pret - REVISTA FERMIERULUI

Atunci când ai colegi și apoi angajați care îți sunt aproape de mai bine de trei decenii, poți spune că nu prea ai probleme cu forța de muncă necesară și calificată pentru a întreține o exploatație agricolă de 3.500 ha cu doar 24 de salariați, dintre care 19 mecanizatori și șase șoferi, respectiv o fermă zootehnică-hobby de 60 de capete bovine și 300 de capete ovine.

În ultima vreme destul de rezervat în ceea ce privește aparițiile în presă, poate și din cauza atacurilor venite din partea unor reprezentanți ai mass-mediei de specialitate și generaliste, locală și centrală, cu privire la așa-zisa „încasare necuvenită a unor subvenții acordate pentru înființarea unor culturi ecologice în anul 2016”, inginerul agronom Viorel Nica, manager al SC AGRICHIM Fetești, a acceptat să vorbească cu reprezentantul publicației Revista Fermierului.

Astfel, printre altele, fermierul a discutat cu noi și despre necesitatea asocierii fermierilor mici din zona de sud-est a țării, în vederea achiziționării de echipamente de irigații „de foarte bună calitate”, capabile să eficientizeze consumul de apă și de energie.

Mai mult, Nica a recunoscut că este susținătorul agriculturii digitale și spune că dacă ar fi disponibil pe piață, ar investi chiar și acum în tractorul autonom, în condițiile în care, deja, el este proprietarul unor utilaje ai căror operatori mai întreprind doar mici operațiuni de supervizare.

Șeful Agrichim a investit în facilități de stocare a cerealelor produse și își permite în prezent să vândă atunci când nivelul prețurilor este unul favorabil.

Nu în ultimul rând, în condițiile în care prețurile carburanților sunt mari, el propovăduiește transportul pe calea ferată, pe care îl consideră „viitorul”, dar spune că achizitorii de cereale nu apelează la această metodă din cauza degradării facilităților de încărcare din danele portuare.

Revista Fermierului: În ceea ce privește sectorul de irigații, din punct de vedere calitativ, ce fel de echipamente ar trebui să achiziționeze fermierii români din zona de sud a țării, astfel încât să facă față provocărilor agrometeorologice ale ultimilor ani?

Viorel Nica: Pe linie de irigații, în sud-estul României este nevoie de echipamente de foarte bună calitate, performante, care duc la o economie de apă și care cresc uniformitatea pe unitatea de suprafață. În aceste condiții, culturile se dezvoltă destul de bine, uniform. Uniformitatea de la răsărire cu uniformitatea din timpul vegetației duc la o uniformitate la coacere, se realizează o producție foarte bună din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ.

Liga Utilizatorilor de Apă din România a analizat problema dotării cu echipamente de irigat pe OUAI-uri din proiectele nerambursabile de un milion pe hectar și au fost foarte bine primite de către fermieri.

R.F.: Ce ne facem însă cu fermierii mici, cei care nu au capacitatea să investească în instalații performante pentru irigat?

V.N.: Aici este o problemă care îi obligă pe fermierii mici să se asocieze, să comaseze suprafețele la peste 100 ha, deoarece aceste echipamente sunt destinate suprafețelor mari. Asta îi obligă totodată să semene aceeași cultură pe o suprafață amenajată la irigat cu un pivot care are o rază de până la 1.000 de metri liniari, echipamente liniare care pot să meargă până la 1.600 de metri, cu alimentare directă din canalele deschise, acolo unde nu au amenajare decât canale deschise.

R.F.: Revenind la situația din exploatația Agrichim, dumneavoastră cu ce tip de echipamente de irigații lucrați?

V.N.: Eu utilizez 18 echipamente tip pivot de aproape opt ani. Aceste echipamente sunt pornite și oprite pe bază de unde radio, cu ajutorul unei tablete. Astfel, pot verifica de la distanță pluviometria, viteza de înaintare, totul fiind digitalizat.

R.F.: De la vizita efectuată în 2017 de ministrul Agriculturii, Petre Daea, la dumneavoastră în fermă, ocazie cu care oficialul guvernamental a verificat la fața locului și o stație de pompare, ce alte investiții ați mai făcut în acest sector?

V.N.: Ministerul Agriculturii a făcut o vizită în amenajările de irigat, acolo unde au fost finalizate proiecte pe Măsura 125. Acum un an, în vară, ne-am deplasat la o stație în care a fost modernizată în proporție de 50 la sută din capacitatea sa de irigat, iar OUAI-ul a mai accesat un proiect pe Măsura 4.3 – Modernizarea infrastructurii de irigații. Pe acesta din urmă, îl avem înscris în SEAP, pentru achiziții, și sperăm ca în toamna lui 2018 să începem lucrările. Apoi, ne dorim ca în primăvara anului 2019 să avem stațiile de punere sub presiune la standarde europene și la nivelul la care noi ne-am propus să irigăm.

R.F.: Agricultura digitală. Iată un concept despre care vorbesc cu dărnicie atât companiile producătoare de inputuri, cât și de utilaje agricole. Pe lângă investițiile în echipamentele de irigații bazate pe tehnologie de ultimă oră, ce investiții ați mai făcut și care s-ar încadra la acest capitol?

V.N.: Agricultura digitală este prezentă într-o fermă în funcție de viziunea managerială a proprietarului. Trebuie să-ți administrezi ferma, din punct de vedere tehnologic, la cele mai înalte cote din experiența agriculturii occidentale. Personal, dețin și multiplic semințe de cea mai bună calitate din stațiunile de cercetare ale Occidentului. Pe lângă multiplicare, am achiziționat un echipament foarte bun de condiționat și de tratat sămânță. Am putut să-l suportăm financiar și el se amortizează în urma prelucrării semințelor prin vânzare. (...) Acest echipament este programat prin computer, își preia singur sămânța brută, se reglează și își calibrează automat sitele și, tot pe bază de soft, echipamentul își ia soluția pentru tratamentul semințelor, respectiv ambalează și paletizează materia primă. În ultimă instanță, cu un singur motostivuitorist se fac depozitarea și livrarea.

R.F.: Ați fi dispus să investiți în acele utilaje agricole autonome, dacă ele ar fi disponibile pe piață chiar în acest moment?

V.N.: Cine nu și-ar dori să aibă asemenea utilaje în gospodărie? Chiar și așa, în prezent noi lucrăm cu tractoare performante, cu softuri avansate și ghidare prin satelit, dar care necesită și prezența mecanizatorului, să supravegheze și să prevină apariția unor evenimente. În rest, ai pornit utilajul, acesta are cutie Vario, singur își ia sarcina, singur întoarce la capăt, are o eroare de împreunare la semănat de maximum 2-3 centimetri, așadar, sunt lucruri destul de bine puse la punct.

R.F.: La dumneavoastră în exploatație, elementul social contează foarte mult. Aveți o grădiniță, oameni care lucrează de mult în fermă. Pe zona de responsabilitate socială, ați mai investit ceva în ultima perioadă?

V.N.: Problema socială ar trebui să-l intereseze pe fiecare fermier. Sediul societății mele este în apropierea unui cartier de locuințe. (...) În contextul responsabilității sociale, locatarilor din zonă le furnizez apă caldă și energie electrică prin societatea mea. Avem până și o grădiniță deschisă, unde sunt primiți copiii salariaților actuali. Și pentru că vorbim de salariați, vreau să vă spun că am reușit să-i fidelizez. Am angajați cu care lucrez de peste 30 de ani.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent și cu câți angajați lucrați pământul? Mai aveți activitate pe zona de zootehnie?

V.N.: În prezent, lucrez 3.500 ha cu 24 de salariați, dintre care 19 mecanizatori și șase șoferi pe mașinile de transport rutier.

Pe zootehnie, îmi mențin același hobby – 60 de capete de bovine și 300 de capete de ovine. Ambele ferme sunt de selecție, înregistrate în registrul național. Sunt investiții de viitor, dar pe care nu le-am extins, deocamdată.

R.F.: În toamna anului 2017, ca structură de cultură, către ce anume v-ați orientat?

V.N.: Eu merg într-un asolament de patru ani din care nu-mi lipsesc cerealele păioase, porumbul și rapița.

R.F.: Cum ați valorificat producția obținută anul trecut? Sunteți obligat să vindeți la recoltă sau aveți soluții de stocare a cerealelor?

V.N.: Pe proiectele europene, în anul 2011, am accesat un proiect în valoare de peste două milioane de euro și dețin astfel o capacitate de depozitare de 23.000 de tone. Aceste spații de stocare sunt dotate cu taroare, cu sisteme de uscare etc. În ceea ce privește culturile de toamnă și o parte din cele de vară, în momentul de față mai dețin doar cantități de porumb și ceva grâu la care am început livrarea. Prețurile au început să crească, așteptăm exporturile și prețurile cresc cu aproape 20 de bani pe kilogram față de prețul de livrare de la recoltat.

R.F.: Cam care ar fi media prețurilor la producțiile pe care dumneavoastră le comercializați?

V.N.: În cazul grâului, prețul este de aproximativ 7,3 lei kilogramul, iar porumbul se vinde cu circa 6,3 lei/kg, în condițiile în care această cultură, la recoltă, era cu ceva timp în urmă 5,2-5,3 lei kilogramul, iar grâul se vindea cu 5,8-5,9 lei/kg.

Rapița a fost valorificată și ea la sfârșitul anului cu prețuri destul de bune, și anume în jur de 17-18 lei kilogramul. Mai am și acum 250 de tone la vânzare.

R.F.: Ferma dumneavoastră este aproape de calea ferată. De ce nu expediați cerealele cu trenul?

V.N.: Avem acces la calea ferată, însă materia primă încă se cară pe camioane. Dealerii de cereale preferă transportul rutier din cauză că descărcarea în danele portuare este mai grea din vagoane. Acesta va fi însă viitorul, pentru că s-au scumpit carburanții, iar costurile sunt mai mici în cazul transportului de cereale pe calea ferată.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Potrivit reprezentanților GASC, entitatea care se ocupă cu achiziția de cereale în numele Egiptului, statul nord-african a achiziționat vineri, 9 februarie 2018, prin intermediul unei licitații internaționale, 360.000 de tone de grâu românesc și rusesc.

Potrivit oficialităților GASC, citate de Reuters, partida totală este compusă din 240.000 de tone de grâu de proveniență Rusia, restul de 120.000 de tone fiind materie primă românească.

Separat, oferta a fost compusă din 60.000 de tone de grâu rusesc de la AOS la un preț FOB de 206,60 dolari SUA tona metrică, la care s-au adăugat 15 USD transportul. Prețul total a fost de 221,60 USD, cost and freight.

Următorul transport achiziționat este unul tot de grâu rusesc, 60.000 de tone de materie primă mai exact, de la Daewoo. Prețul pentru care s-a bătut palma cu GASC a fost de 207,95 USD, la care s-au adăugat 15 USD transportul, rezultând un cost total de achiziție de 222,95 C&F.

*60,000 tonnes of Russian wheat from GTCS at $207.95 FOB and $15 freight equating to $222.95 C&F

De asemenea, un alt transport de grâu rusesc este cel de la GTCS, o partidă totalizând 60.000 de tone la un preț de 207,95 USD, la care se adaugă 15 USD transportul. Rezultă astfel o sumă totală de 222,95 dolari SUA, C&F.

Urmează 60.000 de tone de grâu românesc vândut egiptenilor de CHS, cu un preț de 208,43 USD tona metrică, la care s-au adăugat 12,83 USD costul transportului, rezultând astfel un cost total de achiziție de 221,26 dolari SUA, C&F.

Egiptenii au mai semnat pentru un transport de 60.000 de tone de grâu rusesc având ca furnizor Union, prețul fiind de 208,43 USD. La acesta s-au adăugat 13,95 USD transportul, ajungându-se într-un final la un preț de 222,38 dolari SUA/TM, C&F.

Nu în ultimul rând, avem o partidă de 60.000 de tone de grâu românesc de la Cerealcom, la un preț de 208,43 USD tona metrică. La acest cost s-au adăugat 12,88 USD/TM, astfel încât prețul final a fost de 221,31 USD/TM, preț C&F.

Contactat telefonic de redacția noastră, Mihai Anghel, șeful Cerealcom, confirmă tranzacția și precizează, în legătură cu prețul grâului, la nivel mondial:

„Dacă mă întrebați în legătură cu prețurile grâului la nivel mondial, acestea sunt mici”, a precizat Anghel pentru Revista Fermierului.

Luni, 11 decembrie 2017, GASC lansa o nouă licitație de achiziție de grâu (alb și roșu, moale și dur) din mai multe zone ale lumii (inclusiv din state ale Europei de Est, printre care și din România), marii câștigători fiind desemnați a doua zi tot rușii, care au obținut patru din cele cinci transporturi contractate, unul dintre ele, de 60.000 de tone, fiind obținut de Cerealcom.

Publicat în Piata agricola

Ca urmare a accentuării aprecierii rublei rusești, precum și a vremii nefavorabile din porturile de origine (fenomene meteo care duc la o intensificare a nivelului operațiunilor de încărcare din dane), prețurile grâului de proveniență rusească au crescut în săptămâna 15-21 ianuarie 2018, anunță analiști din piața de profil.

Concret, la finele săptămânii trecute, nu mai puțin de 193 de dolari SUA pe tona metrică ar fi suma în jurul căreia au ajuns să graviteze prețurile la Marea Neagră pentru grâul rusesc cu 12,5 la sută proteină, regim FOB, confirmă analiștii IKAR într-o informare citată de Reuters.

O altă agenție de consultanță agribusiness cu sediul la Moscova - SovEcon – a afirmat recent prin vocile sale autorizate, citate de aceeași agenție de presă, că prețurile la Marea Neagră ale grâului sunt în creștere cu 0,5 USD tona metrică, până la un total de 193 dolari americani/TM.

În ceea ce privește porumbul, aceeași entitate a anunțat că prețul de achiziție s-a întârit cu până la un dolar american pe tona metrică, până la un total de 168 USD/TM. Prețurile orzului, spun aceiași specialiști, a rămas neschimbat, la un nivel de 191,5 USD, tona metrică.

Rusia preconizează că până la finele lunii ianuarie a acestui an ar urma să exporte circa 3,9 milioane de tone de grâu, orz și porumb, nivel aflat în scădere de această dată față de cel înregistrat în decembrie 2017, și anume de 4,9 milioane de tone, au menționat specialiștii SovEcon, vineri, 19 ianuarie 2018.

În ciuda furtunilor înregistrate în porturi, exporturile de grâu din Rusia rămân stabile, la un nivel înalt pentru această perioadă din an, în urma contabilizării unei cantități-record de cereale recoltate în 2017 - 134 de milioane de tone. Exporturile relativ mari stimulează investiții noi în sectorul agricol și furnizează fermierilor un aflux de bani îndeajuns de constant, necesar operațiunilor de însămânțări din primăvară, au precizat la rândul lor oficialități ale Ministerului rus al Agriculturii.

De la debutul anului de marketing 2017-2018 (1 iulie) și până la data de 17 ianuarie 2017, Rusia a exportat 29 de milioane de tone de cereale, incluzând aici 22,6 milioane de tone de grâu, au mai spus aceiași reprezentanți ai ministerului de resort.

Ministerul rus al Agriculturii anunță totodată că potrivit propriei revizuiri în creștere a previziunilor privind exporturile de cereale ale Rusiei în sezonul de vânzări 2017-2018, acestea vor trece de la nivelul de 45 de milioane de tone la 47 de milioane de tone în săptămâna 15-21 ianuarie a.c. În prezent, IKAR se așteaptă ca nivelul comerțului cu cereale peste graniță al Rusiei să fie de 47,5 milioane de tone.

Prețurile grâului de clasă III vehiculate pe piața internă a Rusiei s-au contractat cu 25 de ruble, până la un total de 8.575 de ruble (152 USD) tona în zona europeană a țării, bază Ex-Works, conform SovEcon. Materia primă comercializată în sistem Ex-Works nu include în prețul de vânzare costul cu livrarea.

Semințele de floarea-soarelui obținute în recolta nouă au un preț de piață care s-a apreciat cu 400 de ruble, până la un total de 19.575 de ruble tona, cel mai înalt nivel înregistrat din luna august 2017 încoace. Prețurile uleiului de floarea-soarelui de pe piața internă a Rusiei, precum și cele la export au rămas neschimbate, la nivelul sumei de 43.825 de ruble, respectiv 735 tona.

Rusia a recoltat 10,3 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui în 2017, în scădere față de cele 11 milioane de tone înregistrate ca producției în anul 2016, relevă estimările SovEcon. Datele oficiale nu sunt încă disponibile.

Indexul IKAR al zahărului alb pentru sudul Rusiei se află în creștere cu 7 USD tona, până la un total de 449,3 dolari americani tona, la data de 19 ianuarie a.c.

Publicat în Piata agricola

Potrivit analiștilor din piață, citați de Reuters, prețul grâului rusesc a scăzut în săptămâna 11-17 decembrie 2017, pe fondul competiției acerbe cu materia primă de proveniență românească, situație intensificată de ultima achiziție egipteană.

Egiptul – cel mai mare importator de grâu din lume și cel mai mare cumpărător de grâu rusesc – a achiziționat 295.000 de tone de grâu rusesc și românesc într-o licitație de stat în data de 12 decembrie a.c.

Din totalul de cinci cargouri, doar unul singur conținea grâu din România, însă și așa, situația pare a fi una surprinzătoare pentru exportatorii ruși, cei care au dominat licitațiile egiptene în ultimele luni, au precizat cei de la SovEcon, compania de consultanță din Rusia.

Prețurile grâului rusesc la Marea Neagră, materie primă cu un conținut de proteină de 12,5 la sută, cu livrare în decembrie 2017, era cotat la 190 de dolari americani pe tonă (preț FOB) la finele săptămânii trecute, în scădere cu un dolar SUA față de săptămâna 4-10 decembrie a.c., au adăugat cei de la compania de consultanță IKAR.

Potrivit SovEcon, prețurile grâului scădeau cu 0,5 USD pe tonă, până la un total de 191 USD.

De la data de 1 iulie 2017 și până în ziua de 13 decembrie a.c., Rusia exportase deja 24,5 milioane de tone de cereale, în creștere de la an la an cu 34 de procente, conform datelor vehiculate de Ministerul rus al Agriculturii. În cazul exporturilor de grâu, acestea sunt mai mari cu 33%, procentajul fiind de 19,1 milioane tone.

Rusia ar putea comercializa peste graniță până la 40 de milioane de tone de grâu în sezonul 2017-2018, potrivit agenției RIA, citată de Reuters, care a preluat declarația adjunctului ministrului Agriculturii, Serghei Levin, de luni, 18 decembrie 2017.

Rușii au recoltat în acest an o cantitate-record de cereale care a totalizat 140,4 milioane de tone, înainte de procesele de uscare și curățare (de impurități). Fermierii au terminat deja însămânțările cerealelor de toamnă pe o suprafață de 17,1 milioane de hectare sau 98,4 procente față de suprafața inițial semănată.

Prețurile interne ale grâului de clasă III sunt în creștere cu 75 de ruble, până la un total de 8.650 de ruble (148 USD) pe tona metrică în zona europeană a Rusiei (ex-works), mai spun analiștii SovEcon. Stocurile ex-works nu includ costurile cu livrarea.

Prețurile semințelor de floarea-soarelui s-au întărit și ele cu 800 de ruble și au ajuns până la un total de 18.600 de ruble – cel mai mare nivel înregistrat din luna septembrie 2017 încoace, au adăugat specialiștii SovEcon. Prețurile interne la uleiul de floarea-soarelui au scăzut cu 425 de ruble, până la un total de 44.000 de ruble tona, în timp ce prețurile la exporturile FOB la ulei rămân constante, la un nivel de 745 USD tona.

Indexul zahărului alb al IKAR pentru sudul Rusiei este în scădere cu 9 USD până la un total de 420,7 USD tona, la data de 15 decembrie 2017.

Publicat în International

Un total de aproape 200 de milioane de ouă sunt produse în prezent în fermele românești, ca urmare a majorării consistente a efectivului de găini (7,5-8 milioane de capete), a anunțat președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van, în debutul unei conferințe privind viitorul agriculturii europene, care a avut loc joi, 7 decembrie 2017, la București.

Oficialul UCPR a precizat totodată că în urma unei analize întreprinse laolaltă cu medicii veterinari din ferme s-a constatat o evoluție a producției în primele 11 luni ale acestui an cu 7-8%. Inițial, majorarea era de 4-5 la sută, însă, mărturisește Van, producția a crescut cu 7-8% față de anul trecut, în aceeași perioadă, producție internă.

„Luna aceasta (n.r. - decembrie 2017) producem 180-200 de milioane de ouă (...) în ferme. Cred că este cea mai mare producție de ouă care s-a realizat în exploatații în ultimii patru-cinci ani. În ferme, avem 7,5-8 milioane de găini cu o producție medie de 80 și ceva la sută procent de ouat, ceea ce înseamnă 6 milioane și ceva de ouă”, a afirmat liderul organizației care cuprinde sub umbrela sa un număr de 250 de ferme. „Avem un număr mare de găini. Fermierii și-au programat efectivele fără să știe că va fi această criză a ouălor. Ei își programează fluxurile în așa fel încât găinile tinere să intre în ouat în perioada rece. Anul acesta, și-a programat un număr mai mare de găini, decât de obicei”.

El a adăugat însă că această cantitate de 180-200 de milioane de ouă nu asigură consumul intern, motiv pentru care importurile persistă, cu posibilitatea de a fi păstrată tendința din 2016.

În ceea ce privește prețul de la raft, acesta este generat de politica comercială a retailerilor, nu și de voința producătorilor.

„Anul trecut, în noiembrie și decembrie, s-au importat 40 și ceva de milioane de ouă pe lună. Acum, noi nu știm câte se pot importa în perioada aceasta; depinde de preț. Oferta țărănească nu mai există. Deja, se fac importuri și în momentul de față, din Polonia, din țări membre ale Uniunii Europene (UE). Eu n-am informație cifrică sau statistică în momentul acesta, dar se fac importuri. Cu toții, le vedem în piață. Nu știu cât de mari sunt din punct de vedere cantitativ”, a punctat Ilie Van. „Fermierul produce oul, îl marchează, îl sortează, îl ambalează, îl duce la magazin și ăla mai pune dublu. (...) În momentul în care vorbim acum, prețul ouălor este stabilizat, în sensul că la poarta fermei acesta este undeva între 0,54-0,56 lei pe bucată. Acesta este prețul pe care îl știm noi, după ce ne vin situațiile de la Comisia Europeană (CE). Noi nu putem ști prețurile de astăzi pentru că nu le urmărim. Urmărim doar ce vine de la CE, în comparație cu toate celelalte state. Ultimele prețuri au 0,54-0,56 lei pe ou, la poarta fermei. De aici, în continuare se formează prețul de piață. Noi nu putem să spunem că fermierii pot influența prețul de la galantar. Este pur și simplu problema comerciantului ce adaos comercial își pune. Din informațiile pe care le avem și noi, ca orice cumpărător din piață, am observat că prețurile s-au dus sub un leu, am văzut ouă și cu 0,70 lei, am văzut ouă și cu 0,65 lei. Dacă se mențin așa, eu zic că ar fi o treabă extraordinară”.

Nu în ultimul rând, Van a afirmat că ritmul de creștere a prețurilor ouălor în toată Europa s-a mai temperat. Oficialul UCPR a menționat că au existat creșteri de 20 la sută de la o săptămână la alta în primele săptămâni din luna octombrie, apoi s-au stabilizat la patru la sută pentru ca, acum, să se observe o calmare a prețurilor în toată Europa.

„Ar trebui să fie același lucru și în România”, a conchis el.

„S-a potolit acest preț. Era cât pe aici să rupă și tavanul pe la unele magazine”

Cu ocazia inaugurării primului program național pentru carne de porc 100 la sută românească de către Kaufland, Petre Daea, ministrul Agriculturii, i-a tras de perciuni pe comercianți, dar și pe membrii cooperativei „Țara Mea”, entitate cu filiații politice, și s-a întrebat retoric de ce crește prețul de 0,52 lei la un leu de la producător la comerciant.

Nici de această dată, Daea nu s-a dezis și, pe lângă cursa nebună pe la rafturile retailerului (video disponibil pe pagina de Facebook @fermierului), debitul verbal al său s-a soldat cu o altă perlă legată de prețul ouălor.

„Sunt prețuri diferite; nu prea mult. Mă așteptam ca, astăzi, «Țara mea» să aibă un preț diferit la ouă față de alte ouă... pentru țara mea. (...) În momentul în care pleacă oul și pleacă ambalat, sigilat, pornește la drum cu transportul fermierului, furnizorului și îl aduce în magazin undeva la 52 de bani. De aici și până la un leu, am căutat explicații. Unele le-am găsit, altele nu. Negăsind aceste explicații, am solicitat, în scris, sprijinul Consiliului Concurenței să vedem dacă din analizele domniilor lor reies și alte cauze pe care noi, ministerul, nu ni le putem explica. Așteptăm acum să vedem ce analiză au făcut dânșii, dar am observat un lucru extrem de interesant – s-a potolit acest preț. Era cât pe aici să rupă și tavanul pe la unele magazine. Nu putem sta indiferenți, stană de piatră, în fața unei asemenea situații”, a menționat oficialul guvernamental.

La nici 24 de ore de la săpuneala administrată retailerilor de liderul de la Palatul din strada Carol I,
Kaufland România și Cooperativa Agricolă „Țara Mea” anunțau că înțeleg nevoia consumatorilor de a beneficia de cele mai bune prețuri și că vin în sprijinul acestora modificând, începând data de 23 noiembrie 2017, prețul unui cofraj de 30 de ouă de la Cooperativa Agricolă „Țara Mea” de la 23,49 lei la 19,99 lei în toate magazinele Kaufland din România.

„Prețul pe ou ajunge astfel la aproximativ 0,66 lei”, precizau oficialii comerciantului.

Joi, 23 noiembrie 2017, Ionuț Diaconeasa, consilierul lui Daea, lăuda măsura adoptată și comenta pe pagina sa de Facebook: „După ce Carrefour Sibiu a dat ieri tonul cu 0,56 lei/bucată ou, azi și Kaufland România, prin întreaga rețea națională, anunță un preț de 0,66 lei/buc.

Publicat în Ultimele noutati

Potrivit spuselor producătorilor de cartofi din Harghita, aceștia comercializează marfa obținută cu prețuri variind între 0,40 și 0,50 lei/kg, iar comercianții o vând mai departe chiar și cu 1,5 lei/kg, adică de trei ori mai mult.

Fermierii se plâng că în alţi ani preţul la producători era 0,70 lei şi comerciantul ridica la 1,40 lei, sumă acceptată, însă nu una de peste două ori mai mare decât la ei.

Până la această oră, producătorii din Harghita nu au vândut nici 10% din recolta acestui an, mulţi dintre ei aşteptând ca preţul să mai crească.

În judeţ, s-a înregistrat în acest an o recoltă-record de cartofi, cu o medie de 26,3 tone la hectar, existând unităţi din zonele Ciucului de Jos şi Ciucului de Mijloc care au obţinut şi aproximativ 35 de tone/ha.

Cartoful reprezintă cultura de bază în Harghita, suprafaţa totală ocupată cu această cultură fiind de 8.250 de hectare.

Publicat în Piata agricola

Producătorii agricoli din România au de-a face în activitatea lor cu trei tipuri de volatilități, și anume cu cea a prețurilor, cu cea a climei, respectiv cu cea a legislației, a declarat Nicolae Sitaru, vicepreședinte LAPAR, în cadrul unei conferințe care a avut loc joi, 9 noiembrie 2017, la București.

Președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice Ialomița (ACCPT) se plânge că diferențele mari de preț, de la o recoltă la alta, îi împiedică pe producătorii agricoli autohtoni să se capitalizeze corespunzător.

„Noi, fermierii (...) din România, poate și cei din Bulgaria, dar cred că mai mult noi (...), trebuie să suportăm trei feluri de volatilități, una mai periculoasă ca alta: a prețurilor, a climei și a legislației”, a precizat patronul Elsit. „Volatilitatea prețurilor - dacă luăm ultimii 10 ani, am trecut prin prețuri de la simplu la dublu în cazul produselor noastre și este destul de greu să-ți faci un buget, (...) să știi cum și când să investești, astfel încât să nu faci pași greșiți. Se poate întâmpla să iei un credit prea mare fiind în niște prețuri bune, te angajezi la niște dotări mai mari decât poate duce ferma și te trezești cu prețuri la jumătate, cum s-a și întâmplat. Am avut în 2012, în campanie, porumbul pe la vreo 240 euro tona, iar acum, în 2017, este la jumătate de preț. Sigur, asta afectează investițiile într-o fermă și felul cum un fermier trebuie să-și dozeze investițiile în ferma lui. Lucru acesta este o vulnerabilitate”.

În cazul volatilității generate de schimbările climatice, Sitaru spune că singura modalitate de a combate pierderile de producție și de a o stabiliza este cea de reabilitare a sistemelor de irigații și de introducere a fermei ca element investițional primordial în strategiile și politicile de resort.

„Am avut ani în care am recoltat doar 300 de kilograme de grâu la hectar, am avut ani în care n-am făcut porumb deloc, am avut ani diferiți și, din păcate, nu putem să ne redresăm decât prin (...) sisteme de irigații, dar aici trebuie să ajungem la legislație. Astfel, în România, legislația vizavi de sistemul de irigații nu a mers într-o direcție (...) în regulă, în sensul să fie încurajată ferma să investească în irigații, pentru că nu prea vrea statul. Dacă statul vrea să refacă sistemele de irigații cu măsuri d-astea pompieristice, mai bine să n-o facă pentru că, peste cinci ani, peste 10 sau 20 de ani vorbim de aceleași lucruri făcute prost și cu costuri mari. Dacă vrem să refacem infrastructura de irigații, trebuie s-o facem cum trebuie, să reziste, cu soluții durabile și nu cum am auzit, cu o folie pusă pe canale, care folie va fi luată cum au fost luate și dalele. Putem iriga cu apa din pământ, cu apa care vine pe râurile interioare, putem stoca apa obținută iarna, din precipitații, soluții există, dar trebuie toate încurajate”, a mai precizat fermierul ialomițean.

Nu în ultimul rând, în contextul identificării unei volatilități și în ceea ce privește zona legislativă de la noi din țară, Sitaru precizează că vidul generat de schimbările actelor normative din scurt bulversează zona de agribusiness și o îndeamnă să fie precaută în ceea ce privește prognozele de dezvoltare chiar și pe termene mediu și scurt.

„Aș vrea să-i rog pe cei care ne conduc ca dacă tot ne spun să respectăm legea, să înceapă ei prin a o respecta. De fiecare dată când noi nu respectăm legea, suntem amendați, ni se opresc banii, numai că atunci când sunt puși ei să respecte legea, uită s-o facă, cum este și acum. Deși există o lege care zice că nu trebuie să modifici acte normative fiscale mai devreme cu șase luni înainte, pe o lege votată în Parlament, acum Guvernul României dă o ordonanță de urgență și de la 1 ianuarie 2018 schimbă legislația fiscală. Nu sunt șase luni, nu înțeleg de ce nu fac niște legi pe care să le înțelegem și, pe urmă, înțelese bine, să le putem și aplica. Azi zicem una, mâine facem alta. Dacă vine un organ fiscal sau un controlor de la o agenție a statului, oricând, oricine, pentru orice motiv poate să te amendeze sau să te închidă. Lucrurile astea fac ca rezultatele noastre să nu fie acelea care ar trebui să fie, să te gândești de o mie de ori înainte să faci ceva, pentru că riști să intri în contradicție cu cineva”, a spus, pe finalul discursului său, Nicolae Sitaru. „Din păcate, un fermier din România, mare parte din timpul lui îl ocupă cu partea birocratică a lucrurilor, asta însemnând 70-80 la sută. Abia o mică parte din restul de timp se gândește cum să facă totul mai bine, cum să obțină 14 tone de porumb ca în SUA. Îmi doresc ca, în cel mai scurt timp, România să fie cel mai important producător de porumb din UE”.

În săptămâna 6-12 noiembrie 2017, prețul porumbului în portul Constanța a atins un nivel de 136 - 137 euro/tonă, iar rapoartele USDA, proaspăt lansate, nu prezintă veștile bune așteptate de producătorii români. Cu toate că producția de porumb a Rusiei a fost ajustată de la 15,3 la 15 milioane de tone și a Ucrainei de la 27 la 25 de milioane, pentru Brazilia, estimarea producției rămâne constantă la 95 de milioane de tone. În contextul actual, producția Braziliei este destul de importantă pentru că, de ceva vreme, porumbul de origine braziliană pune presiune pe piața din regiunea Mării Negre, iar conform rapoartelor USDA, acest lucru va continua și pe viitor.

În ceea ce privește grâul, rapoartele USDA din această lună nu prezintă schimbări majore. Producția din Uniunea Europeană a fost revizuită la 151,5 milioane de tone, iar cea din Rusia, la 83 de milioane.

Publicat în Piata agricola

O producție-record la porumbul P0937 a fost înregistrată în anul 2017 (18.030 kilograme boabe la hectar) în ferma lui Dan PRICEPUTU din localitatea Viziru, județul Brăila, practic cea mai înaltă de acest gen de când agricultorul în cauză activează în domeniu, anunță compania PIONEER printr-un document transmis presei de specialitate zilele acestea.

Conform testimonialului, fermierul brăilean lucrează circa 1.400 ha, iar pasiunea pentru agricultură a moștenit-o de la tatăl său, care de altfel a pus bazele fermei.

„A studiat și a devenit inginer agronom, iar în urma rezultatelor obținute, putem spune că este cu adevărat PRICEPUT în ale agriculturii”, au ținut să precizeze producătorii de sămânță de porumb.

Aceiași furnizori au transmis presei că PRICEPUTU a semănat porumb pe 530 ha, dintre care 240 cu hibridul P0937, ale cărui performanțe au confirmat așteptările la proba cântarului.

„Poate vă întrebați care a fost «secretul» unei asemenea producții”, se întreabă reprezentanții companiei, tot ei răspunzând că acesta a constat în alegerea hibridului, în ciuda unei tehnologii „nu foarte complexă, ci una chiar modestă”.

„Hibridul a fost cu mult peste așteptările mele, cultura s-a dezvoltat excepțional, este adevărat că într-un an agricol bun, dar nu trebuie să uităm de vijeliile care au pus probleme chiar și culturilor de porumb și în multe sole plantele au fost afectate, lucru care nu s-a întâmplat și cu P0937. Ca tehnologie de cultură nu am aplicat cine știe ce. Am arat în toamnă, pregătirea patului germinativ a avut loc în primăvară și a însemnat o singură trecere cu combinatorul. Semănatul l-am început din data de 15 aprilie și a durat aproximativ o lună. Am semănat 84.000 de boabe/ha și am aplicat 200 kg/ha complexe 20.20.0. Apoi, postemergent, am erbicidat, iar la prășit, atunci când plantele aveau 6-8 frunze, am mai aplicat 200 kg/ha azot substanță brută. Apoi, la stadiul de 10-12 frunze, cultura a mai beneficiat de 200 kg/ha substanță brută. În zonă am avut o medie a precipitațiilor destul de bună, însă eu am și irigat în 3 tranșe. Nu am făcut niciun tratament, hibridul a fost foarte viguros, rezistent la căderi, chiar nu am avut probleme cu el”, a declarat fermierul campion.

Hibridul potrivit și spații de depozitare

Fermierul încă nu a terminat recoltatul, mai are încă 70 ha de cules, chiar dacă în fermă a început campania în data de 20 septembrie, iar la P0937 a început în data de 15 octombrie.

„Umiditatea la recoltare a fost de 16,7 %, iar producția record într-o solă a fost de 18.030 kg/ha. Până în prezent, media pe fermă este de 16.000 kg/ha; cred că la finalul recoltatului va depăși această valoare. Am fost mai mult decât mulțumit de alegerea acestui hibrid, chiar dacă are FAO un pic mai mare, pentru mine a fost hibridul potrivit pentru că am și irigații și uscător de cereale”, a adăugat Dan Priceputu.

Mai mult, producătorul agricol are întreaga producție depozitată, pentru că beneficiază de spații de depozitare ce pot adăposti 7.000 tone - 4.000 tone în silozuri cilindrice și 3.000 tone în magazii.

„Depozitez, nu vând la aceste prețuri, care nu justifică munca. Dacă noi am știut să alegem un hibrid bun și am făcut producție bună, nu înseamnă că prețul ar trebuie să fie atât de mic. În cei 18 ani de când sunt în producție, nu am avut asemenea rezultate. Într-adevăr, a fost un an bun, am avut ploi, dar hibridul a fost cheia, iar noi am reușit să-l valorificăm aproape de potențialul maxim”, a conchis agricultorul brăilean.

P0937- FAO 550 este un hibrid tardiv, cu un potențial de producție excelent. Acesta beneficiază de o greutate hectolitrică a boabelor excelentă, precum și de o toleranță foarte bună la Helmitosporioza și tăciunele zburător. Totodată, P0937 tolerează bine temperaturile ridicate din perioada de umplere a boabelor.

„Fiind vorba de un hibrid intensiv, recomandat pentru tehnologii ridicate, se recomandă a se cultiva numai în sistem de irigare!”, menționează specialiștii în încheierea materialului de presă.

Publicat în Cultura mare

Începând cu 23 octombrie 2017 (Tomata II), peste 100 de fermieri olteni, din totalul de peste 2.400 înscrişi în programul de cultivare a tomatelor în spaţii protejate, sunt gata să scoată pe piaţă roşii, au anunțat reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) din teritoriu.

Datele DAJ Olt prezentate de presa centrală relevă că în programul de cultivare a tomatelor în spaţii protejate s-au înscris un număr de 2.447 de producători din județ. Din acest total, 1.427 au reușit să cultive şi să recolteze tomatele în luna mai, în primul ciclu de producţie, iar aproximativ 1.000, în perioada 23 octombrie-20 decembrie.

Informațiile disponibile la acest moment sunt că aceștia ar putea ajunge cu marfa în pieţe pe care producătorii olteni deja le cunosc: Cluj, Braşov, Deva și Sibiu. În ceea ce privește preţul mărfii, acesta urmează să fie în conformitate cu mercurialele din zonele de desfacere alese.

În prima parte a programului pentru cultivarea tomatelor în spaţii protejate, fermierii din judeţul Olt au reuşit să obţină fonduri totale de peste 4,4 milioane de euro.

Potrivit șefului MADR, Petre Daea, la „Ziua Porumbului” din ferma lui Nicolae Sitaru, membru marcant LAPAR, până la nivelul primei decade a lunii septembrie a.c., producătorii români de roșii au adus pe piață peste 25.000 de tone de roșii, promisiunea sa fiind că românii vor avea pe masa de Crăciun roșii autohtone.

„Tomata II are un început foarte bun. (...) Au fost înscriși în Registrul Unic peste 9.000 de producători. 4.300 au închis ciclul I și au luat cele 3.000 de euro pentru 1.000 de metri pătrați. Acum, sunt înscrieri în fiecare zi, pentru că (n.r. - producătorii de tomate) au căpătat încredere. Și sâmbăta aceasta (n.r. - 9 septembrie 2017), și duminică, am fost în teren, în centrul țării, pe la Sibiu, ocazie cu care am văzut tineri de 29 de ani, copii de 9 ani care s-au apucat de această treabă, i-am încurajat și vor primi și aceștia sumele respective. Am reușit să aducem pe piață peste 25.000 de tone de tomate în ciclul I, extrasezon. Sperăm să facem același lucru și în ciclul II, înțelegând aici noiembrie - decembrie, când sunt înscriși și au cultivat, culturile sunt în desfășurare, au legat, au început să fructifice, iar primele etaje deja au o mărime care se apropie de recoltare la sfârșitul lunii octombrie, noiembrie pentru a fi scoase pe piață. (...) Categoric da, vom avea roșii românești de Crăciun”, a precizat Petre Daea în urmă cu mai bine de o lună.

Pentru a fi eligibili acordării acestei forme de sprijin financiar pentru cultura tomate, beneficiarii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1000 mp; să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să valorifice o cantitate de tomate de minimum 2.000 kg dovedită cu documente justificative, de pe suprafața de teren menționată; să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în sere și solarii.

Publicat în Horticultura

Pe fondul unei cereri tot mai mari și al majorării costului de achiziție la nivel global, prețul grâului din Ucraina a crescut, anunța în urmă cu o săptămână un analist al UkrAgroConsult, citat de Reuters.

Tona metrică cu grâu pentru panificație, cu un procent de proteină de 12,5 la sută, este mai scumpă cu un dolar american (preț FOB) și a ajuns la un total care variază între 181-185 USD, cu livrare în septembrie-octombrie a.c. Grâul cu un procent de proteină de 11,5 la sută s-a întârit cu 2-3 dolari SUA tona metrică, până la un total de 174-176 USD, în timp ce grâul furajer este mai scump cu 5-6 dolari americani și se vinde la prețuri care variază între 168-171 USD tona metrică.

Ucraina a recoltat 26,6 milioane tone de grâu în acest an, iar ministrul Agriculturii, Maksim Martyniuk a precizat că exporturile ar putea totaliza 17 milioane de tone în sezonul iulie 2017 – iunie 2018.

„Această majorare substanțială de preț pentru grâul ucrainean exportat este susținută de o cerere mai mare, coroborată cu o scădere a nivelului competițional pe acest segment al materiei prime de pe piața Mării Negre”, au precizat cei de la UkrAgroConsult într-o declarație publică. „Sursa de grâu furajer rusesc și cea a materiei-prime cu 11,5 la sută nivel al proteinei s-au diminuat, în condițiile în care exportatorii s-au orientat către comerțul peste graniță cu grâu cu un nivel ridicat al acestui parametru de calitate. De aceea, cererea de grâu ucrainean este mai mare”.

În urmă cu două săptămâni, Martyniuk a declarat pentru Reuters că Ucraina are o cantitate relativ scăzută de grâu cu un procent de proteină de 12,5 la sută, fapt care ar putea exclude această țară de pe piața Egiptului, în condițiile în care noile regulamentele de import ale statului nord-african par a favoriza grâul rusesc.

Anul trecut, Ucraina a exportat circa 2,5 milioane de tone de grâu către Egipt sau aproximativ 14 la sută din potențialul de export al țării, unul de 17,5 milioane tone.

Nu în ultimul rând, oficialul guvernamental ucrainean a adăugat că țara sa trebuie să-și majoreze nivelul exporturilor către piețe din Asia, astfel încât să compenseze orice eventuală scădere a comerțului cu Egiptul.

Și în România, prețul grâului furajer crește

Săptămâna trecută, a apărut raportul despre stocuri, producţie şi consum mondial pentru luna septembrie, dat publicității de USDA. „Acesta aduce semnale bune pentru cei care au grâu de vânzare”, spun specialiștii AgroGo în ultima lor analiză. Astfel, stocurile de grâu la nivel mondial sunt evaluate în scădere, iar producţia din UE, tot în scădere. Bursele au reacţionat imediat la aceste ştiri, astfel că în ultimele zile preţul pentru grâu la bursa MATIF a crescut simţitor.

În România, la data de 21 septembrie 2017, CerealeColectD cumpăra grâul de panificație cu 685,24 lei tona, preț neschimbat față de zilele anterioare, Landmar Moldova cumpăra în regim FCA același grâu de panificație cu 630 lei tona metrică (20 septembrie 2017), în timp ce UnitedGrain achiziționa grâu cu 676,04 (19 septembrie 2017).

Pe de altă parte, grâul furajer era cumpărat de UnitedGrain Constanța cu un preț de 643,85 lei tona metrică la data de 15 septembrie 2017 (față de 627,67 lei TM în 29 august a.c.), în timp ce Landmar Moldova cumpăra grâul furajer în regim FCA cu 570 lei tona metrică la data de 20 septembrie 2017 (neschimbat față de data de 11 septembrie 2017, dar în scădere față de 580 de lei tona metrică, preț înregistrat la data de 17 august 2017).

Potrivit unui raport al celor de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA din București, cu privire la calitatea grâului din recolta 2017, „calitatea probelor analizate este bună și foarte bună”, cantitatea și calitatea proteinelor din grâul recoltat în acest an (indicatori proteine substanță uscată, test Zeleny în cm cubi) fiind și ele catalogate drept „foarte bune”.

Conform specialiștilor IBA, dintre cele mai performante soiuri de grâu se distinge „Litera” și, în ordine descrescătoare, „Glosa”, „Renan” și „Izvor”. Totodată, se remarcă probele din județele Arad, Călărași, Galați, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Prahova, Sălaj, Timiș și Vrancea. În plus, toate probele de Lovrin primite de la Timișoara au o calitate excepțională.

Pe de altă parte, raportul spune, cităm: „Dintre soiurile care au avut calitate mai slabă în anumite județe menționăm soiul Glosa. În ceea ce privește conținutul de gluten, se va face o corecție, în minus, de 3-4 procente, din cauza etalonării aparatului pe probe cu gluten mare”.

Datele oficiale ale Ministerului Agriculturii, prezentate presei de către Petre Daea și Liviu Dragnea la finele lunii august 2017, relevă că de pe suprafața totală recoltată, de 2.101.552 ha, s-au obținut 10.163.887 tone de grâu, secară și triticale, adică o medie de 4.836 kilograme la hectar. Potrivit statisticienilor MADR, în acest caz vorbim de un record istoric al României, mai exact, de cea mai mare producție totală, respectiv de cea mai mare productivitate medie la hectar.

Datele ministerului român al agriculturii dau Constanța ca fiind pe primul loc la producția de grâu, secară și triticale, cu o cantitate totală obținută de 878.248 de tone, urmat fiind de Teleorman, cu 775.722 de tone, Dolj, cu 773.347 de tone, Timiș, cu 684.900 de tone, respectiv Olt, cu 683.854 de tone.

Top-randamente la grâu secară și triticale s-au înregistrat în acest an în localitatea Cujmir, județul Mehedinți, acolo unde de pe 4,75 ha s-au obținut 10,2 tone de boabe.

Publicat în Piata agricola

newsletter rf

Revista