ANTRAXUL („cărbune”, „dalac”, „buba neagră”) este o boală infecţioasă care se transmite de la animale la om, fiind o zoonoză deosebit de gravă iar incidenta ei este legată de frecvenţa îmbolnăvirilor la animale.

Boala este produsă de o bacterie (Bacillus anthracis) care rezistă în mediul exterior, timp îndelungat, sub formă de spori.
Sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie

Sunt animalele bolnave care elimină prin toate secreţiile şi excreţiile germeni sub forma vegetativă care se transformă în spori in contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune furaje, apă, iar prin intermediul vântului, apelor de suprafaţă sau freatice pot difuza pe suprefeţe întinse.
Prin deschiderea cadavrelor sau sacrificarea animalelor bolnave se răspândesc un număr mare de germeni în mediul exterior care în contact cu aerul sporulează şi rezistă un timp indelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

Contaminarea animalelor

Are loc fie pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, fie pe cale respiratorie prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă insă şi contaminarea transcutanată prin diferitele leziuni ale pielii.

Contaminarea omului

Se realizează cu ocazia manipulării animalelor bolnave, a produselor de la acestea, a cadavrelor, şi mai rar prin consum de carne.
Infecţia cutanată este forma cea mai frecvent întâlnită la om, localizată în general pe mâini şi faţă sub forma unei pustule ( „Buba neagră”). Contaminarea se face mai rar şi pe cale respiratorie ( antraxul pulmonar sau boala scărmănătorilor de lână) .

Semnele clinice ale bolii

Nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularități privind durata şi gravitatea bolii. Astfel la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii mucosangvinolente sau hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree sangvinolentă, urinare cu sânge, cord accelerat , pocnitor, pulsul slab, filiform. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente. Cadavrele animalelor cu antrax se baloneză imediat , iar la nivelul cavităţilor naturale: nazale, bucală, anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul

Se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi pe aspectul cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.
Profilaxia
Cea mai importantă măsură în profilaxia antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC care a demonstrat o mare eficienţă profilactică, preîntâmpinând apariţia bolii la animalele vaccinate.

Aşadar, vaccinarea anticărbunoasă la bovine, ovine, caprine şi cabaline, este una dintre măsurile de prevenţie obligatorii în sezonul de primăvară.

Dr. Viorica Chiurciu, Medic veterinar, Doctor în științe medicale