Revista Fermierului - REVISTA FERMIERULUI
Revista Fermierului

Revista Fermierului

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că prelungește sesiunea de primire a cererilor de finanțare pentru grupurile de producători din sectorul pomicol, până în data de 13 noiembrie 2020, ora 16:00. Depunerea cererilor de finanțare pentru submăsura 9.1a „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol” se face online pe site-ul agenției (www.afir.info), iar solicitanții banilor europeni trebuie să îndeplinească cerinţele de conformitate şi eligibilitate menţionate în Ghidul solicitantului, care poate fi consultat, de asemenea, pe site-ul AFIR.

Actuala sesiune a submăsurii 9.1a „Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol” are o alocare financiară de 1.985.644 euro, în cadrul PNDR 2020.

Până în prezent, sunt depuse trei proiecte în valoare totală de 1.467.859,4 euro.

Producătorii din sectorul pomicol se pot asocia și astfel pot primi până la 100.000 euro pe an ca grup de producători. Pragul minim de selecție al proiectelor aferente submăsurii 9.1a este de zece puncte.

Reamintim că, această sesiune a sM 9.1a a fost lansată pe 30 iunie 2020, iar termenul inițial pentru depunerea cererilor de finanțare a fost 30 septembrie 2020, ora16:00, astăzi anunțând AFIR prelungirea lui până la 13 noiembrie a.c. 

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că efectuează plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, pentru cererile depuse în luna august 2020, aferente serviciilor prestate în luna iulie 2020.

27 de solicitanți au accesat această formă de ajutor de stat (conform HG nr.1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor), iar suma totală autorizată la plată este de 1.460.354,90 lei și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii.

Ministrul Adrian Oros a anunțat că Ministerul Agriculturii „a achitat pentru prima dată cotizația la COPA-COGECA pentru organizațiile profesionale din sectorul agroalimentar din România! Astfel, fermierii români vor fi reprezentați și vor putea participa activ la acțiuni de interes privind Politica Agricolă Comună post-2020, la elaborarea de strategii şi politici privind dezvoltarea durabilă a agriculturii, precum și la promovarea concurenţei loiale pe lanțul agroalimentar”.

Valoarea cotizației plătite de MADR se ridică la circa 190.000 de euro.

COPA-COGECA înseamnă Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultură (COPA) și Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA) și constituie una dintre cele mai mari şi mai active organizaţii în reprezentarea intereselor membrilor ei la Bruxelles, cu cea mai mare reprezentativitate în sectorul agroalimentar din Europa.

COPA-COGECA reprezintă 28 de milioane de fermieri și familiile acestora, dar și în jur de 38.000 de cooperative.

Scopul Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) este eficientizarea activității cooperativelor agricole ce activează în România, creatoare de valoare adăugată, perene, în concordanță cu principiile cooperatiste și distribuirea echitabilă a rezultatelor cooperativei în funcție de activitatea economică a fiecărui membru. Sunt dovezi istorice că, mai ales în perioadele de criză, cooperativele agricole sunt alternative de echilibrare economico-socială și suntem convinși că vor continua să întărească această realitate și în contextul actualei crize provocate de pandemia de coronavirus.

Cooperativele agricole vor avea un impact major în echilibrarea balanței comerciale, al creșterii valorii adăugate producției primare și consolidării rolului fermierilor în cadrul lanțului agricol și alimentar pentru a oferi prețuri accesibile pentru consumatori și corecte pentru fermieri. Aceasta se poate asigura dacă membrii și cooperativele respectă legea, funcționează din punct de vedere comercial, sunt autonome, independente financiar și rentabile.

5%, grad de capitalizare

La 31 decembrie 2018, în România figurau ca fiind înființate 1.507 cooperative agricole. Dintre acestea, numai 655 de cooperative (43,46%) au depus bilanț pentru anul fiscal 2018 și 263 au înregistrat o cifră de afaceri mai mare decât zero (17,45%), care au generat o cifră de afaceri de 1,358 miliarde de lei (291.227.917 euro) și venituri totale de 1,378 miliarde de lei (295.563.929 euro). Acestea au 1.014 angajați și 7.503 membri cooperatori. 262 cooperative au obținut profit în 2018 (40% din cele care au depus bilanț). Profitul brut total la nivel național a fost de 23.758.471 de lei. Marja profitului (% din cifra de afaceri) este de 1,54%. Apreciem că este o etapă incipientă a consolidării cooperativelor, în care marja profitului este mică, deoarece profitul se formează la nivelul membrilor pentru acoperirea costurilor acestora. 

Realizând o analiză a indicatorilor financiari la nivelul cooperativelor agricole din România, observăm că gradul de capitalizare este de circa 5%. Aceste valori reflectă gradul scăzut de capitalizare al cooperativelor agricole, finanțarea activelor fiind realizată prin capital atras sau împrumutat pentru finanțarea activelor înaintea capitalului propriu. O creștere a volumului de activitate derulată prin cooperativele agricole conduce la creșterea profiturilor obținute care ar putea fi reinvestite la rezerve, conducând astfel la creșterea capitalurilor proprii.  Un grad superior de capitalizare reflectă angajamentul pe termen lung al membrilor cooperatori pentru dezvoltarea sustenabilă a cooperativei.

Lichiditatea curentă scăzută, constantă, de circa 1.14 indică dificultatea cooperativelor în achitarea datoriilor pe termen scurt, starea financiară a cooperativelor aflate în această situație fiind nefavorabilă pe termen scurt. Rata curentă este îmbunătățită în situația contractării unor împrumuturi pe termen lung, ceea ce ar putea conduce la o creștere a cash-flow-ului și implicit a activelor curente.

Valoarea mediană la nivel de sector indică faptul că mare parte a cooperativelor nu a realizat investiții, ponderea activelor imobilizate în total active fiind nesemnificativă. Ponderea elementelor patrimoniale ce servesc cooperativele în mod permanent necesită îmbunătățiri.

Rata profitului net are valori scăzute la nivel de sector, ceea ce indică faptul că profitabilitatea cooperativelor agricole este scăzută datorită rolului socio-economic pe care îl are și pentru că scopul principal este menținerea în competiția de pe piața unică, a membrilor, capitalizarea acestora și furnizarea de valoare adăugată producției primare a membrilor.

Dintre cooperativele agricole care au înregistrat profit, circa 51,15% au fost înființate în perioada 2016 – 2018. O pondere semnificativă o au și cooperativele cu peste 5 ani vechime (30,92%), în timp ce cooperativele cu peste 10 ani vechime au o pondere de numai 5,73%.

În patrimoniul cooperativelor profitabile regăsim 68,93% din activele imobilizate ale cooperativelor agricole din România. Pentru 27% dintre acestea (71 cooperative), valoarea activelor este mai mare decât 100.000 lei, în timp ce valori ale activelor mai mari de 1.000.000 lei regăsim numai în 10,31% dintre cooperative (27 cooperative). Astfel, rezultă că investiții considerabile au fost realizate de un număr  redus al cooperativelor, ceea ce necesită o altă abordare legislativă și fiscală pentru dezvoltarea și consolidarea sistemului cooperatist modern în România. 

Există un decalaj enorm între nivelul de dezvoltare al cooperativelor din UE și al celor din România. Toate cooperativele agricole active în acest moment în România au împreună o cifră de afaceri mai mică decât a unei singure cooperative agricole medii din UE. Fără un mecanism stimulativ, cooperativele noastre nu au nicio șansă să recupereze acest enorm decalaj.

Este responsabilitatea noastră comună să dăm o șansă reală de dezvoltare cooperativelor noastre și implicit agriculturii românești.

Ce propun cooperativele reale, active

Constatăm că există în România foarte multe pseudocooperative sau SRL-uri cu nume de cooperativă agricolă care doar profită de oportunități/facilități și care apreciem că vor abandona această activitate imediat ce nu va mai fi stimulată.

Este nevoie de însănătoșirea sistemului cooperativelor agricole prin legislație, pentru a da o șansă reală dezvoltării și consolidării acestora în interesul membrilor pe termen mediu și pe termen lung.

La această dată, din analiza noastră apreciem că sunt câteva aspecte necesare și utile care au fost preluate ca urmare a propunerilor realizate și susținute de UNCSV, în urma consultării cooperativelor din toate sectoarele.

Realizările de până acum în domeniul legislației și funcționării cooperativelor agricole trebuie să fie întărite în direcțiile următoare:

  • Menținerea perioadei de probă la membri asociați conform legislației în vigoare, respectiv art. 9 b1 modificat prin Legea nr. 21/2019. Numărul de membri cooperatori per cooperativă a scăzut de la 7.58 în 2015 la 5.49 în 2018. Conform legislației în vigoare, numărul minim de membri într-o cooperativă este de 5. Prin introducerea perioadei de probă pentru o perioadă de maximum 1 an în 2019, a crescut numărul mediu de membri din cooperative la 6.3. Este foarte important să fie menținută această prevedere. Prin relaxarea/slăbirea de conținut a lit. b1 a art. 9, nu va mai crește numărul mediu al membrilor cooperatori deținători de părți sociale, iar aceste cooperative nu se vor dezvolta și nu vor rezista în timp, menținându-și activitatea doar atât cât vor primi facilități, respectiv maximum 5 ani. Ulterior vor fi abandonate, nu vor mai depune bilanț sau vor depune pe 0, sau la sume infime precum cele 40% din cooperativele agricole existente la nivelul anului fiscal 2018. Cu cât cooperativele agricole au mai mulți membri cu părți sociale care respectă obligațiile și drepturile din Legea Cooperației Agricole, cu atât mai repede o să se consolideze cooperativa, o să reziste mai mult în timp, o să mențină membrii în competiția de pe piața unică, o să se capitalizeze, o să adauge valoare adăugată producției primare prin intermediul cooperativei și astfel vom avea produse locale de calitate la prețuri corecte. Pentru a asigura relațiile corecte între membri și cooperative, atunci trebuie ca membrilor asociați care au mai mult de 1 an de colaborare prin intermediul cooperativei să li se ofere participarea la capitalul social și la ședințele Adunării Generale.

  • Este corectă încadrarea membrului asociat ca membru cooperator la lit. b2 9 doar dacă este prevăzută clar și se respectă perioada de probă aplicabilă azi, pentru a vedea dacă este serios, respectă obligațiile pe care le are, înțelege principiile cooperatiste, și le asumă și vrea să lucreze în aceste condiții.

  • Definirea și introducerea termenului de gospodărie țărănească la lit. h) a art. 9 pentru a se asocia în cooperative nu este necesară în această lege. Aceștia sunt implicați și pot fi cooptați și în prezent. Soluția pentru a ajuta gospodăriile țărănești să se asocieze și să beneficieze așa cum se declară este să fie cooptați cu părți sociale, primiți în AGA, dat drept de vot și distribuit rezultatele cooperativei și către ei, nu doar declarativ și folosiți în scop de marketing pentru a amesteca produse industriale cu ,,tradiționale’’ și a le valorifica ca fiind toate ,,tradiționale’’. Acest lucru va crea probleme în transpunere și respectare, iar beneficiile vor rămâne tot la procesatorul sau procesatorii care au înființat cooperativa.

  • Pentru creșterea gradului de capitalizare, este foarte important ca la art. 45 alin. 3 din Legea Cooperației Agricole distribuirea profitului prin dividende să fie realizată proporțional cu participarea la realizarea cifrei de afaceri a membrilor deținători de părți sociale, respectând prevederile alin. 2 ale art. 45 și acordând prioritate dezvoltării cooperativei și rolului social.

  • Repartizarea sumelor din dividende către persoane fizice sau juridice care nu dețin părți sociale, respectiv clienți/membri asociați, este ilegală și conduce la dublă impozitare. Dacă Adunarea Generală a membrilor unei cooperative care au membri asociați dorește să le achite o parte din profitul realizat, atunci trebuie să fie corecți cu ei de la început și să le plătească un preț mai bun pentru produsele livrate prin/către cooperativă.

