Importurile de grâu ale britanicilor s-au mai domolit în luna septembrie 2018, dar, chiar și așa, acestea se află cu mult înaintea perioadei similare a anului trecut, țara noastră aflându-se pe locul al II-lea în topul furnizorilor de materie primă, cu peste 36.000 de tone.

Potrivit statisticilor vamale ale Marii Britanii, totalul importurilor de grâu aferente lunii septembrie a.c. se cifrează la 238.791 de tone, în scădere față de luna anterioară, atunci când totalizau 270.380 de tone. În acest context, Bulgaria se află pe primul loc în topul furnizorilor de materie primă, cu 99.183 de tone exportate, în timp ce România se află pe locul al II-lea, cu 36.044 de tone vândute.

Importurile cumulate aferente sezonului comercial care a debutat la data de 1 iulie 2018 ating nivelul de 758.179 de tone, în creștere vertiginoasă față de nivelul de 373.502, cât se contabilizau în aceeași perioadă a anului trecut.

Per total, Bulgaria se află pe locul I la exportul de grâu către englezi în perioada iulie-septembrie 2018, cu 174.077 de tone comercializate, în timp ce Franța ocupă locul al II-lea, cu 137.991 de tone de grâu.

În contrapartidă, exporturile de grâu ale britanicilor nu au totalizat decât 29.034 de tone în septembrie 2018, în scădere față de aceeași lună a anului trecut, atunci când se comercializau peste graniță nu mai puțin de 35.001 tone.

Exporturile cumulate ale englezilor sunt și ele mici, mai exact, de 79.054 de tone de grâu comercializate peste graniță, în scădere drastică față de nivelul de 146.968 de tone aferent anului trecut.

Publicat în International

Marți, 2 octombrie a.c., analiștii din piața specializată au dat publicității primele cifre privind producția totală de floarea-soarelui a principalilor producători de la Marea Neagră: Ucraina, Rusia, Republica Moldova, Bulgaria și Româna, informația fiind aceea că recolta totală ar putea crește în acest an cu 10 procente până la un total 31,7 milioane tone.

Specialiștii agribusiness de la APK au menționat într-un raport recent că producția din Ucraina se va majora cu 10 la sută, până la un total de 14,8 milioane tone, în timp ce recolta din Rusia se menține la un nivel estimat de 10,9 milioane tone.

În ceea ce privește potențialul de producție a României, anul acesta totalul obținut ar putea atinge un nivel de 2,7 milioane tone, în Bulgaria 2,44 milioane tone, iar în Moldova 900.000 de tone.

Ucraina și Rusia se află printre principalele producătoare și exportatoare de ulei de floarea-soarelui la nivel mondial.

Regiunea Mării Negre contabilizează circa 65 la sută din totalul producției de semințe de floarea-soarelui din totalul obținut pe mapamond.

Publicat în Piata agricola

În contextul apariției situației epidemiologice deosebite, cauzată de apariția și evoluția pentru prima dată în Europa, în Bulgaria, a pestei micilor rumegătoare, secția Medicină veterinară a ASAS a transmis la redacție un articol amplu, actualizat, despre această boală virală foarte gravă care afectează mai multe specii de rumegătoare mici, domestice și sălbatice, foarte contagioasă și cu o evoluție foarte severă, terminată prin exitus în propoție de 80 - 100%.

Potrivit documentului primit la redacție, denumirea sub care această boală este consemnată în literatura și documentele oficiale internaționale este de Peste des Petits Ruminants, dar este cunoscută și sub denumirile de Small Ruminants Plague, Pest of Small Ruminants și Ovine Rinderpest.

Clinic, aceasta se caracterizează prin evoluție de la supraacută la subacută, cu manifestări de febră și tulburări generale, digestive și respiratorii, iar morfopatologic, prin hemoragii, leziuni ulcerative, eroziuni sau necroze pe mucoasele digestive și respiratorii, în unele cazuri prin pneumonie sau bronhopneumonie.

PMR a fost descrisă pentru prima dată în anul 1942 de Gargadennec L. și Lalanne A. în Coasta de Fildeș, care au sesizat că maladia studiată de ei prezenta unele diferențe clinice și epidemiologice față de evoluția pestei bovine la ovine, cu care se asemăna într-o oarecare măsură și cu care putea fi confundată. Studiile care au urmat s-au axat în special pe proprietățile agentului etiologc, demonstrând că acesta este asemănător, dar nu identic, cu virusul pestei bovine, de care se deosebește genetic și antigenic.

Agentul etiologic al PMR face parte din familia Paramyxoviridae, subfamilia Paramyxovirinae, genul Morbillivirus, specia cu denumirea oficială de Peste-des-petits ruminants virus. Este un virus ARN anvelopat, cu geometrie sferică, diametru de 150 nm și genom linear. Virusul este foarte asemănător antigenic cu cel al pestei bovine. Are o rezistență relativ redusă la acțiunea agenților fizici și chimici, fiind distrus în 60 de minute la 50 de grade Celsius, cu o perioadă de înjumătățire de două ore la 37 de grade Celsius. Este distrus de ph-ul ≤ 4 sau ≥ de11. Este foarte sensibil la alcool, fenol și la majoritatea substanțelor dezinfectante. Hidroxidul de sodiu 2% îl distruge în 24 h, iar refrigerarea și congelarea îl conservă.

Inițial, s-a crezut că distribuția geografică a bolii se limitează la anumite teritorii din Africa și Asia, dar în anii care au urmat s-a văzut că PMR se extinde, relativ lent, dar implacabil, astfel că în cei 75 de ani care au trecut de la prima semnalare a bolii, aceasta cuprinsese teritorii aparținând tot atâtor țări.

În prezent, PMR este endemică în peste 70 de țări, cele mai multe din Africa, Orientul Mijlociu, China și India, ultima fiind cel mai grav afectată, întrucât deține și cele mai mari efective de capre și oi. S-a apreciat că din cele aproximativ 1,8 miliarde rumegătoare mici existente la nivel global, actualmente aproximativ 1,12 miliarde se găsesc în zone cu risc de apariție a PRM. În această situație, după 2010, India, OIE și FAO au demarat programe ambițiose de cercetare, la care s-au mai adăugat cu fonduri UE și fundația deținută de Bill și Melinda Gates.

PMR, aproape de granițele României

În Europa, PMR nu a fost semnalată până anul acesta, când, în data de 23 iunie, primul focar a fost depsitat în Bulgaria, în localitatea Bolyarova, aproape de granița cu Turcia, și apoi alte două focare, ceea ce a pus pe jar serviciile veterinare din toată Europa. Au fost sacrificate în vederea distrugerii peste 4000 de rumegătoare mici, s-a instituit carantină și o zonă de protecție, ceea ce a stârnit proteste ale deținătorilor. După doar câteve ore de la acestea, prim ministrul Boyko Borissov a ordonat demiterea ministrului-adjunct și a altor câțiva oficiali, pentru gestionarea defectuoasă a situației. Grație măsurilor drastice întreprinse, până la data redactării prezentului material se pare că nu au mai apărut noi focare.

De asemenea, și în România, în județele aflate la frontiera cu Bulgaria, au fost întreprinse măsurile de prevenire adecvate.

Receptivitate și surse de infecție

„Se pare că cele mai receptive la PMR sunt caprinele domestice, la care boala are cea mai severă evoluție, cu cea mai mare mortalitate și contagiozitate, urmate de diversele rase de ovine. Rasele pitice și animalele tinere sunt cele mai sensibile. Speciile sălbatice de rumegătoare mici sunt de asemenea receptive, dar despre sensibilitatea acestora persistă încă multe necunoscute”, scriu specialiștii ASAS.

Cert este că PMR a fost diagnosticată și la mai multe asemenea specii, aflate în grădini zoologice. Este posibil ca, în anumite zone, fauna silvatică reprezentată de unele specii de ongulate, de rumegătoare mici, să se constituie ca rezervor de infecție, dar observațiile existente au relevat că în focarele cercetate sursa de infecție exterioară a constituit-o de regulă alte animale domestice, aflate în perioada de incubație sau în timpul bolii, care elimină cantități mari de virus, în special prin secrețiile oculare, nazale și digestive și în timpul tusei.

Se cunoaște prea puțin despre spectrul speciilor de animale sălbatice sensibile la infecția cu virusul PMR, dar se pare că numărul lor este foarte mare. Este important că în cazul acestora nu este vorba doar de alte rumegătoare mici (gazele,căprioare), ci și de ongulate mari (cămile, bovine, bubaline), și chiar de alte specii, ca de exemplu leul asiatic. Transmiterea bolii se face cel mai ușor direct, prin contactul strâns dintre animalele bolnave și cele sănătoase, dar și indirect, prin aerosoli sau, mult mai puțin eficient, prin intermediul surselor secundare, a solului, apelor, furajelor sau diverselor obiecte contaminate de animalele infectate aflate în imediata vecinătate, în migrație sau transhumanță.

Eficiența mai scăzută a transmiterii pe aceste căi se datorează rezistenței scăzute a virusului aflat în mediul ambiant, față de acțiunea factorilor fizici și chimici (2,8 ). Au fost descrise și rare episoade de PMR, cu extindere limitată la bubaline și cămile, iar la taurine și porcine au fost depistate infecții inaparente clinic, dar ne contagioase (2). Animalele infectate elimină virusul în timpul incubației și al bolii, prin toate secrețiile și excrețiile, dar nu rămân purtătoare de virus de lungă durată.

PMR poate îmbrăca forme endemice sau epidemice, cu morbiditate de până la 90-100% și cu mortalitate de până la 50% la animalele adulte și de până la 100% la cele tinere, mai ridicată în formele epidemice și mai redusă în formele endemice.

Există și o oarecare sezonalitate, cu o dinamică ceva mai pronunțată în sezoanele mai reci și mai umede, dar poate apărea oricând în cursul anului.

Tabloul clinic

Perioada de incubație este de 4-6 zile, dar poate fi și de numai 3 zile sau de 10 zile. Evoluția clinică predominantă este supraacută sau acută la tineret, dar la animalele adulte apar frecvent forme subacute sau chiar fruste și inaparente.

Forma supraacută, cel mai frecvent întâlnită la tineretul caprin sub vârsta de 4 luni, are o evoluție scurtă, de numai 5-6 zile, care debutează cu febră, anorexie, depresie, catar oculo-nazal, tuse, se continuă cu diaree gravă și apoi survine moartea, practic în toate cazurile.

Forma acută este forma caracteristică a bolii. Debutează cu febră, acompaniată de prostrație, anorexie și jetaj sero-mucos, care apoi devine muco-purulent, obstruând căile respiratorii. Pe mucoasa bucală apar ulcerații, focare necrotice și pseudo-membranoase, care determină hipersalivație și halenă. Apar apoi manifestări de dispnee, cu tuse uscată sau grasă și o diaree profuză, epuizantă. Moartea survine în hipotermie, într-o stare de deshidratare și emaciere, după 6-10 zile, în majoritatea cazurilor. La exemplarele care supraviețuiesc, urmează o lungă perioadă de convalescență.

Forma subacută se întâlnește la animalele mai rezistente, la care prezintă simptome asemănătoare cu forma acută, dar mai puțin severe, cu o durată ceva mai lungă și cu mai mare procent de supraviețuire.

Există și evoluții cu simptome foarte șterse, limitate la erupții pe mucoasele aparente, sau chiar fără niciun fel de semne clinice distinctive, dar cu pozitivare serologică.

Tabloul morfopatologic

Leziunile consemnate la examenul necropsic sunt destul de asemănătoare cu cele observate la bovine, în cazul infecției cu virusul pestei bovine. În afară de leziunile de pe mucoase, sesizabile și la examenul clinic, la necropsie se mai pot găsi hemoragii, ulcere și necroze de-a lungul tubului digestiv, în special în intestinul gros, afectând inclusiv plăcile Peyer (mai puțin prestomacele), uneori sub formă de benzi longitudinale în special în regiunile ileocecală și cecocolică; bronhopneumonie cu pleurite; limfonodurile sunt edemațiate, iar splina și ficatul sunt mărite în volum. Cadavrele sunt deshidratate și emaciate, cu urme evidente de diaree.

La examenul histologic se pot observa hiperplazia reticuloendotelială și incluzii intranucleare și intracitoplasmatice.

Diagnostic

Diagnosticul prezumptiv are în vedere diferențierea anatomo-clinică și epidemiologică față de infecția cu virusul pestei bovine la ovine, bluetongue, ectima contagioasă, febra catarală malignă, febra aftoasă, pleuropneumonia contagioasă a caprelor, pasteureloză ș.a. Dată fiind importanța acestei boli, asemănările cu alte boli și riscurile pe care le incumbă, la apariția pentru prima dată a suspiciunii de PMR într-o țară sau teritoriu, confirmarea diagnosticului prin metode de laborator este indispensabilă și urgentă. În acest scop se recoltează și se expediază la laborator , în condiții de refrigerare: probe de sânge integral, pe EDTA, preferabil de la animale cu forme incipiente; secreții și segmente de membrane exfoliate de la nivelul leziunilor de pe mucoase; flacoane cu sânge coagulat pentru exprimarea serului, recoltate de la animalele cu formele cele mai vechi de boală. Ambalate în flacoane cu soluție-tampon formolizată se trimit limfonoduri mezenterice și mediastinale și fragmente din splină și pulmoni cu leziuni.

În laborator există o paletă foarte largă de teste specifice, dintre care unele dedicate formelor recente, care urmăresc evidențierea virusului (imunodifuzia în gel de agar, imunelectroforeza cantitativă, ELISA, reverstranscriptaza PCR și alte tehnici de PCR, IF,izolarea pe culturi celulare renale de fetus ovin, de pulmon sau pe culturi celulare standardizate Vero, precum și prin evidențierea EC pe monostrat de culturi celulare) , iar alte teste sunt dedicate formelor de boală mai vechi de 12-14 zile, prin care se urmărește evidențiere anticorpilor specifici, prin metode serologice (ELISA de competiție, SN și mai ales tehnica de virusneutralizare, pentru care există acum o metodă standardizată).

Tratament

Fiind vorba de o viroză, desigur că PMR nu beneficiază de un tratament specific, dar tratamentul cu unele antibiotice sau chimioterapice cu spectru larg de acțiune poate preveni infecțiile bacteriene secundare sau să amelioreze evoluția clinică a bolii.

Profilaxia specifică

Datorită faptului că virusul PMR este bun imunogen, lăsând o imunitate solidă după trecerea prin boală, care induce autosterilizarea în timp, au putut fi create și vaccinuri eficace. Pentru început au fost utilizate vaccinuri heteroloage, preparate din tulpini atenuate de virus al pestei bovine (PB), dată fiind similitudinea antigenică dintre virusurile PB și PMR.

După câțiva ani s-a renunțat la acestea, deși conferă o imunitate bună contra PMR, tocmai din cauza similitudinii antigenice dintre cele două virusuri, care putea să inducă cofuzii în monitorizare programului de eradicare a PB. Între timp s-a lucrat pentru obținerea unui vaccin omolog, prin atenuarea unei tulpini patogene, prin pasaje repetate pe culturi celulare Vero. Primul astfel de vaccin a fost produs și folosit cu succes pentru prima dată în Africa, și apoi și în alte țări, dar pentru India a fost creat un alt vaccin, similar, însă cu o sușă autohtonă, deși între diversele tulpini de virus din cadrul speciei virale există o bună imunitate încrucișată.

Totuși, studiile făcute prin testul de seroneutralizare încrucișată au arătat că tulpinile vaccinale de virus PMR sunt foarte asemănătoare antigenic cu sușele izolate din cazuri de infecție naturală, dar nu identice. Asemenea vaccinuri au fost puse pe piață, dar utilizarea lor trebuie făcută cu discernământ, deoarece înrudirea antigenică a virusului PMR cu virusul PB poate genera erori în diagnosticul și supravegherea serologică a ambelor boli, iar utilizarea lor preventivă fără discernământ într-un teritoriu indemn poate să mascheze momentul apariției primelor cazuri de infecție naturală.

Mai concret, testele serologice folosite astăzi pentru supravegherea statusului efectivelor nu disting între anticorpii postvaccinali și cei postinfecțioși. Pentru acest motiv s-au făcut și se continuă eforturile pentru perfectarea unor noi vaccinuri comerciale, marcate, cu tulpini atenuate sau inactivate, care să înlăture acest neajuns Toate vaccinurile atenuate existente astăzi, liofilizate, produc o imunitate foarte puternică, transmisă prin anticorpi si progenilor, din care cauză aceștia nu pot fi vaccinați înainte de vârsta de 3-4 luni.

Profilaxie generală și control

PMR este cel mai mult răspândită și produce cele mai mari pierderi în țările și regiunile în care există cea mai mare densitate de caprine și ovine. Boala se răspândește cel mai adesea nu prin intermediul surselor secundare, ci cu ocazia mișcărilor de animale receptive, a transhumanței, târgurilor și în general a comerțului cu asemenea animale. În cazul importurilor, controlul serologic și carantina sunt obligatorii.

FAO a recomandat ca în zonele de risc intens să se facă permanent o supraveghere serologică a tuturor efectivelor, cu introducerea vaccinării acolo unde se impune, în virtutea unor programe concepute cu consultarea și sprijinul unor organisme internaționale competente, care să evite risipa de fonduri. În acest sens trebuie să se aibă în vedere statutul diferit al regiunilor și efectivelor analizate, ca fiind a) libere, b) libere dar amenințate, sau c) cu evoluție endemică de PMR. În cazul ultimelor, obiectivul propus de FAO a fost eradicarea PMR până în 2020.

De asemenea s-a recomandat ca de-a lungul frontierelor în țările cu risc epidemiologic să se instituie zone în care să se aplice screening serologic și/sau vaccinare de necesitate. În scopul utilizării judicioase a fondurilor s-a recomandat, acolo unde este cazul, utilizarea de vaccinuri bivalente sau polivalente.

Cu toate că pesta bovină (PB) a fost eradicată oficial încă din 2011 la nivel global, o întrebare la care nu s-a primit încă un răspuns definitiv este dacă ar trebui sau nu să fie cuprinse și bovinele în campaniile de vaccinare contra PMR cu scopul eradicării acesteia la ovine, dat fiind faptul că virusul PMR produce infecții subclinice și la bovine, ceea ce ridică problema rolului posibil al bovinelor în întreținerea lanțul epidemiologic al PMR.

Având în vedere succesul important obținut în eradicarea PB, pe baza recomandărilor OIE și FAO, trebuie avută în vedere parcurgerea conceptuală a unui traseu similar și pentru eradicarea PMR, cu șanse mari de succes, avându-se în vedere că, în cazul PMR există și câteva avantaje, comparativ cu situația din PB, care ar facilita atingerea obiectivului. În primă instanță, nu se pune problema unei pluralități antigenice între tulpinile patogene și cele vaccinale. Apoi, toate vaccinurile atenuate conferă imunitate pe viață, ceea ce însemnează că fiecare animal trebuie vaccinat doar o singură dată. Nu în ultimul rând, difuzarea PMR nu se face cu aceeași ușurință ca în PB. Transmiterea se face de regulă prin contact direct, iar virusul eliminat în mediu rezistă puțin (se pare că nu mai mult de patru zile) la acțiunea nocivă a factorilor fizici și chimici din mediul ambiant.

Un program judicios de eradicare trebuie făcut prin cooperarea țărilor vecine interesate, cu asigurarea ab initio a tuturor fondurilor necesare pentru următorii trei ani, deoarece întreruperea la un moment dat a programului, din lipsă de fonduri, ar putea duce la compromiterea întregului program.

Publicat în Zootehnie

În condițiile în care 88 la sută din suprafețele însămânțate cu grâu sunt în condiții bune sau foarte bune, potrivit spuselor ministrului bulgar al Agriculturii, Rumen Porozhanov, țara vecină ar putea recolta peste șase milioane de tone în acest an.

În jur de 1,15 milioane de hectare au fost semănate cu grâu anul trecut, 115.000 ha cu orz și aproape 185.000 de hectare cu rapiță, a adăugat Porozhanov.

Calitatea grâului bulgăresc va fi una superioară și nu vor exista probleme cu comercializarea sa, în condițiile vremii nefavorabile din Rusia și Ucraina, potrivit spuselor oficialului guvernamental.

În prezent, prețul grâului este de aproximativ 300 de leva (178,5 USD sau 153,4 euro) tona, în timp ce contractele futures cu livrare în septembrie ating prețuri de 350 de leva.

În 2017, Bulgaria a recoltat 5,76 milioane de tone de grâu de pe o suprafață semănată de 1,09 milioane de hectare, menționa șeful ministerului bulgar al Agriculturii în septembrie 2017. Volumele au fost mai mari cu 7,7 la sută decât în 2016, în timp ce suprafața recoltată a fost mai mică cu 2,5 la sută.

Publicat în International

O cantitate de 1,5 milioane de tone de grâu ar urma să fie importată în 2018 de către Siria, principalul furnizor fiind Rusia, dar Republica Arabă Siriană este interesată totodată să cumpere grâu şi din România, şi din Bulgaria, a precizat Abdullah al-Gharbi, ministrul sirian al comerţului interior.

Intenția guvernului sirian este de a achiziționa materie primă de pe piața locală, mai exact, peste o jumătate de milion de tone.

„Suntem încă la începutul sezonului de achiziţii de pe piaţa internă, care a demarat în urmă cu aproximativ 20 de zile, însă estimăm că achiziţiile de pe piaţa locală se vor situa în acest an între 500.000 şi 600.000 de tone”, a afirmat Gharbi.

El a subliniat că Siria dispune de rezerve strategice de grâu care să îi acopere consumul timp de peste opt luni.

„Aceasta este o realizare. Uitaţi-vă la Egipt, de exemplu, au rezerve pentru trei luni, iar Algeria, pentru patru luni”, a precizat Abdullah al-Gharbi.

Cu ceva timp în urmă, Siria era capabilă să îşi asigure singură necesarul de grâu, însă producţia a scăzut dramatic de la debutul războiului civil. Anterior ciocnirilor, Republica Arabă Siriană producea, într-un an bun, patru milioane de tone de grâu şi putea exporta 1,5 milioane de tone. Însă declinul producţiei de grâu a obligat regimul Bashar al-Assad să majoreze importurile. Pâinea este un produs de bază subvenţionat pentru sirieni, care au avut de suferit de pe urma unui conflict care a provocat sute de mii de morţi şi a forţat milioane de persoane să îşi părăsească locuinţele.

„Nu vom majora preţul la pâine, nu în viitorul apropiat. Desigur, aceasta reprezintă o povară pentru guvern, în special având în vedere preţul ridicat pe care îl plătim fermierilor pentru grâu, dar vom continua să îi subvenţionăm”, a mai spus Abdullah al-Gharbi.

Siria plăteşte fermierilor săi un preţ de 175.000 de lire siriene (400 de dolari) pentru fiecare tonă de grâu şi o sumă suplimentară de 30.000 de lire siriene drept subvenţii de transport.

„Preţurile noastre sunt mai mult decât excelente, în timp ce în Turcia sunt de aproximativ 225 dolari per tonă, la noi sunt de aproape 500 de dolari”, a conchis Abdullah al-Gharbi.

Decalajul dintre necesităţi şi producţia locală va fi acoperit prin organizarea unor licitaţii pentru achiziţii de pe piaţa internaţională, licitaţii organizate de Agenţia de stat pentru achiziţia de cereale din Siria (Hoboob).

Această entitate a anunţat deja o licitaţie cu data-limită 2 iulie 2018 pentru achiziţia a 200.000 de tone de grâu din Rusia, România sau Bulgaria.

Publicat în International

Specialiştii Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii şi Igienei Vinului (LCCIV) Valea Călugărească au verificat, în perioada premergătoare Paştelui, 316 eşantioane de vin, colectate atât din depozitele distribuitorilor, cât şi de la producători, rezultatul fiind că unele loturi de vin produs şi îmbuteliat în Bulgaria au fost neconforme, potrivit comunicatului de presă al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de joi, 5 martie 2018.

Conform sursei citate, scopul acţiunilor de control a fost asigurarea consumatorilor în privinţa autenticităţii şi conformităţii vinului românesc.

În urma analizării celor 316 de eşantioane de vin, în laboratoarele specializate din cadrul MADR pentru acest gen de determinări, nu au fost depistate neconformităţi de calitate sau compoziţie fizico-chimică, cu excepţia unor loturi produse şi îmbuteliate în Bulgaria, ce s-au fost dovedite ca fiind neconforme şi, prin urmare, au fost interzise la comercializare şi returnate furnizorului din ţara vecină.

„Întreaga producţie de vinuri autohtone se caracterizează prin calitate şi diversitate, iar autenticitatea şi naturaleţea sunt elemente garantate de producătorii români, constatate de către specialişti în domeniu, dar şi certificate prin distincţiile oferite vinului românesc la concursurile organizate pe plan naţional sau internaţional. Rezultatele analizelor efectuate în cadrul LCCIV Valea Călugărească asupra celor 316 eşantioane prelevate au confirmat progresele realizate în domeniul vitivinicol românesc, datorită programelor derulate prin MADR privind refacerea patrimoniului viticol şi retehnologizarea cramelor”, se precizează în documentul de presă al MADR.

Instituția citată subliniază totodată că piaţa vinurilor din România oferă produse de calitate, ce corespund din punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic cerinţelor impuse de lege.

Publicat în Ultimele noutati

Ca urmare a raportării înaintate către United Nations Convention to Combat Desertification – UNCCD cu privire la intensificarea fenomenului de deșertificare din partea a 13 state membre ale Uniunii Europene (UE), Curtea Europeană de Conturi (ECA) a întreprins un audit în cinci dintre acestea, și anume în România, Cipru, Italia, Spania și Portugalia, și a constatat că eroziunea solului, combinată cu deficitul de apă și cu temperaturile mai ridicate care intensifică evaporarea, crește și mai mult riscul de deșertificare.

„Curtea de Conturi Europeană desfășoară un audit cu privire la cadrul strategic al UE pentru combaterea deșertificării – fenomenul din cauza căruia unele terenuri anterior fertile devin din ce în ce mai uscate și neproductive. În cadrul auditului se va examina dacă riscul de deșertificare în UE este combătut cu eficacitate și eficiență”, a anunțat ECA la finele lunii ianuarie 2018.

Cele 13 state membre care au declarat către UNCCD că sunt afectate de fenomenul de deșertificare sunt Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Malta, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia și Spania, situația cea mai gravă fiind înregistrată într-o porțiune mare a Spaniei, în sudul Portugaliei, în sudul Italiei, în sud-estul Greciei, în Cipru și în zone adiacente Mării Negre din Bulgaria și din România.

„Studiile indică faptul că un procent de până la 44% din suprafața Spaniei, 33 la sută din suprafața Portugaliei și aproape 20% din suprafața Greciei și a Italiei este expus la un risc ridicat de eroziune a solului. În Cipru, conform programului național de acțiune pentru combaterea deșertificării, 57% din teritoriu este într-o situație critică din punctul de vedere al riscului deșertificării”, se menționează într-un document preliminar înaintat presei.

Deșertificarea este definită de Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (United Nations Convention to Combat Desertification – UNCCD) ca fiind degradarea terenurilor în zonele aride, semiaride și uscat-subumede ca urmare a unor diferiți factori, printre care variațiile climatice și activitățile umane. Deșertificarea este atât un rezultat, cât și o cauză ale schimbărilor climatice. Ea poate fi cauzată, de asemenea, de practicile de gestionare nesustenabilă a terenurilor. Deșertificarea amplifică schimbările climatice, întrucât terenurile afectate de acest fenomen își pierd capacitatea de stocare a carbonului și, prin urmare, volumul de gaze cu efect de seră pe care aceste terenuri le pot absorbi scade.

„Deșertificarea poate antrena diminuarea producției de alimente, infertilitatea solului și reducerea rezistenței naturale a terenurilor și a capacității acestora de stocare a carbonului”, a declarat Phil Wynn Owen, membrul Curții responsabil de acest audit. „Aceste fenomene, la rândul lor, pot conduce la sărăcie, la probleme grave de sănătate din cauza prafului antrenat de vânt și la un declin al biodiversității. Deșertificarea poate duce la pierderea mijloacelor de trai, fapt care poate determina migrația persoanelor afectate”.

Finanțarea din partea UE pentru proiecte legate de deșertificare provine dintr-o varietate de surse, cum ar fi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), programul LIFE și programele de cercetare ale UE.

Se estimează că raportul rezultat în urma auditului va fi publicat spre sfârșitul anului 2018.

Un alt audit conex privind managementul riscului la inundații în UE este prevăzut a fi publicat tot în cursul acestui an.

Publicat în International

Potrivit unor declarații de vineri, 11 august 2017, ale unui oficial din industria de profil, citate de Reuters, vecinii bulgari exportă în această perioadă 433.650 de tone de grâu, în principal către piețe din Spania, Italia și Djibouti, din recolta-record de grâu a țării, de circa șase milioane de tone.

Nu mai puțin de șapte vase sunt în proces de încărcare a unei cantități de 115.250 de tone de grâu furajer cu destinaia Spania din portul bulgar de la Marea Neagră Varna.

De asemenea, alte 10 transporturi care totalizează 179.700 de tone au fost confirmate pentru această lună, a adăugat oficialul citat de agenția internațională de presă, familiarizat cu datele de export cereale ale Bulgariei.

Aproximativ 33.000 de tone de grâu furajer sunt deja destinate Italiei.

Alte 22.300 de tone de grâu pentru panificație sunt încărcate din alt port bulgăresc la Marea Neagră – Burgas –, cu destinația Djibouti, iar 27.500 de tone sunt direcționate către Sudan, a mai precizat oficialul.

Nu în ultimul rând, alte transporturi de grâu din Bulgaria vor ajunge în România, Grecia și Turcia, atingând astfel totalul de 433.650 de tone.

Până la această oră, bulgarii au comercializat peste graniță 846.000 de tone de grâu din recolta nouă, în mare parte către Spania, Italia, Portugalia și Djibouti, relevă datele de export ale țării, iar oficialii se așteaptă ca transporturile de materie primă să depășească patru milioane de tone din recolta-record din acest an.

Nu demult, ministerul agriculturii din Bulgaria a precizat prin vocile sale autorizate că se așteaptă ca exporturile de grâu să depășească un milion de tone în august a.c.

Mai, 2017: România era principalul exportator de cereale al UE

Pe fondul unei tăceri de neînțeles a autorităților de la București, în prezent nu se cunoaște exact cantitatea de grâu comercializată peste graniță din noua recoltă.

Nici autoritățile din portul Constanța, nici ministerul de resort și nici traderii nu divulgă nici cea mai mică informație cu privire la exporturile românești de cereale, la zi.

La data de 20 iunie a.c. însă, KeysFin da publicității un studiu potrivit căruia, la sfârșitul lui mai 2017, România devenea principalul exportator de cereale din Uniunea Europeană.

În ultimele date furnizate de Comisia Europeană, firmele din ţara noastră au exportat 7,15 milioane de tone, aproape un sfert din totalul exporturilor europene de cereale din recolta 2016-2017. Din acestea, peste 5 milioane de tone au reprezentat exporturile de grâu (aproape dublu față de media înregistrată între 2011 şi 2015).

Publicat în International

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Alimentației din Bulgaria date publicității miercuri, 9 august 2017 și citate de Reuters, recolta de grâu a vecinilor de peste Dunăre ar putea atinge un record al tuturor timpurilor, de 5,85-5,95 milioane de tone în 2017, ca urmare a marjei pozitive de 8% de la an la an a randamentului la hectar - 5,13 tone.

Bulgaria a recoltat 5,66 milioane de tone de grâu în anul 2016, au adăugat reprezentanții ministerului de resort din țara vecină.

În plus, așteptările cu privire la recolta de acest an este că va fi una de calitate superioară față de cea din 2016.

Exporturile de grâu ale bulgarilor ar urma să depășească cifra de un milion de tone până la data de 15 august 2017, conform acelorași date.

La nivelul zilei de 27 iulie a.c., Bulgaria recoltase 89 la sută din totalul suprafeței însămânțate cu grâu, în silozuri intrând până la acea dată nu mai puțin de 5,14 milioane de tone.

Orzul totaliza 614.635 tone la data de 27 iulie 2017, în condițiile în care 99 la sută din suprafața semănată era recoltată.

Nimic pe frontul de Est. Apropiații ministrului Agriculturii din România promit conferințe în câmp pentru aflarea producțiilor

Din păcate, de pe malul românesc al Dunării nu se aude nicio veste legată de producții, chiar și estimate.

Ministrul autohton al Agriculturii, Petre Daea, după ce și-a facut campanie cu programul „Tomate în sere”, a intrat într-un fel de silenzio stampa de neînțeles pe tema producțiilor la principalele culturi agricole.

Ultima comunicare oficială pe tema campaniei de recoltat din 2017 datează din 15 iulie 2017, singura informație mai clară fiind aceea potrivit căreia, cităm: „Recoltatul la grâu s-a realizat în proporție de 55% din suprafață”.

Pe căi neoficiale, mass-mediei din România i s-a transmis că ministrul Petre Daea va susține un fel de conferință de presă-show, „după recoltat”, în câmp, nefiind însă specificată data exactă.

„Domnul ministru vrea să dea cifrele finale la sfârșitul recoltatului”, a fost informația transmisă jurnaliștilor. „Domnul ministru a spus că va face o conferință de presă în câmp, la sfârșitul recoltatului, în august”.

Informații neconfirmate din piață, vehiculate de voci din zona de consultanță, arată că România ar putea obține în acest an circa 8,2 milioane de tone de grâu, din care circa patru milioane de tone de materie-primă furajeră.

Aceiași analiști mai spun că producția de rapiță a României ar fi de circa 1,6 milioane de tone, orzul ar atinge un total de 1,5 milioane de tone, floarea-soarelui 1,9 milioane de tone, iar porumbul între 8,9 și 9,2 milioane de tone, în timp ce producția soia ar putea toaliza circa 250.000 de tone.

Datele oficiale, chiar și preliminare, încă sunt așteptate.

Publicat în Piata agricola

În contextul discuțiilor privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) în Uniunea Europeană (UE), producătorii agricoli din țările Grupului de la Vișegrad plus Bulgaria, România și Slovenia vor ca actualele scheme şi măsuri să fie menţinute şi procedurile administrative să fie atenuate, este concluzia unei conferinţe referitoare la provocările PAC în perioada 2021-2027, care s-a desfăşurat luni la Sofia, transmite BTA, citată de Agerpres.

Concret, Bulgaria, România şi Slovenia şi statele din Grupul Vişegrad - Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovenia - şi-au reafirmat sprijinul pentru cele două componente de bază ale PAC - condiţii egale pentru concurenţă pe piaţa unică europeană şi susţinerea profitabilităţii şi a competitivităţii agriculturii UE.

De asemena, țările au subliniat necesitatea alocării unui buget adecvat care să reflecte valoarea adăugată ridicată a agriculturii.

Politica agricolă comună a UE (PAC) a fost elaborată la începutul anilor '60, transpunând obiectivele definite de Tratatul de la Roma (1957) şi preluate apoi în Tratatul privind Uniunea Europeană. Obiectivele PAC sunt: creşterea productivităţii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole, precum şi prin utilizarea optimă a factorilor de producţie şi, în special, a forţei de muncă; asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin majorarea venitului individual al lucrătorilor din agricultură; stabilizarea pieţelor; garantarea siguranţei aprovizionării; asigurarea unor preţuri rezonabile pentru produsele livrate consumatorilor.

Politica agricolă comună a UE a fost reformată de mai multe ori, ultima reformă fiind aprobată în 2013 şi aplicată din 2015. Însă de atunci, contextul s-a schimbat semnificativ, deoarece preţurile la produsele agricole au scăzut mult, în timp ce incertitudinea de pe piaţă a crescut (în principal din cauza unor factori macroeconomici şi a unor tensiuni geopolitice), motiv pentru care o planificare clară şi pe termen lung a sectorului este mai greu de realizat.

„În cadrul negocierilor comerciale se pune mai vizibil accentul pe acorduri bilaterale, mai degrabă decât pe cele multilaterale. Prin urmare, interesele ofensive şi defensive trebuie cântărite atent, iar sectoarelor sensibile trebuie să li se acorde atenţia cuvenită. UE şi-a asumat noi angajamente internaţionale. Pentru agricultură, sunt relevante în special cele privind schimbările climatice (semnate la cea de a 21-a Conferinţă a părţilor, COP21) şi cele privind dezvoltarea durabilă (luate prin adoptarea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă). Nu în ultimul rând, se înregistrează fenomene geopolitice ample, precum migraţia pe scară largă”, se arată într-un recent document al Comisiei Europene.

Potrivit sursei citate, toate aceste aspecte alimentează o dezbatere publică amplă, se analizează dacă reforma din 2013 a mers îndeajuns de departe pentru a putea răspunde provocărilor legate de echilibrarea sprijinului, de viitorul economic al agriculturii şi al zonelor rurale, de grija pentru mediu (ex. ecologizare), de combaterea schimbărilor climatice şi de asigurarea unei producţii sustenabile de alimente sigure. În plus, PAC ar trebui să integreze şi mai bine evoluţiile pozitive din domenii precum sănătatea, comerţul, bioeconomia, economia circulară şi economia digitală.

Chiar dacă șefia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin vocea reprezentantului său, Alexandru Potor, secretar de stat, considera la începutul lunii mai a.c. că „nu trebuie promovată o Europă a mai multor viteze, a fracționării în blocuri, în grupuri (de la Vișegrad sau din altă parte), ci o Europă întreagă”, directorul adjunct al DG AGRI, Mihail Dumitru, era de cu totul altă părere și mărturisea că țara noastră a pierdut o oportunitate că nu a fost în Grupul de la Vișegrad de la bun început, un pol de putere din ce în ce mai vocal în interiorul Uniunii Europene (UE27, după Brexit) și care ne-ar fi putut sprijini în deciziile luate în Consiliul European (CEE).

Publicat în International
Pagina 1 din 2