Jean-Paul Renoux, consultant tehnic AGPM (Asociaţia Generală a Producătorilor de Porumb) are câteva sfaturi pentru fermierii care cultivă porumb, preluate din site-ul maiz info.

De calitatea implantării unei culturi depinde adesea, în mod decisiv, nivelul producţiei medii. Aşadar, starea orizontului de însămânţare este esenţială. Astfel, el trebuie să fie suficient de tasat - însă nu exagerat - şi să conţină suficient pământ mărunţit. Prin diversele lucrări ale solului se are în vedere asigurarea unei structuri a solului care să favorizeze înrădăcinarea şi răsărirea.

Discontinuităţile de profil în sol sunt de evitat. Porumbul prinde rădăcini mult mai bine în soluri omogene, chiar şi puţin tasate, decât într-un sol cavernos sau cu orizonturi succesive, cu porozităţi foarte variabile.

Tranziţia dintre patul germinativ şi orizontul creat de utilajele de trecere trebuie să fie treptată, dat fiind faptul că sevrajul (care intervine odată cu instalarea definitivă a sistemului radicular, în stadiul de 4-5 frunze) este o perioadă delicată în dezvoltarea tinerei plante de porumb. La fel, „tălpile” create în urma lucrărilor solului sau straturile de sol compactate în urma trecerilor utilajelor (mai ales a celor acţionate prin priză de forţă), care împiedică sau încetinesc pătrunderea rădăcinilor principale în orizonturile profunde, limitează accesul plantei la rezerva de apă din sol, de care porumbul, chiar şi în regim irigat, depinde foarte mult în timpul verii.

Pentru a atinge acest obiectiv, indiferent de utilajul folosit sau de etapa de lucru - arat sau trecere, trebuie intervenit atunci când solul este suficient zvântat. Pregătirea patului germinativ - care are loc devreme, la solurile argiloase, şi în ultimul moment, la solurile cu tendinţă mai mare de bătucire - va trebui efectuată cu cât mai puţine treceri posibile.

Nu există o pregătire ideală a solului; ea ţine întotdeauna de climă, zilele disponibile, nivelul de dotare tehnică şi mărimea exploataţiei. Trebuie evitată mai ales uscarea solului între diversele treceri şi păstrat un grad suficient de tasare a solului, pentru a păstra umiditatea acestuia.

Prezenţa resturilor vegetale din cultura precedentă la suprafaţa solului (care tinde să împiedice bătucirea solurilor lutoase, prin efectul de „mulci”) are dezavantajul de a adăposti şi conserva anumite specii de dăunători şi de paraziţi vegetali. Aceste reziduuri sunt totodată un obstacol în lucrările timpurii de combatere a buruienilor, operaţiune care are cea mai mare eficacitate într-un astfel de stadiu.

Implantarea unei culturi într-un climat continental prezintă anumite dificultăți. Perioadele propice lucrărilor solului şi semănatului sunt deosebit de scurte. Totuşi, în timpul verii, o cultură de porumb, care este adesea supusă unor factori de stres hidric importanţi, va depinde foarte mult de calitatea înrădăcinării. Lucrările de pregătire a solului reprezintă o acțiune esențială. Pregătirile de toamnă, de dinaintea brumei, sunt adesea de preferat. Aratul este şi el deseori necesar pentru îngroparea corectă a resturilor vegetale din cultura de porumb anterioară, însă nu este indispensabil. Gradul de zvântare a solului contează mai mult decât utilajul folosit.

Se optează frecvent pentru simplificarea lucrărilor solului, din motive economice şi care țin de începutul pregătirii unei sole, însă acest procedeu nu are numai avantaje.