  • Cooperativele agricole se înființează pentru a servi interesele membrilor cu părți sociale, în conformitate cu principiile cooperatiste. Am propus, susținut și s-a aprobat inițial schimbarea mecanismului de acordare a facilităților prin raportarea la ,,cantități de stocuri’’ în proporție de minimum 70% provenit din tranzacții cu/pentru membrii cooperatori și/sau din producția proprie, aceasta venind în sensul actualelor prevederi ale Legii cooperației agricole, care prevăd că până la 30% din tranzacții se pot face cu non-membri. Practic, aici nu s-a promovat nicio modificare a legii, ci doar am întărit faptul că pentru tranzacții prin/către Cooperativă de minimum 70% provenite de la membri, se pot acorda facilități fiscale care să stimuleze consolidarea și dezvoltarea Cooperativelor și a membrilor. Este soluția optimă în acest moment pentru stimularea dezvoltării pe principii corecte și transparente a cooperativelor agricole din România, de a le crea premisele menținerii în timp, astfel existând și peste 10-20-30-50 de ani, precum în Occident. Este vizibilă diferența enormă între baza materială și amploarea cooperativelor la nivel european față de ceea ce există în România. Am propus și susținut înlocuirea mecanismului limitativ al facilităților care nu sprijină dezvoltarea durabilă a cooperativelor din România, cu un mecanism stimulativ care consolidează cooperativele agricole.

  • Același mecanism stimulativ a fost propus și susținut și în cazul scutirii de la plata impozitului pe proprietate de la art 76 lit. e1 pentru terenurile deținute de cooperativă și folosite în interesul comun al membrilor. Propunem să se mențină și în Raportul înlocuitor al Plx 459/2019 al mecanismului stimulativ al facilităților fiscale pentru cooperative. În caz contrar, apreciem că este normal și corect să nu mai existe prag limitativ.

Mesaj UNCSV clar, răspicat și transparent

Cooperativele agricole nu sunt pentru toată lumea, ci doar pentru cei care cunosc, înțeleg și își asumă să respecte principiile cooperatiste valabile la nivel internațional. Limitările și constrângerile impuse de acestea garantează succesul dacă sunt respectate și implementate cu corectitudine, transparență și profesionalism în interesul membrilor care dețin părți sociale și al comunității din zona unde își desfășoară activitatea.

Facilitățile și prioritățile în accesarea fondurilor europene nerambursabile se acordă tocmai pentru a suplini aceste constrângeri impuse de forma de organizare. Cei care nu doresc aceste limitări își pot desfășura activitatea în cadrul SRL-urilor sau al altor forme juridice economice.

A sosit momentul în care cei care sunt puși pe combinații legate de asocierea în cooperative trebuie să renunțe la acest lucru și să-și reorienteze activitățile către alte forme juridice.

Cei care le-au înființat și nu funcționează sau prezintă cifră de afaceri zero și încearcă să modeleze legislația pentru a le fi permisivă, favorabilă trebuie să se îndepărteze, reorienteze către alte forme juridice și să lase cooperativele agricole din România să urmeze făgașul firesc al dezvoltării și consolidării, pentru a avea o șansă să fie competitive și rezista pe piață conform principiilor cooperatiste.

Avem exemple de cooperative agricole de succes funcționale care arată reziliența sistemului cooperatist modern și în România, motiv pentru care ne dorim susținerea acestui vlăstar pentru a deveni un stejar puternic.

Material furnizat de Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal  - UNCSV

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Vineri, 25 Septembrie 2020 09:40

Un obiectiv ambițios, o lume fără foamete

Pandemia COVID-19 a intensificat discuțiile despre sănătate, foamete și capacitatea viitoare a fermierilor de a satisface cerințele globale de hrănire a unei populații în creștere.

De astăzi, 25 septembrie 2020, Divizia Bayer Crop Science lansează, pentru o perioadă de șase luni, seria de evenimente virtuale Future of Farming Dialogue (FoFD). Tema evenimentului - „Toată lumea. Peste tot” reprezintă o invitație la discuții despre viitorul agriculturii. Fiecare sesiune FoFD reunește fermieri, experți în domeniu, oameni de știință din întreaga lume, jurnaliști, precum și membri ai echipei de conducere executivă a companiei Bayer, implicați în discuții de actualitate, concentrate pe subiecte importante.

Evenimentul, care în ultimii ani a avut loc față în față, prezintă sesiuni globale și regionale axate pe subiecte care variază de la angajamentul Bayer de a furniza și crea cele mai noi inovații și tehnologii, la ajutarea fermierilor să fie mai sustenabili, la reziliența hranei și provocările lanțului de producție pe care le-a experimentat industria agricolă ca urmare a pandemiei COVID-19.

Pentru înregistrare și pentru a afla mai multe despre fiecare sesiune (menționăm că fiecare sesiune necesită o înregistrare individuală), vizitați site-ul Bayer: Future of Farming Dialogue online hub.

25 septembrie 2020: Cum porumbul sustenabil poate schimba viitorul alimentelor

Hrănirea durabilă a lumii este un obiectiv ambițios, dar soluția ar putea să nu fie atât de departe. Alăturați-vă pentru o discuție sub formă de masă rotundă, cu dr. Manuel Oyervides Garcia și fermieri din întreaga lume despre modul în care o nouă varietate de porumb de mică statură disponibilă acum în Mexic poate schimba viitorul producției de porumb.

30 septembrie 2020: COVID-19 și impactul său asupra lanțului global de aprovizionare

Pandemia de coronavirus a perturbat multe sisteme globale, și nu în ultimul rând lanțurile esențiale de aprovizionare care hrănesc populația lumii. Lanțurile globale de aprovizionare cu alimente sunt complexe și fiecare jucător - fermier, lucrător de teren, procesator de alimente, comerciant cu amănuntul - are un rol important de jucat. Aflați de la experți de vârf despre impactul COVID-19 asupra aprovizionării noastre cu alimente și ce va urma pentru a construi un sistem alimentar mai rezistent.

13 octombrie 2020: Modelarea viitorului agriculturii: perspective de la Liam Condon

Alăturați-vă lui Liam Condon, președintele Diviziei Crop Science Bayer AG, pentru a discuta provocările cu care se confruntă agricultura și modul în care Bayer Crop Science intenționează să construiască un viitor mai rezistent și durabil prin inovație. Veți avea ocazia să intrați în dialog și să vă adresați întrebările pentru a afla mai multe despre afacerea Crop Science în 2020 și despre viitorul industriei.

În urma verificării cererilor de sprijin depuse de fermieri în perioada 3-15 septembrie 2020 pentru Schema de ajutor de stat acordat producătorilor agricoli care au înființat culturi în toamna anului 2019, afectate de seceta pedologică, au fost declarate eligibile 28.081 de cereri de plată, pentru o suprafață calamitată totală de 1.120.540,40 hectare.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că în data de 22 septembrie 2020 a efectuat plata pentru un număr de 17.951 de fermieri, cu suma de 498.526.688 de lei, iar în data de 23 septembrie, pentru un număr de 9.353 de fermieri, cu suma de 334.739.193 de lei. Prin urmare, în două zile APIA a efectuat plata pentru 27.304 fermieri.

Toți fermierii declarați eligibili urmează a fi plătiți în zilele următoare, informează APIA.

Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere publică un ordin pentru modificarea și completarea unor acte normative în sectorul vitivinicol, având în vedere că sectorul a fost afectat în acest an și de pandemia de COVID-19.

Toți cei interesați pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de zece zile de la data publicării (n.r., 22 septembrie 2020), pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Acte normative care se modifică și completează

Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.508/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1079 și 1079 bis din 20 decembrie 2018.

Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.531/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de investiții, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31, din 11 ianuarie 2019.

Anexele nr. 1 şi nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.529/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de promovare a vinurilor, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, și pentru aprobarea modelului de contract privind punerea în aplicare a programelor de promovare a vinurilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 şi 36 bis din 14 ianuarie 2019.

Anexa la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 240/2020 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de distilare a vinului în situații de criză, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 28 august 2020.

Ordinul care modifică și completează unele acte normative în sectorul vitivinicol poate fi consultat aici: https://madr.ro/proiecte-de-acte-normative/download/4320_597180ab5b475cc02205d1cb39365d7a.html

De azi, marți, 22 septembrie 2020, Direcțiile Agricole Județene (DAJ) pot începe plata ajutorului de minimis către apicultori, respectiv 25 de lei pe familia de albine.

În cursul zilei de luni, 21 septembrie, conturile DAJ au fost alimentate cu sumele necesare, iar pasul următor este plata către beneficiarii acestei scheme de ajutor, anunță Ministerul Agriculturii.

16.296 de apicultori au depus cerere pentru a beneficia de ajutorul de minimis, pentru un total de 1.506.068 de familii albine. Suma totală alocată pentru această schemă de ajutor este de 37.651.700 de lei.

Ultima zi pentru depunerea cererilor în vederea obținerii sprijinului a fost 15 septembrie 2020.

Ministerul Agriculturii a publicat și a pus în dezbatere publică pe pagina sa de internet, la rubrica „Transparență decizională”, un proiect de act normativ, o „OUG privind declararea stării de calamitate de către Comitetele județene pentru situații de urgență pentru fenomenul de secetă pedologică”, care de fapt este o mare minciună electorală sau de altă natură, cu rol de a calma spiritele din agricultură, și așa foarte încinse și pe bună dreptate, mai ales după protestul cu tractoare al fermierilor din județul Constanța.

Din expunerea de motive a OUG am reținut - ,,În situația declarării stării de calamitate se creează premisele ca fermierii să se poată prevala de cadrul legislativ instituit în situația neîndeplinirii unor obligații contractuale, fără aplicare de sancțiuni. În lipsa adoptării măsurilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, fermierii vor fi în imposibilitatea respectării clauzelor contractuale privind livrarea cantităților de produse angajate prin contract, prin neaplicarea clauzei contractuale cu privire la forța majoră de care aceștia ar putea beneficia în relația cu cumpărătorul, ceea ce ar conduce la perturbarea pieței. Totodată, situația ar putea avea un impact major negativ la nivel social asupra fermierilor și a membrilor familiilor acestora, prin punerea în executare a clauzelor contractuale pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în acestea și plata unor despăgubiri”.

După cum rezultă din expunerea de motive mai sus prezentată, oricine o citește ar înțelege că fermierul calamitat va fi apărat în raport cu prevederile contractuale neexecutate (adică nerespectate) deoarece se declară starea de calamitate.

Mai mult,  această înțelegere este întărită și de modul de redactare al art. 2 alin. 1, unde se arată că: ,,Starea de calamitate reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de tipul de risc de secetă pedologică, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat al acesteia şi necesar pentru înlăturarea eventualelor răspunderi contractuale și sancțiuni pe care le pot avea fermierii în relațiile comerciale.

Așa cum se observă și este subliniat (n.r. – sublinierea ne aparține), articolul de lege din proiectul de OUG prevede exonerarea de răspundere contractuală și sancțiuni din relațiile comerciale. Adică mai pe înțelesul nostru, ar însemna că se poate invoca forța majoră și fermierul poate dormi liniștit, deoarece nu mai este expus niciunui risc contractual, fapt care din păcate nu este adevărat și în realitate această confuzie intenționată a oficialilor guvernamentali, poate fi asimilată mai multor posibile intenții, cum ar fi:

  • interes electoral și astfel se arată fermierilor preocuparea guvernului pentru această chestiune solicitată imperativ de către producătorii agricoli;

  • o mare lipsă de pregătire profesională a celor care se ocupă de redactarea și justificarea acestor proiecte de reglementări legislative;

  • ambele motive mai sus expuse.

De ce fac această afirmație? Simplu, fiindcă specialiștii în legislație ai MADR ar fi trebuit să le spună oficialilor guvernului, în frunte cu ministrul Agriculturii, domnul Oros (sau cine a mai rămas, cât timp dânsul se plimbă prin țară), că acest proiect poate fi adoptat pentru viitor și nu pentru trecut. Acum poate că respectivii specialiști au studiat la facultățile de ,,top” ale noastre, unde pregătirea profesională nu era neapărat o necesitate. Această afirmație o fac și fiindcă în preambulul OUG se face vorbire de seceta de anul acesta, dar preambulul nu este prevedere legală, iar în text nu se spune nicăeri că s-ar aplica retroactiv, lucru care de altfel nu ar fi posibil legal, deoarece art.15 alin. (2) din Constituție, consacră expres principiul neretroactivității legii: Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Jurisprudența Curții Constituționale este fermă în sensul unei interpretări riguroase și univoce a acestor prevederi constituționale, nelăsând loc la niciun fel de confuzii în privința modului și cadrului de aplicare a acestui text constituțional explicit.

În acest mod de interpretare există și o logică, fiindcă nu poți schimba regulile după terminarea meciului, iar în cazul nostru la momentul intrării în vigoare a legii campania agricolă de toamnă se va fi terminat de ceva timp. Chiar dacă campania agricolă nu s-ar fi terminat, tot nu era posibilă aplicarea, deoarece contractele se judecă după legea în vigoare la data încheierii lor.

Astfel, contractele vor fi derulate după prevederile în vigoare la data semnării contractului, iar prevederea din acest proiect de asimilare a stării de calamitate cu forța majoră își va produce efectele în viitor, adică de la anul.

Acest lucru este întărit și de prevederile actuale în vigoare din Codul Civil, unde se prevede posibilitatea invocării forței majore sau cazului fortuit după caz (nefiind același lucru), dar timpul în care poate fi invocat nu este prevăzut expres, deci se stabilește prin prevederile contractuale. Conform practicii contractuale, în general termenul de invocare este de 15 zile de la momentul producerii evenimentului de forță majoră, timp în care trebuie să prezinți documentele doveditoare certificate de Camera de Comerț. Artificiul juridic care se încearcă prin proiectul de OUG, adică alăturarea stării de calamitate la situația de forța majoră, tot nu are niciun efect asupra prevederilor Codului Civil privitoare la modul de invocare.

Astăzi, jumătatea lunii septembrie 2020, data când vorbim, aceste termene sunt caduce, depășite de mult și nu mai sunt de actualitate. Cu alte cuvinte, cine până la această dată nu a invocat forța majoră este bun de plată.

Poate totuși specialiști în legislație ai MADR s-au gândit și la o găselniță, de genul se adoptă OUG, aceasta își provoacă efectele ori până este atacată de Avocatul Poporului (doar acesta poate ataca la Curtea Constituțională OUG), sau își provoacă efectele până este aprobată prin lege și apoi este atacată la Curtea Constituțională. Problema este că după ce va fi declarată neconstituțională, toate situațiile vor fi repuse în forma inițială, adică iar se reiau executările de unde au rămas, plus haosul care va apărea, doar că atunci va fi un alt vinovat de imagine, ,,nemernica” de Curte Constituțională.

Mai este și o altă situație legată de contractele încheiate în cadrul OIPA și acestea se bazează pe un model de contract aprobat prin HG și care ce să vezi, nu conține clauză de forță majoră și până astăzi nimeni nu s-a sesizat, decât atunci când degețelul  …..a făcut probleme pe la spate, mă înțelegeți.

Revenind la proiectul de OUG, oare marii specialiști juridici din MADR nu s-au întrebat ce forță majoră să invoci la grâu sau orz, când contractul este în întârziere de executare de peste două luni?

Asta, dacă domniile lor pricep ce spun, adică de acum două luni trebuia livrat grâul, orzul sau rapița, adică onorată obligația contractuală.

La culturile de floarea-soarelui sau porumb, până la intrarea în vigoare a acestui proiect de OUG, campania agricolă va fi închisă, iar în plus adoptarea noii ordonanțe nu poate schimba termenul contractual pentru invocarea forței majore, care este de 15 zile de la producere. Păi, procesele-verbale de constatare a calamităților sunt eliberate de mult și au constatat acel moment al producerii evenimentului, deci nu mai pot fi modificate.

În primăvară scriam despre necesitatea apariției Ordinului 97 privitor la reglementarea constatării și emiterii proceselor verbale de calamitate și unde am motivat necesitatea acestuia și pentru a avea documente care să ateste forța majoră și să poată fi investite la Camera de Comerț.

Nimeni atunci dintre oficialii ministeriali nu au vrut să asculte implicațiile, cu toate că le-am spus public și prin adrese oficiale împreună cu colegii de la Asociația Producătorilor Agricoli din Brăila, dar toți la MADR sunt pricepuți, inclusiv unii colegi fermieri care se joacă de-a liderii naționali ai organizațiilor profesionale. Cu toții la acel moment nu au priceput sau nu au spus nimic, poate din cauza unor orgolii prostești, iar acum mulți fermieri sunt în situația de a suporta pagubele, iar pe unii îi vor costa fermele.

Sacrificarea „în scopuri electorale” a fermierilor

Mai mult, chiar dacă trecem peste motivele de fond privind neretroactivitatea, dar care nu vor fi acceptate de Curtea Constituțională și atenție Curtea poate fi sesizată și de avocații firmelor furnizoare de inputuri sau de cele de comerț cu cereale, mai sunt și motive de formă care vor face aplicarea imposibilă. Iar apropo, pentru cine nu știe încă, aceste firme au avocați și nu de genul specialiștilor de la MADR.

Nu are rost să ne aplecăm asupra modului primitiv de redactare al textului, deoarece în proiectul de OUG nu se definește de exemplu ce semnifică starea de calamitate, fiindcă în niciun caz nu poate fi ,,un răspuns la o situație de urgență”, fiindcă natura nu ne pune întrebări decât dacă ne vâjie capul din varii motive și vorbim cu copacii. Mai mult, se vorbește de invocarea stării de calamitate pentru an agricol sau campanie agricolă, dar astea durează de când până când? Asta dacă este cineva prin minister care are habar.

Domnule ministru, aveți cunoștință ce înseamnă an agricol sau campanie agricolă?  Sau colegii dvs., funcționarii specialiști au habar, fiindcă la drept sunt jalnici? De când până când durează, de la Crăciun la Bobotează sau de la Paște la Sf. Maria? Unde este definită această durată? Păi, domnilor, până aprobați OUG intrăm în noul an agricol 2020-2021, deci cum veți face??? În cât timp de la producerea evenimentelor puteți invoca starea de calamitate? Un an, poate doi, hai să fie cinci ca să aveți timp să vă organizați și să vă lămuriți ce înseamnă fiecare termen, asta și deoarece la câți luați banii degeaba prin minister, să vă ajungă timpul.

Ar mai fi o întrebare pentru onor conducerea MADR, cu contractele bancare sau financiare ce faceți?? Deoarece conform textului din proiect se poate invoca forța majoră în toate relațiile comerciale, adică inclusiv bănci, IFN, firme de leasing, deoarece nu s-a definit clar despre ce anume contracte vorbim. Nu mai discutăm că acum contractele sunt civile toate, nemaiavând un Cod Comercial, dar trecem peste astfel de detalii care sunt mărunte. V-ați gândit bine ce faceți, că aruncați băncile în constituirea de provizioane de risc și afectarea rezultatelor financiare? Ați vorbit și cu domnul Câțu sau domnul Isărescu, sau chiar credeți că aveți habar de economie și nu trebuie să mai vorbiți cu nimeni? Poate de economia de cunoaștere, fiindcă în rol de manageri la agricultură sunteți la pământ și habar nu aveți de implicațiile deciziilor pe care le luați. Eu sper totuși ca cineva să judece aceste documente.

Oare v-ați gândit la posibila reacție emoțională a tuturor acestor firme, gen furnizori de inputuri sau firme de comerț cu cereale care, pentru a evita orice riscuri, de mâine pot introduce la încasare biletele la ordin care sunt la scadență și pentru a nu mai fi aplicabilă OUG pe care o fluturați acum? Sau la faptul că băncile, în baza contractelor, pot trece la rambursarea anticipată a creditelor care sunt deja scadente și să nu mai acorde credite de restructurare a datoriilor? Ați prevăzut în OUG ce se întâmplă în cazurile de genul acesta? Asta în cazul teoretic că OUG aceasta ar avea aplicabilitate.

Dar să vă mai întreb și de faptul ipotetic că această OUG își produce efecte, celelalte firme ca furnizorii de inputuri, celebrii traderi, adică firme de comerț cu cereale, poate bănci, IFN sau firme de leasing, ele cum invocă forța majoră, la rândul lor? Fiindcă asta nu scrie pe nicăieri. Sau nu v-ați gândit?

Apropo, soluția la acest moment, și APA Brăila a spus-o din aprilie și e cam singura acum, este acordarea de linii de credit pe termen de minimum trei ani cu garanții de stat și care să poată fi folosite și la rambursări de credite scadente. Nu mai puteți acorda și subvenționarea dobânzii fiindcă înseamnă notificarea Comisiei Europene și mai trec două luni până la implementare, ceea ce va duce la situația să nu mai aveți ce credita.

Mai mult, noi la APA Brăila suntem INGINERI AGRONOMI, iar astfel de lucruri nu noi ar fi trebuit să le știm, ci cei care sunt la Direcția Juridică sau cum îi mai spune acum. Domnule ministru, faceți-vă milă de ei și schimbați echipa, că iau banii degeaba.

Realitatea este una singură pentru fermieri, se încearcă în scop electoral acoperirea incompetenței în gestionarea acestei mari calamități, adică a secetei, prin promisiunea unei rezolvări iluzorii, care din păcate nu mai este posibilă. Iar singurii care încă o dată, fără scrupule, sunt sacrificați sunt fermierii.

Alo, treziți-vă, oameni buni, că praful se va alege de agricultură cu actualii specialiști de la MADR!!!

Domnilor de la MADR, mai vorbiți și cu cei care se pricep, că tot prostii ies pe ,,ușă la dvs.”!!

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Miercuri, 16 Septembrie 2020 12:03

LAPAR, sub „blestemul” foștilor președinți

La sfârșitul anului 2011, apărea știrea că președintele  de atunci al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, domnul Nicolae Sitaru, demisiona din funcția deținută, ca răspuns la acuzațiile formulate de o serie de colegi de organizație privind modul de reprezentare a organizației în raport cu autoritățile de la aceea dată, motivul principal declarat fiind nivelul redus al subvenției acordat de către Ministerul Agriculturii. Poate or fi fost și alte discuții sau reproșuri reciproce, dar nu am detalii care să susțină o astfel de afirmație. După discuțiile purtate, domnul Sitaru a decis să facă un pas în spate și și-a înaintat demisia din funcția deținută, de președinte al LAPAR. Poate prea ușor, poate ar fi trebuit să lupte, poate ar fi trebuit să facă altfel, greu de spus, iar domnia sa și cei implicați știu cel mai bine.

Cert este că domnul Sitaru nu a blocat cu nimic tranziția spre o nouă formulă de conducere și în Consiliul Director lărgit care s-a reunit atunci s-a luat decizia de a-l numi în funcția de președinte interimar pe domnul Laurențiu Baciu, fermier din Bacău, care și-a dat acceptul pentru a se înhăma la această treabă, lăsând să se înțeleagă că lucrurile se vor schimba și că toate se vor îndrepta în favoarea fermierilor. Tot domnia sa avea să fie candidatul unic la Congresul convocat în 2012 și unde a fost ales în funcția de președinte fără a avea emoții în privința votului, iar ca formula să fie aproape perfectă, deoarece perfect este doar Dumnezeu, domnul Sitaru era ales membru în Consiliul Director, iar apoi la alegerile din 2016, domnul Laurențiu Baciu obținea un al doilea mandat, iar domnul Sitaru era ales vicepreședinte.

A urmat o ,,domnie tumultuoasă” de șapte ani și ceva sub conducerea fermă, poate ,,feroce” cum se exprima prin 2015 un ziarist, a domnului Laurențiu Baciu, dar a venit în 2019 un sfârșit la fel de agitat și tragic, finalizat cu o acuzație de delapidare, cu reținere pentru 24 de ore, urmată de punerea sub control judiciar de 60 de zile a președintelui de atunci. Această situație a dus la autosuspendarea președintelui Baciu și numirea unui președinte interimar, în persoana domnului Gheorghe Albu, iar în februarie 2020 a urmat organizarea unui congres, de unde a rezultat o conducere contestată până astăzi de o parte din asociațiile membre ale LAPAR. Astfel avem în prezent o organizație, poate cu notorietatea cea mai mare (nu neapărat cea mai bună), numită LAPAR, blocată deocamdată legal în propriile acțiuni sau inacțiuni, după caz. Spun asta deoarece pe 14 august 2020, o primă instanță a decis respingerea cererii de înscriere a noilor organe de conducere ale Ligii rezultate în urma congresului din februarie 2020, în registrul specific al Judecătoriei Sectorului 1 (decizia nu este definitivă, fiind cu drept de apel), ceea ce înseamnă că actuala conducere în acest moment nu este opozabilă terților – adică altor organizații, instituții, autorități.

De ce am considerat că este nevoie de acest articol? Mai ales datorită faptului că cei implicați în această organizație ar fi bine să reflecteze la problemele trecutului și la modul cum astăzi ele influențează prezentul, și cum poate o analiză a celor responsabili din această organizație să ducă la găsirea unor soluții, dar nu doar pentru unii, ci pentru toți membrii care au simțit nevoia de a intra în această organizație și care au simțit nevoia de reprezentare și să aibă unde să meargă să-și spună necazurile și nevoile.

Știu că voi fi acuzat de multe, dar acest material, pentru cine va dori să îl citească la rece, se dorește o analiză jurnalistică și nu opinia unui membru, iar LAPAR este cu certitudine un subiect pentru presa agricolă și nu numai, așa cum sunt toate organizațiile profesionale și care își doresc statutul de asociație publică. Ca principiu, dacă sunt asociații care nu doresc să fie analizate și supuse criticii publice, atunci să acționeze discret, precum lojile masonice sau alte organizații similare și nu mai există nicio problemă.

Revenind la ,,o scurtă istorie” a LAPAR în perioada domnului Baciu, aceasta a fost caracterizată, după opinia mea, de o puternică activitate mediatică, unde prezența în mass-media, la fel de fel de reuniuni și întâlniri, discuții cu autoritățile, era efervescentă, dar chiar dacă supăr, doar atât, efervescentă, fiindcă din păcate și LAPAR, și alte organizații profesionale înțeleg să stea doar în imaginea ,,liderului providențial”, dar pe care până în prezent eu nu l-am văzut sau identificat.

Tonul organizației prin vocea președintelui său era destul de agresiv, dar, din păcate, în anumite momente, cu elemente de agresivitate ,,animalică”, care personal nu cred că au făcut bine, deoarece jignirile nu sunt ușor digerate de nimeni. Amintesc aici replicile președintelui Baciu cu domnul Viorel Matei sau apoi cu fermierul Arnaud Perrein sau cu domnii Sitaru și Cornel Stroescu. Nu mă pronunț asupra faptului cine a avut dreptate sau nu, deoarece informațiile găsite sunt puține și uneori neconcludente, dar în mod cert tonul nu a fost cel mai academic, asta, ca să fiu elegant, iar dreptul la opinie nici în glumă nu trebuie sancționat, dacă dorești a avea o activitate vie în cadrul organizației, în condițiile în care aici activitatea se bazează pe voluntariat, nu pe salariu.

În perioada anilor 2012-2019, LAPAR, prin vocea președintelui său, domnul Laurențiu Baciu, a atins multe dintre problemele cronice ale agriculturii, cum era vânzarea terenurilor fără minim de control, valoarea și plata subvențiilor, comasarea terenurilor, modul de organizare a exploatațiilor agricole, folosirea și dezvoltarea irigațiilor, organizarea camerelor agricole sau a fondurilor mutuale pentru asigurări, dar structura legislativă adoptată de parlament sau guvern a fost subțire și de multe ori ineficientă, iar în alte cazuri (prea multe) nu s-a reușit nimic din acest punct de vedere.

Imaginea LAPAR a crescut și pe plan internațional, unde a avut și o conectare europeană, prin adeziunea la ELO, a doua organizație europeană ca mărime și importanță, dar și această afiliere a fost urmată de discuții și scandaluri privitoare la mărimea și plata cotizațiilor, care au rămas nerezolvate până astăzi.

Cred și se poate afirma că mediatizarea realizată în perioada 2012-2018 a fost fără precedent în istoria LAPAR și poate dacă se privește în lumina unor victorii punctuale, se poate considera că a fost o activitate reușită a organizației, dacă ne referim la obținerea accizei pentru motorină, despăgubiri pentru fermieri în 2016, plățile subvențiilor etc. Dar în realitate avem o activitate pozitivă sau avem doar impresia datorată unei iluzii poleite?

Domnul Laurențiu Baciu, ca mulți alți lideri de organizații, a greșit, în opinia mea (dar nu am pretenția de a deține adevărul absolut), dorind să dezvolte LAPAR spre cât mai multe activități din agricultură, cu speranța că numărul membrilor va crea și crește forța organizației, lucru care până la un punct poate să fie corect, dar cu condiția să aduci membri care au aceleași nevoi, dorințe și idealuri, nu membri din domenii conexe sau complementare cu al tău. În plus, acei membri noi trebuie să fie dispuși să pună umărul sau, mai bine zis, buzunarul, pentru a susține o activitate eficientă a organizației, dar, pe de altă parte, și acești membri doresc o reprezentare pe măsură, astfel ajungând la zicala ,,ce-a fost mai întâi, oul sau găina?”.

Din păcate, LAPAR în acea perioadă nu a avut decât o voce, asta poate fiindcă domnul Baciu a luat fața celorlalți colegi sau poate fiindcă ceilalți nu au dorit să se lege la cap cu o activitate care în mod cert înseamnă sacrificare de timp personal și neglijarea propriilor afaceri sau ale familiei, lucru care nu este pe placul tuturor. Cert este că și atunci, și acum, lucru care este cam general valabil în organizațiile profesionale, se consideră că doar președintele are ,,obligația de a face”, iar ceilalți au doar ,,dreptul de a culege”, iar când este cazul, devin acuzatorii celui care trebuie să fie vinovatul de serviciu, adică președintele, oricum l-ar chema.

Spun asta deoarece și în cazul domnului Sitaru, și al domnului Baciu, singurii care au plătit au fost domniile lor (nu spun că pe drept sau nu), dar restul vicepreședinților și membri ai consiliilor directoare nu au fost vinovate de nimic? Nu poți să spui chiar fără a avea o minimă conștiință că domnul Sitaru era singurul vinovat, în condițiile în care erau 17 membri în consiliul director și care cu ce contribuiseră? Oare, ca și acum, în organizațiile profesionale, mulți își doresc aceste funcții doar de a nu sta la ,,rând ” la fel de fel de autorități locale și județene, iar după caz chiar cu intrări la minister, guvern sau parlament?

Stau și mă întreb, dacă ne referim la cazul Laurențiu Baciu, așa cum este prezentat de organele judiciare și de presă, în perioada 2012-2019 este acuzat că ar fi delapidat o sumă de circa 700.000 lei. Sincer, nici nu mă interesează pentru ce și nici nu este treaba mea să mă pronunț legat de vinovăția penală a domniei sale, dar îmi permit să-mi pun câteva întrebări legate de MORALITATEA celor implicați și legați de acest caz, cum ar fi:

  • Să presupunem că acești bani au fost delapidați, cum se afirmă de Parchet, dar timp de 7 ani cenzorul care verifica și certifica bilanțurile ce a făcut? Consiliul Director care avea sarcina să verifice aceste bilanțuri nu are nicio răspundere, morală, fiindcă doar la asta mă refer eu?

  • A făcut cineva o plângere penală și/sau civilă din partea LAPAR împotriva fostului președinte Laurențiu Baciu și, dacă da, în ce calitate, dacă instanța a respins acum cererea de înscriere a noii conduceri și a noului președinte în persoana domnului Nicolae Vasile, adică nu pot fi opozabili terților?

  • Dacă organizația nu face plângere că îi lipsesc banii, mai avem caz penal sau civil, având în vedere că vorbim de o asociație de drept privat?

  • Oare cei care au fost nu ar trebui să-și aducă aminte de exemplul domnului Sitaru și să fi făcut la fel, fără a se agăța de funcțiile în care oricum nu au făcut mare lucru?

Ar mai fi și alte întrebări legate de modul de organizare a congresului și de alegere a noii conduceri, dar este bine să așteptăm verdictul instanței și în acest caz, dar personal cred că vor fi surprize și lucruri interesante.

Trebuie să recunoaștem că și președinții pe care i-a avut LAPAR până în prezent au greșit, deoarece au acceptat conducerea unei organizații unde vicepreședinții și membrii consiliului director sunt doar organ de îndrumare și judecată, dar în rest președintele trebuie să rezolve toate problemele. De cele mai multe ori, vicepreședinții sau membrii consiliilor directoare sunt necunoscuți membrilor și publicului specializat, deoarece nu au luări de poziție, nu participă la niciun fel de acțiuni publice, nu sunt structurați pe domenii și specializări, nu scriu sau nu au intervenții TV, carevasăzică lipsesc cu desăvârșire din viața organizației, asta, spre bucuria multor președinți care prin aceasta poate au înțeles că ei sunt ,,il capo di tutti capo”, dar în realitate au fost doar niște pioni de vreme rea. Nu exclud nici ipoteza că unii au înțeles situația, dar nu au mai avut ce face și au ales să facă un pas în spate. Cert este că această organizație, și am percepția de a nu fi singura, nu are conduceri colective, asta, dacă înțelegem că cei care sunt în CD trebuie să își asume și altceva decât a fi chibiț pe margine, dar fără a-și utiliza prerogativele statutare. Mă minunez când văd fel de fel de ocupanți de funcții care își atacă propriii colegi cum că ori nu au făcut irigații ori nu au asigurări, ori nu au basca pe partea stângă, de te minunezi de orizontul limitat al respectivului, iar unii ocupă funcții înalte (doar onoarea mă obligă de a nu face astfel de discuții private publice, dar ele există).

Dacă ne întoarcem în timp și la începutul articolului, pentru o nereușită domnul Sitaru a fost nevoit să facă un pas în spate, dar situația altor nerealizări nu a fost la fel interpretată în cazul domnului Baciu, iar acest lucru s-a datorat doar pentru că prezentarea a fost altfel ambalată din punct de vedere mediatic.

După opinia mea, niciunul dintre cei doi nu a fost atunci liderul unei conduceri colective active și niciunul nu a reușit o organizare „de fier” a federației, care să fie pregătită a răspunde în vremuri grele, cum sunt cele prezente. Foarte grav pentru mine este faptul că niciunul dintre cei doi nu a reușit măcar cristalizarea unui proiect sau a unei strategii pentru sectorul vegetal și care să fi fost activ promovată în mod public.

Ceea ce în aceste zile contează foarte mult este că, din păcate, organizațiile profesionale nu sunt luate în seamă de autoritățile de profil din multe considerente, cum ar fi lipsa de organizare a acestora și imposibilitatea unor reacții care mediatic ar putea pune guvernul în dificultate, lipsa mobilizării membrilor, lipsa comunicatorilor organizației și lipsa activității de lobby pe lângă persoanele de decizie.

Dar ceea ce consider în acest moment, și este o opinie pe care mi-o asum, este că LAPAR are nevoie de o nouă viziune, dar în primul rând de o purificare și o penitență care trebuie acceptată benevol ca să aibă șanse de reușită, iar pentru asta înseamnă dialog și comunicare, aspecte care nu au fost specifice nici domnului Baciu, nici actualei conduceri, din păcate. Deci, ce va fi?

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pagina 1 din 44

Publicitate

Agricover 2020

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista