Ionel Vaduva

Ionel Vaduva

Începând din acest an, însămânțările din zonele cu strat vegetal (în fapt suprafeţe arabile cultivate cu specii incluse în Anexa 9, considerate culturi secundare, care nu participă la calculul diversificării culturilor şi care asigură acoperirea solului pe timpul iernii) vor fi realizate obligatoriu cu minimum două amestecuri, listă cu specii definitivată nu demult de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și intrată în exclusivitate în posesia noastră de curând.

 

Conform Capitolul XII - „Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu”, Articolul 86, alineatul 6 din Ordinul 619/2015, „zonele cu strat vegetal sunt suprafeţele arabile cultivate cu specii incluse în Anexa nr. 9, considerate culturi secundare, care nu participă la calculul diversificării culturilor şi care asigură acoperirea solului pe timpul iernii, până la 1 martie”.

 

Potrivit actului normativ citat anterior, data-limită până la care aceste culturi trebuie încorporate în sol este 1 aprilie. Perioada de însămânţare a culturilor din anexa nr. 9 este 1 august - 15 octombrie. Zonele acoperite de strat vegetal nu includ zonele acoperite de culturi de toamnă semănate în mod normal în vederea recoltării sau a păşunatului, care participă la respectarea GAEC 4 şi se pot înfiinţa inclusiv pe parcelele cu suprafeţe mai mici de 0,3 ha.

 

„Suprafeţele pe care se solicită ajutor pentru pachetul 4 al Măsurii 10 „Agro-mediu şi climă“ din PNDR 2014-2020, nu se iau în considerare în calculul zonelor cu strat vegetal”, se mai arată în alineatul 6 al Art. 86 din cadrul Ordinului 619/2015.

 

Potrivit Anexei 9, amestecurile de specii de culturi sunt următoarele: Muștar plus ovăz (Sinapis alba plus Avena sativa), muștar plus Phacelia (Sinapis alba plus Phacelia Tanacetifolisa), muștar plus rapiță (Sinapis alba plus Brassica carinata/Brassica napus), latir plus măzăriche de toamnă (Lathyrus sativus plus Vicia pannonica Crantz/Vicia villosa Roth), latir plus ovăz (Lathyrus sativus plus Avena sativa), mazăre plus ovăz (Pisum sativum L plus Avena sativa), măzăriche de toamnă plus ovăz (Vicia pannonica Crantz/Vicia villosa Roth plus Avena sativa), măzăriche de toamnă plus secară (Vicia pannonica Crantz/Vicia villosa Roth plus Secale cereale), măzăriche de toamnă plus triticale (Vicia pannonica Crantz/Vicia villosa Roth plus Triticosecale), lupin plus trifoi (Lupinus plus Trifolium), rapiță plus triticale (Brassica carinata/Brassica napus plus Triticosecale), rapiță plus secară (Brassica carinata/Brassica napus plus Secale cereale).

 

Ordinul 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 a fost emis de MADR și publicat în M.Of. nr. 234 din 06 aprilie 2015. (I. Văduva).

În condițiile în care din legumicultorii de nivel mic din România abuzează uneori de pesticide în încercarea lor disperată de a face față virulenței crescute a atacurilor bolilor și dăunătorilor, vânzătorii din fitofarmacii au o importanță din ce în ce mai mare prin educarea și formarea consumatorului, un adevărat „zeu” în opinia inginerului agronom Ionuț Pavel, fermier și deținător a două astfel de unități în zona Moldovei.

 

În vederea atingerii obiectivului de utilizare durabilă a produselor de protecție a plantelor (PPP), prin reducerea riscurilor și efectelor acestora asupra sănătății umane și a mediului, o serie de modificări legislative au avut loc în ultimii ani asupra cărora Pavel nu a insistat prea mult în discuția cu reporterii publicației Revista Fermierului.

 

El a insistat însă asupra transformărilor claselor de pericol la pesticide, mai exact asupra obligativității informării cumpărătorilor de către comercianți. Proprietarul celor două fitofarmacii a precizat că dacă înainte, clasele de risc erau numerotate I, II, III, IV, în prezent, acestea au devenit X, Xn, T și T+. Multe dintre produse au fost absorbite de clasa T (mai ales fungicidele BASF conform propriilor afirmații), Pavel adăugând că unitățile de desfacere pe care le deține nu dețin autorizațiile necesare comercializării de produse din clasele T și T+. Domnia sa n-a făcut demersurile necesare pentru acreditare, în condițiile în care și legislația actuală se va schimba.

 

„Trecând în T, substanțele active respective, în special fungicidele BASF, atrag obligativități atât pentru cumpărător, cât și pentru comerciant (fitofarmaciile trebuie autorizate). În zona Tecuciului, pentru T și T+ sunt autorizate maximum două unități dintr-un total de 30-40. Cele două unități de desfacere pe care le dețin nu sunt autorizate pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor din clasele T și T+, dar nici n-am insistat. Și asta pentru că, la ora actuală, sunt puține produse înscrise în cele două categorii, produse care pot fi cu ușurință înlocuite cu altele clasificate X și Xn; am varianta de a alege. În viitor, am înțeles că nu va mai exista nici clasificarea aceasta, ci doar «profesioniști» și «amatori». Atunci, cam toți care utilizează pesticide vor fi nevoiți să se autorizeze”, a declarat inginerul agronom Ionuț Pavel cu ocazia Forumului Optitech „Legume de record mondial” organizat de Syngenta în prima decadă a luni decembrie 2015.

 

Pentru că a deschis Cutia Pandorei în ceea ce privește acest domeniu sensibil, Pavel a mers mai departe și a vorbit despre utilizarea nesăbuită a pesticidelor de unii mici producători de fructe și legume de la noi din țară, persoane fie ignorante în opinia sa, fie lipsite de fondurile necesare tratării materiei-prime în mod preventiv.

 

Pe de altă parte, proprietarul celor două fitofarmacii a vorbit și de legumicultorii „din tată-n fiu”, persoane care cunosc modalitățile de tratament și substanțele active încă din adolescență și care le utilizează corespunzător.

 

Și într-un caz, și în celălalt, rolul unui vânzător bine informat dintr-o unitate autorizată de comercializare a PPP-urilor este vital, conform spuselor moldoveanului... de „zeu!”. Dar nu numai vânzătorii din fitofarmacii trebuie să educe cumpărătorii. Rolul de informare corectă îl are, conform spuselor inginerului agronom, și producătorii.

 

„Aici sunt două aspecte diferite demne de luat în seamă: în primă instanță vorbim de cei care, fiind legumicultori de nivel mic, nu au putere financiară și folosesc tratamentul fitosanitar doar atunci când sesizează problemele (total incorect în cazul fungicidelor). Numai insecticidele le putem folosi în momentul în care observăm acel prag economic de dăunare. Fungicidele le aplicăm preventiv și respectăm exact perioada lor de protecție – contact șapte zile, sistemic sau în funcție de climă. Producătorii mici cer de obicei un produs oarecare pentru problema întâlnită. Atunci când pesticidele respective nu mai au efectul scontat pentru că s-au aplicat prea târziu sau în cantități nerecomandate (unii nu știu să folosească dozele, habar n-au), cei în cauză vin și spun că nu sunt bune produsele, în condițiile în care ele sunt aceleași.

 

Pe de altă parte sunt însă și alții (puțini la număr) care deja știu despre ce este vorba, știu exact ce cumpără și cu care nu sunt probleme. Este și cazul celor care fac legumicultură din tată-n fiu. Eu am fost profesor de educație tehnologică la Matca (bazin legumicol renumit în țară) acum 15 ani, înainte să mă ocup de comerțul cu PPP-uri. Copiii cu care lucram aveau habar de substanțele active utilizate la vremea respectivă, nu le pronunțau corect, dar le știau”, a afirmat Ionuț Pavel. „De asta, într-o fitofarmacie, vânzătorul e ca un zeu, are putere foarte mare! Cu primii, și la ora actuală mă lupt și le spun ce înseamnă timpul de pauză. (...) În acest context, și firmele producătoare au și ele partea lor de vină - dau timpul de pauză în funcție de interes. Cum să ne explicăm faptul că un produs cu utilizare imediată la culturi de genul salatei are timpul de pauză trei zile, iar același produs are la grâu timp de pauză 40 de zile? Se știe că acel grâu nu va fi consumat mai devreme de 40 de zile, iar salata repede”.

 

Și pentru că se afla la un forum dedicat legumiculturii, Pavel a „riscat” inclusiv o recomandare ad-hoc de tratament cu produse Syngenta.

 

În cazul infecțiilor fungice la unele legume, el recomandă un tratament preventiv cu Ortiva Top, un produs care are înglobată o strobilurină: „Te salvează și atunci când deja este instalată boala, adică are și un efect curativ și de înverzire (green effect). Eu l-aș recomanda minimum de două ca tratament în perioada de vegetație”.

 

Mai mult, pentru a veni în întâmpinarea celor care vor să facă o carieră din vânzarea de PPP-uri, Ionuț Pavel a precizat că unui vânzător într-o fitofarmacie îi trebuie trebuie minimum o diplomă de liceu agricol. El a mărturisit însă că în unele județe se acceptă inclusiv liceele de chimie-biologie.

 

„Am întâlnit însă persoane fără școală care «băteau» inginerii la cunoștințe”, a punctat moldoveanul. „Dacă nu știi meserie, nu vinzi. Am întâlnit fitofarmacii în Râmnicu Sărat, la Tulcea, care n-au vad, dar vând de sparg; au un om bun”.

 

Comerțul cu PPP-uri a rămas la un nivel constant, consumul însă a crescut

 

Contrabanda cu pesticide falsificate, cât și importurile „under the counter” din țări cu taxe mai mici au reprezentat alte două subiecte de discuție, sensibile de altfel pentru cei care activează în domeniu.

 

Mai mult, apreciază Ionuț Pavel, pentru că au văzut oportunitățile, fitofarmaciile au „răsărit precum ciupercile după ploaie”. Chiar și așa, marjele de câștig la niveluri decente pentru cei care vând PPP-uri.

 

„O să vă spun un secret: vânzarea a rămas constantă, consumul a crescut! Vin foarte multe substanțe din afară, la negru: din Italia, din Spania, respectiv din Ucraina. Tot ce se interzice în UE, contrabandiștii aduc: carbendazim și tot ce se scoate de pe listele UE. Se mai vine, de asemenea, cu produse originale, scumpe (mult mai ieftine însă față de piața noastră), cum este și cazul Vertimecului de la Syngenta, Match, Actara ș.a.m.d”, a afirmat Ionuț Pavel. „Fitofarmaciile mele au mers la fel sau au scăzut ca vânzări, însă consumul a crescut pe alte filiere. Dacă iau Tecuciul și mă duc așa cu săgeți 15 km, suntem 50 de fitofarmacii. Este o concurență foarte mare. Sunt cei cu depozite de materiale de construcții care vor săși deschidă și ei astfel de unități. Au început deja cu îngrășăminte de bază (au logistica necesară) și au și salahori. Aș fi snob să spun însă că nu este profitabilă o fitofarmacie, că altfel m-aș fi lăsat de business. Sunt mulți care spun că nu, dar eu îi întreb de ce mai fac asta?”, s-a întrebat retoric proprietarul de fitofarmacii.

 

Ca și maximum de profitabilitate pentru Ionuț Pavel, perioada 2006-2008 a fost „cea mai bună”. El spune că pe atunci erau mult mai puține fitofarmacii, însă situația de acum este alta: „Au văzut și alții că merge, s-au înmulțit și a scăzut marja. La noi în zonă, produsele de fitofarmacie sunt cele mai ieftine din țară. Noi ne mulțumim cu o marjă de cinci la sută la produsele macroambalate, unde prețurile sunt mai mari. La microambalate, la plicuri, fiole, poți merge chiar și cu 15% marjă. În țară însă, distribuitorul îți dă chiar și 25% discount și mai pune și el 10 la sută. În cazul nostru, tot noi, din discountul nostru, lăsăm”, a mai declarat Pavel.

 

„De la pesticide se moare, dar încet!”

 

Pentru a nu fi acuzați că destabilizăm piața și arătăm cu degetul către un sector care generează venituri serioase pentru toate ramurile care activează în agricultură, nu am pornit cu această știre-bombă. Cu toate acestea, este pentru prima dată când un comerciant de pesticide recunoaște că produsele pentru protecția plantelor omoară, mai încet însă decât ar face-o unele legume și fructe cu micotoxine, spre exemplu.

 

Într-un episod de sinceritate, Ionuț Pavel a recunoscut că de la pesticide „se moare, dar încet”: „poți trăi chiar și 10, 20 de ani”. În cazul micotoxinelor, mai spune el, riscul de deces este mai mare.

 

„N-aș vrea să fiu avocatul diavolului (totuși îmi câștig pâinea din pesticide), dar cei care combat pesticidele, trebuie să știe că un fruct care n-a fost stropit și care este bolnav, are mai multe micotoxine decât reziduurile de produse pentru protecția plantelor. Nimeni nu are curaj să spună în mass-media că de la pesticide se moare, dar încet. În cazul micotoxinelor însă, riscul de deces apare trei luni sau chiar într-un an. Din cauza pesticidelor poți face un cancer, încet-încet, și poți trăi chiar și 10 sau 20 de ani; se micșorează doar speranța de viață. Pe când la un fruct netratat, o poți mierli în două luni”, a afirmat cu subiect și predicat Ionuț Pavel.

 

Totodată, proprietarul celor două fitofarmacii a mai spus că, în piețe, nu mai testează nimeni legumele și fructele pentru remanența pesticidelor în materia-primă comercializată. Din cauza bolilor din ce mai rezistente și a dăunătorilor ale căror atacuri sunt din ce în ce mai virulente, producătorii agricoli utilizează mai multe pesticide.

 

Chiar și așa, în viziunea lui Pavel, legumele și fructele noastre sunt mai bune calitativ față de concurența europeană și cea din Turcia. El spune că alții folosesc mai multe produse de protecție a plantelor pentru că au mai mulți bani și datorită faptului că produsele noastre... cresc încă pe pâmânt.

 

„Nu mai testează nimeni legumele și fructele românești de încărcătura de pesticide (cele comercializate în piețe). La castravete spre exemplu, dacă înainte tratamentele se efectuau săptămânal, acum se fac la trei zile. Timpul de pauză nu se mai respectă (și aici vorbesc de toată lumea). În zona Matca nu se mai practică rotația culturilor, nu se mai face nimic. Există doar două cicluri: tomate-castraveți, castraveți-tomate, în principal, că vinetele și ardeii sunt în plan secundar. De aceea, acolo s-au înmulțit foarte mult dăunătorii, bolile au căpătat rezistență din cauza utilizării în exces a produselor de protecția plantelor, (...) iar producătorii de legume fac tratamente non-stop.

 

Față de legumele și fructele importate însă, cele românești sunt mai bune. Și asta pentru că primesc pesticide o idee mai puțin din cauză că suntem mai săraci decât horticultorii din vest și din alte țări terțe și, în al doilea rând, datorită substratului de cultură. Eu am fost și în Italia, și în Grecia, acolo legumele sunt obținute numai pe plastic. Ale noastre au puțin gust pentru că încă mai avem pământ, încă le mai ținem ancorate acolo”, a precizat inginerul agronom.

 

Produce legume în cantități mici, face și cultură mare

 

Moldoveanul cu care am discutat nu numai că vinde pesticide, dar face și comerț cu semințe certificate și... agricultură! Da, agricultură. Ionuț Pavel cultivă „în spatele casei” 0,2 ha cu legume și 4 ha cu cereale, anul acesta pariul său (necâștigător) fiind porumbul (asolament anual).

 

Dacă la tomate a obținut o producție bună de pe cei aproximativ 700 metri pătrați, dar pe care a păstrat-o pentru consum propriu și pentru prieteni și familie (nu consideră că poate face business din legumicultură), de pe cele patru hectare cultivate cu porumb a reușit să obțină o medie de doar 4.800 de kilograme de boabe la hectar pe care o stochează. Asta în ciuda practicării unei tehnologii propice și a utilizării de sămânță certificată Monsanto.

 

„Anul acesta am obținut între 3-4 kilograme de tomate pe plantă, ceea ce înseamnă o producție foarte bună. Folosesc sămânță hibridă, dar eu fiind un fermier mic, am cumpărat răsadul produs de altcineva. Cu tomate am plantat circa 700 de metri pătrați (o treime din cele 0,2 ha pe cât produc legume în spatele casei). Din 0,2 ha cultivate cu legume nu poți face însă producție pentru piață. Singura șansă – într-un an când o legumă are preț, doar asta să faci, să fii acolo. Cu 0,2 ha poți câștiga ceva doar în anii buni.

 

Eu sunt inginer agronom și mai am patru hectare de cultură mare (un an grâu, un an porumb, un an floarea-soarelui), nu pot împărți, asolamentul este anual. Dacă aș face o fermă legumicolă pe cele patru hectare, fără probleme aș face un business. Anul acesta am avut porumb pe cele patru hectare, iar materia-primă obținută o am pe stoc acum. La hectar am obținut 4.800 kilograme de porumb-boabe cu o tehnoologie foarte bună. Arșița a fost însă de vină pentru producția slabă. Am avut anul acesta DKC4608 de la Monsanto, așa-numitul bob de aur. Anul 2014 a fost anul lui. În 2015 însă, alt hibrid de la Monsanto a fost câștigător. Eu am în portofoliu și fermieri mari, am 500 ha cărora le fac distribuție și vând cu contract. Tuturor celor care le-am vândut DKC4608 au avut probleme anul acesta”, a conchis inginerul agronom.

 

În 2014, la noi în țară au fost cultivate 3.853,9 mii hectare cu porumb, iar producția obținută a fost 11.988,6 mii tone, potrivit unui raport privind agricultura românească, publicat recent de Ministerul Agriculturii. În același an, suprafața cultivate cu tomate în România a fost de 48,4 mii hectare, cu o producție totală de 706,2 mii tone. La legume în 2014 față de 2013 producţia a fost mai mică cu 3,9%, determinată de scăderea suprafeței cultivate cu 7,7%. Producţiile au fost mai mari la: castraveți (+7,1%), morcovi (+2,7%), ardei (+0,4%) și mai mici la pepeni verzi şi galbeni (-16,5%), tomate (-5,1%), varză (-2,9%) și ceapă (-1,3%). Față de 2013, în 2014, producţia de cereale pentru boabe a crescut cu 3,4% faţă de anul precedent, datorită creşterii randamentelor la hectar, astfel: porumb boabe (+7,2%), orz şi orzoaică (+6,3%), grâu (+3,8%), ovăz (+1,5%).

 

Începând cu anul 1997, principalii operatori de stat care produceau sau furnizau inputuri au fost treptat privatizaţi, conform unui document al Băncii Mondiale. Efortul de privatizare a cuprins Semrom, Agromec-urile, Comcereal, fabricile de zahăr şi de ulei, serviciile judeţene de protecţie a plantelor etc. În prezent, inputurile sunt distribuite în principal prin operatori privaţi. Acesta este cazul seminţelor, îngrăşămintelor, pesticidelor, medicamentelor de uz veterinar, serviciilor de mecanizare etc. Operatorii de stat mai funcţionează încă în unele domenii, cum ar fi fabricile care îşi vând direct produsele fermierilor. Această categorie include Tractorul Braşov (tractoare) sau Oltchim (substanţe chimice).

 

Există astfel două canale principale prin care fermierii pot cumpăra inputuri agricole: direct de la producător sau prin intermediul dealerilor. Apariţia reţelei de dealeri de inputuri a fost determinată de structura agrară destul de fragmentată din România. Aceşti agenţi-dealeri încearcă să furnizeze o gamă completă de produse, acelaşi agent furnizând pesticide, seminţe, stimulatori de creştere, medicamente de uz veterinar şi îngrăşăminte (acestea din urmă doar în cantităţi mici). Deşi nu sunt disponibile cifre sigure, numărul de dealeri poate depăşi câteva sute şi este în general în creştere. Totuşi, în special pe pieţele seminţelor şi pesticidelor, cel mai mare volum de produse vândute provine de la un număr mic de producători, nu de la dealeri, şi deci aceste pieţe au încă puternice elemente de oligopol.

 

Conform aceluiași raport, companiile străine adesea cer preţuri mai mari pentru produsele lor pe piaţa românească decât în ţara lor de origine sau în alte ţări din Europa Centrală şi de Răsărit. Acest lucru se întâmplă nu numai datorită costurilor de transport şi manipulare, ci şi datorită faptului că furnizorii de inputuri funcţionează într-un mediu economic foarte nesigur aici în România. Doi factori importanţi contribuie la existenţa unui grad de risc ridicat: resursele financiare nesigure şi extrem de limitate ale fermierilor, care adesea implică plata în natură la momentul recoltării, şi faptul că băncile nu doresc să lucreze în sectorul furnizorilor din agricultură. Din acest motiv, spun specialiștii Băncii Mondiale, preţurile sunt mari, iar creditele pentru furnizori sunt scumpe. (Ionel Văduva).

Subvenția continuă să reprezinte pentru cei certați cu legea un motiv întemeiat pentru a risca închisoarea, fapt relevat de către cifrele Direcției de Investigare a Criminalității Economice (DICE) potrivit cărora dintr-un total de 1.163 de dosare penale întocmite de polițiști, în 163 dintre acestea s-a început urmărirea penală „im personam”.

 

Într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului, comisarul-șef Daniel Biro, coordonatorul DICE din cadrul Poliției Române, descrie câteva din spețele prin care infractorii își arogă drepturi și fac uz de fals atunci când își doresc să obțină subvenții necuvenite, în detrimentul oamenilor de bună credință.

 

Cum tentația este mare, chiar și cei păgubiți, momiți cu bani de către cei certați cu legea, cad în plasa lor și își retrag plângerile. În acest caz, spune Biro, și aceștia din urmă devin complici și sunt cercetați de organele de Poliție.

 

DICE (și SICE teritoriale) nu se ocupă însă doar de zona de plăți directe. Polițiștii Direcției de Investigare a Criminalității Economice verifică în mod constant cantitățile de cereale care tranzitează teritoriul țării, cât și pe cele care intră în Portul Constanța. Nu de puține ori, cantitatea declarată în documente nu este cea reală sau nu se poate stabili cu exactitate proveniența materiei-prime și modalitatea de plată a acesteia (vestitele genți cu bani, nefiscalizate, la capătul tarlalei).

 

Chiar și acum, la mai bine de jumătate de an de la diminuarea TVA la alimente, infractorii încă riscă închisoarea pe zona de evaziune la carne. Biro indică unul dintre modurile de operare ale așa-zișilor „colindători”, în realitate acele persoane care cumpără la prețuri derizorii, fără forme legale, animale de prin satele României și vând carnea obținută la preț de dumping către procesatori sau comercianți.

 

„În prezent, câștigul este acela că marfa este achiziționată de la un producător oarecare cu documente false sau de la acei «colindători» care merg prin comune și abatorizează ilegal animale achiziționate în condiții îndoielnice. Ei profită de oamenii care vor să scape de aceste animale sau de cei care chiar au nevoie de bani. Acești «furnizori» oferă prețuri derizorii proprietarilor de animale, le abatorizează (dintr-o vacă de 500 de kilograme, efectiv carne mai rămân circa 150 kg), opresc pulpele, mușchiul, pe care le oferă apoi angrosistului. Acesta din urmă o achiziționează la un preț care distruge orice concurență. Această diferență de preț generată de un veritabil circuit ilegal face ca fenomenul de evaziune în sectorul cărnii să mai persiste”, a precizat Daniel Biro.

 

Revista Fermierului: Domnule Biro, vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre sistemul export control la cereale pe care Poliția Română îl aplică în Portul Constanța.

 

Daniel Biro: Pe scurt, angajați din cadrul Direcției de Investigare a Criminalității Economice (DICE), alături de polițiști de la Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO), de colegi de la Direcția de Poliție Transporturi (DPT), de la Direcția Poliției Rutiere și de la Direcția de Ordine Publică, susținuți de mai multe unități-suport ale Poliției Române, verifică minuțios orice transport de cereale (și alte mărfuri) care intră în Portul Constanța din punct de vedere al existenței documentelor de însoțire, respectiv factură, CMR, DVE, notă de cântar (în cazul cerealelor). După ce toate aceste documente sunt verificate la fața locului, ele sunt scanate și transmise în format electronic către lucrătorii de Poliție din punctul de origine al materiei-prime.

 

R.F.: Cum anume se desfășoară acest proces de control la punctul de plecare?

 

D.B.: Există scannere la fiecare punct de control de intrare în port, atât rutier și feroviar, cât și naval, menite să transmită documente în format electronic către punctul de origine al materiei-prime de proveniență agricolă pentru verificare. Să dăm un exemplu: o cantitate de cereale (consolidată de cele mai multe ori) a plecat din Călărași pentru un destinatar din afara Uniunii Europene (UE). Următorul pas pe care lucrătorii noștri îl întreprind atunci când bunurile ajung în Portul Constanța este cel al transmiterii documentelor scanate prin sistemul nostru de comunicații la Călărași. Acolo, polițiștii DICE se prezintă pe cât de repede posibil la agentul economic expeditor și verifică de unde a fost achiziționată marfa, dacă a fost înregistrată în contabilitate, cui și dacă a fost plătită, cum s-a făcut plata etc.

 

R.F.: Și asta la absolut orice transport? Aveți rezultate palpabile în urma derulării acestui proiect?

 

D.B.: Niciun transportator nu rămâne neverificat. Această acțiune nu este una temporară, de control, ci este una preventivă a Poliției Române, menită a combate evaziunea fiscală, infracționalitatea din acest sector.

 

Din datele pe care ni le-au pus la dispoziție nu numai transportatorii, dar și reprezentanții celor din industria alimentară și producătorii de cereale reiese că încasările fiscalizate au crescut la peste 120 la sută în ultimii doi ani de zile. Acest sistem de verificări din Portul Constanța e dublat pe plan intern de un alt plan de acțiune - „Vatra”, prin intermediul căruia se încearcă protejarea populației împotriva unor practici ilicite. Și acest plan este funcțional de trei ani de zile, chiar înaintea introducerii scăderii de TVA. Demn de menționat în acest context este că Poliția Română a avut o atitudine proactivă în combaterea acestui fenomen, în sensul că în urma analizelor făcute de către noi existau date destul de concludente că evaziunea fiscală nu este la un nivel mic în domeniul panificației și al cerealelor. Datele ne confirmă că de trei ani de zile încoace, evaziunea fiscală în domeniul panificației a scăzut treptat datorită acțiunilor Poliției, ale altor agenții de aplicare a legii, dar și grație modificărilor legislative (suspendarea activității în cazul neemiterii bonului fiscal).

 

Aceleași cifre relevă faptul că pe zi ce trece, numărul brutăriilor care funcționau ilegal sau în așa-zisa zonă gri, parțial fiscalizată a scăzut. Nu mai devreme de data de 16 decembrie 2015 a avut loc o întâlnire la Ministerul Agriculturii unde s-au discutat ultimele rezultate pe combaterea evaziunii fiscale (și nu numai). De exemplu, la acest grup de lucru interministerial vin și cei de la ANSVSA, și cei de la ANPC, și Ministerul Sănătății, și reprezentanți ai Inspectoratelor Teritoriale de Muncă. Am amintit aici de ITM pentru că această acțiune nu vizează strict evaziunea fiscală. Vorbim de obligația angajatorilor din sectorul agroalimentar de a deține forme legale de angajare pentru cei care activează acolo.

 

R.F.: Și de a avea case de marcat!

 

D.B.: Poliția are dreptul să aplice inclusiv sancțiuni contravenționale în situația în care se constată că un agent comercial nu are casă de marcat sau o folosește necorespunzător ș.a.m.d. Se merge inclusiv pe Legea drepturilor de autor. Ai firmă? Ții contabilitatea în sistem informatic? Computerul tău funcționează cu softuri licențiate? Se merge și pe această latură, nu numai pe cea care ține strict de evaziune fiscală, ci și pe forță de muncă, pe contrafacere, contrabandă și piraterie de software, înglobează tot ce intră în competența Poliției.

 

R.F.: Care ar fi profilul general al evazionistului pe zona aceasta de transport de cereale? Care au fost cele mai frecvente probleme constatate?

 

D.B.: Cele mai frecvente probleme constatate sunt cele legate de transportul la negru sau la gri, inițial cu documente care atestau doar o parte din cantitatea de cereale existentă. Nu de puține ori au fost cazurile când CNADNR laolată cu Poliția Rutieră și ale autorități ale statului au oprit camioane încărcat cu cereale, acestea au fost cântărite pe acele cântare-basculă și s-au descoperit nereguli.

 

S-a constatat în acele situații că dacă în documentul de transport figura o cantitate anume de cereale, în realitate cântarul arăta altceva. Dacă marfa mergea către Port Constanța, rezultatul controlului era transmis acolo. Imediat după intrarea în port, camionul vizat era redirecționat către formațiune economică de Poliție portuară care îl însoțeau către cântar. Se constata diferența și se refăceau documentele. Se continuau verificările pe lanț înapoi – câte transporturi au fost expediate, de unde a fost achiziționată marfa, câtă cu bani cash etc. În general, această zonă gri e reprezentată de ceea ce se cumpără cu bani cash la capătul tarlalei.

 

R.F.: Ați vorbit la un moment dat de atitudinea proactivă a Poliției Române în ceea ce privește combaterea fenomenului de evaziune fiscală în sectorul agroalimentar. Despre ce este vorba?

 

D.B.: Proactivitatea noastră este reprezentată de inițierea unor acțiuni pe zona de evaziune fiscală, iar cele ale colegilor noștri din plan teritorial de specularea celei mai mici informații care poate proveni inclusiv dintr-o sursă deschisă. Spre exemplu, într-un ziar local s-a publicat un material care dezvăluie anumite nereguli. Polițiștii, prin serviciul de presă, culeg date, monitorizează, iar conducerea unităților de Poliției teritoriale acționează și în baza acestor rapoarte.

 

O sursă deschisă de informații poate fi și petiția (oricare ar fi motivația ei) prin intermediul căreia o persoană oarecare se plânge că, spre exemplu, n-a reușit să obțină un anumit document de la autoritățile locale, dar prin care inclusiv relevă că... „lui X-ulescu i s-a acordat subvenția la timp, cu toate că persoana respectivă nu avea dreptul”. Poliția verifică acest conținut al petiției și oferă un răspuns potrivit competențelor. Însă, pentru polițiști, este importantă și încărcătura informațională secundară a petiției, acea parte care se poate transforma oricând într-o lucrare specifică operative. Omul își spune păsul, supărarea și obligația noastră este să verificăm orice aspect din acea sesizare.

 

R.F.: Se mai câștigă din traficul de carne chiar și acum cu TVA de 9 la sută la alimente?

 

D.B.: Da, se mai întâmplă. În prezent, câștigul este acela că marfa este achiziționată de la un producător oarecare cu documente false sau de la acei „colindători” care merg prin comune și abatorizează ilegal animale achiziționate în condiții îndoielnice. Ei profită de oamenii care vor să scape de aceste animale sau de cei care chiar au nevoie de bani. Acești „furnizori” oferă prețuri derizorii proprietarilor de animale, le abatorizează (dintr-o vacă de 500 de kilograme, efectiv carne mai rămân circa 150 kg), oprește pulpele, mușchiul, pe care le oferă angrosistului. Acesta din urmă o achiziționează la un preț care distruge orice concurență. Această diferență de preț generată de un veritabil circuit ilegal face ca fenomenul de evaziune în sectorul cărnii să mai persiste.

 

Totuși, de la introducerea TVA redus la 9% la alimentele de bază fenomenul a cunoscut o scădere în piață. Înainte de vara lui 2015 aveam o concurență serioasă pe importurile de carne de porc pe partea cu Ungaria. Ei au avut de dinainte o Taxă pe Valoarea Adăugată mai mică, iar noi încă eram la acel 24%. Și ai noștri, dar și ungurii comercializau legal, cantități mici, dar constant, în special în zilele de week-end, fapt care genera profit din diferența de TVA.

 

R.F.: Iată – Revista Fermierului devine o sursă deschisă de informații pentru DICE. A apărut mai nou un fenomen interesant. Sunt samsari care cumpără suprafețe de teren agricol, cultivă te miri ce pe ele, obțin carnete de comercializare și atestate de producător. Ei își permit să facă asta în mai multe județe ale țării. Cumpără în special legume și fructe de la producători adevărați, iar la eventualele controale spun că sunt fermieri. Chiar dacă au suprafețe mici, ei transportă și comercializează cantități masive. Controlați și această nouă zonă cu potențial infracțional?

 

D.B.: Legislația care vizează atestatele de producător și carnetele de comercializare este relativ nouă. Însă, pentru a ne face o imagine mai clară asupra fenomenului, prima verificare pe care o face un polițist când are o suspiciune cu privire la acest gen de fapte este să solicite telefonic postului de Poliție dintr-o anumită comună dacă o anumită persoană are teren acolo. Cel de la postul de Poliție se deplasează la Primărie și verifică în Registrul Agricol dacă persoana în cauză are teren și cu ce e cultivat. Demersurile de verificare pornesc practic abia după acel punct.

 

În altă ordine de idei, veți vedea în această iarnă prin piețe pe la tarabe „tomate românești”, comercializate de „fermieri” cu manichiura făcută, fără vreo urmă că ar munci pământul sau cum arată o sapă. Ei vând aceste produse în perioade în care pe piață există lipsă de trufandale. În momentul în care aceste personaje vând constant cantități importante, polițiștii merg pe lanț înapoi pentru verificări. Se începe de la atestatul de producător și de la filele din carnetul de comercializare se investighează și se descoperă că pe terenul pe care acesta îl are în posesie nu este cultivat nimic. De acolo, cercetările iau o turnură către zona de evaziune fiscală.

 

R.F.: Care sunt rezultatele DICE la sfârșit de an în ceea ce privește acțiunea „Fermierul”?

 

D.B.: În cadrul planului de acțiune „Fermierul”, declanșat pe data de 25 mai 2015, organele de Poliție din cadrul DICE au organizat și desfășurat până în prezent 9.225 de acțiuni, ocazie cu care au fost executate 32.118 controale în piețe și târguri, fiind verificate 86.362 de mijloace de transport.

 

Cu această ocazie au fost constatate 1.758 de infracțiuni, din care 575 la Legea nr. 241/2005, fiind aplicate un număr de 56.245 de sancțiuni contravenționale în valoare de 32,9 milioane lei, totodată confiscându-se bunuri și produse în valoare de 4,1 milioane lei.

 

Fals și uz de fals pentru a dobândi plata pe suprafață

 

Revista Fermierului: Știm că DICE are competențe inclusiv pe verificarea veridicității documentelor necesare obținerii subvenției în agricultură. Care sunt cele mai frecvent întâlnite infracțiuni pe zona plăților directe?

 

Daniel Biro: Există anumite persoane care depun la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) documente doveditoare necesare obținerii subvenției, din care rezultă că au luat în arendă anumite suprafețe de teren, respectiv că proprietarii terenurilor în cauză i-ar fi împuternicit pe ei (și aici nu sunt necesare documente autentificate la notariat) să încaseze plățile directe. Însă, în momentul în care sunt efectuate cercetări amănunțite, lucrătorii de Poliție află de la proprietar că acesta neagă de existența unor astfel de contracte.

 

Totodată, nu puține au fost cazurile când proprietarii de drept ai terenurilor s-au deplasat în vederea depunerii documentelor prin care solicitau plata pe suprafață, iar funcționarii APIA susțineau că deja venise altcineva pentru acești bani. Bineînțeles, cei păgubiți fac plângere, iar noi intervenim.

 

Am descoperit inclusiv că păgubiții, după ce au aflat că altcineva le-a luat banii, s-au dus cu scandal peste cei în cauză. Pentru a evita contactul cu autoritățile, cei din urmă le-au propus păgubiților că le înapoiază banii, doar să renunțe la plângere. În acest caz, îi atenționăm pe petenți că intră la complicitate. Ei știau că infractorul încasase banii ilegal, prin fals, prin înșelăciune, a uzat și ei de acel fals și, atunci, după prevederile Codului Penal și de Procedură Penală și ei sunt vinovați.

 

R.F.: Vă rugăm domnule Biro să ne dați mai multe detalii despre acțiunea „Subvenția în agricultură”. Câte dosare penale ați înaintat către Parchet sau DNA?

 

D.B.: În cadrul planului „Subvenția în agricultură”, declanșat pe data de 6 ianuarie 2015, au fost înregistrate de către organele de Poliție din cadrul DICE 1.163 de dosare penale, dintre care în 163 de dosare s-a început urmărirea penală „im personam”.

 

Cu această ocazie au fost constatate 1.761 de infracțiuni

 

R.F.: Din tot ceea ce înseamnă activitatea Poliției de Investigare a Criminalității Economice pe zona aceasta a agriculturii și industriei alimentare, care este cea mai prolifică zonă unde s-a dezvoltat infracționalitatea?

 

D.B.: Activitatea de constatare este în scădere, dar totuși se menține la un nivel observabil.

 

Datele noastre statistice relevă că în cadrul planului de acțiune „Vatra”, declanșat la data de 6 ianuarie 2015, au fost efectuate 29.611 controale la unitățile de morărit, panificație, patiserie, depozite de cereale, dar și la alte unități comerciale care desfășoară activități în domeniul de referință, totodată fiind verificate și mijloacele de transport.

 

Cu această ocazie au fost constatate 2.037 infracțiuni, din care 1.291 la Legea nr. 241/2005 (pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale), 94 la Legea nr. 8/1996 (privind dreptul de autor și drepturile conexe) și 652 de alte infracțiuni conexe, valoarea prejudiciului cauzat fiind estimată la suma de 277,5 milioane lei, iar a celui recuperat de 33,6 milioane lei. În aceste spețe au fost cercetate 2.031 persoane, dintre care pentru 63 au fost luate măsuri preventive.

 

În această perioadă au fost înregistrate de către organele de Poliție din cadrul DICE 1.812 dosare penale la Legea 241/2005, totodată fiind înregistrate 482 dosare penale în care se efectuează cercetări pentru alte 746 infracțiuni conexe.

 

Au fost aplicate sancțiuni contravenționale, dintre care 11.012 la Legea nr. 12/1990 republicată (privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite), 94 sancțiuni contravenționale la OUG 12/2006 (pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale) modificată de OUG 93/2009, dar și 21.358 sancțiuni contravenționale la alte acte normative, valoarea totală a acestora fiind de aproape 26,4 milioane lei.

 

Valoarea totală a bunurilor care au fost indisponibilizate în cadrul dosarelor penale este de aproximativ 48,1 milioane lei, fiind luate măsuri de confiscare sau indisponibilizare a 83 de mijloace de transport în valoare de 808.540 lei. Totodată, valoarea bunurilor ridicate în vederea confiscării este de 2,9 milioane lei.

 

Nu în ultimul rând, pentru 22 de unități de morărit și panificație, activitatea a fost suspendată/oprită, având în vedere neregulile constatate cu ocazia controalelor efectuate. (Ionel Văduva).

Cu doar puțin peste cinci hectare a scăzut încărcătura pe tractor de la aderarea României la Uniunea Europeană (de la 54,1 ha în 2007 la 48,7 în 2014), în condițiile în care mai bine 19.000 de unități au fost achiziționate de fermieri în toată această perioadă, se arată în cel mai recent raport al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Agricultura României), publicat recent pe site-ul instituției.

 

Potrivit documentului, dacă în 2014, numărul de tractoare existențe la nivel de țară era de 193.120 unități, în 2007 acesta era de 174.003 unități.

 

Creșteri ale numărului de unități achiziționate de fermierii români au mai fost și la pluguri pentru tractor – 156.964 unități în 2014 față de 139.782 cât se înregistrau în 2007.

 

În aceeași perioadă, numărul de combine autorpropulsate pentru recoltat cereale a fost de 27.399 unități (2014), cu șapte ani în urmă numărul acestora fiind de 24.656.

 

Numărul semănătorilor mecanice a fost în 2014 de 76.301, în timp ce cu șapte ani în urmă, acesta totaliza 67.761 unități.

 

La irigații, am stagnat

 

Conform raportului MADR, în 2014, numărul hectarelor cu amenajări pentru irigații erau de 2.997 mii ha, în condițiile în care cu șapte ani în urmă, numărul a fost același.

 

Informațiile MADR, extrase din Anuarul statistic al României 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014 (tabelul 14.2) și din datele operative ale instituției la nivelul anului 2014, relevă că suprafața agricolă irigată din sistemul administrat de ANIF a scăzut de la 320,2 mii ha la 111,3 mii ha.

 

Practic, se mai precizează în document, procentajul din suprafața amenajată a scăzut de la 10,6 mii ha în 2007 la 3,7 mii ha în 2014.

 

„În 2010 a fost irigată circa 2,7% din suprafața amenajată pentru irigat, în 2011 3,4 la sută, în 2012 5,5 procente, iar cu un an mai târziu 6 la sută. Suprafața fluctuează, întrucât din 2010 apa pentru irigații se livrează Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare (OIF) și celorlalți beneficiari, numai la solicitarea acestora”, se precizează în raport.

 

Pe plan naţional, relevă documentul, agricultura reprezintă una dintre ramurile importante ale economiei româneşti. Contribuţia agriculturii, silviculturii, pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut se situează în jurul valorii de 6% din PIB, iar în statele membre ale UE se situează la aproximativ 1,7%.

 

În trimestrul III al anului trecut, contribuția agriculturii la formarea PIB a fost de 8,9 la sută, în scădere față de același trimestru al lui 2014 când totalul a fost de 9,6%, iar în 2013 și 2012 de 9,3 procente. (I.Văduva).

Două dintre posibilele direcții de revigorare a sectorului agroalimentar românesc gândite de Sorin Chelmu, secretar general în cadrul Guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, sunt reprezentate de continuarea combaterii evaziunii fiscale pe fiecare filieră de produs în parte, respectiv de adăugare de plusvaloare materiei-prime obținute în România și în continuare exportată pe bani puțini în UE și în țări terțe.

 

Într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului, Chelmu a mărturisit că își dorește stoparea pierderilor de resursă, în vederea eficientizării aspectelor legate de producție.

 

„Una este să vinzi grâul ca materie-primă (cumpărat de la micii fermieri cu sacoșa de bani la capătul tarlalei) și alta este când comercializezi un aliment procesat. Vom încerca remedierea acestei deficiențe tot în urma analizei pe filiera de produs”, a punctat secretarul general al Guvernului.

 

În ceea ce privește evaziunea fiscală din sectorul agroalimentar, flagel care a generat găuri serioase la bugetul consolidat ani de-a rândul, Sorin Chelmu a declarat că nu de puține ori s-a gândit că dacă s-ar analiza, spre exemplu, sectorul de producție a grâului, de la înființarea culturii până când ajunge produs finit pe masa consumatorului (from farm to fork), s-ar putea afla câți bani încasează în realitate statul pe fiecare segment, unde poate interveni acesta pentru a reduce evaziunea fiscală, respectiv cum anume pot fi încurajați producătorii și procesatorii să se dezvolte „sănătos” din punct de vedere economic și fiscal.

 

„Interesul nostru este să aducem plusvaloare în piață, în economie”, a precizat oficialul guvernamental. „În acest context, mi-aș dori să împământenim un feed-back în ambele sensuri, unul între producători și procesatori și viceversa, astfel încât plusvaloarea să fie egală pentru absolut toți. Pentru mine un lucru este clar: sunt unii care au venituri mai mari decât ceilalți. De aceea, mi-aș dori ca o parte din plusvaloarea asta din venituri să se întoarcă și către producător, cel mai amărât de pe acest lanț. Istoria ne-a dovedit că producătorii agricoli au fost mai puțini organizați, mai dispersați, foarte mulți și întotdeauna, cel puțin după 1990, la ei plusvaloarea nu a mai ajuns. La ei a ajuns ce le-a mai scăpat printre degete unora și altora”.

 

Despre experiența profesională a lui Chelmu din administrația centrală și din sectorul privat (fost director executiv al Centrului pentru Comunicare al Fermierilor din România), despre comasarea exploatațiilor, viziunea Guvernului Cioloș asupra cadastrului general, cât și despre alte subiecte de actualitate, în cele ce urmează.

 

Revista Fermierului: După experiența ministerială de mai bine de un deceniu ați trecut în mediul privat ca director executiv al CCFR. Ce a însemnat pentru dumneavoastră experiența la Centrul de Comunicare ar Fermierilor din România și acum revenirea la guvernare?

 

Sorin Chelmu: În primul rând, activitatea de agribusiness mi-a dat ocazia să iau contact direct cu toate problemele pe care le au producătorii din sectorul agroalimentar. Am înțeles în bună parte ce își doresc fermierii, pe de-o parte, și mediul de afaceri pe de alta. Pentru că acum reprezint din nou un Guvern, pot să spun că alături de această nouă echipă căutăm să avem o relație mult mai transparentă și constructivă cu societatea civilă și cu mediul de afaceri.

 

Concret, ne propunem să vedem cum vine mai departe societatea civilă (sindicate, patronate) în întâmpinarea noastră, astfel încât să avem un termen de referință în relația cu ea. Și spun asta pentru că nu am mai văzut-o demult atât de activă ca în ultima perioadă, lucru care pe mine mă bucură.

 

În cele șase luni de activitate la CCFR am avut ocazia să susțin și eu programul «Dor de gust» deja activ de ceva timp, respectiv să pun în practică unele proiecte pe care le-am gândit, să organizez mai multe conferințe naționale dedicate sectoarelor lapte, carne de porc, pomicultură, sfeclă și cartof. Am simțit nevoia să iau pulsul tuturor acestor domenii sensibile din agricultură, astfel încât să înțeleg care sunt problemele reale pe care le au fermierii și, în același timp, care sunt posibilitățile prin care le pot rezolva.

 

Pentru mine, munca în sectorul privat a reprezentat o experiență deosebită și am înțeles – fiind aproape de fermieri, de producătorii agricoli, de cei care efectiv aduc plusvaloare în societatea românească – care le sunt problemele. Din acest motiv, cel puțin pe durata mandatul pe care îl avem, să fim alături de sectorul agricol și de oamenii care activează în el. Practic, ei mă pot considera un prieten, din toate punctele de vedere.

 

R.F.: Ați spus că ați avut ocazia să luați contact direct cu toate problemele pe care le au producătorii din sectorul agroalimentar românesc. Care sunt deficiențele care trebuie remediate cât mai rapid?

 

S.C.: Sectorul agricol românesc este unul dintre stâlpii importanți de susținere a economiei românești. Agricultura cea care poate aduce plusvaloare sau, dimpotrivă, poate trage în jos, anual, Produsul Intern Brut (PIB). Într-un an agricol bun putem aduce două procente din PIB în plus față de unul cu secetă. Însă, pentru asta, trebuie să creăm o rețea completă de infrastructură care să potențeze remedierea deficiențelor din fiecare sector de producție agroalimentară în parte (aici introducem neapărat și irigațiile).

 

Pentru a vă răspunde însă la întrebare, fiecare domeniu al agriculturii în parte are problematica sa specifică. Sunt însă câteva deficiențe pe care noi ni le-am propus să le remediem, cel puțin în perioada de față cât formăm acest Guvern de tehnocrați. Prima noastră țintă are legătură cu educația, iar când vorbesc de acest domeniu, mă refer inclusiv la partea de cercetare-inovare pe care vrem s-o susținem. În acest context, pot spune că am triplat aproape bugetul ASAS. Vom regândi întreaga filosofie vizavi de cercetare.

 

O altă problemă dureroasă a mediului rural românesc este reprezentată de demografie. Ne aflăm într-un spațiu rural care se apropie încet-încet de o medie de vârstă de 60 de ani. De aceea, va trebui să ne gândim foarte bine care sunt măsurile și care este responsabilitatea noastră, a tuturor, ce vom face în următoarea perioadă, astfel încât în spațiul rural, pe de-o parte, să întinerim, iar pe de altă parte să reușim să găsim soluții, pentru că în 10 ani de zile nu vom mai putea face mare lucru în acest sens.

 

Ne-am propus totodată (în limita posibilităților) să ne apucăm de acel cadastru general, o altă deficiență sesizată la nivel național și care impactează zona de producție agricolă. Problematica aceasta trebuie soluționată pentru că, altfel, nu vom avea niciodată o situație clară asupra mișcării terenurilor, indiferent că sunt în domeniul public al statului sau în cel privat ori deja în proprietatea fermierilor. Am demarat procedurile necesare și așteptăm o situație pe care ne-o vor da cei de la cadastru, după care vom lua o decizie referitoare la acest aspect.

 

R.F.: Pentru că ați amintit de cadastru, ce ne puteți spune despre dimensiunea exploatațiilor în România? Va susține acest Guvern politica de comasare a terenurilor agricole?

 

S.C.: La noi în țară există o medie a exploatațiilor agricole foarte mică. Va trebui să ne gândim la cum putem comasa aceste suprafețe agricole, astfel încât să le putem face viabile din punct de vedere economic.

 

Chiar dacă nu sunt de mult timp la post, am solicitat deja o analiză clară cu privire la fărâmițarea terenurilor agricole, cu ajutorul căreia să putem vedea în ce măsură putem comasa suprafețele de teren de dimensiuni mici; 99% din total sunt în prezent în zona privată. Va trebui să găsim niște soluții de încurajare a asocierii, a creării unor grupuri de producători, astfel încât să creăm o eficiență în acest domeniu.

 

R.F.: Din păcate pentru agricultura românească, încă exportăm materie-primă de proveniență agricolă la prețuri mici, iar unele achiziții primare se fac încă nefiscalizat, „la capătul tarlalei”, în detrimentul micilor producători. Se pot remedia aceste deficiențe?

 

S.C.: În primul rând, ne dorim să stopăm pierderile de resursă, pentru a eficientiza aspectele legate de producție și venituri. Una este să vinzi grâul ca materie-primă (cumpărat de la micii fermieri cu sacoșa de bani la capătul tarlalei) și alta este când comercializezi un aliment procesat. Vom încerca remedierea acestei deficiențe tot în urma analizei pe filierele de produs.

 

Legat de evaziune, nu de puține ori m-am gândit că dacă am analiza, spre exemplu, sectorul de producție a grâului, de la înființarea culturii până când ajunge produs finit pe masa consumatorului (from farm to fork), am afla câți bani încasează statul pe fiecare segment, unde poate interveni acesta pentru a reduce evaziunea fiscală, respectiv cum anume să-i încurajăm pe producători și pe procesatori astfel încât să se dezvolte. Interesul nostru este să aducem plusvaloare în piață, în economie.

 

În acest context, mi-aș dori să împământenim un feed-back în ambele sensuri, între producători și procesatori, astfel încât plusvaloarea să fie egală pentru absolut toți. Pentru mine un lucru este clar: sunt unii care au venituri mai mari decât ceilalți. De aceea, mi-aș dori ca o parte din plusvaloarea asta din venituri să se întoarcă și către producător, cel mai amărât de pe acest lanț. Istoria ne-a dovedit că producătorii agricoli au fost mai puțini organizați, mai dispersați, foarte mulți și întotdeauna, cel puțin după 1990, la ei plusvaloarea nu a mai ajuns. La ei a ajuns ce le-a mai scăpat printre degete unora și altora.

 

R.F.: Din păcate, ne aflăm în fața unei realități dureroase: vom avea dezangajări de fonduri europene pentru agricultură de aproape un miliard de euro. Cum comentați?

 

S.C.: Când am venit în 2005 ca secretar general la Ministerului Agriculturii, am preluat un SAPARD care avea 12% absorbție și l-am dus la aproape 300%; am făcut și SAPARD-ul românesc. Am preluat agenții de plăți cu 16 posturi și paru angajați și le-am transformat în două agenții moderne care au făcut absorbție de nouăzeci și la sută.

 

Ceea ce poate nu s-a înțeles: în spatele fiecărei cifre contabile din acest buget, vreau să văd mecanisme de finanțare, de co-finanțare, de garantare, de contra-garantare, astfel încât orice producător agricol sau investitor să poată să aibă acces la fonduri europene.

 

Din păcate, am pierdut deja startul, doi ani de zile s-au dus, dar eu sper ca să recuperăm acest timp și să reintrăm în grafic.

 

R.F.: Vizavi de buget. Agricultura stă bine, dar banii pentru refacerea infrastructurii primare de irigații au dispărut. De ce?

 

S.C.: În momentul când dosarele pentru reabilitarea infrastructurii primare de irigații vor fi gata și depuse, când va exista o documentație justificativă bine pusă la punct, pot să vă asigur că vor exista bani. În momentul în care depui niște sume de bani și le ții îngropate acolo fără existența proiectelor, vitregești alte sectoare.

 

Ce-am vrut eu de la acest buget, în timpul acesta scurt: unul cu vizibilitate, cu viabilitate și cu transparență în sensul de a putea crea aceste mecanisme prin care să putem da drumul economiei să meargă. Timpul a fost foarte scurt, dar din mers vom rezolva și aceste probleme, mai ales după ce vom face o analiză pe fiecare sector în parte.

 

R.F.: De ce avem buget mai mic la păduri?

 

S.C.: Bugetul nu este scăzut, ci exact așa cum a fost gândit înainte. În schimb, au fost câteva programe care s-au finalizat la sfârșitul acestui an, iar pentru că nu au existat altele care să înceapă, nu au fost alocați alți bani. În momentul în care vor începe să „curgă” proiectele, vom găsi și noi fonduri, astfel încât să co-finanțăm, să garantăm, să contra-garantăm absolut orice program sau proiect care se află în spatele unei sume.

 

R.F.: Minstrul Agriculturii angajează oameni în funcție doar dacă au documente doveditoare de la ANI că nu sunt în conflicte de interese sau cercetați. Este o chestie generalizată în acest Guvern?

 

S.C.: Este primul lucru pe care îl cerem. Eu, personal, mă ghidez după principiul celor șase ochi, prin care trebuie să „vedem” că nu sunt problemele cu niciuna dintre persoanele pe care le numim. Fiind un guvern de tehnocrați, ne dorim ca toate persoanele care vin să fie integre, să aibă coloană vertebrală, să fie cu capul sus, să aibă capacitatea de muncă, astfel încât să putem să ducem cel puțin un an de zile la final.

 

R.F.: Vă riscați la o prognoză cu privire la ceea ce va însemna agricultura în 2016?

 

S.C.: Dacă stăm să ne gândim că suntem o țară meteo dependentă, mi-e greu să fac prognoze. Totuși, în ceea ce privește volatilitatea prețurilor la alimente, cred totuși că va fi stabilitate. Din ce am văzut eu, cel puțin pe Portul Constanța, prețurile nu prezintă probabilități majore de creștere sau fluctuații. (Ionel Văduva).

În timp ce oierii protestau de zor, nemulțumiți de modalitatea cum a fost modificată Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic (amendată prin Legea 149/2015), parlamentarii noștri își asigurau fără jenă bătrânețile și își votau pensiile speciale.

 

Am sosit în Parcul Izvor în jurul orei 11:30 pregătit, ca de obicei, pentru o nouă întâlnire cu prietenii oieri. Eram sigur că voi da și de colegii jurnaliști, deja ciorchine pe lângă liderii crescătorilor de ovine care aveau să-și expună nemulțumirile și să îndemne la scandări, tablou similar cu protestele acelorași personaje din aprilie 2015 (aprilie, lună buclucașă, știm cu toții de ce!). Vă explic la urmă ce-i cu ea. Predestinat parcă.

 

Mă și vedeam fotografiind din nou dronele Jandarmeriei, așa cum făceam la cealaltă demonstrației a oierilor, cea din fața Palatului Victoria, de pe vremea fostului ministru Daniel Constantin, instrumente de ultimă generație menite să fie adevărați „ochi din cer” ai bravilor soldați în albastru. Ceva însă nu se lega. Drone nu erau (cel puțin nu le-am văzut eu), jandarmii călare fraternizau deja cu oierii, discutau de vaccinările cailor, lucruri serioase, nu glumă. A, și n-am mirosit iz de gaz lacrimogen.

 

Am văzut însă cu ochii mei amploarea evenimentului abia când am ajuns „la o aruncătură de băț” de intrarea în Camera Deputaților, zona Izvor. N-am avut prea mult timp de contemplare. Căutam deja cu fervoare prima „victimă”, un lider al oierilor care să-mi povestească de ce sunt acolo; un „vox” absolut necesar.

 

Imediat am dat cu ochii de Dumitru Andreșoi, „regele ciobanilor” catalogat prea ușor de presa de scandal. Asta în timp ce mă gândeam olecuț cum e să faci comerț cu cușme (da!, din blană de miel, neagră), așa, ca de la oier la oier.

 

Domnia sa înroșea însă telefonul. Negocia prezența sa la sediul APIA pentru a discuta în jurul orei 14 situația subvenției pe cap de animal. Ne cunoșteam. Mi-a cedat câteva minute. L-am „luat” direct cu carnetele de comercializare, problema-generatoare-de-țepe printre oieri: „La carnetele de comercializare, una dintre probleme este când se eliberează formularul de către fermier; se semnează că s-au primit banii. Este o mare aberație pentru că fermieri de-ai noștri au livrat animalele către anumite firme, iar acestea nu le-au mai dat banii. Acolo apărea însă că oierii au încasat sumele, iar acest lucru nu se întâmplase. Peste 5.000 de lei nu mai ai voie să încasezi cash, ci prin bancă. Unii cumpărători de rea-credință au spus că renunță la cash și fac virament bancar; nu au mai depus banii în cont. În Cluj, știu câțiva fermieri din niște comune de acolo care au rămas fără niciun miel. Toții mieii i-au dat și n-au încasat niciun ban. Sunt oameni disperați. Cumpărătorii de rea-credință au de obicei firmele în insolvență sau în faliment. Mai recuperează dacă ai ce. N-ai ce-i face”.

 

A trebuit să opresc reportofonul. Telefonul lui Andreșoi suna încontinuu. M-am ținut însă scai de om și l-am „prins” iar. „Cum domnule Andreșoi?”, îl chestionam eu pe hunedorean, „De efectele nefaste ale Legii 407 nu discutăm?”. Atât mi-a trebuit: „Părerea mea că suspendarea efectelor legii 407 ar trebui făcută prin Ordonanță de Urgență și pe urmă s-o modificăm cum trebuie. Sincer, nu am cuvinte să calific o asemenea lege. Stau și mă gândesc – suntem de rânsul Europei. Și aceste amendamente aberante au fost introduse în acest an! Anomalia la fondurile de vânat este următoarea: – pe proprietatea mea, vânătorul poate vâna. Este proprietatea mea personală, nu i-am concesionat lui terenul să vâneze, dar el o poate face! Și totul în baza legii! Dacă și terenul meu este limitrof suprafeței concesionate de vânători, ei tot pot să treacă cu mașinile pe terenurile mele, să împuște tot. Aici vorbim de terenuri în proprietate și în arendă. Eu am mii de hectare, credite la bănci”. Epuizasem subiectul stabulației obligatorii la oi. Nu se epuizase însă recitalul. Am continuat să fiu umbra lui Andreșoi, în condițiile în care domnia sa se alăturase deja altui grup de jurnaliști. Hop și eu! Am prins ca din zbor subiectul dureros al numărului de câini la stână. Nu înțelegeam însă dacă în ochii oierilor care ne înconjuraseră erau lacrimi sau nu. Eu eram atent tot la Andreșoi.

 

„La mine în zona de munte, unde pășunez eu, am nevoie de minim cinci câini la turmă, maxim opt-nouă (asta la o mie și ceva de oi). Cum să acopere doar trei câini suprafața pe care se împrăștie 1.500 de oi? La 1.000 de oi, în zona de munte, nevoia minimă este șapte-opt câini. Animalele sălbatice s-au înmulțit în România de intră chiar și peste noi în case. Dezastrul cinegetic s-a făcut nu din cauza câinilor, ci din cauza vânatului excesiv și tăierilor abuzive de masă lemnoasă. S-au distrus habitatele vânatului și au intrat la noi. Ne mănâncă animalele, ne mănâncă pe noi în case, acolo s-a făcut dezastrul, nu la noi. Câinii noștri mănâncă urs sau lup?

 

La rasa Țurcană care este o rasă rustică, de exemplu, cât este pământul «gol», fermierul îi dă un surplus de 300-400 de grame de porumb. Intrând cu ele pe stabulație, trebuie să le asiguri fân, lucernă, să crești la un kilogram de porumb; costul pe cap de animal crește cu cel puțin 50-60 la sută”.

 

Era clar pentru mine. Lucrurile se precipitau. Oricum, veneau spre noi valuri-valuri de oieri cu mițoase, cu clopuri sau căciuli, ghioage, geci de piele, pantofi, jeanși, talăngi, fluiere, vuvuzele, smartphone-uri; fiecare cu ce putea. Nu m-am dezlipit însă de sursă.

 

„Este un război mai vechi. Au fost diferențe de opinie între noi și vânători; acum s-au acutizat. Ei încet, încet, au încercat să pună stăpânire legislativ pe noi. Ce război economic să am eu cu vânătorul când ăla nu produce nimic? Nu este concurentul meu. Ăla distruge. Noi am depus amendamente în Comisia de Agricultură pe noul act normativ care a modificat Legea 407, dar nu s-a ținut cont de ele”, a conchis Andreșoi. „Gata! Vorbim după!”, a tăiat-o rapid. Nu era o mare problemă. Apăruse la orizont Marcel Andrei, președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România.

 

„Nu vrem suspendarea Legii 407. Vrem abrogarea ei!” - Marcel Andrei

 

Nu mi-a fost greu să dau de „șeful” oierilor din această zi. El a întocmit lista cu revendicări. Era clar că era un „must” să vorbesc și cu el. Concurența era la coadă...

 

Prima întrebare, primul punct pentru mine: „Ce vreți să faceți cu Legea 407? Doriți suspendarea ei, așa cum mi-ați spus ieri? Doriți Ordonanță de Urgență?”. Se vorbea deja de abrogare. Eu calculam însă. Ca la șah. Vine „pe țeavă” întrebarea cu subvențiile, încă ceva, și gata materialul. Știm deja că se poartă „spargerea” informației în presa agricolă online. Să fie multă (recunosc, și eu îmi doream asta). Mi-am dat seama însă că doar din știri, n-ai cum să povesteși ce-a fost la Palatul Parlamentului astăzi, 15 decembrie, zi cu soare, așa, cam de primăvară, de plimbat pe lângă oi pe tăpșan. Într-o lună a lui aprilie?

 

Imediat, șeful Sindicatului Oierilor a „percutat”: „Noi nu vrem suspendarea legii, cerem direct abrogarea, după care să se formeze o comisie mixtă (...). Ca o paranteză, Ministerul Agriculturii este instituția care trebuia să ne reprezinte în primul rând interesele. Către MADR am înaintat adrese nenumărate pentru a intermedia o comisie interministerială formată din Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și noi, pentru a avea o discuție pe această lege, s-o armonizăm, să fie bine pentru toată lumea. Am fost refuzați. Nu au făcut nimic, așa că nu ne putem aștepta la cine știe ce pretenții din partea Ministerului Agriculturii”. Cam scump la vorbă domnul Andrei. Sau nu pusesem eu întrebarea cum trebuie?

 

Am virat-o direct către subvenție (subiect aflat pe lista de revendicări, alături de câini cu jujeu, stabulație forțată și altele), în speranța că voi obține mai mult. Deja se prefigura „marfă” pentru un articol pe cinste, mai ales că Marcel Andrei îl luase deja în cătare pe fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin: „Cu subvenția, ceea ce a făcut domnul fost ministru (n.r. - Daniel Constantin), cu toate că de morți se vorbește numai de bine, efectiv și-a bătut joc de noi, de crescătorii de animale. În primul rând, de la emiterea celebrului Ordin 619 de depunere a cererilor care a fost emis târziu, foarte prost, foarte stufos. Încă de pe atunci eu l-am atenționat pe domnul ministru și i-am spus că acest Ordin nu poate fi înțeles nici de angajații APIA, dar decum de un crescător. Răspunsul dânsului a fost foarte simplu – angajații APIA trebuie să-l înțeleagă pentru că le-am mărit salariul cu 60%. Dacă le-a mărit salariul înseamnă că trebuie să le bage și mintea în cap?

 

La ovine, subvenția este undeva la 20-22 de lei pe cap de oaie. Se mai dă plata decuplată de producție pentru cei înscriși în Registrul Genealogic încă 7 euro, dar la cerințele care sunt acolo, crescătorii nu le pot îndeplini și acolo riscă inclusiv dosare penale pentru că ar fi fals în declarații. Eu i-am sfătuit pe crescători mai bine să renunțe la cei șapte euro decât să să se trezească cu dosare penale. Eu efectuez controlul oficial al performanței la bovine. Ei, să știți că și aici deconturile se fac cu mare întârziere, tot felul de piedici avem din partea acelei agenții denumite ANARZ, dar pentru noi nu sunt banii să ni se plătească deconturile pentru manoperă, dar pentru ei s-au găsit bani să cumpere o flotă de mașini de Skoda cu care să se plimbe”, conchidea Marcel Andrei. Deja și el avea alte treburi și părăsea careul de jurnaliști.

 

Lucrurile începeau să se precipite, cădeau primele garduri ale Jandarmeriei. Dar eu îl vedeam pe Dorin Cojocaru, directorul general APRIL, un prieten al oierilor. Ratam momentul? Aveam pe altcineva pe lângă mine? Nu! Pe el atunci.

 

„Câinii sunt angajații mei. Tu, stat, îmi limitezi numărul de angajați?” - Dorin Cojocaru

 

Cum opinia sa este respectată în sectorul laptelui, a fost și este alături de fermieri, dar și de partea procesatorilor, cum cota laptelui de oaie și capră cuprinde 20% din piața procesării, și acest sector trebuia să-și exprime părerea. „Aplicabilitatea Legii 407 ar putea genera probleme în piață? E moral ce se întâmplă cu acești oameni?” Răspunsurile lui Dorin Cojocaru (ca simplu cetățean, nu șef APRIL) au venit ca unse...

 

„Nu este moral, pentru că toată transhumanța (tradiție românească) se distruge. Este neconstituțională legea. Pe terenul meu pot să fac ce vreau. Cu numărul de câini este o aberație. Eu cred că se încalcă legea protecției animalelor. Ce fac? Îmi omor câinii acum? Eu trebuie să apreciez în funcție de rasă numărul de câini cu care îmi fac treaba, așa cum orice persoană poate ține oricâți câini vrea, atâta timp cât plătește impozit. Nu mă restricționezi tu stat pe mine fără să-mi dai soluții! Sunt angajații mei! Tu îmi limitezi numărul de angajați? Este discriminatoriu, neconstituțional și facem legi aberante fără să dăm soluții.

 

Din total lapte procesat în România, laptele de oaie reprezintă cam 20%. În cazul în care nu se va rezolva prea repede această problemă legislativă, va exista un impact asupra ofertei de lapte de oaie și capră. Oierii noștri nu au grajduri construite pentru stabulația de iarnă. La noi este transhumanță – vara la munte, iarna la șes. Pe mine mă deranjează că sunt specialiști în Comisia de Agricultură și nu sunt solidari cu oierii”, declara pe fugă Dorin Cojocaru. Prietenii săi Ionică Nechifor, Marcel Andrei și alții fugeau către garduri. Jandarmii cedaseră fără violență/ripostă baricada din fața Palatului Parlamentului. Oierii erau deja pe gard și scandau: „Hoții! Hoții!”. Dacă eram în pantofi de parlamentar, sigur îmi era frică. „Ce noroc pe mine. Sunt gazetar”.

 

Am luat-o la pas cu valul de protestatari către Piața Constituției și apăsam cu înverșunare butonul declanșator al aparatului de fotografiat. „Moment memorabil. Trebuie să am fotografii la arhivă”. Ce bine că am făcut asta. Reportofonul înregistra efectul sonor în continuare.

 

„Sunt și vânător, și crescător de animale. Voi fi nevoit să «fac dispăruți câinii» sau să-i ascund” - Pop Eremia, Reghin

 

Încă nu luasem hotărârea dacă să plec sau nu. Marea masă de oameni se spărsese și grupuri masive înconjurau deja Casa Poporului. Zona intrării la Senat era ocupată. Senatoarea Cristiana Anghel avea discuții cu un grup de protestatari, situație care la un moment dat a degenerat.

 

Am rămas însă în Piața Constituției. Trebuia să ascult testimonialul unui baci sprijinit în ciomag. După port, părea un oier înstărit, cu multă carte. Ce era important, jurnaliștii, ciorchine lângă el. M-am apucat de treabă. Discuția ajunsese la numărul de câini. Ce m-a atras? Că vorbea la mișto de unii deputați ca fiind noua „nobilime” a țării: „Am în jur de 600 de oi și câini șase. Eu sunt și vânător, întâmplarea face, și crescător de animale. Ce-o să fac? Suntem puși în situația ori să dispară câinii, ori să-i ascund. Eu sunt convins că acest subiect a pornit de la doi-trei senatori și deputați (printre care și Atilla Kelemen) și apoi s-a extins apoi la un număr foarte mare de senatori și deputați care se consideră noii nobili ai României.

 

Există riscul însă ca acest subiect să se transforme indus într-un conflict între vânători și crescătorii de animale. Este fals. (...) Vânătorii trebuie să-și vadă dimensiunea lor sportivă, cum a fost de când este lumea, de când aveam grofi; ne lăsau să vânăm. Și păstorii să-și crească animalele. Nu se poate veni cu bocancul”.

 

Îmi era de ajuns. Dar nici acum n-am putut pleca. O fanfară cânta vesel lângă noi. Doi oieri dansau în jurul cușmelor. Jandarmii nu mai aveau căștile de protecție pe cap. Delicios moment. Inedit. O mașină TVR a oprit și a înregistrat dansul. Doar eu și cameramanul (pe care întâmplător îl cunoșteam) eram lângă oierii cântăreți. Și eu, și Marius (că așa îl cheamă), încercam să găsim un loc mai bun pentru a surprinde momentul. Gata. Era momentul să plec.

 

Dansul oierilor (video)

 

Șeful Comisiei de Agricultură, Nini Săpunaru, recunoștea la televizor că vânătorii au făcut un lobby puternic pentru legea în cauză

 

Când am auzit asta, iar mi s-au aprins beculețele. Noi nu avem vreo lege care să reglementeze lobby-ul. Locația în care mă aflam îmi permitea înregistrarea audio. Jurnaliștii, bineînțeles ciorchine (scuze pentru repetiție) la ieșirea din sala Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților. Se terminase întrunirea cu oierii. La acea oră, soluția viabilă era încă Ordonanța de Urgență menită să schimbe parte din actul normativ blamat de oieri.

 

„Rolul unei Ordonanțe de Urgență, că de aceea este OUG, este să clarifice anumite chestiuni de urgență. Dacă sunt două-trei articole care deranjează acut în această perioadă le rezolvăm acum, repede. Restul articolelor pe care le acuză oierii, avem timp să le discutăm în comisii și să vorbim.

 

Să știți că și noi am votat la un moment dat împotriva acestei legi. Și președintele a întors-o. Această lege nu a fost numai opera Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, a fost și a Comisiei de Mediu. Până la urmă trebuie să existe o Lege a vânătorii. Că se pot face anumite mișcări, că majoritatea parlamentară la acel moment a avut o viziune greșită, asta este de rezolvat.

 

Nu există vânător care să nu-și fi susținut această lege, au avut un lobby extrem de puternic, recunosc acest lucru, dar asta este absolut normal, se întâmplă în Parlament tot timpul când sunt legi care sunt importante pentru anumite categorii de persoane. Să nu uităm că această lege a fost întoarsă din plen de două ori, a stat un an de zile în Parlament până a ieșit în această formă. Este o greșeală. Cred că acel text cu pășunatul este o greșeală, adică nu era rolul Legii vânătorii să vorbească de interzicerea pășunatului de la 5 decembrie la nu știu cât; asta era treaba Agriculturii. Trebuia s-o lase la Legea zootehniei”, preciza Săpunaru undeva pe la ora 16.

 

Lovitura de grație via Dan Suciu: „O lege inițiată în Parlament nu poate fi modificată prin Ordonanță de Urgență”. Fault!

 

Mulțumită televizorului, eram „prezent” și în sala de presă a Guvernului, locul dării de seamă a Executivului în fața mass-mediei. Grațios, purtătorul de cuvânt al Guvernului condus de Cioloș, Dan Suciu, dădea lovitura de grație oierilor. Nu merge cu Ordonanța de Urgență.

 

Deja, într-o zi, s-a discutat de suspendarea Legii 407, de abrogarea ei, de modificarea ei prin Ordonanță de Urgență. Care să mai fie soluția rapidă de modificare a actului normativ? Se prefigurează din ce în ce mai mult „previziunea” lui Tinel Gheorghe, deputat PNL, conform căreia mai devreme de luna martie-aprilie (tot aprilie!) Legea 407 nu va putea fi modificată. Guvernul însă lucrează. Pentru oieri.

 

„Au loc întâlniri la nivelul ministerelor cu secretarii de stat pentru a analiza care sunt soluțiile și a înțelege mai exact revendicările oierilor. Cunoaștem, sigur că da această problemă a oierilor, fiind evident într-un domeniu apropiat domniei sale (n.r. - Dacian Cioloș), dar trebuie găsită acea soluție tehnică și legală care să poată mulțumi pe toată lumea. În cel mai scurt timp, Guvernul va veni cu o soluție tehnică și legală care să răspundă solicitărilor.

 

Nu urgența este problema, este vorba de natura legii pe care trebuie s-o modificăm. Este o lege inițiată în Parlament, trecută prin Parlament. În consecință, pe acest proiect de lege nu poate să se emită o Ordonanță de Urgență care să modifice efectiv acest proiect de lege. Chestiunea în sine poate fi cumva reglementată și asta vom încerca să facem, să încercăm să reglementăm printr-un act normativ. Dar, o modificare punctuală pe cele două puncte luate în discuție în cursul acestei zile nu poate avea loc în scurt timp.

 

Vom găsi o altă formulă legislativă care să cuprindă revendicările oierilor într-o formulă sau alta. Asta depinde foarte mult de cum se negociază și care sunt punctual solicitările domniilor lor, dincolo de aceste chestiuni pe care le-am avut zilele acestea în discuție, cu pășunatul și numărul câinilor. La nivelul ministerelor se caută această soluție în acest moment și vom veni în cel mai scurt timp cu un răspuns tehnic și legal”, preciza Suciu.

 

Legea 407/2006 a suferit, în decursul timpului, nenumărate modificări, dar odată cu cele aduse în anul 2015 apare o noutate, și anume aceea că «pe terenul proprietate crescătorul de animale nu mai poate pășuna». Concret, articolul 23 din Legea 149/2015 dispune: «(1) În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic: ...c) păşunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie şi 24 aprilie».

 

Astăzi, aleșii din Parlament și-au acordat între două și 6 mii de lei lunar, la pensie, în funcție de numărul mandatelor petrecute ca senatori sau deputați. Șefii lor sunt însă si mai castigati. Un ales cu vechime și cu funcții de conducere poate câștiga peste 11 mii de lei. Liberalii au fost singurii care s-au împotrivit acestor privilegii. Cu aplauze și urale, parlamentarii au adoptat cu amendamente o cerere de reexaminare a legii pensiilor speciale a președintelui Klaus Iohannis. În document, șeful statului le ceruse astă-vară să renunțe la aceste privilegii. Parlamentarii nu au fost de acord.

 

Până la urmă cu ce s-au ales azi oierii? (Ionel Văduva).

Deputatul PNL Tinel Gheorghe, membru al Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, a declarat pentru Revista Fermierului că protestele oierilor de astăzi, 15 decembrie 2015, din fața Palatului Parlamentului sunt „în parte” îndreptățite.

 

Cu toate acestea, mai spune el, demersul crescătorilor de ovine a fost declanșat destul de târziu, în condițiile în care Legea 407 își produce efectele din 9 noiembrie 2006, chiar dacă ea a fost modificată și completată prin Legea 149/2015.

 

Parlamentarul român admite că este deschis discuțiilor cu oierii în vederea găsirii unor soluții de compromis menite să echilibreze balanța dintre interesle economice ale crescătorilor de ovine și cele ale gestionarilor fondurilor de vânătoare (ultimii din listă, cu o influență importantă în Parlament). Chiar și așa, mai devreme de luna aprilie actul normativ în cauză nu poate fi modificat astfel încât să producă efectele, problemele oierilor acutizându-se în perioada decembrie-ianuarie.

 

„Da, în parte este îndreptățit (n.r. - protestul oierilor din data de 15 decembrie 2015). Deși el vine cam târziu, el este îndreptățit. Trebuie analizate doleanțele și văzut ce soluții putem găsi. Vom vedea mâine (n.r. - 15 decembrie) bugetul. Trebuie găsite soluții, astfel încât să vedem cum împăcăm «și capra, și varza, și lupul». Aici vedem care vor fi cererile oierilor, ce vor ei până la urmă, să-i simțim, să-i ascultăm, să vedem ce și cum”, a afirmat Tinel Gheorghe. „Se intră în vacanță parlamentară. După părerea mea, mai devreme de martie-aprilie nu se va putea modifica legea. În decembrie, actul normativ ar putea merge la Senat. Să zicem că intră pe circuit în regim de urgență; vorbim deja de luna februarie 2016. (n.r. - actul normativ)Vine apoi la mine în Cameră, urmează avizele pe la comisiile de specialitate, intră pe fond în Comisia de Agricultură, trebuie votul în Senat în plen, sosește din nou la comisiile avizatoare în Cameră; vine la fond la noi. Cu toată voința noastră, cred că mai devreme de sfârșitul lunii martie nu poate intra. Așa o văd eu. Și asta în condițiile în care toate lucrurile merg bine și toată lumea înțelege necesitatea modificării. Eu vă spun: și interesele vânătorilor sunt bine reprezentate în Parlamentul României”.

 

În plus, deputatul PNL spune că s-ar putea să se întrunească inclusiv o subcomisie a Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, fapt care va întârzia și mai mult demersul, în condițiile în care oierii au nevoie acum de blocarea Legii 407, așa cum cred că vor reuși protestatarii susținuți de Agrostar.

 

„Problema este când se va întruni această subcomisie! După ce se termină dezbaterea bugetului se intră în vacanță parlamentară. Or, pe oieri îi interesează decembrie și ianuarie. După aceea, de la sfârșitul lui februarie, când deja începe să desprimăvărească, se iese din restricție de vânătoare”, a mai punctat parlamentarul.

 

Adevărul este întotdeauna la mijloc, fapt recunoscut și de deputatul Tinel Gheorghe. El recunoaște că interesele legitime în momentul de față ale oierilor se suprapun peste interesele, de altfel, și ele legitime ale gestionarilor fondurilor de vânătoare.

 

„Aici trebuie găsită o soluție de mijloc. Vom încerca să găsim o soluție în Comisia de Agricultură și de Silvicultură, în sensul în care va trebui să discutăm și cu gestionarii fondurilor de vânătoare, să vedem ce. Sunt contracte încheiate pentru selecție, pentru vânătoare, care la fel aduc și ele bani. Protestul este generat și de timpul acesta extraordinar din această perioadă, care a permis oierilor să iasă cu animalele, să le mențină încă în pășuni”, a precizat Tinel Gheorghe.

 

Problema sesizată atât de Tinel Gheorghe, cât și de Marcel Andrei, președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România este cea a suprapunerii pășunatului peste perioada de vânătoare. Perioada de vânătoare se știe, în afară de selecția la principalele specii de animale, perioada a la long de vânătoare este în sezonul acesta decembrie-ianuarie.

 

„Aici este o problemă pe care trebuie s-o lămurim noi, în așa fel încât să fie toată lumea mulțumită. Ține de înțelepciunea noastră dacă vom reuși să rezolvăm problema asta, să împăcăm și interesul oierilor cu interesul vânătorului și al gestionarului fondului de vânătoare. Este o activitate economică până la urmă. În afara faptului că este o activitate sportivă și economică, ea aduce bani. Așa cum aduce oierilor bani activitatea pe care aceștia o întreprind, și cea a gestionarilor fondurilor de vânătoare generează venituri, bani care intră în țară și care mențin fondul cinegetic în activitate, îl fac fiabil. Este o chestiune pe care nu o putem rezolva decât dacă îi avem de-o parte pe oieri și de cealaltă parte pe gestionari”, a conchis Tinel Gheorghe, menționând că va primi o delegație a oierilor în cadrul Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților în jurul orei 13.

 

Peste 6.000 de oieri vor suspendarea Legii 407, vor modificarea Legii 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, vor, vor...

 

De cealaltă parte a baricadei, președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România, Marcel Andrei, spune că nu-și dorește modificarea Legii 407/2006, ci suspendarea ei, astfel încât să nu-și mai producă efectele (printre care și amenzile date oierilor de asociațiile private de vânători) în această perioadă.

 

Așa cum a menționat și Tinel Gheorghe, demersul este aproape imposibil, în condițiile în care membri influenți inclusiv din Comisia de Agricultură a Camerei Deputaților sunt vânători vestiți, iar demersul legislativ de modificare este anevoios. Se pare că inclusiv Kelemen Atilla, deputat UDMR aflat pe lista celor din Comisia de Agricultură, a dat un semnal clar – dacă păzitorii stânei – cânii – vor fi prinși la „braconaj”, vor fi împușcați. Deja, abuzuri au fost semnalate. Un animal de pază al oierului Ionică Nechifor a fost împușcat, iar stăpânul amenințat direct cu arma de către vânători.

 

„Cerem ca Legea 407 să fie suspendată. Vrem asta pentru că degeaba încercăm s-o modificăm. Până trece prin toate procedurile parlamentare la modificare, poate trece chiar și un an, iar actuala lege își produce efectele pentru că este organică. Un exemplu - primim amenzi de la asociațiile private de vânători! Legea este din 2006, iar noi de doi ani și jumătate, trei ani, am cerut să formăm o comisie mixtă Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și noi, astfel încât să discutăm pe marginea actului normativ, să armonizăm totul, să fie bine pentru noi. Am fost ignorați total. Am fost de câteva ori în Comisia de Agricultură din Camera Deputaților. Chiar ultima dată când am fost în Parlament, membrii comisiei nici nu ne-au lăsat să vorbim. Atunci, domnul Kelemen Atilla a spus clar atunci: câinii noștri braconează, el are arma și ni-i va împușa pe toți. Asemenea deputați pe care îi interesează vânătoarea și nu hrana pentru populația României nu mai au ce căuta în Camera Deputaților”, a mărturisit cu amărăciune în glas Marcel Andrei. „Sunt crescători de oi care își cultivă porumbul și nu mai investesc să-l recolteze. Merg cu animalele și îl consumă direct de acolo, rațional. Nu mai au voie să facă asta! Ne interzice legea! N-am mai auzit de o asemenea lege care să nu respecte Constituția. Ba mai mult, ne punem întrebarea cum au putut trece o asemenea lege prin Comisia Juridică a Camerei Deputaților, să primească aviz, și chiar aș dori răspuns și de la președinție, când a fost promulgată. Prin asta se vede cum sunt făcute legile în România”.

 

Lista de revendicări a oierilor nu se oprește însă aici: „Vrem trecerea medicilor veterinari de liberă practică în subordinea Ministerului Agriculturii pentru că, acolo, există un monopol, nu există concurență și nu se poate așa ceva. Subvențiile, Legea 145 – carnetele de comercializare tipărite aiurea. Mai exact, este acolo o rubrică unde se scrie suma primită. Producătorul rupe fila și semnează pe ea (la noi sunt valorile mari, nu e ca și când ai vinde o legătură de pătrunjel; se știe că plata nu poate fi mai mare de 5.000 de lei numerar). Anul acesta s-a întâmplat să se dea marfa și să nu se mai primească banii. Clientul urma să plătească prin virament bancar, iar tu ești obligat să rupi fila de cec pe care o semnezi că ai primit suma”.

 

În cazul în care protestele nu vor da roade, Marcel Andrei promite o blocadă în luna ianuarie 2016, una la nivel de țară. Pentru protestul de astăzi, domnia sa spune că a reușit să mobilizeze peste 6.000 de oameni.

 

„Vom trece în ianuarie din nou la proteste și vom merge până la blocarea arterelor principale de circulație în București și în țară, cu sau fără aprobare. Noi am estimat că vor veni circa 3.000 de persoane. Cred că vom depăși 6.000. Numai din Sibiu vom pleca opt autocare. Și nici acestea nu ne ajung, dar nu mai avem de unde închiria. Vom mai veni și cu mașini mici; se va umple Bucureștiul”, a conchis șeful Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România.

 

Reamintim că șeful AGROSTAR, Nicolae Ștefan, a recunoscut în exclusivitate pentru Revista Fermierului că negociază atât cu parlamentari PSD, cât și cu omologi de-ai lor din PNL în vederea convingerii acestora (fie a unei singure facțiuni, fie a amândurora) să modifice (nu să suspende) Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic, act normativ care aduce atingere gravă bunăstării oierilor români.

 

Negocierile AGROSTAR cu principalele partide politice vor avea loc în perioada următoare, în condițiile în care actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, pare a susține demersul legislativ de schimbare a legii cu pricina. Ștefan recunoaște însă că și-ar dori în plus ca atât PSD, cât și PNL să achieseze la dorința de modificare a actului normativ buclucaș, chiar dacă mulți dintre membrii Comisiilor de Agricultură din Parlament sunt printre altele și... vânători. Șeful AGROSTAR se teme însă de un posibil refuz al partidelor, situație care, în accepțiunea sa, ar fi „gravă” pentru oieri. (Ionel Văduva).

 

Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe AGROSTAR protestează marți, 15 Decembrie, 2015, în fața Parlamentului (intrarea Izvor), începând cu ora 12.00, față de prevederile din Legea vânătorii, „care încalcă grav dreptul la proprietate, interzic înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetice și limitează numărul de câini pe care crescătorul de animale îl poate deține”.

Șeful AGROSTAR, Nicolae Ștefan, a recunoscut în exclusivitate pentru Revista Fermierului că negociază atât cu parlamentari PSD, cât și cu omologi de-ai lor din PNL în vederea convingerii acestora (fie a unei singure facțiuni, fie a amândurora) să modifice Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic, act normativ care aduce atingere gravă bunăstării oierilor români.

 

Negocierile AGROSTAR cu principalele partide politice vor avea loc în perioada următoare, în condițiile în care actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, pare a susține demersul legislativ de schimbare a legii cu pricina. Ștefan recunoaște însă că și-ar dori în plus ca atât PSD, cât și PNL să achieseze la dorința de modificare a actului normativ buclucaș, chiar dacă mulți dintre membrii Comisiilor de Agricultură din Parlament sunt printre altele și... vânători. Șeful AGROSTAR se teme însă de un posibil refuz al partidelor, situație care, în accepțiunea sa, ar fi „gravă” pentru oieri.

 

Dacă lucrurile vor ieși rău pentru crescătorii de oi, Nicolae Ștefan spune că singura soluție este de continuare a protestelor și după Sărbătorile de iarnă.

 

„Noi primul pas l-am făcut. Am avut o primă discuție cu ministrul Agriculturii (n.r. - Achim Irimescu), iar cu acesta am făcut un parteneriat pe zona aceasta, să ne susținem reciproc. El va face modificări la lege, astfel încât să găsim o soluție să suspendăm cumva aplicarea sa pe perioada de iarnă, să nu-i mai blocheze pe oameni cu oile, să-i lase până-n primăvară și, paralel cu acest demers, să schimbăm actul normativ. Marți (n.r. - 15 decembrie 2015) vom cere o discuție la Comisia pentru Agricultură. Și eu am discuții paralele și cu grupul PSD, și cu grupul PNL, să văd care este mai sincer și care vrea să preia din timona demersului modificării acestei legi.

 

Eu știu însă că va fi măcel. I-am spus și lui Nea' Marcel (n.r. - Marcel Andrei, vicepreședinte AGROSTAR și lider al oierilor): «Pe 15 o faci, dar va trebui și în ianuarie!». Acțiunea asta pe care o facem acum, semnalul acesta pe care îl dăm - și am înțeles că vor veni în București undeva la 2.000 – 3.000 de ciobani din țară - ăsta va trebui cumva să continue și după Sărbători. Vor spune cei cărora ne adresăm cu protestele că am urlat, am țipat, dar degeaba; ne va trece. Eu m-am asigurat deja de sprijinul Ministerului, facem acțiunea aceasta, suntem în negocieri și cu grupurile astea (să vedem care din ei sunt dispuși să preia modificările) astfel încât să semnăm un acord fie cu PSD, fie cu PNL, fie cu ambele. În cazul nedorit în care nu semnăm cu niciunul, atunci va fi foarte grav pentru noi. Încercăm să vedem ce putem face. Important este că ne susține Ministerul. Dacă MADR, Guvernul susțin modificarea legii, pentru oamenii noștri este o bilă albă”, a afirmat președintele AGROSTAR.

 

Că este aproape de oieri, cel puțin verbal (deocamdată), Achim Irimescu dă dovadă prin declarațiile sale.

 

„Eu le-am dat dreptate în mare parte. Faptul că s-a limitat numărul de câini, faptul că nu-i lasă să pășuneze ridică mari probleme oierilor. Ministerul poate veni cu amendamente la actul normativ, dar pentru asta, sigur, avem nevoie a fermierii să vină la noi, iar noi să mergem pe circuit”, a spus ministrul Agriculturii, chiar dacă cu jumătate de gură a recunoscut totodată că nu este fanul protestelor: „Dacă asta este singura cale (n.r. - protestele oierilor), asta este. Eu le-am spus însă - dacă noi inițiem procedura pentru amendarea legii, n-au de ce să mai demonstreze. Îi așteptăm să vină la discuții”.

 

Crescătorii de oi nu mai au răbdare (și încredere deopotrivă) și se plâng însă că deja au început să primească amenzi de la reprezentanți ai Gărzii Naționale de Mediu pentru „distrugerea faunei” ca urmare a tranzitării terenurilor agricole, motiv pentru care au și organizat acest protest de amploare. Și asta pe lângă abuzurile vânătorilor (câini împușcați etc., acțiuni semnalate de oieri încă din primăvară).

 

În opinia lui Nicolae Ștefan, acest protest ar fi trebuit să aibă loc imediat după aprobarea actului normativ, însă oierii din AGROSTAR au fost reticenți.

 

„Ca vânătorii să intre pe terenul oierilor și să le împuște animalele, să n-ai dreptul decât la nu știu câți câini, să nu poți pe această perioadă de iarnă să-ți muți oile, să le pășunezi; cineva le-a dat crescătorilor de oi niște interdicții foarte urâte. Mai nou, se pare că există o circulară în teritoriu la Garda Națională de Mediu (GNM), bază pentru a-i amenda pe capete pe oieri pentru că «distrug fauna». Pe proprietatea mea eu n-am voie să pasc oile? E o nebunie!”, a spus Nicolae Ștefan.

 

„Eu tot i-am dus pe colegii mei pe la comisiile parlamentare. La Comisia de Mediu nu m-am băgat pentru că eu l-am rugat ieri pe Achim să facem o discuție patronată de Agricultură și cu reprezentanții Mediului, și cu noi. Vrem să facem o comisie interministerială, să-i atragem pe cei de la Mediu și să-i determinăm să cedeze din nebunia aceea pe care au scris-o acolo. Ieri (n.r. - 10 decembrie a.c.) am avut marea întâlnire cu Achim (n.r. - Irimescu) la ora 14. El susține în totalitate schimarea legii, dar din păcate cred că au fost interese mari prin Parlament. Au amețit-o, au zăpăcit-o (n.r. - Legea vânătorii). Cred că vânătorii ăștia au acolo o putere de lobby mai mare decât au membrii AGROSTAR. Ai noștri (n.r. - Sindicatul Crescătorilor de Ovine prin Marcel Andrei, vicepreședinte Agrostar), din păcate, nu m-au ascultat. Eu în momentul în care am văzut că totuși iese legea, le-am zis că neapărat trebuie să schimbăm strategia și să trecem la acțiuni de presiune pentru că actul normativ avea să treacă până la urmă de Legislativ. Așa s-a și întâmplat. Eu i-am spus lui Marcel Andrei că nu este în regulă, că legea va fi pusă în aplicare și că se va trezi la iarnă că va veni și va plânge. Acum, când au început cu amenzile și au început cei de la Garda Națională de Mediu (GNM) să-și ia atribuțiunile în serios, gata s-a declanșat apocalipsa”.

 

Oierii, din nou în stradă. Cine. De ce. Unde.

 

Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe AGROSTAR protestează marți, 15 Decembrie, 2015, în fața Parlamentului (intrarea Izvor), începând cu ora 12.00, față de prevederile din Legea vânătorii, care încalcă grav dreptul la proprietate, interzic înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetice și limitează numărul de câini pe care crescătorul de animale îl poate deține.

 

„Legea 407/2006 a suferit, în decursul timpului, nenumărate modificări, dar odată cu modificările aduse în anul 2015 apare o noutate, și anume aceea că «pe terenul proprietate crescătorul de animale nu mai poate pășuna». Concret, articolul 23 din Legea 149/2015 dispune: «(1) În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic: ...c) păşunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie şi 24 aprilie», a precizat secretarul general al AGROSTAR, Horațiu Raicu, într-un comunicat de presă.

 

Practic, se menționează în document, legiuitorul nu face altceva decât să încalce flagrant dreptul de proprietate statuat de art. 44 din Constituția României. Practic, agricultorilor care cresc animale „li se suspendă dreptul de proprietate”. Prin acest act normativ, legiuitorul uită atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia.

 

„Totodată lit.e a aceluiași articol dispune: «e) înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetic;», faună pe care legiuitorul a avut grijă să o definească, potrivit lit.m), art.1 din Legea 407/20016 - «(...) faună de interes cinegetic - totalitatea exemplarelor din populaţiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, existente pe teritoriul României;», explică Horațiu Raicu.

 

Mai pe înțelesul tuturor, dacă există doi iepuri sălbatici în cultură, nu mai poți face nimic.

 

Nu în ultimul rând, legiuitorul s-a îngrijit și de numărul de câini care pot păzi turma, limitând numărul acestora.

 

Este total anormal ca într-un an în care agricultura a fost lovită crunt de secetă, se arată în comunicat, pentru care nici până în acest moment nu s-au acordat despăgubiri, să promovăm un astfel de act normativ, care nu face altceva decât să mai pună o povară în plus pe umerii agricultorilor și așa decapitalizați. În loc să facem politici agricole durabile, venim cu tot felul de acte normative în măsură să pună piedici.

 

O altă „bubă” în capul oierilor a apărut tot ca urmare a modificării Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic. Aceiași parlamentari români au stabilit că, la şes, ciobanii pot avea la stână doar un câine. La deal sunt permişi doi, iar turmele de la munte pot fi păzite de cel mult trei câini. Cine o încalcă, riscă amenzi de până la 1.500 de lei. Crescătorii de oi sunt revoltaţi şi spun că nu pot păzi sute de ovine cu doar trei câini, aşa cum cred parlamentarii.

 

Completarea Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic a fost făcută după ce vânătorii au reclamat că animalele folosite pentru paza turmelor omoară iepuri şi căprioare. Soluţia găsită a fost limitarea, prin lege, a numărului de câini pe care ciobanii au voie să-i crească. Cei de la şes au dreptul la un singur animal.

 

Datele AGROSTAR relevă că țara noastră deține circa opt milioane de ovine și oieri, undeva la 300.000-400.000. (Ionel Văduva)

Despre efectele potențial perverse asupra României ca urmare a celui mai nou embargou impus de Rusia Turciei pe zona de legume-fructe (după doborârea unuia dintre avioanele sale de luptă Suhoi 24 de către aviaţia turcă), despre completarea Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic care a fost făcută după ce vânătorii au reclamat că animalele folosite pentru paza turmelor omoară iepuri şi căprioare, despre cum au căzut peste 112.000 de fermieri testul avansului pe suprafață din cauză că nu au avut șansa ca butonul AC (Control Administrativ/aprobat pentru avans) să afișeze, în timp util, un răspuns convenabil în dreptul numelui lor, cât și despre mandatul pe care Achim Irimescu îl va avea la Consiliul de Miniștri, într-un experiment de presă pe care l-am demarat astăzi.

 

Practic, i-am propus ministrului de resort să comenteze trei știri culese din presa centrală și de specialitate și să-și exprime poziția vizavi de cele prezentate.

 

Prima pe lista Revistei Fermierului a fost știrea conform căreia embargoul decretat de Rusia împotriva Turciei după doborârea unuia dintre avioanele sale de luptă Suhoi 24 de către aviaţia turcă va fi limitat la fructe şi legume, dar va putea fi extins.

 

„Aceste măsuri (...) nu constituie decât un prim pas şi ar putea fi extinse dacă va fi necesar”, avertiza nu demult premierul rus Dmitri Medvedev.

 

„Un decret semnat sâmbătă de preşedintele Vladimir Putin prevede un evantai de măsuri de retorsiune - de la restricţii comerciale la interdicţia angajării de lucrători turci -, stabilirea punerii lor în practică intrând acum în sarcina Guvernului. În ce priveşte produsele interzise, va fi vorba de două grupe principale: legumele, inclusiv tomatele, şi fructele”, preciza la rândul său vicepremierul Arkadi Dvorkovici.

 

Măsurile nu vor fi aplicate imediat, aşa încât ”consumatorii şi comercianţii să aibă timp, câteva săptămâni, să găsească alţi furnizori” şi să se evite astfel „noi creşteri de preţuri pe piaţa internă”.

 

Replica lui Irimescu a fost scurtă, la obiect și a avut în vedere ca obiectiv principal reinstaurarea controalelor asupra transporturilor de legume și fructe cu proveniență Turcia, la capitolul reziduuri de pesticide, făcând referire la o posibilă redirecționare a produselor blocate de ruși către România (cum s-a întâmplat în cazul embargoului impus de aceiași ruși europenilor, americanilor, australienilor, canadienilor etc ca replică la nemulțumirile vesticilor privind intervenția din Crimeea).

 

„Cum s-a întâmplat cu blocada Rusiei pe produsele europene, la fel se va întâmpla și în cazul Turciei. Polonezii nu le-au mai dat fructele și legumele pe ajutorul de criză, ci le-au vărsat în România pe prețuri mai mici, dar tot au avut de câștigat. Ce dădea Uniunea Europeană a fost foarte redus ca nivel de compensare”, a apreciat șeful MADR. „E posibil, e posibil (n.r. - redirecționarea legumelor și fructelor turcești de pe piața rusă către România). Sigur, aici trebuie să luăm noi măsuri. Ar trebui să reintroducem ce-am făcut eu atunci când am fost în țară (n.r. - pe poziția de secretar de stat în Guvernul Ponta): controlul mai des al camioanelor la, de exemplu, reziduuri de pesticide, de produse chimice în legume și fructe. În momentul de față acest lucru nu se face. Teoretic, acest control ar trebui să existe, măcar prin sondaj, din când în când. La vremea când eram eu secretar de stat, mi se spunea mai mereu însă că nu funcționează aparatura specifică de control”, a precizat Irimescu, făcând referire voalată la faptul că aceia care erau îndrituiți să întreprindă controale... să spunem că evitau acest lucru.

 

Irimescu îi așteaptă pe oierii care vor să protesteze pe 16 decembrie, să vină la el în birou pentru a găsi soluții de amendare a Legii vânătorii

 

O nouă „bubă” în capul oierilor a apărut ca urmare a modificării Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic. Parlamentarii au stabilit că, la şes, ciobanii pot avea la stână doar un câine. La deal sunt permişi doi, iar turmele de la munte pot fi păzite de cel mult trei câini. Cine o încalcă, riscă amenzi de până la 1.500 de lei. Crescătorii de oi sunt revoltaţi şi spun că nu pot păzi sute de ovine cu doar trei câini, aşa cum cred parlamentarii.

 

Completarea Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic a fost făcută după ce vânătorii au reclamat că animalele folosite pentru paza turmelor omoară iepuri şi căprioare. Soluţia găsită a fost limitarea, prin lege, a numărului de câini pe care ciobanii au voie să-i crească. Cei de la şes au dreptul la un singur animal.

 

Și aici, Irimescu a fost tranșant: „Eu le-am dat dreptate în mare parte. Faptul că s-a limitat numărul de câini, faptul că nu-i lasă să pășuneze ridică mari probleme oierilor. Ministerul poate veni cu amendamente la actul normativ, dar pentru asta, sigur, avem nevoie a fermierii să vină la noi, iar noi să mergem pe circuit”, a spus ministrul Agriculturii.

 

În ceea ce privește amenințarea cu protestele în data de 16 decembrie, Irimescu a precizat: „Dacă asta este singura cale (n.r. - protestele oierilor), asta este. Eu le-am spus însă: dacă noi inițiem procedura pentru amendarea legii, n-au de ce să mai demonstreze. Îi așteptăm să vină la discuții”, a conchis pe acest subiect Achim Irimescu.

 

Cei 112.841 fermieri rămași fără avans din subvenția pe suprafață vor avea prioritate la „plățile normale” prin regionalizare

 

Motivul pentru care mai bine de 112.000 de fermieri nu și-au primit avansul din subvenție ar fi acela că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) lucrează cu două tipuri de liste aferente fiecărei scheme de plată: „white list” - lista albă și „black list” - lista neagră. Conform specialiștilor, un fermier ar putea apărea pe lista neagră doar din cauza unei erori apărută în sistemul informatic, situație care se poate remedia într-un anumit termen. Fiecare eroare generată de sistemul informatic primește un număr și un timp de rezolvare.

 

Anul acesta, pe lista albă au fost înșirați producătorii agricoli din toată țara, eligibili pentru plata avansului. Atunci când a fost introdusă în modulul de plăți avans, lista albă ar fi generat în dreptul fermierilor multiple răspunsuri. Unii au selectat răspunsul „AC aprobat pentru avans”, mai exact „Control Administrativ aprobat pentru avans”. În cazul acestor beneficiari norocoși, butonul a fost funcțional instantaneu, fapt care a și făcut ca dosarul să nu se întoarcă cu eroare.

 

Alții însă au avut parte de surprize neplăcute. Cei peste 112.000 de fermieri rămași fără bani au avut parte de mesajul „Neverificat pentru avans” sau „Deschis, este necesar Controlul Administrativ (AC), neverificat”. Practic, din cauză că nu au avut șansa ca butonul AC să afișeze în timp util un răspuns convenabil în dreptul numelui lor (AC sau În curs de autorizare), aceștia au rămas fără bani.

 

Pentru a veni însă în ajutorul lor, ministrul Irimescu va aplica principiul regionalizării. Mai exact, APIA îi va identifica cu prioritate pe cei 112.841 de fermieri din regiunile care au fost controlate sau nu fac obiectul controlului și, chiar dacă nu vor apuca toți să-și primească banii, oficialul guvernamental speră la câteva zeci de mii de beneficiari cu banii în cont.

 

„Încerc să fac un lucru util, mai exact să forțez lucrurile, astfel încât să pot din cei care au fost între 602.159 și 715.000 să-i plătesc cu prioritate, pentru că ei erau intrați pe circuit, n-au făcut obiectul controlului. Plățile normale vor fi făcute doar atunci când s-a finalizat controlul. Atunci voi aplica regionalizarea. Trebuie să identific din cei 112.841 pe cei care se află în niște regiuni care au fost controlate sau nu fac obiectul controlului; sper eu, poate că nu pe toți, dar măcar câteva zeci de mii bune (50.000 – 60.000). Aceste plăți nu cred însă că vor fi făcute mai devreme de înainte de Crăciun. Dacă reușesc să-i plătesc până la sfârșitul anului este mare lucru”, a apreciat Irimescu.

 

Plec la Consiliul de Miniștri cu mandat de păstrare a cotei de pescuit la calcan

 

Pentru că de deplasarea de săptămâna viitoare la Consiliul de Miniștri ai agriculturii din UE știam deja, l-am întrebat pe Achim Irimescu cu ce mandat pleacă la Bruxelles. Domnia sa ne-a explicat că, în decembrie, se discută întotdeauna cotele la pescuit pe Marea Neagră, motiv pentru care principalul obiectiv va fi păstrarea cotelor de pescuit la calcan, respectiv asumarea unor demersuri de protejare a rechinului Câine de mare, aflat în pericol din cauza braconajului.

 

„Datele furnizate de institutul nostru de la Constanța sunt proaste. Noi avem trei pești de interes economic, practic până acum doi: primul a fost șprotul la care avem cotă de 1.250 de tone pe an, dar nu-l pescuim că nu există interes economic și calcanul 42,5 tone, oficial (din culise se spune că s-ar bracona și de 10 ori în plus). În acest context, din datele furnizate de cercetătorii noștri a rezultat că există un mare risc pentru rechinul Câinele de mare din Marea Neagră; vor să introducă cotă pentru el. Se ia media ultimilor ani care România duce la câteva tone.

 

Eu vreau să mă duc să lupt pe rollover, adică continuarea cotei la calcan, în condițiile în care UE vrea să reducă nivelul la zero. Eu vreau să continui să am cifra oficială de 42,5 tone. În momentul în care avem zero, nu mai putem raporta nimic. Atâta timp cât există cotă, nu cântărește nimeni dacă în contul a două au fost prinse 20 de tone. Însă, când cota este zero, «ești prins, ești omorât!». Noi ne luptăm pentru micii pescari. Pe partea de rechin vom cere amânarea până la anul viitor că se vor lua măsuri tehnice, se va reduce perioada de pescuit ș.a.m.d.”, a conchis ministrul Agriculturii. (I.V.)

Începând cu 3 decembrie 2015, Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) are un nou Consiliu Director care a fost mandatat de Adunarea Generală sa conducă activitățile Alianței pentru perioada 2015 – 2016, președinte al acestui for fiind desemnat Andrei Măruțescu, Head of Corporate Affairs CU România și Republica Moldova Syngenta, potrivit unui comunicat de presă remis la redacție.

 

„Alianța este condusă de o Adunare Generală care este organul de conducere alcătuit din totalitatea membrilor și administrată de Consiliul Director, care asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării Generale.


Noul Consiliu Director are, ca Presedinte, reprezentantul companiei Syngenta, Andrei Măruțescu. Funcția de vice-președinte a fost preluata de reprezentantul companei Pioneer Hi-Bred, Cristina Anca Cionga. Al treilea membru în CD, cu funcția de trezorier, a revenit pentru încă un an companiei KWS, care l-a desemnat pe Hristofor Michelis, iar compania Limagrain și-a păstrat poziția de cenzor prin Ion-Liviu Lăpădătescu”, se precizează în document.

 

Alianţa Industriei Seminţelor din România (AISR) a fost fondată în anul 2012, cu obiectivul de a reprezenta vocea industriei de semințe din România și de a asigura un dialog deschis și permanent cu toate asociaţiile profesionale şi patronale din agricultura românească, precum si cu autoritățile, în procesul de reglementare a seminţelor certificate din țara noastră.

 

AISR își desfășoara activitatea pe grupuri de lucru, care sunt constituite din experți ai companiilor membre, ce acoperă diferite arii de interes în zona de activitate din sectorul de semințe.

 

Alianța Industriei Semințelor din România reprezintă un segment de peste 70% din piața domestică, reunind zece mari companii (Bayer, Caussade, Euralis, KWS, Limagrain, Maisadour, Monsanto, Pioneer, RAGT, Syngenta), care produc și furnizează semințe de calitate, adaptate condițiilor de cultură din țara noastră, oferind soluții durabile fermierilor.

 

AISR își propune să organizeze, și în 2016, întâlniri cu mass-media, cu reprezentanţi ai publicului larg în vederea informării cât mai corecte asupra domeniului seminţelor certificate.