Şefuuu’! Mai trăieşti bre?

Am atâta bucurie la inimă că nu ştiu cum să-ţi spui! Ie plină ochi, ca cum ar trebui să fie păharul de netimbrată. Mă bucur de nu mai poci de vestea de ne-o dete NeaTraian că găsi calea să scape de baroni. Ierea timpul! Noi, care-le n-am avut niciodată baroni, ne umplurăm de iei ca tiriştii de lăţei. Am avutără, păharnici, postelnici, vistiernici, spătari, pitari, chelari, bani, vornici, logofeţi, căminari, cămăraşi, stolnici, armaşi, serdari, comişi, cluceri, ispravnici, ce mai, uniune in diversitate! Dupe agomerările de iarnă crescură unul dupe altul, baronii, carele mai de carele: dă carton, dă asfalt, dă borduri, dă lapte şi corn, dă netimbrată, dă ţigări, dă cărămizi, dă pansele, dă giugele, dă momele, Ăl dă Sus mai ştie.

Ne redădu onoarea, mândria, otenticitatea şi demnitatea pe care le cam pierdurăm. Am ajuns să fim ce-am fost şi mai mult decât atâta! Se învârtoşează în mine amintirea leiilor de la Vaslui, Călugăreni, Plevna şi Smârdan, ca să nu mai zic că mi se întâfoieşte ismenili (să mă ierţi!) mai ceva decât la Mărăşeşti. Ce mai? Intrăm în rându’ lumii! Ţ’am scris că nu mai poci de fericire şi ca să te rog de-o trebuşoară, pe care mă gândi să i-o propui lu’ Preşedintele nost, să-l ajut în dihonia de-o stârnii că io am conștiinţă civică şi viu cu propuneri, nu ca alţii, numai cu cârteli. Adicătelea vreau să-i spui cum se poate boteza giudeţele ăstea noi de ni le croi. Nu’s de scord cu numili de voivodat ori cnezat? Ascultă cu sună: voivodatu’ lu Fluture, cnezatele lu’ Mazăre şi Falcă? Ai? Auz? Ca dracu’ vorba lu’ ecsu’ Mioriţii! Başca că ie amândouă pă slavoneşte şi dacă tot ie să facem o reformă radicală, cum ne ceru Preşu’ io zic să le zicem PĂHĂRNICII.

Acu’ de la descălecatu’ lu’Zamolcse şi până la încălecatu lu’ Traian (Preşu nu Imperatoru’!) ai noştrii mai mult cu păharul. Vrai ecsemple? N-ai mata spaţiu tipografic câte ecsemple am io aşa că nu mă provoca! Atunci de ce să nu avem păhărnicii, cu păharnici, şefi. Başca că la rumâni turnatu’i istoriceşte atestat din primul veac dupe Christos (alde Bastus), până în zilili noastre (alde Dom’Codruţ, de fu ministru). Doar azimutu’ se schimbă, de la Ţarigrad la Brucsel şi Vaşington, cu târcol prin Moscova, Berlin, Paris. Dupe mine, poa’ să fie Păhărnicia de Sud, Sud-Est, Nord şi ce puncturi cardinale mai ecsistează, da’ păhărnicie să-i spuie.

Acu’ să trecem la scopul al doilea al iepistolei mele. Se zvoneşte prin târg că cu noile păhărnicii (de’or fi opt, de’or fi şaispce), se cată şefi piste iele. Ăi mai brava români, get-beget coda vacii, carele să le conducă atât cât poc să mai ducă păharul la buze! Îi drept? Îi adevărat? Dacă-i pe aşa zic să aranjezi şi pintru mine un loc pă liste, mai în faţă de…Îţi aduc aminte otobiografia mea, că poate ai uitat-o. Îs din neam de păharnici, din veacu’vecilor. Şcoală: Şapte plus cinci la comasat (că cinci se făceau pă vremea mea!), mai ceva decât ministru trebilor din lăuntru. Facultatea vieţii: masterat atestat de cooperativa "&".

Meseriaş: de la două ocale de netimbrată prăfriptă în sus, la mizilic! Expert uie în ieconomia neagră, gri, bălană şi agricultură de supt-sistenţă. Ţân toate meseriile la deştu’ ăl mic, başca că am totdeauna la mine un briceag şi o sârmă pintru intervenţii de urgenţă, nu ca mecanicii ăia comunişti de puse dop la trin să nu sară de pe şine ministreasa. Îs ca oţelul! Maleabil şi ductil. Logo (on fel de prinţip dă viaţă, dacă nu ştii!): "capu’ plecat sabia nu-l smiteşte, adeneul nu-l priponeşte şi averea îi sporeşte". Muncitor ca tot românu’ învăţat de comunişti că munca l-a făcut pă om, da’ nici şezutu’ nu l-a omorât! Cinstit ca toţi urmaşii tracilor, ăi mai meseriaşi vecini a lu’ Herodot. Dacă vrei suplimenturi, dă o sârmă. Acu’ pe bune! Cum sună? Păhărnicia lu’Gheorghe! Ai? Dacă iasă, chelar te fac. Ori vrai să fi fişcal?

Gheorghe

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare