Intr-o frumoasă zi de toamnă, parcul din centrul comunei Vâlcelele din Bărăgan era plin de oameni, de grătare cu mici şi de formaţii artistice care se pregăteau pentru spectacol. Coşurile pline cu legume frumoase şi fructe erau însemnele recoltelor bogate.

De nouă ani, comuna Vâlcelele din judeţul Călăraşi este locul unde se adună fermierii din zonă pentru a sărbători „Zilele fermierului călărăşean”, o petrecere populară organizată după adunarea recoltelor. Ideea acestei sărbători a venit odată cu iniţierea grupului de producători agricoli, o cooperativă care a adus prosperitate în toată zona.

Cu ocazia zilelor fermierului călărăşean, în curtea şcolii proaspăt renovată s-a desfăşurat un campionat de fotbal. Gazda noastră, viceprimarul comunei Vâlcelele, Gabriel Oroianu ne-a povestit cu mândrie despre proiecte şi realizări.

“Şcoala din Vâlcelele este renovată din 2010, cu bani de la bugetul local. Avem şi un proiect pe Fondul de mediu pentru încălzire alternativă, prin care instalăm o centrală pe peleţi şi panouri solare. Cu această investiţie pentru şcoală vom reduce cheltuielile cu încălzirea şcolii cu 70%. Pe terenul de sport al şcolii se desfăşoară Cupa fermierului călărăşean la fotbal, a 9-a ediţie, cu echipe din comuna Mănăstirea, din Călăraşi, două echipe din Vâlcelele, o echipă a pompierilor. Se joacă aprig, ambiţios.”

Consorţiu agricol de succes

Chiar dacă ideea de cooperativă agricolă a fost compromisă la noi după 1989, prin conectarea la comunism, ea este o formă viabilă de organizare, aşa cum o dovedesc, de pildă, cooperativele agricole din Franţa, înfiinţate cu 80 de ani în urmă. Despre Consorţiul de Extensie şi Dezvoltare Rurală din Călăraşi ne-a vorbit Vasile Iliuţă, primarul comunei Vâlcelele şi iniţiatorul asocierii.

“Suntem organizaţi într-un grup de producători, înfiinţat în 2004. În 2009 am făcut documentele pentru această cooperativă a noastră şi avem avizul Ministerului Agriculturii. Tot în 2009 am depus un proiect la FEADR, pentru a accesa fonduri europene pe Măsura 142, adică să primim 5% din ceea ce producem şi comercializăm în comun. Fiecare dintre noi a avut diverse probleme, de la cumpărarea de input-uri până la valorificarea recoltei. De când suntem împreună, cumpărăm cantităţi mai mari la preţuri mai mici şi am obţinut preţuri mai mari la vânzarea produselor. Acest lucru s-a întors benefic la fiecare fermier din grup.

Din 2004 până în 2009 am câştigat experienţă. Din 2009 am început să vindem împreună, să împărţim câştigurile şi oamenii au încredere în organizarea noastră. Anual, în cadrul adunării generale se alege un preşedinte. Sunt onorat că am fost ales preşedinte, că oamenii au încredere în mine, dar am şi obligaţii. Trebuie să răspund în faţa grupului pentru banii pe care îi luăm din cotizaţii sau din fondurile europene, trebuie să dau raportul în faţa adunării. În 2011 am investit într-un siloz la Grădiştea. Dacă reuşesc să facem investiţii profitabile, rămân şi eu preşedinte. Dacă fermierii consideră că nu le mai reprezint interesele, îşi aleg alt preşedinte”, ne-a declarat Vasile Iliuţă.

“Preşedintele Vasile Iliuţă ne-a unit, consorţiul din care facem parte este un fel de cooperativă, în care ne ajutăm reciproc. Cumpărăm input-uri împreună,vindem produsele împreună, facem proiecte pe fonduri europene împreună. Input-urile se cumpără mult mai ieftin, totul se licitează. În consorţiu se adună recolta de la toţi fermierii, avem o cantitate foarte mare şi putem să negociem un preţ mai mare. Împreună reuşim”, ne-a spus Ion Radu Aurel, fermier din comuna Dragoş Vodă.

Un alt membru al grupului de producători este Constantin Bălăiean, zis Canadianul, din comuna Gălăţui, care, după ce a trăit şi muncit mulţi ani în Canada, s-a întors în Bărăgan, acolo unde s-a născut şi s-a apucat de agricultură. “Lucrăm cu consorţiul şi avem rezultate foarte bune. Pentru mine a fost important, pentru că am început de la zero această activitate, veneam din altă profesie. Tot ce am câştigat am împărţit cu oamenii cu care lucrez. Acum fac o fermă nouă, am deja câteva tractoare, am adus o combină din Canada, am mai multe utilaje. Eu am cetăţenie canadiană şi toţi prin sat îmi zic Nea Costel Canadianu’, aşa că mi-am trecut porecla în denumirea firmei. Fiind născut aici, pe Bărăgan, m-am întors acasă şi m-am apucat de agricultură. Problema numărul unu ar fi irigaţiile. Vedeţi ce secetă avem anul acesta! Apoi, o altă problemă ar fi ajutorul în realizarea proiectelor. Nu mi se pare corect să mi se spună că sunt prea bătrân pentru a accesa anumite fonduri. Eu fac ceva ca să las generaţiei care vine după mine. Trebuie să muncim şi, încet-încet, ne dezvoltăm”, ne-a zis Constantin Bălăiean.

Priorităţi - Bursa de cereale şi sistemul de irigaţii

De sărbătoarea fermierilor călărăşeni s-a inaugurat silozul construit la Grădiştea de Consorţiul de Extensie şi Dezvoltare Rurală. Au fost prezenţi premierul Emil Boc şi ministrul Agriculturii Valeriu Tabără.  “Consorţiul nostru a cumpărat un siloz la Grădiştea, am construit în parteneriat încă două silozuri, dintre care unul este cel inaugurat azi şi altul la Borcea, care va fi finalizat în 2012. Avem nevoie de capacitate de depozitare pentru tot grupul. Problema noastră acum este rezolvarea funcţionării Bursei de cereale, vitală pentru producătorii de cereale. Aceste lucruri care nu funcţionează ne aduc instabilitate, nu ne putem dezvolta ca orice cooperativă europeană.

Am vorbit cu ministrul Tabără despre reorganizarea ANIF, care este o agenţie a statului şi deţine monopol în irigaţii. Are mulţi angajaţi şi are control pe toate canalele dinspre Dunăre. Reprezintă un blocaj în sistem. România n-are exploataţii europene, ci pe model american. Ceauşescu a vrut exploataţii mari, ca în America. Dacă tot am preluat acest model, m-aş duce să văd ce fac americanii pentru sistemul lor de irigaţii, cum folosesc apa din subteran. Noi, în România, am dat o lege care spune că subsolul este al statului şi nu poate nimeni să se atingă de el. N-am putea să facem şi noi ca americanii, să avem aceeaşi tehnologie?”, întreabă preşedintele consorţiului Vasile Iliuţă.

Asocierea nu e recunoscută în Ghidul de finanţare

Consorţiul din Călăraşi are rezultate bune şi vrea să se extindă, dar accesarea fondurilor europene nu e posibilă dintr-o hibă birocratică. “Nu cred că noi putem să acoperim tot lanţul, de la producţie până la procesare şi vânzare. E prea complex. Noi facem jumătate din treabă şi e bine aşa, nu avem pregătirea necesară să facem tot. Aşa văd eu lucrurile. Trebuie însă ca fiecare segment să se organizeze, aşa cum facem noi în cooperativă. O problemă importantă este cea cu care ne-am confruntat în reglementările din Ghidul de finanţare. Ca să ne dezvoltăm ca grup de producători, am vrut să ne facem silozuri. Când am vrut să facem demersuri şi am depus dosarul, ni s-a spus că trebuie să facem dovada că avem pământ. Noi, ca grup, nu avem pământ, ci fiecare membru are terenuri agricole. A fost negociat greşit acest aspect. Liga producătorilor, care e membru în Comisia de monitorizare, a acceptat aceste condiţii şi ne-am trezit că noi, ca grup de producători, nu putem accesa fonduri pentru a ne construi un siloz. Vrem să dăm un semnal, pentru ca autorităţile să modifice Ghidul solicitantului în acest sens. Vrem să ne facem silozuri, dar şi centre de depozitare în mai multe zone din judeţ, pentru cereale şi îngrăşăminte”, arată Vasile Iliuţă.

La Floroaica, fermă de vaci după model american

După inaugurarea silozului am ajuns la ferma de vaci din satul Floroaica, finalizată în 2010. Ferma aparţine societăţii Ilya Agro şi are o capacitate de 1000 de capete, o sală de muls modernă şi sistem de colectare a dejecţiilor. Este o fermă construită după model american, cu adăposturi mari şi deschise. Totul a fost trecut în proiect de la bun început, inclusiv staţia de biogaz, care nu e încă finalizată. Gazdă ne-a fost aici Alexandru Iancu, administratorul fermei.

“Avem un proiect complex, în care s-au pus bazele unei ferme de vaci, cu o capacitate de 1000 de capete. Este o investiţie complexă, cu două grajduri, o sală de muls şi o instalaţie pentru managementul dejecţiilor. Am realizat proiectul cu ajutorul firmelor Rota Guido şi GEA Farm Technologies România. Managementul dejecţiilor a fost gândit de la bun început. De fapt, a doua etapă a proiectului este staţia de biogaz. Toate dejecţiile de la ferma de vaci şi de la ferma de porci pe care o avem vor ajunge la staţia de biogaz, din care vom avea energie electrică, iar ce rămâne va ajunge ca îngrăşământ pe câmp. Din calculele noastre, în 5-6 ani trebuie să amortizăm investiţia. Pentru toată ferma, pe tură, avem 7 oameni. Costurile pentru producerea unui litru de lapte sunt foarte mari şi, dacă nu valorificăm totul la maximum, nu reuşim să avem beneficii. Costurile la cereale au crescut, costurile la biomasă au crescut şi ele. Nu puteam să facem o astfel de investiţie fără un contract foarte clar cu o mare firmă de produse lactate, pentru că în fiecare lună trebuie să plătim ratele la bancă”, povesteşte Alexandru Iancu.

“Ne-a plăcut de la început pasiunea lui Alexandru Iancu, ne-a impresionat determinarea şi entuziasmul în realizarea acestui proiect”, ne-a spus Claudia Cădar, director comercial Rota Guido.

Tiberiu Toth, director general GEA Farm Technologies România, consideră ferma ca fiind un model pentru orice fermier. “Am adus aici, la sala de muls, tehnologia cea mai avansată din momentul 2010, momentul când s-a terminat proiectul. Avem aici un rotor cu 32 de locuri, unul dintre puţinele existente în România, ceea ce aduce un grad mare de automatizare a procesului de muls. Dintre dotările sălii de muls mai menţionez paharul de mulgere inteligent, care are căi separate pentru mameloane. Laptele se duce pe căi separate, nu se mai poate infecta tot, dacă unul dintre mameloane are mastită. Este o investiţie mare. Mulţi merg pe minimă rezistenţă, nu-i interesează decât să producă lapte repede. Nu se gândesc la faptul că o tehnologie ieftină înseamnă cheltuieli suplimentare în viitorul apropiat”, a punctat Tiberiu Toth.

DANA MEDAR