În plin "combat" pe subiectul Roşia Montană, orice susţinere a unei alternative poate stârni un cor de huiduieli. Lucrurile care ne separă ca români par să fie mai multe decât cele care ne unesc. Cu toate acestea, vinul românesc se dovedeşte (a câta oară) că este un factor de coeziune. Am să mă explic.

Astă vară, la Vama Veche, două doamne, trecute de prima tinereţe, deplângeau efectul nefast asupra oraşelor lor (n-am să le numesc) prin venirea moldovenilor în valul industrializării din anii '70. O făceau cu voce tare, înşirând şabloanele cunoscute despre moldoveni, fără nuanţe, generalizând şi, evident, transferând toate atributele negative şi moldovenilor rămaşi acasă. Întâmplarea a făcut să am acelaşi drum cu doamnele respective până la o terasă din apropierea mării. O terasă cu "obiceiuri prietenoase". Se aşează doamnele. Apare soţul uneia dintre ele cu o sticlă brobonită de Frâncuşă. Frâncuşa de la Cotnari. Discuţia lor se calmează, cei trei se răcoresc cu vinul şi apă minerală (e drept, laolaltă...). Uşor revanşard, dar fără să fac vreo aluzie la discuţia anterioară îmi "retrag" una din sticlele de Tămâioasă Românească din frigider unde, prin practica unor "obiceiuri prietenoase" (mai sus sugerate), puteam găzdui gratuit nişte vin rece pentru orele calde. Tămâioasa Românească de la Casa de Vinuri Cotnari. Îndrăznesc să provoc vecinii de masă şi să-i întreb dacă nu vor să guste ceva nou din Moldova, "că văd că deja v-aţi împrietenit cu vinurile de acolo". Ei bine, satisfacţia, emoţia, provocate de acest vin, bineînţeles, a atras superlative, comentarii laudative la adresa moldovenilor. Am fost mulţumit. Fără a considera tabloul de mai sus ca o tabelă de marcaj, îndemn la atenţie. Cel puţin în ceea ce priveşte comorile din ţara noastră, din fiecare provincie istorică, incluzând şi oamenii de acolo, avem vederi deformate. E unul dintre motivele pentru care nu vedem adevăratele Roşii Montane, de ce nu le "exploatăm" şi, în consecinţă, de ce nu suntem mai bogaţi. Mai relaxaţi. Mai fericiţi. În replică, câţi ieşeni ştiu de Villa Vinea şi Liliac (din Ardeal), de Petro Vaselo (Banat), de Wine Princess (Crișana Maramureş), de Corcova şi Avincis (Oltenia) etc.?
Plecând de la această realitate, care azi nu e veselă, dar care poate fi modificată, am făcut şi fac tot ceea ce pot pentru a prezenta cât mai mulţi germeni ai binelui românesc. Munca de construcție a investitorilor e grea, complicată şi cu decont pe termen lung. Definirea "aurului" e o problemă pe care nici măcar nu o prea înţelegem. Dacă mai pui şi cât va mai dura ca toate acestea să intre în mentalul colectiv, pare că luminiţa de la capătul tunelului nu o vom vedea niciodată.
Cu toate acestea, eu cred că România se va regăsi pe sine. Evaziunea din portul Constanţa e de 4 miliarde de euro pe an. Roşia Montană! Legumele bio româneşti ar putea domina pieţele. Roşia Montană. Natura, oenoturismul. Roşia Montană.
Sunt oameni care nu mai aşteaptă rezolvări de la politicieni. Atât cât voi reuşi, vi-i voi face cunoscuţi. Acum, la un pahar cu... visuri, un vis mai vechi de al meu devenit realitate. Casa de Vinuri Cotnari. Şi, pentru că nici comesenii mei de la Vama Veche nu ştiau prea multe despre această nouă entitate, vă ofer câteva repere pentru a o putea plasa dvs. înşivă în dosarul "punct ochit, punct lovit", dar şi în registrul afectiv, acolo unde, poate, deocamdată, umblaţi mai rar.
Ţineţi minte: Tămâioasa Românească, Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin şi Feteasca Albă –toate seci! În Colocviu, cel puţin, pentru primele ediţii, Tămâioasa Românească a fost vedetă. Acum s-ar putea să urce rapid pe "prima treaptă a podiumului" şi Busuioaca de Bohotin. Dar astea sunt lucruri pe care specialiştii, entuziaştii şi ceva iubitori ai vinului le ştiu deja.
Noutatea de mare însemnătate pentru "căutătorii de comori" poate fi redeschiderea Castelului Vlădoianu, unde s-a construit o cramă nouă pentru vinuri... roşii! Pe lângă Busuioacă (rose) se vor vinifica, în premieră, 500 de tone de Fetească Neagră! (Printre rânduri, merită de reţinut că acest soi a avut cele mai bune rezultate la IWCB 2013 punctând pentru medalii, cu vinuri de Fetească Neagră din toate zonele viticole ale României).
Ei, da, daţi-mi voie ca, în acord cu titlul acestei rubrici, cunoscând locurile blânde şi pline de farmec ale Cotnarului, să visez la familii care vor "bate" dealurile, vor pescui, vor merge cu caii, cu bicicletele, vor mânca sănătos, vor culege struguri alături de viticultori, se vor închina şi, în final, vor închina un pahar de vin în cinstea ţării acesteia. O mare mână de aur.