recolte - REVISTA FERMIERULUI

Fermierii români atrag atenția, într-o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis și premierului Nicolae Ciucă, că, în contextul regional și european actual extrem de tensionat și de complicat pentru toate domeniile, au nevoie de stabilitate și de predictibilitate.

„Avem nevoie ca agricultura să poată continua să fie un furnizor credibil de securitate alimentară, devenită dimensiune esențială a securității! Din acest motiv, ne exprimăm încrederea că coaliția de guvernare și noul deținător al portofoliului Agriculturii își vor asuma politic continuarea proiectelor începute de fostul ministru Adrian Chesnoiu, pe care le considerăm de importanță vitală pentru lanțul valoric agricol și, în general, pentru economia românească, fie că vorbim despre renegocierea PNRR-ului în vederea introducerii investițiilor în sistemul național de irigații, de definitivarea planului strategic pentru Politica Agricolă Comună (PAC), de reglementarea legii salarizării în agricultură și sectoare conexe, de soluții pentru gestionarea durabilă a riscurilor agricole etc. Subliniem încă o dată că proximitatea față de zona de conflict (cu toate efectele asociate, de la presiunea exercitată asupra prețurilor și tarifelor și până la perturbări în aprovizionarea cu combustibil), seceta severă și lipsa sistemelor de irigații, infrastructura rutieră și feroviară deficitare, constituie provocări majore pentru producătorii agricoli, asupra cărora decidenții politici ar trebui să se aplece cu prioritate”, se arată în scrisoarea deschisă a Asociației Producătorilor de Porumb din România, semnată de președintele APPR – Nicolae Sitaru.

Totodată, în opinia fermierilor, trebuie intensificat dialogul cu Comisia Europeană pentru lămurirea și finalizarea opțiunilor de politici și instrumente de sprijin pentru perioada de programare 2023-2027 ale României, pentru că orice tergiversare poate avea consecințe grave în alocarea bugetului PAC. „Sperăm că vom putea contribui la forma finală a PNS ca parteneri ai MADR în cadrul grupelor de dialog civil. Avem nevoie de voință și de coerență politică, de un calendar ferm, cu obiective clare și responsabili delegați. Avem nevoie de opțiuni înțelepte, care să asigure continuitate și stabilitate și să ducă la rezolvarea problemelor grave cu care se confruntă sectorul agricol românesc”, a conchis Nicolae Sitaru.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Seceta pedologică severă din iarnă și primăvară a afectat culturile agricole din țara noastră, în unele județe fermierii înregistrând pagube însemnate. Suprafețele cu culturi agricole sunt afectate în proporție de peste 20%. Într-o adresă trimisă Ministerului Agrculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în care solicită despăgubirea fermierilor, Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) exemplifică situația gravă cu județul Vrancea, care la începutul acestei săptămâni centralizase procese verbale pentru circa 16.000 ha, constatând-se un grad de dăunare între 40-80%.

APPR insistă să fie admise în continuare înștiințări în județele afectate, deoarece „tocmai dincolo de data de 15 mai se manifestă cel mai mult efectele secetei”. Potrivit ANM, seceta instalată deja în unele zone din Moldova, Dobrogea și Muntenia, alături de lipsa precipitațiilor în perioada următoare, vor crea probleme serioase nu doar la culturile înființate în toamnă, ci și la cele de primăvară.

„Îl rugăm pe ministrul Agriculturii să aibă în vedere cu prioritate identificarea resurselor bugetare pentru plata despăgubirilor aferente suprafețelor afectate, având în vedere concentrarea lor într-un areal limitat. În plus, fermierii români, prin vocea Alianței pentru Agricultură și Cooperare, au solicitat continuu autorităților și s-au implicat activ, începând cu 2020, an care a stat sub spectrul unei secete fără precedent, în crearea unui instrument complex pentru asigurarea sustenabilă a riscurilor majore cu care se confruntă agricultura prin mutualizarea acestor riscuri – iar acum, în absența unui astfel de instrument, autoritățile au datoria morală să identifice soluții care să dea fermierilor afectați de calamitate posibilitatea de a-și recupera pierderile pentru a putea relua procesul de producție. Totodată, reiterăm disponibilitatea membrilor APPR de a participa la consultări în grupul de lucru constituit în cadrul MADR pentru identificarea cu celeritate a variantelor adecvate pentru gestionarea complexă și durabilă a riscurilor din ce în ce mai mari cu care se confruntă sectorul agricol românesc”, transmite președintele APPR, Nicolae Sitaru.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

O vizită în câmpul marilor fermieri este o experiență interesantă, atât pentru reporteri, dar mai ales pentru cei către care aceștia, adică noi, transmit cele mai interesante fragmente din experiența pe care gazda și-o mărturisește. L-am vizitat pe Gheorghe Nițu, acel fermier, doctor agronom, pentru care agricultura nu este loterie. Riscurile sunt calculate și prevăzute. Tot pe post de gazdă a fost, alături de domnul Nițu, și Gheorghe Dumitrescu, șeful fermei de la exploatația Mihăilești și Valea Plopilor, unde am poposit.

DSC05445

Momentul vizitei a fost spre sfârșitul toamnei anului trecut, atunci am mers și am văzut două culturi, pe cea de grâu și pe cea de rapiță. Gheorghe Nițu ne-a explicat condițiile climatice de până la momentul întâlnirii noastre: „Am avut o toamnă lipsită de precipitații începând cu luna iulie și am întârziat, de altfel în ultimii ani, pe baza schimbărilor condițiilor climatice, am împins perioadele de însămânțare cu mai mult în afara epocii optime de acolo, după carte, stricto-sensu, cum am învățat noi la facultate. De pildă, rapița, care trebuia să o punem la sfârșitul lunii august, ne-am dus cu ea aproape de începutul lunii octombrie. În dorința și speranța că vin precipitații. La grâu, la fel, ne-am întins. Ne-am dus cu el după 20 octombrie. Totuși, după aceea, au venit două ploi «agronomice», cum îmi place mie să le spun, ploi sănătoase, cu mai multe cifre, respectiv peste 40, 50 de litri, și ne-au ajutat, pe fondul lucrărilor solului pe care le-am făcut la timp, dar degeaba, dacă nu avea mobilitate, era o problemă cu răsărirea”. Zice că împingând timpul de semănat mai târziu a scăpat și de afide.

DSC05436

 

Grâul, printre cifre

 

Locul unde am stat de vorbă era același în care am mai vorbit și în primăvara anului trecut, doar că era o cultură de rapiță, samulastra pe care o vedeam stând și ea mărturie. Sola despre care vorbim are 45 de hectare și anul acesta a fost semănată cu grâu din soiul Ingenio. Iată cum ne descrie modul de lucru domnul Gheorghe Dumitrescu: „Imediat după recoltarea rapiței, am făcut o lucrare de dezmiriștire a solului,  am scarificat și am așteptat să vină o sfântă de ploaie. Ploaia ne-a ocolit și nu a venit, și nu a venit, și atunci am fost nevoiți să mai forțăm cu o lucrare, de fapt, am fertilizat după prima lucrare de discuire, de după scarificat, am dat 200 de kilograme de complexe 18-48-0, am mai făcut o lucrare și încă o lucrare, deci anul acesta, practic din cauza secetei, care s-a extins, am fost nevoiți să mai facem o lucrare de pregătire a solului. Solul s-a mărunțit în condiții destul de bune, aș spune, nu sută la sută mulțumitor, dar în jur de 90%. Am semănat chiar pe 1 octombrie și am avut noroc că pe 10, 11 octombrie a venit o sfântă de ploaie, bună, în jur de 40 de litri. După cum se vede, grâul arată foarte bine, de mâine o să facem o lucrare de erbicidare, pentru că am stat să răsară cât mai multă buruiană să nu prindem doar samulastra, pentru ca eficacitatea lucrării pe care o facem să crească”.

Dr. ing. Gheorghe Nițu a precizat și ce fel de erbicide folosește: „Lucrăm cu tritosulfuron – adică Biathlon, denumire comercială – cu 714 gr/kg și florasulam 54 de gr/kg, am folosit de vreo doi-trei ani acest erbicid și e minunat, merge și la temperaturi mai joase și curăță bine plantele, lăsându-le libere de buruieni”.

Domnul Dumitrescu a mai precizat că semănatul s-a întins până spre 27 octombrie 2021, având și o perioadă de trei zile de pauză din cauza ploii de care a amintit. Zice că în afară de fertilizarea făcută odată cu semănatul va urma și o fertilizare după erbicidarea amintită, preconizând 50 kg de substanță activă de azot la hectar, pentru ca la intrarea în iarnă să aibă 80, 90 kg de substanță activă azot, pentru a acoperi trei sferturi din cantitatea necesară. De altfel, despre nutriție Gheorghe Nițu spune că „vom urma graficul nostru din ultimii ani, pe fenofaze, păstrând acele proporții în funcție de cartarea agrochimică și având în vedere producțiile programate și randamentele pe care ni le-am propus la hectar, ținând în mână cheltuielile, costurile de producție”.

Spune domnul Dumitrescu că pentru a avea o bună rezistență peste iarnă, „grâul trebuie să fie înfrățit, să aibă patru-cinci frați, să acopere practic terenul; să aibă până la șapte, zece centimetri”. Oricum el nu prea se mai teme de iarnă, pentru că nu prea mai sunt ierni grele, „adică cu geruri năprasnice, iar ca să-l afecteze greu ar trebui un ger de -18, -20°, care să țină o săptămână, că dacă vine într-o noapte, chiar nu este nicio problemă, chiar dacă nu este acoperit de zăpadă. Și să știți că nici rapița, am avut într-o iarnă -18°, într-o singură noapte, nu a avut probleme. Hibrizii de rapiță făcuți în ultimul timp sunt mult mai rezistenți la ger”.

DSC05462

 

Prețuri și nesiguranță în aprovizionare

Spunea la un moment dat domnul Nițu că încearcă să țină în frâu costurile pentru că au cam scăpat de sub control. S-au bucurat fermierii că au avut prețuri bune la producția de anul trecut, dar se pare că pentru prea puțină vreme, pentru că problema actuală este cea a prețurilor la inputuri. „Îngrășămintele au crescut cu 400%. A fost ceva neprevăzut și nu știm unde se vor opri. Nu știm dacă vom mai găsi îngrășăminte. Eu, datorită experienței, mi-am pus bugetul la bătaie și am făcut rost pentru întregul an agricol, dar tot cu 300%, cu 350%, m-am apropiat de 400%”. Este de părere că statul ar trebui să repună în funcțiune combinatele chimice pe care le-a avut, pentru că se teme că altfel nu o să mai avem nici producțiile actuale și că ne vom întoarce la epoca când socoteam „sacii în căruță, nu tonele în camioane”.

 

Piața nu stimulează calitatea

 

Gheorghe Nițu este printre cei care folosește încă soiuri românești, cei mai mulți renunțând la acestea. Zice că la început folosea soiuri românești trei sferturi din cultură, dar că acum a redus la jumătate ca urmare a presiunii pe care piața a pus-o: „Calitatea soiurilor românești, nu o au cele străine. Acelea de afară se îndreaptă mai ales către furaj, nu au calitățile de panificație ale celor românești, dar prețul de valorificare a lor nu acoperă diferența de producție în favoarea celor de afară”, afirmă Gheorghe Nițu. Nici soiurile din import nu le-a ales la întâmplare, „cele mai apropiate de spațiul geografic al nostru, după experiențe minuțioase, făcute pe suprafețe mai mici, apoi mai mari, an de an, și-au făcut loc la noi Ingenio – care a dat producții constante începând de la șapte tone jumate la nouă tone – Avenue, Apilco, Alcantara și altele, soiuri care s-au adaptat condițiilor noastre. Nu luăm un soi pentru că ne-a spus cineva de el, îl testăm întâi în condițiile noastre”.

Legat de soiurile românești pe care le apreciază încă foarte mult, Gheorghe Dumitrescu a ținut să aducă totuși o critică: „Rezistența la boli e cam scăzută. Nu s-a lucrat în ultimii ani pe creșterea rezistenței la boli. Primăvara, dacă e mai ploioasă, pe lângă banii pe care trebuie să-i dai pe tratament, nici nu poți să-l dai la momentul oportun; dacă ai pierdut o săptămână, zece zile și nu ai putut să intri, deja ți-a mâncat o parte din bucătăria plantei și deja producția ți-a fost diminuată. Am avut în 2021 o diminuare a producției de cel puțin 20% la soiurile românești, din cauza rezistenței reduse la boli. Faptul că am redus de la 70% la 50% prezența soiurilor românești, putem să ajungem și la 10%, este în detrimentul nostru ca țară, dar noi avem nevoie să fim rentabili, dacă pun soiuri românești și țin steagul sus că sunt patriot, dar sunt patriot cu buzunarele goale și ăla care nu e patriot are buzunarele pline…”. Este o dovadă că economia de piață, nereglementată în vreun fel, nu va promova calitatea, ci cantitatea și prețul cel mai mic. Așa se întâmplă în orice domeniu de activitate. Iar interlocutorii noștri sunt pe lângă niște profesioniști pasionați și niște oameni de afaceri care înțeleg, după cum se vede, foarte bine mecanismele economiei de piață.

Gheorghe Nițu continuă să ne atragă atenția asupra unei greșeli pe care mulți fermierii, luați de valul performanței, o fac. „Cine face 8 tone și le face-n pagubă nu e în regulă. Eu am întâlnit foarte mulți fermieri, nu cu declarații de câmp, la unul chiar am găsit că a livrat producția respectivă, dar e dator. Trebuie să ținem cont de o fișă tehnologică ajustată economic, trebuie să gândim economic. Pe noi nu ne ajută nimeni, nu putem să ne împrumutăm la bănci, că banca zice stop. Deci, noi trebuie să ne gândim foarte atent, fac cinci tone și le fac economii sau fac șapte și mă împrumut? Împrumutul ăsta, ce cotă are din valoarea patrimoniului, din valoarea producției mele? Noi, în general, avem o cotă de îndatorare de 10, 15, 20 %. Mereu gândim că rentabilitatea în agricultură nu e mare”. Evident că oricine se gândește la stilul de lucru al lui Dimitrie Muscă, de la Arad, care investește foarte mult pe hectar, obținând, evident, rezultate mereu spectaculoase, de aceea a ținut și el să adauge: „Iar ca Muscă, cine are... cine are în Europa ca doctorul Muscă? Doctorul Muscă trebuie clonat. Dacă ar fi ca Muscă 20 % ar înnebuni Europa. Și nu-l ascultă..., s-a dus ministrul ăsta, Oros – bine c-a plecat, trebuia să-l plătim, să-l premiem –, n-a înțeles nimic de la el. Să dormi doi ani de zile! Să nu faci nimic! Ce a rămas în urma lui? Praf și pulbere!”.

DSC05461

 

„Nu găsim zilieri aproape deloc”

 

O problemă pe care o cunoaștem ca fiind foarte răspândită îi afectează și pe ei, poate chiar mai intens, este vorba de lipsa forței de muncă. „Situația este foarte grea, mai ales că noi ne aflăm la 25 de kilometri de București, unde toată lumea pleacă. Merg la București cu o plasă și un buchet de flori, se duc și vând, și se întorc acasă cu 50, 70, 80, 100 de lei. Noi nu găsim zilieri aproape deloc, foarte rar dacă găsești. Dar dacă te duci dimineață la cârciumă, găsești aceiași oameni în fiecare zi. Deci asta este cea mai mare problemă a agriculturii. Norocul nostru este dezvoltarea mașinilor și utilajelor care înlocuiesc forța de muncă umană. Îmi aduc aminte, când m-am angajat eu, această întreprindere avea 1.000 de zilieri, că aveam ferme de legume, ferme de pomi, ferme de semințe de legume..., era  o nebunie, căram cu toții din toate comunele astea cu mașinile. Acum, dacă ai nevoie de doi zilieri, abia îi găsești, te rogi de ăla, «ia-l bă pe unchi-tu ăla», «bă, cam bea», «nu-i dai să bea diseară și mâine dimineață îl aduci, să îmi rezolv și eu treaba», numai așa ne chinuim”, ne explică Dumitrescu, iar Nițu adaugă: „Hai să fim atenți cu aceste ajutoare sociale – avem foarte mulți care trebuie să gândească, dar trebuie să și aplice –, să le dăm celui sărac, care are o problemă reală, nu știu care, poate de tip locomotor, adică celui care-i potrivit, nu să aruncăm cu banii pe fereastră, ca ajutor, ajutor, ajutor, dacă el poate să lucreze, dărâmă munții cu pumnul și nu e bun să lucreze unde trebuie, în legumicultură, în pomicultură, în cultura vegetală – chiar dacă s-a mecanizat destul de mult, mai e nevoie de ei. Păi, dacă noi venim și îi dăm «ajutor» cât ar câștiga el pe câmp, de fapt noi îi dăm sticla de bere în mână, să «îmbrace» bufetele, să stea toată ziua, să se clatine acolo, îl șubrezim și cu sănătatea și nu facem altceva decât... frână”.

DSC05590

 

De rapiță, aproape mulțumit

 

Despre rapiță, directorul Agrozootehnica Mihăilești este foarte mulțumit. Mulțumit de munca inginerului Cătălin Matei, șeful fermei unde am mers să vedem această cultură. La început nu au fost îndeplinite chiar toate condițiile pentru ca toată lumea să fie mulțumită, pentru că au lipsit acele precipitații care ar fi pregătit o răsărire foarte bună, dar nu se poate spune că păreau chiar nemulțumiți. „Rapița arată cam cum trebuie. Cum spune cartea că ar trebui să arate, să intre în anotimpul iarnă cu planta bine dezvoltată, cu o densitate bună de 35 - 45 de plante, așa scrie cartea. Noi avem aici în jur de 35 de plante, sigur, cu un stadiu de dezvoltare nu chiar perfect, neuniform, așa, din cauza lipsei precipitațiilor la vreme. Cu un diametru al tulpinii, cum să cere, aproape de un centimetru, cu un sistem radicular bine dezvoltat. Asta spune că s-au făcut lucrările la timp. Dacă venea și apa..., dar, oricum, a venit ce trebuie. Este înființată după o cultură de grâu pe care dumneavoastră ați văzut-o anul trecut, care a dat aproape de 8 tone de grâu, cu soiul Glosa. Acum avem hibridul Pioneer pe care l-a cultivat domnul inginer anul trecut și a avut succes. A avut peste patru tone, 4200 kg/ha”, arată Gheorghe Nițu.

Inginerul Cătălin Matei vine să adauge niște detalii tehnice legate de această cultură de rapiță, provenită tot de la Corteva, de la Pioneer, un hibrid numit PT298/Agile, pe care-l apreciază pentru rezistența la scuturare – cea mai importantă caracteristică –, productivitate, rezistență la principalele boli, la phoma, la sclerotinia. „Noi, imediat după recoltatul grâului, am venit cu un disc mare, am executat lucrarea de dezmiriștit, imediat cum ne-a permis terenul, pentru că în  perioada aia a fost un pic de umiditate peste ce ne trebuia. Câteva zile, în mod normal, imediat, în spatele combinei trebuie să lucrăm. Apoi am avut lucrarea de scarificat și o trecere cu teradiscul. Deci trei lucruri, mari și late. Două superficiale și una de scarificare.” Zice că patul germinativ trebuie făcut bine, dar nu foarte tare mărunțit, pentru că o eventuală ploaie puternică poate forma o crustă care va împiedica planta să răsară. Cică trebuie un pat puțin mai bine pregătit decât la grâu.

De semănat, au terminat pe data de 3 septembrie 2021, iar semănatul a durat vreo 3-4 zile. Îngrășămintele, le-a administrat înainte de semănat, 250 kg la hectar, iar cu câteva zile înainte de discuția noastră, i-a administrat nitrocalcar, pentru corectarea acidității, și urmează să dea și un fungicid, un tebuconazol, pentru că, spune el „în primăvară, când revine în vegetație trebuie să aibă, fix în momentul acela, substanțele de care are nevoie să poată pleca, le mai completăm și cu niște tratamente foliare, deja i-am dat unul, și urmează și în primăvară, cel puțin două”.

Este foarte interesantă replica pe care a avut-o domnul dr. ing. Gheorghe Nițu atunci când i-am lăudat colaboratorii: „Au experiență, stau cu cartea în mână, citesc în fiecare zi, de altfel, ca și mine. Deviza mea este așa, să fim studenți în fiecare zi. Atunci ținem pasul cu ce trebuie”.

