și ea în exclusivitate în posesia publicației Revista Fermierului la momentul respectiv (prima decadă a lunii decembrie 2015), document destinat Comisiei Europene și emis de sistemul informatic APIA, la data de 1 decembrie 2015, ora 01:38, totalul sumei autorizate la plată în avans la nivel național era de 1.128.470.121,91 lei (255.448.678,85 euro), din care deja achitate în conturile fermierilor nu mai puțin de 97.247.606,57 lei. Conform aceluiași document, numărul beneficiarilor de plăți în avans era la data închiderii procesului de autorizare de 602.159.

 

Defalcat pe zile, cea mai importantă dată a transferurilor avea să fie cea de 30 noiembrie, cu 467.428.798,74 lei autorizați la plata în avans. Urmează ziua de 29 noiembrie când au fost autorizate la plată nu mai puțin de 426.631.589,33 lei. În data de 28 noiembrie s-au autorizat 119.142.831,51 lei, în ziua de 27 noiembrie – 17.551.701,64 lei, în data de 26 noiembrie – 76.576.482,74 lei, respectiv în data de 25 noiembrie – 21.138.717,95 lei.

 

Țara noastră rămânea totuși „codașa Europei” atunci când venea vorba de plata avansurilor din SAPS, în condițiile în care anul agricol 2014-2015 a fost unul deosebit de dificil.

 

Din cauza slabei performanțe a sistemului informatic, procesul de autorizare la plată început și de control administrativ avea să se blocheze în jurul prânzului zilei de 23 noiembrie 2015.

 

România are alocat un plafon financiar destinat plăților directe aferente campaniei 2015 de 1,599 miliarde euro. (Ionel Văduva).

La aproape două luni de suspendarea din asociația Holstein RO a lui Gavrilă Tuchiluș, Mihai Petcu și Eugen Popa, primul din listă iese din silenzio stampa și afirmă că problemele sale au apărut după ce a contestat activitatea lui Nicușor Șerban și pe cea a lui Ionuț Lupu, artizanii îndepărtării celor trei din forma asociativă amintită anterior.

 

Potrivit spuselor lui Gavrilă Tuchiluș, șeful Agrimat Matca, activitățile lui Șerban și cea a lui Lupu din cadrul Holstein RO sunt catalogate de domnia sa drept „netransparente din punct de vedere economic”, motiv pentru care recomandă celor care au decis suspendarea „să se întoarcă la lege și la statut”, respectiv „să comunice tuturor fermierilor activitatea care se desfășoară acum în Holstein RO”.

 

Acesta nu au fost însă singurul subiect discutat cu Tuchiluș în cadrului unui interviu amplu, acordat publicației Revista Fermierului. Producătorul agricol a vorbit inclusiv despre prețul laptelui care cunoaște o revigorare, în scădere totuși față de nivelul de 1,7 lei litrul cu care era obișnuit cu ceva timp în urmă. La nivelul sfârșitului lunii noiembrie 2015, șeful Agrimat Matca încasa 1,4 lei pe litrul de lapte de la partenerul său de încredere. Tuchiluș nu s-a ferit însă să spună că a avut și pierderi de circa trei milioane de lei în 2014 din cauza diminuării până la nivelul de 1,05 lei pe litrul de lapte.

 

Despre prețul grâului, cât porumb a obținut la hectar, de ce plata pe cap de animal ar trebui să reprezinte un bonus pentru fermier, nu să se trăiască din calamități și subvenții, cât și despre pierderile enorme cauzate de lipsa irigațiilor, în cele ce urmează, un alt material dedicat rubricii „Din fermă-n fermă!”.

 

Revista Fermierului: Ce a însemnat anul 2015 pentru fermierul Gavrilă Tuchiluș? Știm că ați avut o sumedenie de probleme care au culminat cu suspendarea dumneavoastră (alături de alți doi colegi) din asociația Holstein RO. Știm, de asemenea, că exploatația dumneavoastră a avut de suferit din cauza secetei. Vă rugăm să detaliați.

 

Gavrilă Tuchiluș: În zona în care activăm noi (n.r. - Agrimat Matca este situată în județul Galați) și-a făcut simțită prezența o secetă deosebit de crâncenă în 2015. Cu toate acestea, cei care au practicat agricultura performantă, bazată pe tehnologie, au obținut ceva materie-primă. Să ne aducem aminte: mai toate pronosticurile pe care le-am dat pentru păioase și prășitoare în prima parte a anului trecut, dar în special pentru prășitoare, s-au adeverit. În primăvară, dacă ne uităm în urmă, am spus că în zona noastră va exista o calamitare a culturilor agricole între 40 și 55 la sută; cam așa sa și întâmplat. Noi am obținut jumătate din producția normală la porumb, la floarea-soarelui și la furaje.

 

În cazul exploatației mele, circa 50 la sută din culturi au fost calamitate din totalul de 1.800 ha însămânțate cu porumb și floarea-soarelui și celor aproximativ 300 ha cu lucernă. În prezent, ferma noastră are un deficit de stoc de fân de lucernă. Am mai recuperat din handicap cu ajutorul primei coase (n.r. - semifân de lucernă), astfel încât să ne asigurăm necesarul de nutreț pentru bovine, dar fânul propriu-zis nu-l avem asigurat. Am fost nevoiți să tăiem o suprafață dublă la porumb - în loc de 100 ha suprafața a fost de 200 de hectare (în loc să am un disponibil de 65-70 de tone, am avut între 22-42 de tone). Aici se văd cheltuielile mari realizate și de asta am spus nu o dată: noi producem puțin și scump! În situația în care vom avea un sistem de irigații bine pus la punct și eficient din punct de vedere al costurilor, cu siguranță producțiile nu că se vor dubla, dar vor fi cele care sunt pe măsura investiției pe care o facem noi pe unitatea de suprafață.

 

R.F.: Cât ați investit pentru înființarea unui hectar cu porumb și a unuia cu floarea-soarelui? Vă acoperiți costurile de producție de care aminteați anterior?

 

G.T.: Înființarea unui hectar cu porumb ne-a costat 3.500 de lei. În condițiile în care am obținut circa 4.200 kilograme de porumb boabe, încasăm aproximativ 2.200 de lei. Pierderea este de 1.300 lei cel puțin la hectar; și la floarea-soarelui cam la fel. Sigur, noi avem depozite, avem capacitate de depozitare de aproape 20.000 de tone.

 

Trebuie să fac aici însă o mențiune: pentru a continua activitatea în mod corespunzător, ar trebui ca prețul pe kilogramul de grâu să fie de 0,8-0,85 lei, iar la porumb de 0,7-0,75 lei kilogramul de boabe. În aceste condiții, ne-am acoperi cheltuielile.

 

R.F.: Ați vândut grâu imediat după recoltare?

 

G.T.: Am comercializat grâu după recoltare (foarte puțin însă). Speram ca prețurile să evolueze pozitiv. Tocmai de aceea o bună parte din producție a fost depozitată astfel că, atunci când vom găsi momentul să-l fructificăm, să obținem un preț aproape de cel care ne-ar satisface, în primul rând să acoperim cheltuielile și să ne rămână și nouă „un leu” pentru a reinvesti în noua campanie.

 

R.F.: Cât grâu ați comercializat și la ce preț?

 

G.T.: Prima tranșă de grâu – 2.000 de tone – a fost livrată către o companie multinațională, la un preț de 165 de euro condiții FCA, loco, adică 0,75 lei kilogramul. Nu este prețul cel mai bun, dar pentru perioada respectivă era în regulă.

 

R.F.: Se mai poate face performanță în agricultură dacă sistemul de irigații nu există sau nu este performant?

 

G.T.: După 34 de ani de agricultură, eu încă nu cred că trebuie să ne regăsim în zona producției de patru tone la hectar. Patru tone la hectar reprezintă doar potențialul pământului neirigat din România. Noi trebuie să obținem însă producții de opt tone de grâu la hectar, de 12 tone/ha la porumb. În condițiile în care știm că și la noi în țară seceta s-a instalat de ani de zile și pe timp ce trece se accentuează, dacă nu se vor lua măsuri pentru reabilitarea sistemelor de irigații, nu vom avea câștig de cauză pentru că noi producem puțin și scump. Vindem în aceeași piață în care ceilalți fermieri din vest produc mai mult și mai ieftin.

 

R.F.: Dețineți instalații de irigat? Dacă da, nu se explică producția de 4,2 tone de porumb boabe la hectar...

 

G.T.: Recunosc – dețin o instalație de irigat. Din păcate însă, n-am sursa de apă. Aici este un punct fierbinte. Problema m-a preocupat de mulți ani de zile, de când era în funcție fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără. M-am ocupat cu dezvoltarea unei alternative la problemă cu specialiștii de la ANIF, am prezentat chiar și o soluție de rezolvare prin care care apa să vină de la Barajul Movileni, din Siret, și nu de la 96 de kilometri de unde vine acum.

 

De când nu s-a mai subvenționat energia pentru irigații, nimeni n-a dorit să mai ude. În condițiile anului 2015, cu toate greutățile care au fost, am încercat să aduc apa la capăt de linie, unde sunt eu, de la 96 de kilometri. Din 200.000 de metri cubi primă pompare, prin stația noastră au trecut doar 23.000 mc., puțin peste zece la sută din volumul de apă plecat. Și asta cu cheltuieli enorme!

 

Ca urmare a documentației pe care am depus-o la ANIF și la MADR, proiectul pe care noi l-am lansat, să vină apa din Siret în zona în care ne aflăm noi, s-a făcut un studiu de prefezabilitate. Acum este în lucru și studiul de fezabilitate. În prima etapă se pot iriga 14.000 de hectare și în a doua etapă alte 14.000 ha. Sunt organizații (printre care și a noastră) care deja au accesat Măsura 4.2.1., fonduri FEADR și, atunci, în situația când apa va veni, cheltuielile se vor reduce la jumătate, apa nu va mai petrece multe zile pe drum. Anul acesta, de la Galați și până la stația noastră, apa a făcut 14 zile, cu o viteză de 108 metri pe oră și cu o cheltuială enormă.

 

Tot legat de irigații, nu numai că am lansat proiectul cu alternativa din Siret. Deja am vorbit cu o firmă și vom face investiții suplimentare de circa 500.000 de euro în instalații de irigat de ultimă generație. În situația în care apa va veni, noi vom iriga în jur de 2.000 ha, suprafață udată ca la carte, cu siguranță cu cheltuieli la jumătate față de ceea ce se întâmplă acum.

 


Suspendați... doar din punctul unora de vedere

 

Revista Fermierului: În data de 20 noiembrie 2015 a avut loc o mișcare de forțe în Holstein RO. Dumneavoastră, Mihai Petcu și Eugen Popa ați fost suspendați. De ce?

 

Gavrilă Tuchiluș: Suspendați... doar din punctul unora de vedere. Eu deja am făcut o întâmpinare la decizie. Adunarea generală care a avut loc nu a fost statutară, legală. De aceea, le recomand celor care au făcut treaba asta să se întoarcă la lege și la statut și să comunice tuturor fermierilor activitatea care se desfășoară acum în Holstein RO. Eu n-am contestat niciodată valoarea efectivelor bovine din Holstein RO, decât activitatea lui Nicușor Șerban și pe cea a lui Ionuț Lupu; nu sunt transparente din punct de vedere economic. În plus, m-au preocupat cauzele neatragerii banilor de la buget din luna martie 2015 la zi, restanțele la plată foarte mari la salariați... și nu numai. Mai mult decât atât, dintr-un nucleu de 27.000 de capete, cred că fermierii care știu ce se întâmplă și cum ar trebui să se întâmple nu sunt mai mult de 10 în total. Restul, sunt acolo pentru a beneficia de subvenție, să fie la grămadă ca să poată să ia banii pentru COP și pentru Registru. Pentru controlul producției de lapte procentajul de plată este 35% achitat de noi și 65 de procente de stat. Noi trebuie să achităm sumele aferente asociației, iar aceasta, ca urmare a documentelor depuse, de la APIA să încaseze diferența, pentru bunul mers al lucrărilor specifice.

 

Cu siguranță, atât eu, cât și Mihai Petcu și Eugen Popa am vrut transparență. De aceea, am adresat în ședința cu pricina mai mult întrebări: de ce nu s-a respectat programul de ameliorare, bun sau rău? Dacă nu a fost bun, de ce nu a fost îmbunătățit? De ce nu s-au dus documente la MADR și la APIA pentru prelungirea acestui program? A fost deschidere maximă către această zonă din partea ANARZ și MADR. Și, atunci, cine este rău? Noi, cei care luăm atitutine că lucrurile trebuie să se întâmple conform legislației din România, bună, rea? Sau doi oameni care au transformat asociația într-un SRL al lor? Greu de răspuns...

 

R.F.: Cât ați încasat în 2014 ca subvenție pe cap de animal?

 

G.T.: În 2014 am încasat aproape 500 de lei pe cap de vacă. În perioada următoare, conform informațiilor vehiculate, sistemul va fi diferit: până la 250 de capete se va plăti o sumă, iar ca diferență cam 300 de lei pe cap de animal. Pentru mine însă, întotdeauna, acești bani – subvenția, au fost pentru noi investiții. Noi trebuie să facem producție și subvenția să fie un bonus. Dacă trăim din calamități și din subvenție, cred că nu este cea mai bună soluție.

 

Din punctul meu de vedere, legat de banii care se dau de la buget pentru controlul producției de lapte, de ce să analizăm un milion de vaci? Înainte de '90 existau ferme de elită și de acolo se lua genetica mai departe. Cei mai buni specialiști din România, atât din ferme, din mediul universitar, cât și din cercetare ar trebui să facă o comisie și să identifice nucleele cele mai bune din țară, iar de acolo să se ia să se facă genetică. Cum anume? În primul rând, ca să vii cu genetică repede, nu trebuie doar să folosești un taur sau să știi valoarea lui prin testare genomică. E bine și așa, dar trebuie să pornim de la bază.

 

Apoi, ar fi bine să fie stimulată performanța. Noi avem o experiență: și eu, și Nicușor Șerban am făcut transfer de embrioni. Sunt ferme în România cu un potențial ridicat. Atunci, eu pot sacrifica 30 de vaci și să le transform în donatoare, recoltăm embrioni și ne ducem către micii fermieri. Așa, evoluția ar fi mult mai rapidă decât prin transmitere de la un taur, într-o generație, două ș.a.m.d.

 

R.F.: Cât ați încasat pe litrul de lapte în ultima perioadă? Ați avut de suferit de pe urma scăderilor de preț din 2014?

 

G.T.: Acum iau 1,4 lei pe litrul de lapte, la o producție de 15.000 litri zilnic și la o cheltuială cu furajele de aproximativ 60 la sută din total. Avem un contract cu un partener cu care ne-am înțeles foarte bine. Atunci când a fost greu, am dat înapoi până la un preț pentru ca, acum, încet dar sigur, să creștem. Pentru ziua de astăzi (n.r. - finele lunii noiembrie 2015), 1.4 lei litrul de lapte este un preț aproape satisfăcător. Oricum, acum acoperim cheltuielile cu producția unui litru de lapte, dar am pornit de 1,7 lei. Anul trecut am avut pierderi din cauza scăderii de la 1,7 lei pe litru la 1,05 lei/litru, adică o pierdere de peste trei milioane jumătate de lei. (Ionel Văduva)