Dr. ing. Dimitrie Muscă a fost şi este printre cei mai căutaţi interlocutori pentru cei din mass-media. Am spus mass-media, pentru simplu motiv că este prezent în mod constant în presa scrisă şi cea audio-vizuală. Cred şi sper că nu mă înşel: ar fi ieşit din Dimitrie Muscă un reporter, un redactor de mare valoare. Mulţumesc, însă, lui Dumnezeu că a rămas acolo unde i se potriveşte ca o mănuşă, acolo unde asigură sutelor de mii de oameni, pâinea noastră cea de toate zilele. Ar mai ar fi ceva: eu cu cine mai discutam la nivel academic? Ştie carte, ştie ce spune şi nu bate câmpii, aşa cum fac politicienii. Acum la sfârşit de an 2011, am vrut să fac un artificiu şi i-am propus domnului Mitru să vorbească despre trei succese şi trei insuccese din acest an. Credeţi că a mers uşor?!

- Este greu să alegi, aşa dintr-o dată trei şi trei, dar m-aş opri în primul rând la producţiile realizate la cele două combinate agroindustriale de la Curtici şi de la Olari.

- După cum ştiu, acolo la Olari, aţi demonstrat că se pot obţine performanţe, aşa cum aţi obţinut şi la Curtici. Dovada că tot “Omul sfinţeşte locul”.

- Da, aşa este, producţiile sunt bune, dar mai avem ceva diferenţe pe  care le vom recupera negreşit. Acest mic decalaj vine de la tehnologiile de lucru ale pământului. La Curtici, pământul este lucrat de peste 20 de ani cu maşini şi utilaje moderne, pe când la Olari doar de patru ani şi se constată în roadele culese în final.

- Şi ce producţii aţi obţinut?
- În medie la hectar am obţinut la grâu 7118 kg, la rapiță 3334 kg. Este pentru prima dată în viaţa mea când am cultivat rapiță şi sunt  mulţumit de producţie, dar sunt nemulţumit că încă nu am vândut-o. La porumb am realizat 9700 kg la hectar în condiţiile în care am avut apă din precipitaţii, doar 290 de litri tot anul agricol. Consider că este un adevărat record faţă de cantitatea de precipitaţii căzută.

- Şi totuşi aţi reuşit. Cum?

- În primul rând, ne-au salvat tehnologiile aplicate, apoi prin felul cum am ştiut să înmagazinăm apa în sol şi să creăm disponibilitate la rădăcina plantei.

- Iar aţi contrazis teoria...
- Da! Teoretic este foarte greu de crezut că la media de 290 litri de precipitaţii se poate obţine o asemenea cantitate de porumb şi nu pe o parcelă-două, ci pe o suprafaţă de 2500 de hectare.

- Alte performanțe...

- Am făcut şi anul acesta investiţii din profitul realizat şi din fondurile structurale. Am cumpărat trei TIR-uri, am investit în dezvoltarea zootehniei, mai cu seamă în sectorul bovine cu vaci de carne din binecunoscuta şi performanta rasă Charolaise. Am investit, de asemenea, în modernizarea şi dezvoltarea celor două complexe de creşterea porcilor de la Curtici şi de la Iratos. S-au investit peste trei milioane de euro, bani cum spuneam, din profitul realizat, dar şi din fondurile structurale. În momentul de față putem spune că ne aflăm sus în aplicarea tehnologiilor de vârf, acum la 168 de zile iese un animal pe poarta complexului la 103 kg. Nu pretind că suntem cei mai buni, dar trebuie să se ţină cont că noi am pornit de la cultura vegetală şi am ajuns, nu întâmplător la vaca pentru carne...

- Şi sunteţi astăzi în agricultura românească CINEVA!

- Avem un crez de la care nu am abandonat niciodată, să fim eficienţi şi performanţi, să avem produse de cea mai bună calitate pentru cei care cumpără din magazinele noastre.

- Nemulţumiri?

- Cea pe care o repet în ultima vreme. Este vorba de plafonarea subvenţiilor pentru marile ferme din România, aşa cum a spus în nenumărate ocazii Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș. În acest caz se procedează precum un croitor care întâi taie şi apoi măsoară. Condiţiile istorice ale acestor ferme mari sunt de două feluri: unele au pământul în întregime al unui singur proprietar, altele s-au format pe vechile CAP-uri, după ce foştii membri şi-au redobândit dreptul de proprietate şi au format societăţi de tip cooperatist, iar altele funcţionează cu pământ arendat şi unit în jurul unui arendaş care deţine maşini şi unelte agricole. Ce facem, destrămăm societăţi consolidate şi înfiinţăm altele mai mici, doar pentru că acolo la Bruxelles se discută pe date nerealiste? Vrem să punem pe picioare agricultura românească, atârnându-i de gât pietre de moară. S-a dovedit şi se va dovedi şi peste ani că agricultura României este singura capabilă să aducă în mod constant venituri la Produsul intern brut. Va veni oare ziua că România va hrăni optzeci de milioane de suflete???

- Nu este cazul să punem încă un ştreang de gâtul agriculturii româneşti.

M. M. Mihail