DSC05719

 

Mai puține lucrări, mai multă eficiență

 

Solul poate fi adus la o calitate bună în timp. La efortul și grija investite cu răbdare, el îți răspunde pe măsură. Dar cum faci asta? De aceea este interesant de știut ce fel de abordare au în lucrarea solului. Domnul Nițu ne asigură că este adeptul tehnologiei no-tillage. „Eu, cu școala asta pe care am făcut-o în America, mi-am fixat, încă din anii ‘75, că solul se lucrează altfel. Pe verticală și nu pe orizontală, cum eram obișnuiți și cum învățasem, și am trecut, treptat, când am avut posibilitate să cumpăr și tehnică bună, cu tractoare pe șenile – încă de acum 14-15 ani – și am trecut la acest tip de abordare, cu scarificare și cu lucrări cât se poate de puține pentru a păstra apa, să nu scoatem organismele, se cunosc avantajele și dezavantajele. Sunt în favoarea și în avantajul fermierului, încorporează materie organică, se creează un mulci, sunt foarte multe avantaje. Consumul de carburanți la nivel de 45 - 55 de litri pe hectar, noi mergem pe 55 – 60, dar tendința noastră este să ajungem la 45 de litri pe hectar. Știm cu toții ce prețuri or să atingă și ne dăm seama ce trebuie să facem, mai multe lucrări la o singură trecere.”

Invocă experiența americanilor, pe care îi consideră cei mai buni agricultori, pentru că practică acest tip de agricultură de foarte mulți ani, cu succes. Nu este radical, înțelege că trebuie să te adaptezi situațiilor, „sigur, depinde de sol, zero lucrări se pot face pe un anumit tip de sol. Nu se poate face un șablon pe care să-l aplici peste tot, însă cei care au avut succes, cu randamente și cu o agricultură economică, au practicat această agricultură, cu minimum de lucrări, cu tractoare de mare capacitate, care lucrează în profunzime, la 50-60 de centimetri, mărind spațiul de nutriție al plantelor, ca să-și atingă randamentul și potențialul biologic al amelioratorilor obținut prin cercetare. Că atunci e un agronom satisfăcut, când reușește să obțină ce spune cartea, ceea ce a spus geneticianul,  amelioratorul. Să obțină randamentul maxim al plantei”. Recunosc și el, și colegul său, inginerul Cătălin Matei, că potențialul acesta maxim se poate obține doar în condiții ideale de precipitații, temperatură și aport de substanțe nutritive, fără boli sau dăunători, dar că trebuie tot timpul să ai ca obiectiv atingerea potențialului maxim, să cauți calea cea mai bună, să vezi dacă ai făcut vreo greșeală, pentru a nu o repeta. Cât despre apă, insistă că avem nevoie de ea, să dăm potență celorlalți factori. Dar că sunt posibilități pe care trebuie să le folosim, să găsim acele soluții posibile de a iriga, puțuri, foraje, salba de lacuri și hidrografia bogată, de care consideră că nu ducem lipsă.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

În condițiile viitoarelor strategii ale Uniunii Europene - Pactul Verde European, De la fermă la consumator - agricultura din România va fi supusă multor provocări. Companiile producătoare de sămânță, de produse pentru protecția plantelor, de îngrășăminte cercetează și creează produse care să fie în concordanță cu prevederile legislative viitoare. De pildă, Corteva Agriscience va lansa produse care vor ajuta planta să fixeze azotul din atmosferă. Despre provocări, despre noutăți tehnice și tehnologice am vorbit cu Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Maria Cîrjă este un expert în domeniul agricol cu peste 20 de ani experiență în domeniu, un doctorat în Protectia Plantelor și o activitate îndelungată în domeniul tehnic și marketing.  

IMG 5746

Reporter: Suntem la început de an, unul în care sperăm să scăpăm de pandemia care ne-a afectat pe toți, într-un fel sau altul...

Maria Cîrjă: În opinia mea, pandemia nu prea a afectat agricultura. Noi ne-am desfăşurat activitatea ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic din acest punct de vedere al sănătăţii publice. Toţi avem nevoie de hrană, iar fermierii îşi desfăşoară activitatea în aer liber, ceea ce de data aceasta i-a ajutat, chiar dacă uneori agricultura, desfăşurându-se în aer liber, suferă foarte mult din cauza condiţiilor meteorologice. Şi noi ştim foarte bine că ce nu ne ajută, cel puţin în ultimii ani agricoli din România, este seceta.

Reporter: Aşa este. Schimbările climatice despre care tot vorbim. Iată, doar zilele trecute au fost 15°C, după aceea, la interval de 24-48 ore s-a ajuns cu temperatura la minus 2°C şi minus 5°C, lucru care afectează plantele, având în vedere diferenţa aceasta mare de temperatură.

Maria Cîrjă: Cu siguranţă culturile de toamnă sunt afectate de aceste oscilaţii de temperatură, planta reacţionează la temperaturile mai ridicate crezând că gata, s-a sfârşit perioada de repaus şi începe vegetaţia, după care ne putem aştepta la un îngheţ şi atunci putem spune că se pot compromite. Dar nu doar culturile de câmp, cerealele şi rapiţa sunt afectate de aceste oscilaţii de temperatură, ci mai mult decât ele sunt culturile perene, cum ar fi livezile, viile, unde astfel de oscilaţii – deja se primesc avertizări – au început să dăuneze. Deci plantele încep să înmugurească şi…

 

Verben, „Noul Star” pentru T1

 

Reporter: Şi nu e bine pentru producţia acestui an. Într-adevăr, anul a început cu provocări, pe de o parte temperaturile, pe de alta lipsa apei. Producătorii de produse pentru sănătatea plantelor, eu aşa le numesc având în vedere că produsele de protecţie a plantelor sunt medicamentele care asigură sănătatea plantei, deci producătorii vin mereu în întâmpinarea agricultorilor. Care sunt noutăţile anului 2022 din partea companiei Corteva Agriscience?

Maria Cîrjă: În ceea ce priveşte produsele pentru sănătatea plantelor, pentru protecţia culturilor cum le mai spunem noi, România este una dintre ţările – conform ultimelor informaţii – care consumă cea mai mică cantitate de produse de protecţie a plantelor, ceea ce înseamnă că, dacă ne gândim la efectul lor asupra mediului înconjurător, putem spune că în cazul României nu poate fi vorba despre o poluare, în aceste condiţii. Dar asta nu înseamnă că plantele de cultură sau culturile de cereale, culturile perene nu au nevoie să le menţinem sănătatea, să combatem bolile în primul rând, să combatem dăunătorii care devin din ce în ce mai agresivi, din exact motivele expuse se interzic foarte multe insecticide şi fermierii nu mai au soluţii ca să combată dăunătorii; buruienile din diferite culturi la fel fac probleme foarte mari sau dăunează producţiilor estimate, şi atunci este nevoie de produse pentru sănătatea lor. Corteva vine în fiecare an, sau ne-am dori în acest domeniu să venim în fiecare an cu produse noi. Este foarte greu să dezvolţi o moleculă, s-o descoperi, s-o dezvolţi şi să o înregistrezi în Europa. Înregistrarea unei molecule noi în Europa poate să dureze şi 7-8 ani, după care poţi s-o pui la dispoziţie în ţările Uniunii Europene. În acest an lansăm pentru cultura de cereale un fungicid pentru combaterea bolilor de colet şi foliare, performant, îi spunem noi „Noul Star” pentru tratamentul numărul 1, mai exact este vorba de Verben. Fungicidul Verben conţine două substanţe active care fac un parteneriat foarte bun, mai ales pentru combaterea bolilor la primul tratament, boli ca făinarea, care este una dintre cele mai agresive boli la grâu şi în general la toate cerealele, şi care, dacă nu este combătută, poate să reducă producţiile semnificativ. Bineînţeles că Verben, pe lângă făinare, combate septorioze, combate sfâşierea frunzelor, ruginii, poate fi aplicat şi ca al treilea tratament şi pentru bolile spicului, în special Fusarium. Deci, din acest an avem în portofoliu un nou fungicid pentru cereale, care este deja pe piaţă şi fermierii au început să-l achiziţioneze.

Reporter: Ați spus că se aplică în T1...

Maria Cîrjă: Exact, imediat ce temperatura permite, mai precis când în aer avem între 7 și 10°C, atunci ştim foarte bine că se dezvoltă făinarea, fermierii ştiu acest lucru, fac primul tratament care este cel mai important pentru protejarea grâului, vorbesc mai mult despre grâu pentru că el ocupă cea mai mare suprafaţă. Se poate amesteca cu orice produs de protecţia plantelor, aici nu vorbim doar de fungicide, dacă e nevoie, el merge de sine stătător, dar se poate amesteca cu erbicide, cu stimulatori de creştere, cu insecticide.

Reporter: Pentru perioada imediat următoare, pentru primăvară, aveţi şi produsele tradiţionale. Aveți vreun pachet special pentru fermieri?

Maria Cîrjă: Pachetele pe care noi le-am lansat acum doi ani, deci e al treilea sezon, când deja fermierii s-au obişnuit cu seminţe şi produse de protecţie a plantelor, cei mai importanţi hibrizi de porumb din gama AquaMax se vând împreună cu cele mai performante erbicide postemergente, este vorba de Principal Plus, de Arigo, Mustang, care se vând cu hibrizii de porumb. De asemenea, hibrizii de floarea-soarelui se vând împreună cu erbicidul Express, pentru a evita utilizarea altor erbicide pe bază de tribenuron-metil care nu sunt înregistrate pentru hibrizii de floarea-soarelui cu această genă Express, şi care pot să dăuneze, pot să dea fenomene de fitotoxicitate, iar floarea-soarelui să producă mai puţin decât este potenţialul genetic al hibridului.

interviu 224 jean ionescu 2

 

Instinct, stabilizator de azot care se utilizează în culturile de cereale, rapiță și porumb, pentru o productivitate mai mare și pierderi mai mici de azot

 

Reporter: Corteva are în țara noastră o experienţă de zeci de ani...

Maria Cîrjă: Începuturile cercetării în România au avut la bază hibrizi Pioneer. Henry Wallace a fost primul cercetător care a creat primii hibrizi de porumb în lume. Corteva are în România cea mai mare staţiune de cercetare la Afumaţi. Foarte mulţi dintre hibrzii care se comercializează în România sunt creaţi în România de către amelioratorii noştri şi sunt aclimatizaţi, adaptaţi pentru microzonele de cultură din ţara noastră. Deci sunt testaţi până la nivel de sub-regiune, bineînţeles fiecare maturitate pe zona ei. După care intră la comercializare, iar sămânţa pe care noi o punem la dispoziţie, 95% din sămânţa de porumb care se vinde în România este produsă în România de către fermieri români. Deci ferme producătoare de sămânţă, pe care toată lumea le cunoaşte, din sud-estul României până la Neamţ produc sămânţă pentru Pioneer. Şi pot să spun că produc sămânţă de cea mai bună calitate.

Reporter: Am discutat câte ceva despre reducerea utilizării produselor de protecţie a plantelor. Tot strategiile viitoare ale UE prevăd reducerea cu 50% a utilizării îngrăşămintelor...

Maria Cîrjă: Nu este o bucurie pentru fermieri să li se impună o anumită cantitate de azot. Știm cu toţii că azotul este cea mai importantă hrană pentru plante, şi atunci chiar dacă uneori din punct de vedere financiar nu puteam să cumpărăm sau să aplicăm cantitatea de azot de care are nevoie cultura respectivă şi o înjumătăţeam, acum suntem nevoiţi să o reducem mai mult de jumătate, din cauza acestei noi legislaţii europene. Prin urmare, limitarea cantităţii de azot la 170 kg de substanţă activă pe hectar ne-a făcut pe noi, dar şi pe fermieri, să ne gândim la alte soluţii care ne-ar ajuta să suplinească această lipsă de azot sau să o menţinem pe cea pe care o aplicăm la dispoziţia plantelor cât mai mult timp. Pentru că azotul se levigă foarte uşor, de fapt acesta a fost şi motivul pentru care se limitează cantitatea aplicată pentru a reduce cantităţile de nitriţi şi nitraţi din pânza freatică. Şi atunci ce putem face ca azotul aplicat să nu fie spălat şi să-l menţinem la nivelul rădăcinilor? Şi aici Corteva vine cu un produs extraordinar de inovator, care se numeşte Instinct și care se aplică odată cu semănatul sau înainte de semănat, la suprafaţa solului, dacă ne permite umiditatea din sol îl lăsăm neîncorporat, dar dacă nu, ar fi ideal să-i facem o încorporare superficială, care nu face altceva decât să blocheze o bacterie care intervine în descompunerea azotului în nitriţi şi nitraţi, blochează această bacterie, iar azotul rămâne sub forma lui iniţială la nivelul rădăcinilor o perioadă foarte mare, aproape toată perioada de vegetaţie. Dar ce ne interesează pe noi, de exemplu la porumb, ca plantele în momentul înfloritului, când consumă cea mai mare cantitate de azot, să o găsească în sol. Cu acest produs, azotul rămâne nedescompus la nivelul rădăcinilor.

Tot pentru managementul azotului cred eu că anul viitor, dacă nu cel mai târziu în 2024, vom pune pe piaţa din România două produse, aplicate foliar, care vor ajuta planta de cultură să fixeze azotul din atmosferă. Deci sunt deja ţări care folosesc aceste produse şi rezultatele sunt extraordinare. Imaginaţi-vă, să poţi să-ţi iei o anumită cantitate de azot din atmosferă. Deci nu-l aplici, nu dai bani pe el.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Educația, tehnologia și factorul uman stau la baza unei ferme de succes. Nu poți doar cu omul sau doar cu tehnologia, acestea mergând bine împreună. În plus, trebuie să fii dedicat. În orice domeniu, nu doar în agricultură. „Dacă te implici, merge. Ce ar fi Agroslavia cu utilaje bune, dar fără oameni. Sau invers? Sunt două ingrediente principale”, ne-a spus Ștefan Kovacs, președintele Consiliului de Administrație al societății Agroslavia din Nădlac, județul Arad, fermă în care am ajuns în luna octombrie a acestui an.

Societatea Agroslavia exploatează 1.250 de hectare, teren pe care găsim porumb, floarea-soarelui, grâu, orz și rapiță. La mijlocul lui octombrie, în ferma de la Nădlac – județul Arad, a ajuns un tractor Fendt 930 Vario. După bucuria de pe fața lui Ștefan Kovacs, care face parte din Consiliul de Administrație al societății Agroslavia din 2008, ai fi zis că este la primul Fendt, însă ferma arădeană este partener al companiei Mewi de 12 ani. Atunci au fost achiziționate două tractoare Fendt 820, urmate de un încărcător frontal Merlo.

Am stat de vorbă cu Ștefan Kovacs despre noua achiziție, despre cum îl ajută tehnologia la muncile grele din fermă și cum reușește să conducă o fermă profitabilă, cu o echipă din care fac parte angajați de mai bine de 29 de ani. Am povestit și despre anul agricol, secetos dar cu rezultate bune în vestul țării.

„GPS-urile sunt extrem, extrem de importante pentru noi. N-am mai putea fără ele.”

ta 222 mewi 4

 

Dependenți de noile tehnologii

 

Tehnologia inteligentă stă la baza simplificării multor munci grele din cadrul fermelor. În ferma condusă de Ștefan Kovacs se folosește GPS-ul la lucrări grele: plug, combinator, scarificator și altele. „Este foarte util, ne ajută enorm. Economisim foarte mult timp, chiar și la întoarceri, la pregătit terenul, la semănat, la prășit. GPS-urile sunt extrem, extrem de importante pentru noi. N-am mai putea fără ele.”

Cu ani în urmă, fermierii priveau cu scepticism noile tehnologii, toată electronica, integrate pe tractoare și mașini agricole. Li se părea dificil de folosit. La început, și la Agroslavia operatorii au fost reticenți, vedeau totul ca fiind foarte complicat. „După ce s-au obișnuit și au văzut că la prășit, la semănat, tractorul merge pur și simplu singur și ei doar stau, au început să folosească permanent GPS-ul. Le-a ușurat munca și le place foarte mult. Acum deja nu mai vor să lucreze pe un tractor care nu are ghidare prin GPS. Și nu mă refer la operatorii tineri, care ei chiar înțeleg tehnologia, ci la cei mai în vârstă, care toată viața lor au lucrat fără, însă acum sunt dependenți. Avem și un distribuitor de îngrășăminte care, la fel, are integrată tehnologie inteligentă, cântărește, închide/deschide secțiuni; e de mare ajutor, pe lângă timp, economisim materie primă.”

 

N-ar strica un pic de școală

 

„Mecanicii, operatorii noștri sunt respectați și remunerați pe măsură. Acum ar fi cam dificil să iei un om nou. Ca angajator prin asta dovedești că ești un om serios, dacă nu îți pleacă oamenii.”

În domeniul agricol, tehnologia e foarte avansată, iar pe noul tractor achiziționat de Agroslavia, Fendt 930 Vario, urmează să se integreze sistemul de telemetrie Fendt Connect. „Nemții sunt puși pe inovații, pe dezvoltare. Am înțeles că motoarele MAN cu care sunt echipate tractoarele Fendt sunt foarte performante, fiabile. Cei care au achiziționat în ultimii ani tractoare Fendt sunt foarte mulțumiți. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am achiziționat modelul acesta de tractor. Cu tractoarele Fendt cumpărate anii trecuți monitorizăm, la lucrările cu plugul, câte hectare pe zi lucrează și cu ce consum. Am constatat că tractoarele Fendt mereu au avut un consum per hectar semnificativ mai mic comparativ cu alte tractoare. Contează mult și terenul, dacă e uscat, tasat. Însă ce mi-a plăcut mult la Fendt 930 Vario, la tractorul nou, când i-am făcut probele, este că i-am atașat un disc mare de 6 metri și, la 1400 turații, cu 12 km/h, a mers atât de lejer, încât nici nu a simțit discul. E o plăcere să-i asculți motorul! Ce să mai… sunt chiar încântat!”, a afirmat Ștefan Kovacs.

Mecanicii, operatorii utilajelor sunt angajați vechi în ferma arădeană, unii sunt aici încă din 1992. De pildă, cel căruia i s-a dat pe mână noul tractor Fendt 930 Vario de aproape 300 CP a condus și restul tractoarelor Fendt de la Agroslavia, prin urmare nu e ceva nou pentru el, cunoaște tractorul în proporție de vreo 95%. „Nu prea am schimbat operatorii, punctează Ștefan Kovacs. Încerc să am grijă de ei, așa că nu prea am oameni noi pe care trebuie să-i învățăm de la zero. Sunt angajați demult. Mecanicii, operatorii noștri sunt respectați și remunerați pe măsură. Acum ar fi cam dificil să iei un om nou. Ca angajator prin asta dovedești că ești un om serios, dacă nu îți pleacă oamenii. Cunosc fermieri care se poartă urât cu operatorii, iar a doua zi, bineînțeles că nu-i mai au. Dacă astăzi aș avea doar operatori noi, i-aș trimite la cursurile de operatori. Altfel, n-ar face față. Chiar și pentru utilizarea ghidării prin GPS, în fiecare iarnă, în ianuarie, februarie, operatorii merg la instructaj. Și le place, le prinde bine. Stau o zi, două, trei cât trebuie, cât e necesar. Deși când merg au impresia că știu, se întorc cu multe informații noi, vin foarte încântați.”

În opinia președintelui Consiliului de Administrație al societății Agroslavia, și fermierii au nevoie de școală, atât în domeniul agricol, cât și în cel economic, dar le sunt necesare și cunoștințe de IT, pentru a manageria cu succes fermele. „Mulți fermieri au doar o pregătire primară, însă și școala trebuie să fie școală. Oricâtă școală ai, întotdeauna îți mai prinde bine un curs. Sunt fermieri care se poartă și lucrează după ureche. N-ar strica un pic de școală. De altfel, niciunuia dintre noi nu i-ar strica.”

 

Recolte foarte bune, în ciuda unui an greu

 

Anul agricol 2020 – 2021 a fost unul secetos, un an greu, dar cu rezultate foarte bune, pentru Agroslavia. Producțiile de grâu, orz, rapiță sunt cele mai mari din istoria societății. În schimb, la porumb, din cauza secetei, a căldurii foarte mari, producția a mai scăzut, dar tot e bine. „Cam 6.600 kg/ha am obținut la porumb anul acesta, ceea ce nu e chiar rău, ținând cont de prețurile actuale, dar suntem obișnuiți să obținem cam de la 10.000 kg/ha în sus”.

ta 222 mewi 3

„Nu știu dacă se poate face chiar agricultură bio. Cu atâția dăunători, buruieni, insecte. Nu cred că îi putem stăpâni. Am încercat acasă cu soția, în curte, să cultivăm pentru consumul propriu, dar nu, 100% bio nu s-a putut.”

Cu toate că anul a fost greu, rezultatele, recoltele au fost extraordinare. Ce a contribuit la bunul mers al fermei explică Ștefan Kovacs: „Probabil factorul uman este cel mai important. E necesar să ai oameni de încredere și dedicați, căci trebuie să punem cu toții suflet, dacă vrem să facem treabă. Agricultura nu poate fi făcută doar de dragul banilor, de dragul profitului. Sunt foarte mulți factori care contribuie la binele unei ferme. Pe lângă factorul uman, clar contează utilajele, tractoarele… Însă omul cu mașinile agricole merge mână-n mână. Factorul uman e important să fie dedicat, să aibă grijă de utilaje, să se ocupe de întreținerea acestora. Când ai un tractor bun, trebuie să ai și un operator bun, și invers.” 

Seceta, un subiect de actualitate. Din păcate, nici în vestul țării nu prea sunt prezente irigațiile. „Nu avem sisteme de irigat. Mureșul este departe de noi, la 5 km de la primele parcele, iar terenurile noastre sunt dincolo de autostradă, ceea ce reprezintă o piedică. Nu e simplu să aduci apa acolo. Demult, existau sisteme subterane, dar nu mai există. Ce a fost s-a cam distrus. Ne-ar ajuta un sistem de irigații, desigur, dar cum a fost anul acesta, arșiță, s-au uscat culturile de sus, nu jos, din pământ, că n-ar fi avut apă suficientă. Ne mai ajută, aici la Nădlac, pânza freatică care e destul de sus la noi, și cum porumbul are rădăcina până la aproximativ 5 m adâncime, s-a descurcat cu apa, însă a avut probleme cu arșița, efectiv l-a uscat de sus.”

Având în vedere viitoarele strategii ale Uniunii Europene care pun accent pe o agricultură mai puțin intensivă și, totodată, interzicerea și dispariția a tot mai multe substanțe active pentru protecția plantelor, l-am întrebat pe fermierul Ștefan Kovacs dacă se gândește la ecologie, să practice agricultura bio. „Nu știu dacă se poate face chiar agricultură bio. Cu atâția dăunători, buruieni, insecte. Nu cred că îi putem stăpâni. Am încercat acasă cu soția, în curte, să cultivăm pentru consumul propriu, dar nu, 100% bio nu s-a putut. Nu știu, poate sunt eu mai reticent la agricultura bio, dar nu prea o văd fezabilă, sustenabilă. Nu sunt fan al chimizării maxime și încerc să evit pe cât posibil și să folosesc dozele recomandate, cu cât mai puține treceri. Și pentru noi ar fi mai puțin costisitor, dar nu văd cum am putea face 100% fără tratamente. În plus, nevoia de alimente e tot mai mare, iar dacă nu faci producție, nu mai ești performant.”

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!
Luni, 06 Decembrie 2021 09:27

Afacere pentru viitor

Agricultura, dacă știi să o faci, este o afacere de transmis din generație în generație. De peste 20 de ani, Nicolaie Apopi, sprijinit de familie, a transformat domeniul agricol într-o afacere în care investește continuu și pe care o dezvoltă constant. Mereu dornic să găsească cele mai noi tehnici și tehnologii care îl pot ajuta în obținerea de profit, fermierul din județul Timiș iubește cu adevărat agricultura și nu se sfiește să o recunoască. Dacă ar fi nevoit să o ia de la capăt, ar alege tot domeniul agricol. Mai ales că are și cine să-i urmeze în afacere. Pe câmpurile din Peciu Nou și Giulvăz, în plină campanie de toamnă, am găsit și viitorii proprietari ai afacerii din vestul țării, copiii fraților Nicolaie și Florin Apopi, verișorii Ștefan și Fabian, ambii în vârstă de 7 ani și siguri că peste ani vom realiza reportajele cu ei.

Cum în agricultură niciun an nu seamănă cu celălalt, în vestul României 2021 a fost extrem de diferit față de anul 2020. „Dacă acum 10, 15, 20 de ani oamenii erau obişnuiţi, mai precis, fermierii, să îşi facă un plan de lucru pentru anul următor în funcţie de evoluţia ultimilor ani, astăzi, pe fondul schimbărilor climatice, nu mai putem face acest lucru, deoarece fiecare an este extrem de diferit din punct de vedere climatic. În zona de vest a țării, precipitaţiile au venit destul de târziu, în luna iulie, lucru care nu a mai ajutat foarte mult cultura de porumb şi soia. La celelalte culturi ne putem bucura de o producţie foarte bună, la grâu, orz, floarea-soarelui, producţiile sunt îmbucurătoare”, ne-a spus interlocutorul nostru.

„Ca să poată să reziste în continuare pe piaţă şi să poată obţine preţuri mai mari, micii agricultori vor trebui să caute metode de asociere.”

În cei 22 de ani de agricultură, Nicolaie Apopi a căutat continuu și a aplicat în fermă tehnologii noi aducătoare de profit. În prezent, ferma are aproximativ 2.500 de hectare, capacități de depozitare și utilaje agricole de ultimă generație. „Trebuie să fim foarte atenţi în ultima perioadă, să aplicăm tehnologii care să ne permită să economisim apa din sol. Pe de altă parte, aici în zona de vest a țării avem şi o altă problemă, cantităţile de apă care vin într-o perioadă scurtă se acumulează şi băltesc în unele zone, deci avem cele două extreme, o dată avem apă prea multă şi o dată avem apă foarte puţină în sol. De aceea trebuie să ne adaptăm atât gama de utilaje, cât şi principiile de lucru asupra solului, astfel încât să economisim cât mai multă apă în sol şi să nu o pierdem prin lucrările mecanice pe care le aplicăm asupra solului”.

din ferma in ferma 221 apopi 1

 

Cererea și oferta formează prețul cerealelor

 

De la an la an, Nicolaie Apopi reduce suprafața semănată cu porumb. „Ploile din lunile iunie-iulie apar câteodată foarte târziu şi din cauza caniculei porumbul suferă din punctul de vedere al polenizării, astfel reducându-se consistent producţiile la hectar. Ca să ne ferim de acest risc, până în momentul când vom putea să avem şi un domeniu irigabil mergem în continuare pe o suprafaţă destul de redusă la cultura porumbului. Avem în obiectiv să amenajăm o zonă irigabilă de aproximativ 250 de hectare, în acel moment cu siguranţă vom creşte şi suprafaţa de porumb”.

În structura culturilor, cea mai mare pondere în ferma din județul Timiș o reprezintă grâul, după care urmează rapiţa şi floarea-soarelui, iar o suprafață mică este ocupată cu orz și soia. „Avem spaţiile noastre de depozitare, suficient pentru a ne ţine toată marfa până când putem obţine un preţ pe care ni-l dorim, un preţ-ţintă, sau până când putem analiza evoluţia preţurilor pe plan mondial şi apoi pe plan local”, precizează Nicolaie Apopi.

L-am întrebat pe fermierul care a fost și el cândva mic, Nicolaie Apopi, pornind afacerea agricolă cu câteva hectare ale familiei, cum ar putea micii agricultori să rezolve problema depozitării recoltelor, în așa fel încât să nu mai fie nevoiți să vândă direct din câmp, la prețuri mici. „Ca să poată să reziste în continuare pe piaţă şi să poată obţine preţuri mai mari, vor trebui să caute metode de asociere, în opinia mea, sub forma unor cooperative care, la rândul lor, pot să-şi construiască spaţii de depozitare, astfel încât să poată să verifice evoluţia preţurilor. Mai este o metodă pe care am văzut-o în ţările vecine, se procedează prin livrarea mărfii către silozurile din regiune sub formă de custodie, astfel înţelegându-se cu achizitorul local să vândă atunci când preţul este mai bun sau când preţul convine fermierului”.

din ferma in ferma 221 apopi 4

Dar cine face prețurile materiei prime din agricultură? Oricine ar răspunde că piața, bursele, însă la noi i-am auzit pe agricultori susținând că prețurile le fac marii traderi de cereale. Nicolaie Apopi nu e de acord cu astfel de opinii. „Sunt o persoană care se informează foarte mult de evoluţia burselor, de cantităţile de marfă care se tranzacţionează nu doar în ţara noastră, ci şi în ţările vecine, pentru că am foarte mulţi prieteni fermieri şi mă consult foarte mult cu ei. Totuşi, trebuie să înţelegem că preţurile se formează în urma cererii şi ofertei. Şi nu cred să existe o coaliţie de a se înţelege asupra unui preţ. Avem un exemplu, în acest an în care preţurile de la începuturile recoltatului grâului, în ciuda faptului că avem o producţie-record în ţara noastră de grâu, am văzut cu toţii că ele au crescut de la zi la zi, de la o săptămână la alta, şi acest fapt ne poate dovedi că preţurile şi-au luat cursul după bursele internaționale”.

din ferma in ferma 221 apopi 2

„Trebuie să fim foarte atenţi în ultima perioadă, să aplicăm tehnologii care să ne permită să economisim apa din sol. Trebuie să ne adaptăm atât gama de utilaje, cât şi principiile de lucru asupra solului.”

 

Asocierea înseamnă performanță

 

Nicolaie Apopi este adeptul asocierii, de-a lungul timpului încercând să coalizeze în jurul lui agricultori din zonă. Fără succes. Prin urmare, în anul 2018 a pus umărul la înființarea Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, o asociație non-profit și non-guvernamentală a fermierilor din toată țara, membri fiind fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie,  competitivitate și valoare adăugată creată în acest domeniu. „Mi-am dorit să înfiinţez o asociaţie, şi la ideea mea, şi a altor colegi din ţară, am şi făcut asociația cu colegii mei din zonă, dar probabil că nu am găsit sprijin suficient din partea tuturor fermierilor la nivel local. Am observat însă că naşterea acestui Club al fermierilor dă roade, datorită seriozităţii şi metodei de lucru, fapt care a dus la creşterea numărului de membri în acest club al nostru, al fermierilor. Simt acum că sunt într-o asociaţie a fermierilor care mă poate ajuta foarte mult prin proiectele pe care le elaborează, prin punerea sub forma unui proiect a problemelor din regiune. Asta este extrem de important, fermierii să semnaleze probleme din regiunea lor, pentru că fiecare regiune este diferită, nu pot fi abordate în acelaşi fel problemele din zona noastră, din vest, cu cele din Dobrogea, sau cele din Dobrogea cu cele din Transilvania sau cele din Transilvania cu cele din sudul României. Astfel, construindu-ne pe regiuni, eu cred că informaţiile şi problemele din zonele respective pot ajunge în boardul Clubului şi puse cu ajutorul specialiştilor sub forma unor proiecte pe care le putem pune pe masa decidenţilor spre a fi rezolvate”, a conchis Nicolaie Apopi.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că a prelungit termenul-limită de depunere a cererilor de finanțare pentru sM 16.4 și sM 16.4a până la 31 decembrie 2021. Cele două submăsuri fac parte din din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), respectiv submăsura 16.4 „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în sectorul agricol” și submăsura 16.4a „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în sectorul pomicol”.

Reamintim, cele două submăsuri au fost lansate pentru perioada 27 august - 26 noiembrie 2021.

Fondurile disponibile pentru sM 16.4 „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare” sunt de 40.000.000 de euro.

Fondurile disponibile pentru sM 16.4a „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare‐sectorul pomicol” sunt de 10.000.000 de euro.

Sprijinul maxim financiar pentru cei care doresc să acceseze submăsura 16.4a/16.4 a fost majorat la 250.000 de euro, de la 100.000 de euro în sesiunile anterioare, și este 100% nerambursabil. Costurile de funcționare a cooperării nu vor depăși 10% din valoarea maximă a sprijinului acordat pe proiect „Sprijinul solicitat trebuie să fie justificat și corelat cu complexitatea proiectului, cu cantitatea de produse comercializate și cu valoarea adăugată generată de acesta după implementare”, precizează AFIR.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Joi, 16 Septembrie 2021 17:55

Statistica, politica și agricultura

Ca în fiecare lună, se apropia momentul așternerii pe hârtie a unor gânduri de fermier și o îngrijorare îmi străbătu ființa, în timp ce mă gândeam asiduu la ,,prinderea” unui subiect potrivit pentru acest moment, când miraculos ca în ,,Salvați de clopoțel”, MADR a transmis un comunicat de presă către masele de agricultori, în care cu mândrie patriotică și din obligație politică s-a anunțat depășirea tuturor recordurilor posibile și imposibile privitoare la producțiile culturilor de toamnă din scumpa noastră grădină (pentru mulți se poate citi și țară), aflată de-o parte și alta a Carpaților și altor zone de relief.

Acum nu vreau să se înțeleagă că ar fi un lucru rău că ministerul cu ministrul și ai săi supuși (pardon, a se citi angajați) țin legătura cu poporul și cu breasla celor care asudă la obținerea recoltelor îmbelșugate, care să stea mândre pe masa românilor (atâția cât mai sunt, noroc că la fugă ne-au luat-o afgani înainte în ultima perioadă), dar modul de comunicare a rezultatelor întrecerii socialisto-capitaliste pe tarla și alte suprafețe plane și mai puțin înclinate îmi aduce aminte în mod instantaneu de comunicatele pline de avânt revoluționar ale fostului Partid Comunist, unde cred cu tărie că mulți dintre politicienii de acum și-ar fi găsit locul de lustragii ai clanțelor de cancelarii politice.

Dar revenind la comunicatul oficial al MADR, este de remarcat în analiza pe text modul absolut sublim și ,,mai puțin inteligent” prin care se argumentează cifrele care vor fi anunțate, în sensul că dacă alții au zis, putem și noi să spunem, adică nici nu mai contează ce spunem, că oricum nu se înțelege ce spunem – altfel spus în această înșiruire fără rost, nu se spune de fapt nimic, decât o producție care nu poate fi verificată, controlată sau argumentată.  

Astfel, în comunicatul MADR se arată că ,,Rating-ul «excepțional» pentru recolta agricolă din anul 2021 acordat României de către GEOGLAM (Group on Earth Observations Global Agricultural Monitoring Initiative) este confirmat de rezultatele obținute de către fermierii români. Până la această dată, culturile vedetă ale anului 2021 care plasează fermierii din România pe poziția de leader sunt: grâul, orzul și rapița.”

Adică mai pe românește spus, prin acest comunicat se introduce în discuție de către biroul de presă al MADR o afirmație relativă și rezervată, dacă se analizează contextul, a unora de la GEOGLAM (a nu se înțelege că respectiva organizație nu este de bună-credință), care să certifice eventualele noastre gogomănii (ale ministerului și conducerii acestuia de natură și esență profund patriotică, dar nu pentru români), iar cititorii să nu înțeleagă de fapt nimic și astfel se naște adevărul absolut, care în sinteză sună astfel – ,,măreața conducere liberală și a altor partide conlocuitoare, sub conducerea neobosită a ministrului Oros, la indicațiile prețioase ale ….(așteptăm congresul din 25 septembrie și revenim cu completarea),  a reușit depășirea tuturor recordurilor naționale și județene ale fostului ministru Daea, de sorginte muncitorească și proletară, având antetul PSD (fost FSN înainte de căsătorie)”.

Se impune o tragere a sufletului și să explicăm pe scurt ce reprezintă de fapt GEOCLAM, aceasta fiind o organizație care are în componență specialiști de la Universitatea din Maryland (SUA) și care folosește serviciile satelitare ale NASA și au ca scop dezvoltarea unor programe de evaluare a culturilor agricole cu ajutorul sateliților pe tehnologie NDVI, în vederea anticipării eventualelor probleme de aprovizionare a lanțurilor alimentare și bineînțeles anticiparea evoluției prețurilor la nivel global. Sună și este o chestiune interesantă, dar vestea pentru cei din minister între două vizite cu degustare de pâine și sare de le sare tensiunea este că aceste programe nu sunt singulare și poate cu această ocazie află și ei că sunt și firme românești care dezvoltă astfel de programe și cu performanțe remarcabile.

Totuși la acest moment, informațiile furnizate de aceste programe trebuie corelate cu informații provenite și de la alte organizații (cele de meteorologie, mai ales), care să permită integrarea mai multor indicatori și informații, plus că și în aceste condiții programele încă sunt departe de precizia pe care am dori să o avem, dar încep să își arate și beneficiile, iar pe viitor cred că vor deveni indispensabile.

Revenind la subiectul nostru, cei de la GEOCLAM au îndrăznit și ei timid să spună de fapt ca la începutul lunii iulie, după ploile căzute în România, erau perspective foarte favorabile din punct de vedere meteorologic de obținere a unor recolte deosebite LA ACEL MOMENT, doar ca aceste programe încă nu reușesc să facă anumite corecții de finețe pe care le face un agricultor, în sensul că sunt culturi care preferă temperaturile mai scăzute, cum ar fi rapița, dar alte culturi au nevoie și de căldură, dar nu excesivă, vezi grâul, porumbul sau floarea. Nevoile pot fi diferite inclusiv între soiuri și hibrizi, pot fi diferite aprovizionări cu substanțe nutritive, tipurile de sol pot și sunt diferite, pot fi diferențe în funcție de microclimatul local sau regional și mulți alți factori, care încă nu pot fi cuantificați în detaliu de aceste programe.

Dar credeți că aceste aspecte au vreo importanță în fața dorințelor și poftelor celor din minister în a-și arăta realizările deosebite, dar foarte probabil necontrolabile ca veridicitate?

Înainte de a explica de ce spun că am rezerve asupra cifrelor și posibilității de control al acestora, mai prezentăm o secvență de text din comunicatul MADR, unde se spune: ,,Conform datelor operative din data de 16 august 2021, producția totală de grâu recoltată este de 11,33 milioane de tone, fiind cea mai mare producție înregistrată de la data aderării României la Uniunea Europeană”.

Imagine1

În primul rând, pornind de la cele trecute în tabel încerc să-mi dau seama care au fost factorii sau metodele de creștere cu peste 20% a producției în anii 2017-2019 față de perioada anterioară și ce ,,vrăji noi” a făcut ministrul nostru de acum față de cel dinainte, de am reușit și în acest an să crească din nou producția la grâu cu încă circa 12%, față de creșterile anterioare ale perioadei 2017-2019? Adică se pare că învățămintele s-au transmis din demnitar în demnitar, iar agricultura românească a înflorit de nu mai pot oamenii să ducă binele adus, precum lumina de la Ierusalim în noaptea de Înviere.

A nu se înțelege că eu nu cred în evoluție și în progres, dar și acesta are limitele lui de manifestare și ori este foarte întâmplător, deci se manifestă izolat și poate fi foarte mare dar nu este repetitiv și se datorează exclusiv condițiilor meteo, ori este datorat unor progrese tehnologice, dar care trebuie argumentate și este relativ constant în creștere.

Se naște întrebarea (la unii doar) ce mari programe de reformă structurală au avut loc în agricultură, de au dus creșterea producțiilor la astfel de salturi bruște în cele două perioade enumerate, asta în condițiile în care afară de estimările INS, alte cifre în realitate nu avem, iar metodologia de colectare a datelor există, dar lipsește cu desăvârșire.

Mulți vor zice implementarea programelor pe fonduri europene, ceea ce poate fi o explicație, dar și acolo banii s-au dus în general la cei care oricum aplicau o tehnologie înaltă, deci este o oarecare rezervă în a crede acest lucru.

Cei din agricultură, aceia de mai sunt și care muncesc zi de zi în acest sector economic, știu și înțeleg rezervele pe care le exprim, fiindcă o creștere a producției medii la o cultură care ocupă peste două milioane de hectare ar trebui să fie resimțită și de cei care se presupune că au realizat-o, dar acest lucru nu îl constat și mi se pare ciudat. Anul acesta, au fost producții bune, dar nu am perceput entuziasmul unor producții-record, așa cum sunt prezentate de către oficiali, prin exprimarea unor cifre deloc verificabile.

Mai mult, în condițiile unei agriculturi polarizate cum este a noastră, o creștere a producției medii naționale cu circa 1 to/ha înseamnă creșterea producției medii la fermele bune de la 7-7,5 to/ha la circa 9 -9,5 to/ha (cifrele sunt date ca exemplu), ceea ce nu cred că s-a întâmplat, asta fiindcă fermele mici nu au putut participa la această creștere, deoarece tot decapitalizate sunt și deci nu își permit tehnologii mai ridicate.

Având în vedere aceste nedumeriri mai sus expuse, mă întreb: oare ne-am întors la vremurile când activistul de partid Costică îl suna pe brigadierul Vasile care să îi dea informații de la talpa țării, pe care le făcea apoi demne de asfaltul orașului și astfel ajungeam la producții de nu mai puteam să le numărăm (că de mâncat le mâncau alții, iar noi mâncam sporul de producție)?

Astfel am ajuns și la momentul în care privind și citind cele afirmate de MADR, încercăm să ne gândim și imaginăm (nu prea reușesc, dar perseverez) cum ajung datele din teren la centru în mod operativ și cum sunt ele colectate, iar ca o primă comparație îmi vine în minte cât a durat anul trecut contabilizarea suprafețelor afectate de secetă și care a durat vreo trei luni trecute fix, iar acum am depășit orice limită temporală, de am ajuns să avem în timp real și fără abateri situația recoltatului și a producției, rămânând să mai determinăm începând cu campania de anul viitor numărul de spice și de boabe căzute la combină și numărul de paie folosite pe centimetru pătrat de șoric pârlit în Ajunul Crăciunului.

Pentru cei care nu știu, din unele exploatații agricole determinate pe bază de metode statistice și în mod aleatoriu, se colectează date de producție sub forma unor formulare numite popular AGR-uri, care se transmit către direcțiile agricole și apoi acestea raportează datele la Institutul Național de Statistică (INS), care le centralizează, prelucrează și anunță estimările de producție parțiale și definitive. Dar problema pe care acum o avem este că aceste date se colectează de două ori pe an, nu zilnic sau săptămânal, și încă nu s-au transmis după această campanie. În plus, aceste documente sunt completate în special de exploatațiile mai mărișoare, dar ce facem cu cele mici, unde, parafrazând scrierile lui Negruzzi despre vorbele lui Lăpușneanu, exploatații mici, dar multe, adică aproape 50% din suprafața agricolă a țării.

Acum ce invenție a reușit MADR ca să găsească și să implementeze o transmitere telepatică și fără intervenția omului, prin care să centralizeze niște date colectate de „nicăieri” și să genereze date operative (a se presupune că sunt zilnice sau poate săptămânale) nu pot pricepe, dar poate ne va explica cineva. Nici datele colectate de INS nu dau o certitudine, ci o estimare ca la alegeri, unde apoi se poate gândi că se aplică inclusiv principiul lui Stalin, „votează toată lumea și iese cine trebuie”, adică în cazul nostru „recoltați ce doriți, dar producția este cea pe care o stabilim”.

De aici se naște o primă întrebare care mă frământă atunci când somnul nu mă găsește, cine și cum transmite la direcțiile agricole informațiile privind recoltele ce se strâng de pe câmpiile țării, vorba cântecului ,,de nu știu cine”, și tot așa mă întreb de ce mai trebuie noi să înregistrăm aceste cifre, dacă ministerul le știe mai bine decât producătorii?

Aș fi dornic să-l cunosc și eu pe acarul Păun de la oricare DADR din oricare județ și care strânge zilnic (sau săptămânal) informațiile din teritoriu și le transmite sârguincios către minister. Sunt curios, acest om (sau mai mulți) câte telefoane dă, cu câți oameni vorbește (se presupune că vorbește cu toți fermierii din zona de activitate), câte coli completează, câte creioane consumă, câtă cafea bea și când se mai joacă Solitaire, astfel încât noi toți să avem datele operative, exacte, mai ceva ca secundele din orologiul atomic al Pământului. 

A nu se înțelege că această colectare nu poate fi realizată și implementată, doar că acest lucru ar presupune o anumită organizare, o anumită digitalizare și o anumită acuratețe care să permită verificarea înainte de anunțarea ca rezultate absolute și definitive. Că putem veni și să spunem că ne așteptăm la un an bun, că producțiile din estimările realizate pe eșantioane de producători sunt astfel constituite, că în aceste eșantioane avem producători după ponderea mărimii exploatațiilor, că aceștia au fost înștiințați oficiali că vor face parte din eșantionul de control, că acest eșantion se poate face public dacă se dorește, că metodologia este stabilită în baza unei prevederi legale x sau y, toate acestea ar face lucrurile mai credibile.

În plus, dacă ministerul face aceste estimări atât de precise, de ce cei de la INS mai muncesc o dată și nu iau aceleași cifre, astfel încât să nu mai plătim o dată din taxe ceva realizat deja?

Mai mult, încerc să mă dumiresc de ce nu dorim realizarea unui sistem transparent și eficient de cuantificare a rezultatelor și informațiilor în agricultură, fără a ne mai chinui și a cheltui inutil bani și hârtii plimbate, în condițiile în care avem raportările de suprafețe și culturi de la APIA și se poate introduce și cere raportarea producțiilor obținute și ÎNREGISTRATE ÎN CONTABILITATE de la cei care doresc subvențiile, adică de la toți cei care contează ca agricultori.

Dar este drept că acestea nu pot fi operative zilnic sau săptămânal, însă ar certifica rezultatele finale și ar fi cele mai apropiate de realitatea de pe teren.

Astfel, de două ori pe an (august și decembrie) în sistem online se pot depune de către exploatații situația producțiilor obținute și atunci am ști clar cum stăm și încotro ne îndreptăm. Desigur vor fi mulți care îmi vor face urări „de bine”, fiindcă așa vor fi mai greu de ascuns anumite lucruri și se vor vedea mult mai repede anumite anomalii sau probleme, dar și pentru noi, fermierii, și pentru autorități, acuratețea cifrelor sunt primul pas spre realizarea unor strategii coerente și corecte, care să ne ajute  să progresăm.

Ne place să ne uităm la Franța, Belgia sau Germania ce situații detaliate au pe fiecare sector de activitate din agricultură, cum pot prelucra și interpreta rezultatele și apoi pot previziona efectul aplicării unor măsuri, ceea ce le face să fie extrem de performante. Oare noi dorim acest lucru? Oare cât de greu ar fi, pentru un sistem care există și funcționează la APIA, să dezvoltăm și să adăugăm un nou modul informatic, unul care să permită colectarea acestor date, cum ar fi producțiile obținute, prețurile medii de valorificare etc.?

Cât o fi de greu să scrii un ordin de ministru sau o hotărâre de guvern prin care să dispui ca APIA să fie obligată să furnizeze anumite informații către publicul larg, cum ar fi suprafața cultivată și declarată cu anumite culturi, evoluția și repartizarea pe regiuni și județe, producții obținute, prețuri de valorificare etc.? Dar pentru asta trebuie un pic de organizare, care, din păcate, nu poate fi făcută între o vizită la o stână în vârf de munte și o reuniune de partid prin care trebuie să te vadă lumea cât de obedient ești.

Din păcate, vizitele multe și dese, fără rost și nevoie, nu aduc performanță în actul administrativ, iar noi ne întrebăm mereu: oare este real ce ni se spune? Dar oare cineva vrea să știm realitatea sau folosim statistica în agricultură doar pentru munca de partid?

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER - BRĂILA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Gânduri de fermier

Commoditrader, platformă digitală de comerț cu produse agricole, lansează în România CommodiCarbon, un program de certificare a COcare încurajează și recompensează tranziția fermierilor spre o agricultură conservativă. Pe lângă beneficiile majore aduse mediului înconjurător, se așteaptă ca această inițiativă să diversifice sursele de venit ale fermierilor și să le ridice marja de profit cu până la 70%.

Commoditrader a încheiat un parteneriat strategic cu Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) pentru proiectul CommodiCarbon, prin care să ofere fermierilor sprijinul necesar în tranziția spre o agricultură conservativă, oferindu-le consultanță în adoptarea noilor practici agricole.

„Suntem încredințați că, prin colaborarea cu Commoditrader, vom putea oferi beneficii suplimentare membrilor noștri, punându-le la dispoziție un model de afaceri mai adaptat nevoilor lor, dar totodată aliniat la exigențele societății. Politica Agricolă Comună ar putea juca un rol major în recompensarea practicilor agricole durabile, inclusiv C-farming”, a declarat Cristina Cionga, director pentru afaceri europene al APPR.

Metodele de producție și de cultivare, cheia reducerii semnificative a emisiilor de gaze cu efect de seră

Agricultura este unul dintre cele mai afectate sectoare de schimbările climatice și totodată, una dintre industriile care pot face cea mai mare diferență prin absorbția de COdin atmosferă și îl pot stoca în sol prin fotosinteza plantelor. Soluția în ambele cazuri este agricultura conservativă, care se bazează pe reținerea resturilor vegetale de la culturile anterioare, lucrările minime ale solului și rotația adecvată a culturilor. De asemenea, este cunoscut faptul că încălzirea globală este determinată și de emisiile gazelor cu efect de seră, motiv pentru care este necesar un management rațional al solului și al culturilor agricole, ceea ce transformă fermierii în eroii din prima linie în protejarea mediului înconjurător.

„Metodele de producție și de cultivare sunt cheia unei reduceri semnificative a emisiilor de gaze cu efect de seră și se estimează că o restructurare totală a întregii agriculturi europene poate duce la o micșorare cu 11%-23% a nivelului de GES în atmosferă,” menționează Ida Boesen, fondator Commoditrader.

CommodiCarbon va permite fermierilor să planifice o conversie completă sau parțială către agricultura conservativă, prin care se captează carbonul în sol și se reduc emisiile deCO2. Evaluarea conversiei și cuantificarea emisiilor reduse de COse realizează în fiecare an, având în vedere că COse stochează anual atunci când se implementează agricultura conservativă. În urma acestora se eliberează certificatele de carbon, care pot fi vândute mai departe organizațiilor cu obiective climatice ambițioase, iar fermierii sunt recompensați anual.

„Fiecare hectar de teren agricol are un potențial mediu de stocare anuală de la 3 până la 7 tone de CO, ca rezultat al implementării în totalitate a practicilor agriculturii conservative. Cu alte cuvinte, un fermier cu 100 de hectare poate înregistra și stoca amprenta de carbon a 25 de gospodării - în fiecare an, timp de 15-20 de ani. Agricultura are astfel posibilitatea de a face o mare diferență în lupta climatică și, în același timp, de a obține sprijin financiar pentru tranziția în sine,” continuă Ida Boesen.

Valoarea certificatului este estimată la 10-15 euro, însă variază în funcție de măsurile adiționale adoptate de fermier de la an la an, în procesul agriculturii conservative. Comparativ cu alte țări europene, potențialul României de a face agricultură conservativă este mai mare, datorită solului înalt calitativ și climei favorabile din țara noastră.

Beneficii ale agriculturii conservative

Certificatele de carbon pot fi considerate ca un plus de recoltă, care este valorificată la sfârșitul sezonului de producție și, la fel ca în cazul culturilor obișnuite, beneficiile încep să apară pe măsură ce se dezvoltă plantele. Pe lângă veniturile de pe urma vânzării certificatelor de carbon, se obțin și alte câștiguri, prin diminuarea semnificativă a cheltuielilor de producție, deoarece prin metodele agriculturii conservative se diminuează costurile cu combustibilul, cu forța de muncă și cu întreținerea utilajelor, cu până la 50%. Totodată, reținerea resturilor vegetale la suprafața solului duce la sporirea cantității de nutrienți benefici și apa înmagazinată în sol, un avantaj major având în vedere seceta de anul acesta, dezastruoasă pentru agricultura României, ce a condus la o scădere cu 14,5% a recoltei de cereale față de anul anterior.

Inspirația pentru această inițiativă vine din SUA, unde legătura dintre agricultura conservativă și un comerț activ cu certificate de carbon provenite de la fermele locale funcționează excelent. Marele avantaj al certificatelor de acest fel este trasabilitatea directă și, deci, marea lor credibilitate din perspectiva tranzacționării. Metoda și algoritmii de calcul din spatele CommodiCarbon se bazează pe cercetările recunoscute la nivel internațional, ghidurile IPCC (ONU Climate Panel) și modelelor dezvoltate de universități europene de vârf.

În spatele Commoditrader sunt fermierii, unul dintre ei având investiții într-o mare fermă din România

Fermier și investitor în Commoditrader, Kim Kjær Knudsen a făcut parte, în ultimii ani, din echipa Commoditrader și a fost primul fermier care a sprijinit în mod activ dezvoltarea companiei și, mai mult decât atât, a făcut investiții și într-o mare fermă din România, JD Agro Cocora. El consideră că proiectul ajută la deschiderea drumului către un viitor durabil pentru agricultură.

„În opinia mea, nu mai trebuie să fim doar producători de alimente pentru o populație mondială în creștere, ci trebuie să fim, de asemenea, o piesă centrală în rezolvarea provocărilor climatice. CommodiCarbon este un mare pas în această direcție și, ca fermieri, îl susținem!”, punctează Kim Kjær Knudsen.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Piața pentru grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, la data de 23 noiembrie 2020, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Grâul românesc continuă să prezinte interes pentru piața internă, atât în panificație, cât și în fermele de creștere a porcilor și a puilor. „În acest context, remarcăm apetitul pieței de grâu furaj în asigurarea aprovizionării directe pentru lunile care vor urma, în speță ianuarie-mai 2021, cu ritm calibrat la circa 2.500-3.000 tone per furnizor, astfel încât curba prețului să fie nivelată și cantitatea securizată”, arată Cezar Gheorghe.

Portul Constanța cotează spot 203-205 euro/tonă, ceea ce reprezintă un nivel de rezistență la 1.000 lei/tonă.

Rusia a exportat în perioada iulie-septembrie, circa 20,7 milioane tone, cu 17% mai mult decât aceeași perioadă a anului trecut, cu o pondere de 5 milioane în luna septembrie. Principalele destinații rusești sunt Turcia, Egipt și Bangladesh. „Predicția de export total este setată la 39 milioane tone în dreptul Rusiei. În planul însămânțărilor, 18,9 milioane hectare rămâne cifra finală la grâu. Însă, din cauza secetei persistente, estimările sunt că 10-12% din ceea ce s-a însămânțat va fi pierdut, asta dacă mai adăugăm și înghețul, care este deja un fenomen normal în această perioadă. Cu toate acestea, speranțe există și timpul vă proba nivelul de recoltă a anului 2021. Prognozele meteo indică căderi de zăpadă și viscole pentru porturile rusești, ceea ce va conduce către dificultăți logistice, de transport către porturi și de încărcare a navelor. Exportatorii au început să se grăbească în acest orizont de vreme care va crea dificultăți. În Ucraina, campania de însămânțare s-a încheiat conform prognozei, cu peste 6,1 milioane hectare, care se află într-o stare bună de vegetație în pragul intrării în iarnă”, precizează analistul.       

Cotațiile EURONEXT stabilizează grâul în platoul de 210-211 euro/tonă, în timp ce ne pregătim pentru iarnă și, deci, cerere. „Cotațiile pentru martie 2021 sunt cu un euro mai mici decât cotațiile decembrie 2020, fără premium de stocare. Dar, lucrurile se vor ameliora pe măsură ce cererea va deveni substanțială”, apreciază Cezar Gheorghe.

PORUMB

În câteva zone din nord-vest și nord-est, recoltarea porumbului a devenit dificilă din cauza precipitațiilor și a lipsei de facilități de uscare. Fermierii cotează vânzarea de porumb la 650-700 lei/tonă la fizic, adică în starea în care este, dar cu umidități estimate din câmp de 20-25%. În tot acest timp, marfa la STAS se cotează în jurul valorii de 800 lei/tonă și chiar mai sus, în raport direct cu Portul Constanța, care indică un preț de listă de 930 lei/tonă.

„Piața internă este deosebit de activă. Cererile de porumb sunt active cu indicații de livrare extinse pe câteva luni, până în martie 2021. Baza de calcul este CPT locație cumpărător, la care se aplică, în funcție de caz, costuri de finanțare pentru termen de plată și costuri de stocare a mărfii, precum și pierderile tehnologice în locația care depozitează”, a specificat analistul.

O indicație ca bază este între 900 și 930 lei/tonă, depinzând de zonă și costuri de transport care sunt introduse în bază.

În paritatea FOB Constanța, cererea pentru livrare ianuarie 2021 a fost la nivelul de 201 euro/tonă, în timp ce oferta cumpărătorilor a fost de 197-198 euro/tonă.

În plan regional, prețul porumbului ucrainean a crescut la nivelul de 235,5 USD/tonă, însă cumpărătorii sunt atrași de origini mai competitive.

„China a rămas la fel de insistentă în achiziție. Un lot de 700.000 de tone a fost achiziționat din SUA. De asemenea, Mexic a achiziționat 195.000 de tone de porumb american, iar încă 140.000 de tone au destinație încă necunoscută. Porumbul american rămâne cea mai bună opțiune de achiziție. Golful indică un nivel de 225 USD/tonă, acest lucru stârnind piețele de capital într-o creștere care vizează obținerea de profit. Mai la sud, oferta din Brazilia și Argentina rămâne limitată, însă Egiptul a reușit să securizeze în UP River o cantitate pe care a dorit inițial să o origineze din Ucraina. Prețurile în FOB UP RIVER și FOB SANTOS au indicații de creștere la nivelul de 229,5 USD/tonă, respectiv 238 USD/tonă”, spune consultantul Cezar Gheorghe.

Conform Goldman & Sachs, importurile Chinei de porumb pentru 2021 sunt deja estimate la 33.000.000 de tone și predicția până în 2023 este de 55.000.000 tone. În același timp WASDE vede doar 13 milioane tone pentru acest sezon și 22 milioane pentru anul agricol următor. „Acest lucru vine să întărească analiza noastră preliminara de 23 milioane 2020-2021 și creșterea până la 30 milioane pe care o previzionam pentru sezonul 2021-2022”.

FLOAREA-SOARELUI

Cererea masivă a Turciei, agregată cu diminuarea recoltelor din Bazinul Mării Negre, fac ca volatilitatea să fie masivă pentru această materie primă. „Bineînțeles că în joc intră și uleiul de palmier și cel de soia. Cotațiile uleiului brut de floarea-soarelui în Ucraina continuă să fie discrepante din motivele enumerate mai sus, astfel încât pentru JFM (ianuarie-februarie-martie 2021) se oferă la nivelul de 1.175 USD/tonă față de cumpărătorii care doresc să plătească 1.145 USD/tonă. Anumite contracte s-au încheiat la 1.155 USD/tonă. Aceasta se reflectă într-o creștere de preț de circa 86 USD/tonă într-o săptămână. În turbulenta pieței intervine Turcia, care a profitat de un moment mai puțin plăcut al unui procesator bulgar și a contractat marfă cu origine Rusia, care așteptă în cinci nave în rada portului Varna la un preț de 550 USD/tonă și a plătit pentru ea 630 USD/tonă CIF Turcia. Cu un cost de 20-23 USD/tonă transport, vedem poziționarea prețului pentru România la un nivel de 580-590 USD/tonă FOB, 570-580 USD/tonă CPT Constanța, explică Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Cotațiile rapiței se coagulează intern la niveluri de 410-420 euro/tonă FCA. Diferența între cele două cotații o face logistica față de cumpărător. S-au înregistrat tranzacții de ordinul a câteva mii de tone, cuvântul de ordine fiind „tot ce este de vânzare se cumpără”.

La nivel european, rapița se cotează prin uleiul brut la nivelul de 856 euro/tonă în zona porturilor olandeze, deci static din acest punct de vedere.

Ucraina se apropie de finalul însămânțărilor la rapiță. În 17 noiembrie 2020 erau la un nivel de 86% față de o prognoză totală de 990.000 hectare.

Rusia însămânțează circa 1,4 milioane hectare de rapiță, cu un potențial estimat de 2,7 milioane tone.

„EURONEXT cotează recolta nouă în scădere față de recolta veche, vizualizând progresul însămânțărilor, la 394,25 euro/tonă, inversul față de februarie 2021 fiind de 20 euro”, punctează Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 23 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-23-noiembrie-2020/

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

FMC banner site

banner.logo agroconcept

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista