Convorbiri cu ştreangul de gât - REVISTA FERMIERULUI

Agricultura din România se bucură și astăzi la fel cum se bucura și ieri de tinerii săi dezvoltatori. Tineri care, pe lângă puterea de muncă și spiritul întreprinzător și inovator al acestei generații, au întreprins și pasiunea de a face această industrie să fie productivă. Acesta este și cazul lui Valentin Plătică, un tânăr fermier din comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, din județul Buzău, care la vârsta de 35 de ani administrează cu succes ferma preluată de la bunicul său. Am ajuns de curând în ferma Glia Prest Simion SRL, unde am discutat cu tânărul fermier despre povestea acestei exploatații agricole de circa 700 de hectare. Absolvent al Facultății de Management în Agricultură din cadrul USAMV București, Valentin Plătică a decis să se întoarcă acasă lângă bunicul său pentru a nu lăsa ferma de familie să se stingă.

Valentin Plătică: „Astăzi e greu să te apuci de agricultură de la zero.”

Reporter: Sunteți un fermier tânăr, reprezentați noua generație de agricultori ai României. Ce vă atrage în acest domeniu?

Valentin Plătică: Pasiunea s-a născut în familie. Începuturile acestei ferme sunt legate de bunicul meu. Tataia a fost mereu un întreprinzător, chiar și înainte de Revoluție avea sere cu flori și solarii cu roșii, fiind primele astfel de sisteme din comună. După 1990 a avut curajul nebunesc să facă un împrumut la bancă pentru a înființa o moară care să producă făină și mălai. La fel ca serele din perioada comunistă, și această moară era unică în zona noastră. Totodată, a făcut o brutărie și s-a dedicat și culturii mari, făcând prestări servicii prin sat cu tractorul românesc pe care îl avea. Fiind priceput, a avut succes și a mai achiziționat două tractoare U 650 și o combină cu care a continuat să lucreze terenurile tuturor celor din zonă.

Reporter: În ce perioadă a făcut aceste achiziții?

Valentin Plătică: Aceste lucruri se întâmplau prin anii 1992-1993. În acea vreme cei mai mulți începeau, rând pe rând, să lase pământurile pârloagă. Astfel, i-au cerut bunicului meu să le preia pământul în arendă. Bunicul meu a fost sceptic la început, nedorind „să se lege la cap”. A continuat cu prestarea de servicii până în 1994, înființând o firmă de prestări servicii. A mai achiziționat câteva tractoare, ajungând la un număr de patru tractoare românești U 650, angajase și doi operatori și a continuat să lucreze pământul celor care încă mai făceau ceva. Inevitabil, a început să ia și pământ în arendă, iar prin 1997 a mai cumpărat o combină SEMA. A continuat în așa fel încât până în 2000 a ajuns să aibă zece tractoare românești U650, cu care lucra aproximativ 600 ha.

Au venit câțiva ani dificili, 2001-2002, cu secetă mare, lucru care a dăunat destul de mult fermei, pentru că am acumulat datorii mari. Apoi am tras așa cum s-a putut de această afacere până în 2005-2006. În acest timp, am început să mă implic și eu, ca tânăr student. În 2007, împreună cu bunicul, am achiziționat două tractoare și un plug în leasing și ne-am propus să mai cumpărăm utilaje cu ajutorul fondurilor europene.

Anul trecut, unul bun

Reporter: Dincolo de provocarea de a vă implica în afacerea de familie, ce anume v-a făcut să lăsați Bucureștiul, un oraș mare și foarte dinamic, mai ales că sunteți tânăr?

Valentin Plătică: Îmi doream foarte mult să pot să-l ajut pe bunicul meu, mai ales că situația ajunsese să-l depășească. Din această dorință am ales acest domeniu de studiu (n.r., studii agronomice), pe care l-am parcurs timp de șapte ani. În această perioadă, veneam și-l ajutam pe tataia la lucrările pe care le avea. Cu toate acestea, nu-mi plăcea deloc situația, tractoarele fiind vechi, activitatea deosebit de îngreunată. În 2007, după ce am terminat facultatea, am făcut un proiect european pentru câteva utilaje pe FEADR: o combină cu hedere, un disc de patru metri, o semănătoare de prășitoare și una de păioase. Din această cauză tataia a fost nevoit să treacă ferma pe numele meu și s-a lăsat destul de greu convins, pentru că eram lipsit de experiență, fiind foarte tânăr. Prima dată mi-a trecut 50%, iar după ce am fost să depun actele, mi-au spus că este nevoie să am 100%, apoi, mai mult de nevoie decât de voie, mi-a trecut ferma pe numele meu integral.

Reporter: A riscat cu această decizie?

Valentin Plătică: A riscat mult. E adevărat că eram un tânăr absolvent care prelua o întreagă activitate. La început am făcut proiectul și, spre surprinderea noastră, s-a aprobat. Am început foarte greu cu finanțarea, pentru că atunci firma era într-o situație grea, cu datorii. Băncile m-au refuzat din prima, mi-au spus să vin peste un an, în funcție de cum evoluează firma. Am fost la vreo trei bănci în acea perioadă. Am vorbit cu contabila, am văzut ce e de făcut, iar într-un final am reușit să o scoatem pe profit în anul următor. M-am întors la bancă și am obținut un împrumut în euro, dar cu dobândă mai mare, respectiv 9%. Am început să plătim utilajele luate în leasing și să dezvoltăm activitatea.

Reporter: Ce mărime avea în acel moment ferma și ce tip de cultură aveați?

Valentin Plătică: Vorbim de aproximativ 700 ha și cultivam grâu, porumb și floarea-soarelui. Cu utilajele noi achiziționate până în 2010, s-au văzut imediat rezultatele în productivitatea de lucru și mai ales la recoltă. Acela a fost momentul când am devenit din ce în ce mai determinat să dezvolt această fermă, să pun și mai mult suflet.

Reporter: Și lucrurile nu s-au oprit aici. Din contra, au avut o traiectorie ascendentă de atunci și până în prezent.

Valentin Plătică: Da, deși suprafața agricolă a rămas aceeași, am continuat să ne dezvoltăm constant pe verticală, să exploatăm la maximum toate instrumentele de lucru. Am cumpărat în continuare utilaje și am încercat să modernizez ferma cât de mult am putut. Pe atunci aveam în jur de zece angajați, iar acum am ajuns la cinci angajați care reușesc să facă totul în fermă, fără probleme. Am reușit să fidelizez angajații, am reușit să cultiv în ei această pasiune – agricultura, pregătindu-i să folosească la potențial maxim toate instrumentele de lucru din fermă.

Reporter: Care este structura culturilor în ferma dumneavoastră și cum a fost anul agricol trecut?

Valentin Plătică: Anul trecut am avut grâu pe 130 ha. Deși a fost secetă, a avut o ieșire spectaculoasă în primăvară. Am avut o producție de vreo șase tone la hectar. Am fost mulțumit, raportat la seceta din toamnă și la problemele legate de înfrățirea insuficientă. Pe de altă parte, am însămânțat cu floarea-soarelui 170 de hectare și am obținut trei tone și ceva la hectar. Am avut ploi în primăvară și frig, apoi vara a fost uscată. Am semănat porumb pe 400 de hectare și am obținut o producție de vreo opt tone. Ne-am plătit datoriile și am avut, una peste alta, un an bun.

Raportul preț/calitate, factorul determinant în alegerea mărcii Case IH

Reporter: Când a început colaborarea dumneavoastră cu Titan Machinery România? Cu ce utilaje a început acest parteneriat și câte aveți în momentul de față?

Valentin Plătică: Aveam nevoie de niște roți înguste pentru unul dintre tractoarele pe care le aveam în fermă și l-am contactat pe Vali (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional), cerându-i o ofertă. Acesta a fost practic începutul colaborării noastre. Un an mai târziu, am început discuțiile pentru achiziționarea unui tractor Case IH Magnum 340, model pe care l-am luat în 2018. Tot atunci, am discutat și de o combină Case IH Axial-Flow 6140 cu un heder de opt rânduri pentru prășitoare – Olimac Drago GT și unul pentru păioase Case IH de 7,6 metri. Am mai cumpărat și un plug cu 8 trupițe lamelar Gregoire Besson, un cultivator Väderstad Top Down de trei metri și un scarificator de la Gaspardo de trei metri cu șapte ancore. În primăvara anului trecut (n.r., 2019), m-am decis să cumpăr și un tractor mai mic, de 115 CP – Case IH Farmall 115 C.

Reporter: De ce Case IH și nu alți producători?

Valentin Plătică: Am fost și m-am interesat peste tot, dar raportul calitate-preț a fost factorul determinant pentru care am ales să cumpăr Case IH. M-am gândit că, decât să plătesc câteva zeci de mii de euro în plus pentru un tractor de altă marcă, mai bine cumpăr și un agregat pe care să-l folosesc la tractorul Case IH ales. Bineînțeles, a contat și faptul că aveți un vânzător bun pe zonă, Vali, care m-a ajutat foarte mult (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional).

Înainte să cumpăr combinatorul Top Down, intram de două ori cu discul și apoi semănam, acum intru o singură dată cu Top Down și-mi pregătesc terenul pentru semănat. Consumul este, de asemenea, redus. În ceea ce privește tractorul Case IH Magnum 340, timpul de lucru la semănat a devenit foarte scurt, acest tractor este suficient pentru cele două semănători de precizie pentru plante prășitoare.

Tractorul l-am luat „hight specs” (n.r., dotat cu toate opțiunile disponibile), pentru a nu întâmpina vreo nevoie apărută pe parcurs. Prin comparație cu alte tractoare de aceeași putere, am constatat un consum mai redus la Magnum. La lucrările de cultivat din primăvară, la care am folosit Väderstad Top Down, am avut un consum de 17 l/ha, iar la arat: 20-22 l/ha.

Reporter: Cum descrieți combina de recoltat pe care o aveți?

Valentin Plătică: La combină mă impresionează și azi sistemul de rotor cu flux axial, deși la început am fost reticent. Valentin Albu, managerul regional de vânzări, a avut răbdare cu mine pentru a mă convinge. Pot să spun că am riscat puțin, dar imediat cum am intrat cu ea în lucru, recolta a fost impecabilă, fără boabe sparte/fisurate, fără pierderi, totul, foarte curat. Bineînțeles că sunt importante și reglajele pe care le faci.

Reporter: Cum descrieți colaborarea cu departamentele de service și piese de schimb din cadrul Titan Machinery România?

Valentin Plătică: În principiu am o relație bună cu echipa de service de la Brăila. M-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie, iar această relație bună m-a încurajat să mai cumpăr atât piese, cât și utilaje. Iar relația cu Valentin Albu este una de prietenie, chiar dacă sunt afaceri la mijloc, s-a legat o relație destul de strânsă și ne ajutam reciproc cum putem.

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Valentin Plătică: Intenționez să mai achiziționez câteva utilaje, dacă vremea va fi bună, o semănătoare de păioase și una de prășitoare de la Väderstad, care să fie echipate cu toate sistemele de ultimă generație. Este posibil să diminuez lucrările în câmp și să maximizez profitul, pentru că acum vedem că apa din sol e foarte prețioasă și cel puțin în vară nu mai vreau să intru cu plugul, iar în toamnă doar ar sau scarific. Cât pot, o să încerc să reduc lucrările de pregătire.

Reporter: Încurajați și alți tineri să îmbrățișeze această meserie?

Valentin Plătică: Agricultura este o meserie frumoasă astăzi, mai ales atunci când ai toate instrumentele necesare s-o faci productivă. Nu știu dacă pot să-i încurajez. În ziua de azi este greu să te apuci de agricultură de la zero, să devii fermier, pentru că sunt investiții mari. În schimb, îi încurajez pe toți tinerii care au oportunitatea de a prelua agricultura de la părinți sau bunici să ducă mai departe ceea ce au făcut dumnealor.

BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Noul coronavirus reprezintă o provocare globală care ne-a schimbat total viaţa. Atacul asupra sănătăţii, incertitudinile privind disponibilitatea alimentelor, provocările la nivel social şi economic, toate fac parte acum din noua noastră realitate.

„Lucrez în agribusiness. Afacerea noastră se confruntă acum cu o stare de urgenţă. În această paradigmă, problemele cu care ne confruntăm sunt similare, indiferent de geografie, tipul de industrie sau de companie. Suntem expuşi la noi necesităţi, la intensificarea problemelor legate de angajaţi şi resurse financiare, la perturbarea lanţurilor de distribuţie, anxietăţi şi panică. Sunt schimbări structurale care prevalează asupra bunului simţ. Cum ar trebui să gestioneze această tensiune un om de afaceri? Stăm şi aşteptăm să vină sfârşitul lumii sau ne aruncăm în luptă? Cum reuşim să apărăm sănătatea şi job-urile angajaţilor noştri, dar, în acelaşi timp, să protejăm şi investiţiile acţionarilor?”, întreabă directorul general al ADAMA Agricultural Solutions, Dimitrios Drisis, care ne propune lecturarea unei cărți despre criza financiară, „De data asta e altfel”, scrisă de Reinhart & Rogoff. „Teza lor este că vremea trece, economiile evoluează, industria şi societatea se schimbă, dar criza economică rămâne un fir roşu, cu un model similar de dezvoltare”, arată Dimitrios Drisis, care a adăugat că viața este acum „altfel” deoarece, dincolo de contextul economic, trebuie să gestionăm şi problema sănătăţii şi siguranţei oamenilor. De data asta, decidenţii din clasa politică la nivel global au o răspundere mult mai mare.

În opinia directorului general ADAMA, prima prioritate a unei companii este sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi partenerilor de afaceri, ceea ce nu are nicio legătură cu profitul companiei sau cu indicatorii de performanţă, ci cu integritatea şi valorile ei. Dimitrios Drisis a exemplificat cu patru măsuri care dovedesc că îţi pasă de oamenii tăi, respectiv: „Ia toate măsurile astfel încât echipa ta să nu se îmbolnăvească; Ajută-i să stea conectaţi virtual; În timpul stării de izolare pune-le la dispoziţie training-uri şi grupuri de lucru educaţionale, îi va ajuta să rămână conectaţi cu compania şi obiectivele ei; Pune-le la dispoziţie o persoană din partea companiei care să le poată oferi lor şi familiilor lor sprijin administrativ, sfaturi şi susţinere psihologică”.

De asemenea, în aceste timpuri complicate, este vital pentru existenţa pe termen lung a companiei să menţii active relaţiile comerciale importante. Trei atitudini de succes în menţinerea relaţiilor comerciale, văzute de Dimitrios Drisis: „Stai aproape de partenerii tăi prin mijloace online; Demonstrează determinare şi suport; Arată flexibilitate financiară şi propune soluţii de compromis. Ca şi în relaţiile dintre doi soţi, concesiile pe termen scurt pot aduce beneficii pe termen lung”.

„Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile”

Dimitrios Drisis, în articolul „La război ca la război: decalogul liderului”, pe care l-a semnat în cotidianul Adevărul, punctează rolul liderului în vremuri de criză, crescând rezilienţa companiei, controlând şi reducând vulnerabilităţile.

Recomandările directorului general ADAMA pentru lider, în zece puncte: 

  • Eu aş începe prin a constitui un comandament de criză format din echipe descentralizate care să poată naviga cu agilitate prin incertitudini şi crize. „Camera de război” ar trebui să aibă un set restrâns, precis şi eficient de obiective pentru a creşte implicarea managementului.
  • Recomand numirea unui manager de criză, a cărui menire este aceea de a preveni sincopele şi a stinge incendiile, deoarece managementul firmei trebuie să se concentreze pe operaţiunile curente de business.  
  • Testele de rezistenţă la stres ale companiilor, bazate pe diverse scenarii financiare, pe scenarii de mobilitate locală şi internaţională şi perturbări ale lanţurilor de valoare, toate  ajută echipa de management să ajungă la o soluţie coerentă. În acest context, un lider trebuie să analizeze şi să comunice foarte clar direcţiile şi acţiunile pentru care optează, etapizate pe termen scurt, mediu şi lung, cu accent pe rezolvarea problemelor care asigură supravieţuirea pe termen scurt, înainte de a se concentra pe „viziuni” asupra viitorului.
  • Un lider trebuie să asigure stabilitatea operaţională a firmei, dar şi motivarea şi implicarea angajaţilor. Dacă aceste comandamente de criză funcţionează, nu avem nevoie de politici restrictive. 
  • Trebuie să asiguri resurse financiare pentru a susţine verigile critice din lanţul de valori, legate de furnizori, angajaţi şi clienţi, în contextul în care vânzările ar putea fi mai scăzute, încasările la fel, iar stocurile ar putea fi mai mari, pentru că cererea scade. Toate eforturile de business trebuie să ducă în aceeaşi direcţie: construcţia de marje de lichidităţi financiare.
  • Atâta vreme cât problemele de lichiditate pe termen scurt sunt rezolvate, compania trebuie să se concentreze pe dezvoltarea de planuri comerciale pe termen lung, prin care să îşi sporească gradul de competitivitate. Cum? Printr-o analiză SWOT onestă şi transparentă, pe baza căreia să se releve avantajele pe care le are faţă de principalii competitori. Privită în felul acesta, o criză este şi o mare oportunitate de a-ţi mări cota de piaţă. Pentru mine acest citat din Dalai Lama este foarte important: „Acolo unde există o provocare, există şi o oportunitate, care te stimulează să-ţi demonstrezi şi dezvolţi voinţa şi determinarea”.
  • Ar trebui companiile să investească în criză? Bineînţeles! Îndrăznesc să afirm că mai mult chiar decât în vremuri normale, pentru că oportunităţile sunt enorme. A investi este fundamental pentru dezvoltarea şi competitivitatea pe termen lung a unei organizaţii. Cheltuielile pentru investiţii pot fi extinse, acordând atenţie activelor fixe, iar bugetele aferente costurilor de funcţionare pot fi redimensionate, fără a afecta competitivitatea. Investiţiile nu trebuie să se oprească niciodată! Doar mesajul care se referă la creşterea investiţiilor poate creşte moralul oamenilor, imaginea companiei şi performanţa pe viitor a organizaţiei.
  • Momentul pe care îl traversăm este perfect pentru a începe să scanezi peisajul competitiv pentru a identifica oportunităţile care să te ajute să dezvolţi noi canale de distribuţie, să-ţi consolidezi poziţia în piaţă, să-ţi optimizezi lanţul de valori, să explorezi noi modele operaţionale, să atragi noi clienţi. Achiziţiile vor deveni mai atractive, pe măsură ce companiile vor căuta să-şi descopere relevanţa strategică.
  • Există multe citate inspiraţionale care descriu oportunităţile care derivă dintr-o criză. În chineză există acelaşi cuvânt care defineşte atât criza, cât şi oportunitatea. Heraclit a spus „nu coborâm de două ori în apele aceluiaşi râu, pentru că nici apele nu mai sunt aceleaşi şi nici omul”. Economia evoluează, societatea şi ştiinţa la fel, cât despre noi, în fiecare zi suntem altfel.
  • Ca oameni de afaceri suntem obligaţi să navigăm printr-o mare de ambiguităţi şi să propunem echipelor noastre să ne urmeze. Ne vor urma dacă reuşim să prevedem impredictibilul şi să desenăm o strategie solidă pentru această situaţie. Ca şi în viaţă, doar furtunile puternice creează marinari destoinici. Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile.

Confederația Europeană a Cultivatorilor de Porumb (CEPM) a analizat proiectul Green Deal al Comisiei Europene, care se concentrează pe cele două strategii „De la fermă la consumator” și „Biodiversitatea”, care vor ghida reforma Politicii Agricole Comune. Concluzia este că „într-un moment în care schimbările climatice, hrana, sănătatea și energia se află în fața unor provocări imense și când concetățenii noștri așteaptă răspunsuri care să ducă la mai multă independență economică și la protejarea valorilor lor, Comisia Europeană îndreaptă agricultura din UE pe calea descreșterii economice, fără a ține cont de lecțiile pandemiei de coronavirus”.

Se pare că strategiile „De la fermă la consumator” și „Biodiversitatea”, părți integrante ale Pactului Verde European, își propun să renunțe la o cultură valoroasă cum este porumbul, prin impunerea unor obiective, considerate de cultivatori fără sens: 10% din terenurile agricole să fie scoase din circuitul de producție, cantitatea de produse fitosanitare utilizate să fie redusă cu 50%, 20% din consumul de îngrășăminte să fie eliminat, agricultura organică să ajungă la 25% din total, indiferent dacă există sau nu cerere pentru aceasta. „Să fi măsurat Comisia Europeană impactul acestor cifre? Vor provoca pierderi enorme de producție în toată Europa și importuri masive de produse obținute chiar cu metode și tehnologii interzise de blocul comunitar”, sunt de părere specialiștii.

Cultivatorii de porumb reuniți în CEPM investesc an de an pentru a-și îmbunătăți practicile, a asimila progresul tehnologic și a satisface exigențele concetățenilor lor. „Angajați deplin în rezolvarea provocărilor legate de hrană și de asigurarea independenței energetice, ei doresc să continue acest efort în mod responsabil, participând activ la acoperirea cererii mondiale de produse agricole și, în același timp, contribuind la lupta împotriva schimbărilor climatice. Dincolo de extraordinarul său potențial de producție, inclusiv prin capacitatea de a stoca în sol carbon și de a furniza energie curată (biocombustibili, biogaz), porumbul oferă soluții pe care UE nu le poate ignora”, arată Cristina Cionga, director pentru afaceri europene în cadrul Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR).

Producătorii de porumb speră că pot întoarce cursul proiectului Green Deal

Agricultorii europeni denunță acest cadru care nu le permite să-și îndeplinească menirea de a  produce, în condițiile actualelor și viitoarelor restricții. Fiind departe de a respinge ideea modificării practicilor agricole, ei solicită în primul rând ca agricultura europeană să fie protejată. Acest sector este an de an din ce în ce mai slăbit de distorsionarea concurenței, ajunsă la un nivel de nesuportat. De asemenea, fermierii doresc să se angajeze în a găsi soluții la provocările globale prin dezvoltarea de produse valoroase pentru toate piețele, prin acces la toate inovațiile, în special la cele din domeniul biotehnologiei. În acest moment, în care UE are în vedere revizuirea reglementărilor din domeniul biotehnologiei, CEPM și APPR reamintesc necesitatea de a asigura accesul producătorilor și consumatorilor europeni la produse derivate din aceste tehnologii.

În opinia lui Daniel Peyraube, președintele CEPM, Pactul Verde seamănă mai degrabă cu un Pact Negru, ignorând lecțiile învățate din criza COVID, care ne-au arătat nevoia de a ne asigura pe plan local hrană abundentă și de calitate, încurajând agricultura să răspundă acestor urgențe. „Spunem DA adaptării și evoluției continue a practicilor noastre, dar numai dacă servesc cu adevărat concetățenilor. Refuzăm să sacrificăm propria noastră producție pentru a fi înlocuită cu importuri obținute în condiții care nu sunt permise în regiunea noastră. UE ar trebui să nu se încăpățâneze în a urma calea descreșterii economice, ci trebuie să ofere agriculturii europene capacitatea de a-și exploata potențialul. Producătorii europeni de porumb sunt pregătiți pentru acest lucru”, a declarat președintele CEPM.

La rândul său, Nicolae Sitaru, președintele APPR, a comentat: „Într-un an atât de dificil ca cel pe care-l traversăm, în care, dincolo de criza economică și sanitară, avem de-a face și cu o secetă fără precedent, este un act nesăbuit să închidem ușa tehnologiilor moderne sigure, acceptate peste tot în lume, capabile să ofere culturilor noastre toleranță la stres și să le protejeze de atacul bolilor și dăunătorilor. Răspunsul la marile provocări pe care le avem în față vor veni tot de la știință. Sunt încredințat că consumatorii europeni vor accepta soluțiile științifice dacă acestea le vor fi explicate și dacă politicienii nu vor recurge la măsura simplă și populistă: interzicerea! Acceptăm tehnologia în fiecare colț al vieții noastre, deci e firesc să o acceptăm și în agricultură, mai ales că așa vom putea cu adevărat să producem durabil, economisind resursele Planetei, așa cum ne propune Pactul Verde European”.

Cu un design nou și elegant, seria de combine de cereale C7000 exprimă supremația tehnologică a mărcii Deutz-Fahr, o garanție a performanțelor excelente de treier și a calității superioare a boabelor și paielor, ca urmare a unei experiențe de peste o sută de ani de evoluție constantă în realizarea sistemelor de recoltare. C7000 se descurcă excelent în condiții provocatoare și asigură productivitate remarcabilă și calitate a treierului chiar în cele mai dificile condiții de cultură și teren.

Combinele Deutz-Fahr sunt concepute pentru a răspunde așteptărilor fermierului de la o combină convențională: performanță, fiabilitate, ușurința de operare și reglare în timpul lucrului, un nivel ridicat de confort, vizibilitate asupra tuturor zonelor cheie, atât în față cât și în lateral, productivitate și calitate a boabelor recoltate, verificare și întreținere zilnică minime.

Noul stil al combinelor Deutz-Fahr, studiat și realizat în cunoscutele studiouri Giugiaro, la care gustul, confortul, funcționalitatea, performanța, flexibilitatea, fiabilitatea și controlul costurilor de operare sunt cuvintele de ordine, cele care au creat stilul inconfundabil al autoturismelor Lamborghini, creează o atracție estetică imediată și dă formă tehnologiei.

Noua cabină este foarte spațioasă, are un stil plăcut, cu linii rotunjite, cu geamuri curbate și cu suprafața vitrată foarte generoasă, asigurând confort și vizibilitate optimă operatorului, care beneficiind și de computerul și întreaga aparatură de bord poate urmări perfect funcționarea întregii mașini.

Scara pivotantă, cu poziție reglabilă în funcție de dimensiunile anvelopelor, asigură accesul operatorului în cabină ușor și în siguranță, iar pentru protejarea ei în timpul transportului, se rotește spre fața roții.

Un număr mare de lumini de lucru: pe acoperișul cabinei, sub platformă sau în spatele mașinii, asigură lumina necesară pentru lucrul până seara târziu, iar luminile pentru întreținere, în casa sitelor, pe tubul de descărcare și în compartimentul motorului ușurează intervențiile operatorului. De asemenea, sunt disponibile trei camere care monitorizează diferite zone de jur împrejurul combinei. Cea din spatele combinei, montată pe coșul de paie, urmărește zona din spatele combinei, o alta, tot în spate ușurează cuplarea și decuplarea căruciorului de transport al hederului, iar o altă cameră, montată pe partea stângă a combinei, monitorizează descărcarea în remorcă a boabelor din buncăr. Acestea asigură o vizibilitate excelentă a zonei de lucru, productivitate mare și siguranță în exploatare și totul se vede pe ecranul din cabină.

Cabina este montată pe silentblocuri pentru reducerea zgomotelor și vibrațiilor. Materialele din care sunt realizate toate elementele de interior sunt inovative și de cea mai bună calitate asigurând un mediu de lucru plăcut și atrăgător. Este spațioasă și are o vizibilitate excelentă spre față și lateral, operatorul putând urmări cu ușurință toată lățimea hederului.

Scaunul cu suspensie pneumatică are o serie de reglaje pentru a se adapta la nevoile fiecărui operator, la greutatea și statura acestuia, iar scaunul pentru pasager oferă confort și spațiu suficient.

Un sistem de aer condiționat și încălzire performant, cu patru filtre - câte două pe fiecare parte - ușor de verificat, curățat sau înlocuit de pe platforma cabinei asigură o ventilație perfectă în orice colț al cabinei și împreună cu nivelul redus de zgomot și preechiparea pentru radio și cu geanta frigorifică de 21 de litri în care se pot păstra la rece mâncarea și băuturile răcoritoare pentru întreaga zi de lucru, fac mai suportabile orele petrecute de operator în spatele volanului, asigurând un mediu de lucru plăcut.

Consola de comenzi încorporează toate comenzile și monitoarele principale, este proiectată pentru a nu obtura vizibilitatea în partea dreaptă a hederului. Maneta multifuncțională „Commander” asigură operarea funcțiilor principale prin simpla atingere a unui buton, iar pe monitor se pot efectua reglajele necesare și se pot vizualiza parametrii de lucru și de transport.

Deutz-Fahr produce patru serii de combine, cu 5 și 6 scuturători, cu motoare de la 175 CP până la 381 CP. Seria C7000 de combine Deutz-Fahr cuprinde mai multe modele: C7205, C7205 TS (cu turboseparator) și C7205 TSB (balance, cu orizontalizare pentru pante) cu 5 scuturatori, cu buncăr de boabe de 8500 litri, cu motor Mercedes Benz OM936 de 7,7 litri, Tier V, cu puterea de 313 CP și C7206, C7206 TS, C7206 TSB cu 6 scuturători, cu buncăr de boabe de 9500 litri, cu același motor, dar cu puteri de 353 CP. Aceeași combină este disponibilă și în versiunea C7206 TS/TSB Extra Power, la care, electronic, motorul furnizează un supliment de putere pentru descărcarea din mers a boabelor din buncăr, în acest caz puterea ajungând la 381 CP. Pe lângă reducerea nivelului de poluare, tehnologia cu EGR (recircularea gazelor), SCR (reducere catalitică selectivă, cu AdBlue) și DPF (filtru de particule) contribuie la reducerea consumului de combustibil. Sistemul de rabatere al sitei rotative, condensatorul sistemului de aer condiționat și radiatorul de ulei hidraulic asigură acces facil pentru întreținerea de rutină. De asemenea, compresorul de aer, standard, furnizează aer cu presiune la prizele rapide pentru cuplarea pistolului cu aer pentru curățarea de praf a radiatoarelor, filtrelor, a compartimentului motorului și a altor componente ale mașinii. Motoarele au 4 supape pe cilindru, iar injectoarele montate central au 6 orificii care dispersează uniform combustibilul atomizat pentru creșterea semnificativă a eficienței combustiei.

Este disponibilă o gamă largă de tipuri și lățimi de hedere de păioase de la 4,2 la 9 m, atât clasice, cât și cu extensia mesei de tăiere și cu cuțite verticale, cu următoarele caracteristici principale:

  • Melcul cu diametru mare și degete excamotabile pe toată lățimea, montate în spirală, care asigură transportul unui volum mare de material;
  • Sistem de tăiere „Schumacher II” care asigură o tăiere fermă, cu lame de cuțit cu șuruburi pentru înlocuire rapidă și ușoară;
  • Sistem planetar de acționare a cuțitului, care asigură o mișcare liniară cu 1.220 curse pe minut;
  • Rabator cu reglarea automată a turației în funcție de viteza de lucru, permițând operatorului să se concentreze asupra materialului care intră în combină;
  • Ridicătoare de plante, foarte practice în special la culturi căzute;
  • Cuplarea rapidă a hederului cu sistem cuplă multiplă;
  • Hederele Varicrop, cu extensie hidraulică, sunt prevăzute pe ambele părți cu despicătoare de lan cu cuțite verticale cu acționare hidraulică, cuțitul din stânga putând fi cuplat/decuplat separat din cabină.

Elevatorul central, care reprezintă canalul de alimentare al combinei, garantează că materialul tăiat va fi tratat cu grijă și în fluxul normal spre sistemul de treier, fiind transportat pe toată lățimea elevatorului central de transportorul cu racleți montat pe 3 lanțuri ranforsate. Un reversor electric puternic reversează atât elevatorul, cât și hederul, eliminând orice supraîncărcare a combinei. Mașina standard este dotată cu 3 cilindri hidraulici de ridicare, iar pentru hedere mai mari de 7,5 m este disponibil și al patrulea cilindru. Pentru o tăiere mai precisă există posibilitatea de reglare mecanică sau hidraulică a unghiului de tăiere a cuțitului în funcție de configurația terenului și de cultura de recoltat și funcția de Auto-Control, care compensează înclinarea laterală a hederului, asigurând 4 setări: înălțimea de tăiere, presiunea pe sol, modul de copiere (autoflotare și flotare laterală, care asigură controlul înălțimii miriștei și floatarea laterală a hederului) și poziția de transport.

Sistemul de treier, separare și curățare asigură o recoltare fără compromis, și garantează performanțe de top pentru orice tip de cultură, urmărind întotdeauna calitatea ridicată a boabelor și a paielor.

Calitatea boabelor este realizată cu ajutorul componentelor testate Deutz-Fahr, ca planul oscilant cu două trepte, turboventilatorul, sitele în cascadă, cu suprafața mare și sistemul de retur dublu pe ambele părți ale combinei. Toate aceste caracteristici fac din seria C7000 mașina perfectă pentru orice condiții de lucru.

Bătătorul, cu diametrul de 600 mm, are 8 bare zimțate și turație variabilă continuu cu comandă electrică între 420 și 1250 rpm, iar cu un reductor de turație poate ajunge la min. 210 rpm. Lățimea bătătorului este la combinele cu 5 scuturători de 1270 mm, iar la cele cu 6 scuturători 1521 mm.

Contrabătătorul înfășoară bătătorul pe 121grade, având 15 bare cu distanța standard de 14 mm. Specific la Deutz-Fahr este contrabătătorul din trei segmente, care, pe lângă posibilitatea de conversie rapidă a combinei în timpul sezonului de recoltare, permite și o personalizare a sistemului de treier și separare. De fapt, grație acestei soluții, utilizatorul poate alege distanțele cele mai potrivite între sârmele diferitelor segmente în funcție de condițiile de recoltare, de exemplu, la culturi foarte uscate se pot folosi segmente cu distanța de 11,14 și 22 mm, iar la culturi umede, 14,14 și 22 mm. Astfel, operatorul poate accentua efectul de batere la intrarea în bătător și separarea la ieșire, reducând încărcarea scuturătorilor și cantitatea de paie scurte care ajung pe site.

Această soluție asigură o separare eficientă de peste 90% pe bătător, garantând productivitate și calitate ridicate. Reglarea distanței între bătător și contrabătător se face electric, independent atât în fața cât și în spate, dând o infinitate de posibilități în funcție de cultura și de condițiile specifice de recoltare.

La varianta cu 6 scuturători, suprafața de batere este de 1,13 mp.

Înainte de contrabătător se află o trapă pentru pietre, care reține pietrele protejând sistemele interne ale combinei. Pentru culturi aristate și greu de treierat sunt montate sub contrabătător cu balamale, cu acționare din exterior, niște plăci de grohăire, care fac contrabătătorul mai agresiv.

Masa de material este împinsă spre spate cu ajutorul unui postbătător, a cărui turație este sincronizată cu turația bătătorului, soluție foarte utilă pentru evitarea spargerii boabelor.

Separarea

La modelele TS, sistemul de treier/separare este îmbunătățit cu un al treilea cilindru numit turboseparator, montat după postbătător chiar înainte de scuturători, deasupra unui grătar, unde se mai treieră anumite spice rămase și începe separarea forțată a boabelor. Acesta mărește capacitatea de lucru a combinei cu aproximativ 20%, astfel că mașina poate fi folosită cu performanțe ridicate chiar în condiții dificile, la recolte abundente sau infestate cu buruieni verzi.

Turboseparatorul are diametrul de 590 mm și 10 bare dințate și se poate regla în 5 poziții diferite de la 25 la 65 mm față de grătarul său, mai mult sau mai puțin agresiv sau chiar scos din funcțiune, dacă este necesar și are două turații: 775 sau 410 rpm. Suprafața de separare forțată 0,81 mp. Pentru porumb, dinții sunt ranforsați cu niște plăci călite pe fiecare dinte.

Separarea continuă pe cele 5 sau 6 scuturători cu lungimea de 4,4 m, cu 5, respectiv, 4 trepte, montați pe lagăre cu rulmenți fără întreținere, suprafața totală de separare fiind 7,3, respectiv 8,8 mp.

Scuturătorii deschiși asigură o separare precisă în orice circumstanțe și la produse umede cât și la culturi infestate cu buruieni verzi. Planul special de retur de sub scuturători dirijează boabele spre planul oscilant, chiar la volume mari. Separatoarele înalte evită supraîncărcarea pe lateral, chiar când se lucrează pe pante. Structura, înclinarea și mișcarea lor, care vin dintr-o bogată experiență în câmp, asigură o separare precisă, împingând numai paiele spre spatele combinei, fără pierderi de boabe. Montarea pe rulmenți a scuturătorilor permite operare silențioasă, creșterea fiabilității și reducerea pierderilor de putere la minimum. La capătul scuturătorilor este montat senzorul de pierderi, care alertează operatorul pentru orice pierderi de boabe care pot apărea.

Curățarea

Pentru urmărirea și reglarea sitelor, casa sitelor este prevăzută cu sistem de iluminare.

Precurățarea: la capătul planului oscilant se află o sită cu cascadă dublă, cu rol de precurățare înaintea sitelor principale. Aceasta reține majoritatea paielor și pleava de pe planul oscilant și lasă boabele să cadă prin site, asigurând o curățare eficientă încă de la planul oscilant. Presita adaugă o capacitate suplimentara de curățare, extrăgând aproximativ o treime din boabe. 

Curățarea propriu-zisă se face pe sita superioară și sita inferioară. Suprafața totală de curățare este de 5,28 mp la C7205, respectiv 6,32 mp la C7206.

Un ventilator tip turbină de mare performanță, cu diametrul de 440 mm și cu 44 de pale aspiră aer pe toată lățimea și sulfă aerul controlat cu ajutorul unor deflectoare sub toată suprafața sitelor, de unde boabele curate sunt transferate în buncăr. Debitul de aer se reglează electric din cabină în funcție de condițiile de lucru. Turația ventilatorului este reglabilă între 480 și 980 rpm.

Sistemul de retur de spice netreierate

O alta caracteristică specifică combinelor Deutz-Fahr este sistemul de retur cu două elevatoare de o parte și de alta a combinei: materialul rămas netreierat este procesat cu ajutorul unor lame de fricțiune pe ambele părți ale mașinii și boabele sunt trimise complet separate pe planul oscilant, evitând supraîncărcarea sistemului de treier. O idee genială care îmbunătățește performanțele combinei și eficiența sistemului de treier și reduce pierderile. Nu doar extrem de productiv, dar și avansat din punct de vedere tehnologic, sistemul este dotat cu senzori care monitorizează activitatea și intervin pentru a asigura siguranța operațiunii și previn apariția unor evenimente neașteptate.

Buncărul de boabe

Volum mare, golire rapidă, verificare rapidă a mostrelor de boabe recoltate, chiar la îndemâna operatorului. Două geamuri în cabina în spatele scaunului operatorului permit verificarea permanentă a calității și a gradului de curățare a boabelor ajunse în buncăr.

Capacitatea buncărului de boabe cu extensie rabatabilă este de 8.500 dm3 la C7205 și  9.500 dm3 la C7206. Capac metalic, rabatabil și indicator vizual și acustic de buncăr 70% și 100% plin.

Tubul de descărcare de 5 m, se rotește hidraulic 110 grade, este suficient de lung pentru a permite descărcarea din mers, fără ca tractorul să se lovească de heder și asigură vizibilitate bună operatorului pentru descărcarea în remorcă; pentru hedere mai mari de 7,2 m este disponibil tub de descărcare de 6 m. Viteza de descărcare 90 l/s.

Tocătorul de paie

Este cu reglare manuală a lățimii de împrăștiere; adaptor pentru tocat porumb (cuțite întărite de 5 mm și placă protecție a scuturătorilor, impotriva proiectării cocenilor pe scuturători). Tocătorul are 48 de cuțite zimțate la modelele cu 5 scuturători și 60 la cele cu 6 scuturători, aranjate pe 4 rânduri, care se rotesc cu o turație de 3.600 rpm la păioase și de 1.800 rpm la porumb. Cuplarea tocătorului se face direct prin acționarea levierului din spate stânga combinei, care poziționează placa din coșul de paie pentru tocare sau lăsarea în brazdă a paielor.

Roțile

Combina este dotata cu roți mari, cu anvelope late: față (de tracțiune): 800/65R32 și spate (de direcție) 500/60R22.5, pentru a reduce compactarea solului. Opțional, există posibilitatea echipării cu șenile din cauciuc, cu amprentă la sol mai mare decat roțile, asigurând o presiune mai redusă pe sol, deci o compactare mai redusă, fiind ideale în special în condiții de umiditate mai mare a solului.

Transmisia hidrostatică, cu pompă hidraulică montată direct pe motor, lucrează în combinație cu o cutie de viteze cu 4 trepte care pot fi selectate cu levierul din cabină. Prin simpla mișcare înainte sau înapoi a manetei multifuncționale se reglează viteza de deplasare pentru a se adapta condițiilor specifice ale culturii sau ale terenului.

Întrețineri zilnice

Toate punctele de gresare sunt vizibil marcate și grupate în locuri ușor accesibile, de o parte și de alta a mașinii. Planul oscilant este realizat din segmente usor demontabile pentru curățare prin fața combinei, fără a fi necesară demontarea elevatorului central. Când se trece de la o cultură la alta, când se lucrează la umiditate mai mare și în orice situații care necesită curățare frecvența, operatorul poate aduce combina în stare de eficiență completă în doar câteva minute.

Placa de acces la elevatorul central este demontabilă, pentru a permite verificarea și întreținerea lanțurilor cu racleți.

Toate cablajele și releele sunt grupate într-un panou pe partea dreaptă a cabinei, făcând mai ușoară intervenția.

Modelul Balance

Pentru operare pe terenuri înclinate și cu contur neregulat a fost realizat sistemul Balance. Acesta reacționează la condițiile de teren și menține sistemele de lucru ale combinei în poziție orizontală. Parametrii de corecție sunt: 20% lateral și 6% față-spate. Avantaje: păstrarea performanțelor combinei și pe terenuri în pantă; Stabilitate optimă; Confort îmbunătățit pentru operator.

Motive pentru care merită să achiziționezi o combină Deutz Fahr:

  • Modele și configurații pentru orice tip de fermă și pentru orice tip de cultură;
  • Simple și fiabile;
  • Raport calitate-preț excelent;
  • Garanție extinsă (3 ani sau 1.000 de ore);
  • Calitate foarte bună a boabelor;
  • Procent foarte mic de pierderi;
  • Cel mai bun consum de combustibil din clasa sa;
  • Combină confortabilă cu comenzi ergonomice și intuitive;
  • Realizare ușoară a regaljelor și gresare centralizată;
  • Intervale mari de întreținere tehnică;
  • Opțiuni incluse în configurația standard;
  • Suportul unei echipe aproape de fermieri;
  • Service specializat și piese de shimb disponibile pe stoc la cea mai apropiată filială NHR Agropartners;
  • Setări și punere în funcțiune cu specialiști NHR Agropartners și ai producătorului;
  • La nevoie și în anumite condiții se oferă combină la schimb;
  • Condiții de finanțare atractive și personalizate;
  • Eligibile și pentru achiziție pe programe cu fonduri europene;
  • Training pentru operatori și înainte de fiecare sezon;
  • Valoare bună la revânzare.

DR. ING. FLORIN NEACȘU, NHR AGROPARTNERS

Pandemia cauzată de COVID-19 afectează și agricultura, care se confruntă deja de multă vreme cu o secetă destul de agresivă. În plus, crescătorii de animale au de rezolvat probleme cauzate de valorificare ori de pesta porcină africană. Cu toate acestea, în județul Arad, la Curtici și la Olari, dr. ing. Dimitrie Muscă continuă să facă investiții, în adăposturi noi, dar și în utilaje.

Recent, Dimitrie Muscă a semnat un contract pentru un grajd cu o capacitate de 300 de capete de bovine, la Combinatul de la Curtici. „Cu această capacitate putem crește 2.000 de capete de bovine, de lapte și de carne, aici la CAI Curtici. Am făcut aceasta pentru că este rentabil pentru unitate, dar și pentru că este o necesitate, nu ne ajunge carnea de bovină în alimentarea magazinelor noastre de zi cu zi”, a precizat directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici.

Investiția atinge 500.000 de euro și nu este singura realizată anul acesta la Curtici, unde s-au investit alți aproximativ 600.000 de euro pentru a achiziționa o combină, un tractor de 500 CP, două TIR-uri. „În total, la CAI Curtici și în fermele fiului meu Călin, avem peste 3.000 de capete bovine de lapte și carne, 1.500 de capete are Călin, 1.600 de capete avem noi la Curtici. Deci 3.100 de capete şi ne pregătim să populăm cu încă 300, adică să creştem efectivele, dar le creştem din producţie proprie, din femelele pe care le obţinem la noi. Astfel înmulţim întregul efectiv. Este rentabil, de aceea facem așa. Producem mâncare pentru că, în orice condiţii, nimeni nu trăieşte fără mâncare”, ne-a spus Dimitrie Muscă. Rasele crescute sunt Holstein, pentru lapte și Charolaise, pentru carne.

La Curtici se urmărește realizarea unei valorificări optime, transformarea plantelor de cultură în carne. Tăurașilor puși la îngrăşat le este asigurată în permanență masa de porumb umedă şi fânul de lucernă, pentru a obține până la 2 kg spor. La un calcul simplu, la un preţ de 70 de bani cât era porumbul în primăvară sau 60 de bani în toamnă, porumbul merită transformat în carne. „Transformarea cerealelor în carne este benefică: 4-5 kg de porumb pe cap de animal înseamnă 3,50 bani. Dacă produc numai un kilogram de carne și tot este foarte rentabil: 1 kg de muşchiuleţ e 100 de lei, pulpa 30 de lei şi aşa mai departe. De aceea am ales să fac aşa... Deci facem până la urmă exact ceea ce trebuie să facem: mâncare”, a punctat Dimitrie Muscă.

Valorificarea optimă se realizează însă și datorită faptului că aici există abator pentru vită şi pentru porc și prețul unui animal trecut prin abatorizare, vândut la kilogram, în magazin, este mult mai bun.

Deși munca e grea în zootehnie – nu se poate nimeni preface că nu există bălegar, mirosuri neplăcute sau chiar condiţii improprii uneori –, cineva trebuie să se ocupe și de hrănirea omenirii. Și asta se întâmplă la Curtici şi la Olari, unde sunt cele două combinate agroindustriale și unde în continuare se fac investiţii.

Articolul pe larg îl puteți citi în Revista Fermierului, ediția print. Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Miercuri, 27 Mai 2020 23:23

Culturi calamitate, fermieri disperați!

Seceta cu care întreaga țară se confruntă a afectat și comuna Calopăr din județul Dolj, o comunitate cu aproximativ 4.000 de locuitori și unde în anii trecuți găseam doar culturi frumoase și sănătoase. Anul acesta, lucrurile stau diferit, orzul este calamitat în proporție de 100% pe anumite parcele, iar grâul, de până la 90%. Fermierii sunt disperați și cer ajutorul autorităților.

Sorin Epure, fermier: „Grâul a răsărit frumos, în martie arăta extraordinar de bine, dar nu mai este niciun fel de frate, a murit tot! În situația asta am 500 ha. Orzul e și mai grav.”

În comuna doljeană Calopăr, terenul agricol reprezintă cam 6.000 de hectare, marile suprafețe fiind exploatate de cinci fermieri mari. Sorin Epure, inginer agronom de meserie, lucrează peste o mie de hectare. Fermierul ne-a dus într-o tarla de grâu sârbesc, soiul Renesansa, care la ora respectivă (spre jumătatea lunii mai) trebuia să aibă deja 1-1,20 m, dar ajungea doar la 30 cm. Cine e de vină? Lipsa apei, desigur. „Eu am pluviometru și măsor peste tot. Și anul trecut a fost secetă în zona asta. Nu știu ce se întâmplă, a fost cod roșu, cod portocaliu, avertizări, dar nu ploua. Iar anul ăsta, în afară de faptul că în martie a venit cât a venit o ploicică, toamna a fost secetoasă. Grâul a răsărit frumos, în martie arăta extraordinar de bine, dar, dacă observați, nu mai este niciun fel de frate, a murit tot! Și spicul e mic. Poate să vină Dunărea peste grâu și nu se mai poate întâmpla nimic... Și în situația asta am 500 de hectare de grâu. Orzul e și mai grav, pentru că are o perioadă mai scurtă de vegetație și avea și el nevoie de apă mai multă”, arată Sorin Epure, care nu a semănat deloc rapiță toamna trecută, după ce anul trecut a întors 250 de hectare. „Din cauza secetei, insectele nu au nici ele apă și atacă ce prind verde. Degeaba am intrat la stropit, chiar de două ori, spicul nu mai are aparat foliar, nu mai are nimic”, a adăugat fermierul.

Primarul comunei Calopăr ne-a confirmat că 80-90 % din suprafețele cultivate arată prost sau foarte prost, cu excepția terenurilor de la Cervina, unde a plouat. „Fermierii au făcut sesizare, noi am făcut demersurile la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) și la Prefectură și așteptăm să vină comisia de constatare a calamităților”, a precizat primarul Marin Catalina. Din comisie trebuie să facă parte, cu convocarea prefectului, reprezentanți ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și ai Direcțiilor Agricole Județene.

Potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii publicat în Monitorul Oficial la data de 16 aprilie a.c., proprietarii de terenuri agricole ale căror suprafețe cu culturi agricole vegetale au fost afectate în procent de peste 30% depun înștiințări scrise la unitatea administrativ-teritorială pe a căror rază teritorială se află terenul, în format fizic sau prin mijloace electronice, în termen de trei zile de la momentul distrugerii.

Fermierii doresc o accelerare a procesului de constatare a calamitării din partea organelor abilitate, dar se tem că li se va reproșa că nu au aplicat corect tehnologiile și că poate acesta e motivul pentru care culturile arată astfel. „Întotdeauna, asigurătorii, împreună cu autoritățile statului, găsesc motive să nu ne despăgubească, astfel că noi, agricultorii, niciodată nu câștigăm”, e de părere Sorin Epure.

Despăgubirile trebuie să ajungă rapid la fermieri, care au în continuare cheltuieli cu întoarcerea culturilor, input-urile etc.

Pierderile sunt foarte mari, agricultorii spun că la orz sunt de 100%, la grâu cam 90% și deja nu cred că vor mai intra la recoltat, pentru că nu merită.

Floarea-soarelui e singura cultură care arată mai bine în prezent, chiar dacă a început să apară costreiul. În zona în care ne-am deplasat, mai bine arătau culturile dinspre Segarcea, acolo unde sunt perdele forestiere. „Au avut un aport de apă mai mare de anul trecut. Deci efectiv acolo plouă, mă uitam și aici nimic”, ne-a spus fermierul doljean.

Agricultorii se tem că nu vor rămâne cu nimic

Fermierilor le e teamă că nu vor rămâne cu nimic, mai ales că majoritatea a semnat contracte futures, în speranța unor prețuri mai bune. În trecut, seceta i-a mai făcut probleme fermierului Sorin Epure, care niciodată nu a primit despăgubiri pentru culturile distruse. „E o forțare aiurea cu asigurările. Se zice asigurare în caz de secetă. E fals! Că îți dă o perioadă, să zicem 15 aprilie – 31 mai, să te încadrezi în 27-30 de litri. Și unde sunt stațiile meteo? De obicei, unde plouă: pe Craiova, unde-s pietre și diferență de temperatură, de la clădiri, și nori și imediat acolo plouă, față de noi. Să-mi spună un fermier că a luat bani despăgubire de secetă sau, dacă a luat, reprezintă 1%, ca la Caritas. Practic, legea e făcută pentru asigurători și nu primești nimic. Dacă, de exemplu, dă 20 de litri, care înseamnă nimic, asigurătorii fac diferența: între 20 și 27 e 7%! După care taie ei cu franciza și practic nu mai iei nimic, și te lipsești, până la urmă”, susține Sorin Epure, care anul acesta și-a făcut asigurare pe producție. Conform măsurătorilor sale, la Calopăr au fost 13 l/m², iar la Craiova, 30 l/m².

Anul acesta e unic în peisajul ultimilor 70-80 de ani. Dacă anul trecut fermierii au crezut că nu se face niciun bob de grâu, pentru că abia spre primăvară a răsărit, anul acesta a fost invers, grâul, frumos în toamnă, a cunoscut un trend descendent din cauza lipsei zăpezii și a ploilor. „Eu pot să vă arăt pluviometre, că le am montate peste tot și fac o sumă. În toamnă am avut vreo 60 de litri de apă adunați, dar pe fondul secetei din urmă, de neimaginat, a răsărit, a înfrățit o frumusețe, așa că în iarnă am zis Doamne-ajută! Dar n-a venit cu niciun fel de precipitație. Am fost invitat la un simpozion, prin februarie, și ningea la București într-o veselie! Și sunam în zona mea: „Cât e?”. Când am revenit, am pus după ce s-a terminat cu zăpada să se topească din pluviometre: 7 litri – 9 litri, în funcție de zonă. În total până acum în luna mai, cred că am avut parte de vreo 130 l/m²”, ne-a povestit fermierul Sorin Epure.

Orzul de pe cele 200 de hectare pe care le-a însămânțat doljeanul la finalul lunii septembrie 2019 are spicul la un sfert, cu toate că a avut o pornire bună în vegetație. Ca la grâu, înființarea unui hectar de orz costă tot în jur de 3.000 de lei. Bani posibil pierduți.

Cultura de floarea-soarelui este singura care arăta mai bine, la momentul vizitei noastre, dar și ea avea nevoie de apă, deoarece pământul era crăpat. Aici, fermierul a folosit doar utilaje care să îl ajute să păstreze apa în sol. „Am băgat combinatorul, să nu scot apa. Am cultivat floarea-soarelui în perioada 1-3 aprilie 2020, am erbicidat-o și preemergent… cam degeaba, că produsul, scump, nu și-a făcut datoria, încă vezi costreiul în cultură. Am erbicidat-o a treia oară și sper să se usuce buruiana, că floarea are posibilități de regenerare mai mari”, a menționat fermierul.

O legislație care să-i protejeze, asta-și doresc fermierii

Problema mare o reprezintă ratele la bănci și fermierii vor doar să nu se trezească fără producție, dar și fără utilajele cumpărate pe credite.

Ce-și doresc fermierii? O legislație care să îi protejeze și care să le dea șansa să-și lucreze în continuare terenul, mai ales în condițiile în care au rate mari, deoarece tendința este de a achiziționa utilaje tot mai mari, pentru a compensa lipsa forței de lucru.

Din cei aproximativ 4.000 de locuitori ai comunei Calopăr, mulți sunt plecați în afară, lucrează în agricultură sau la Craiova, datorită proximității. Din cauza noului coronavirus, mulți s-au întors acasă, 160 au stat în izolare, fără cazuri confirmate de COVID-19, dar acum așteaptă să plece iar. S-a implementat și în mintea cetățeanului ideea de «tractorist». „Dar tractoristul nu mai e cu U650, să stea toată ziua murdar. Ai acolo un calculator, bagi pe GPS, aer condiționat”, crede primarul Marin Catalina. De aceeași părere este și fermierul Sorin Epure: „Din cei care au revenit din străinătate, 90% nu au de gând să rămână. Deci chiar nu au gând să stea”

Nici măsuri de sprijin pentru angajarea lor nu au fost luate de autorități și vina aceasta pentru fuga din agricultura românească pare a avea mai mulți factori.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print. Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

VASILE IOSIF, PREȘEDINTE ASOCIAȚIA INDUSTRIEI DE PROTECȚIA PLANTELOR DIN ROMÂNIA - AIPROM:

În prezent, Uniunea Europeană este cel mai mare exportator și importator de produse agricole, fiind și cel mai mare producător de hrană din lume respectând standarde de calitate ridicate în domeniul alimentar la nivel global. În acest context, Comisia Europeană a prezentat recent două strategii: Strategia „De la fermă la consumator” și „Strategia pentru Biodiversitate 2030”, pilonii centrali ai Pactului Verde European, un proiect ambițios care își propune să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050.

Combinând respectul pentru preferințele culinare specifice ale europenilor cu o lungă tradiție de producere a hranei sănătoase, abordarea pe care Comisia Europeană o promovează constant în ultima vreme aduce în discuție impactul actualului mod de producție asupra mediului. Obiectivul global al strategiei De la fermă la consumator” este reprezentat de regândirea întregului lanț de aprovizionare și construirea unui sistem alimentar durabil din punct de vedere ecologic, social și economic, care să acopere toate verigile acestuia transpunând în realitate dezideratele economiei circulare. Acest obiectiv reflectă un nivel ridicat de determinare pentru a reduce utilizarea și riscul asociat produselor de protecție a plantelor cu 50% până în 2030.

Comisia Europeană propune o reducere a consumului de fertilizanți cu cel puțin 20% până în anul 2030 solicitând statelor membre dezvoltarea și implementarea Planului Integrat de Management al Nutrienților. Complementar, Comisia Europeană propune o reducere cu 50% a vânzărilor de medicamente antimicrobiene până în 2030. De asemenea, un alt obiectiv extrem de ambițios al Comisiei Europene este acela de a crește suprafața ocupată de culturile organice până la cel puțin 25% din suprafața agricolă cultivată.

Comisia Europeană își propune să ajute consumatorii să își modifice preferințele culinare și să aleagă diete sănătoase și durabile, reducând risipa de alimente din gospodării. Comisia dorește să ofere consumatorilor informații mai complete, inclusiv prin mijloace digitale, cu privire la locul de unde provin alimentele, valoarea nutritivă a acestora și amprenta lor asupra mediului.

În egală măsură, Comisia Europeană consideră că așteptările cetățenilor europeni au evoluat și trebuie să conducă la schimbări majore în domeniul sectorului alimentar. Astăzi, peste 50% din populația Uniunii Europene este supraponderală și circa 20% din alimente sunt aruncate la gunoi (risipă alimentară). În jur de 43 de milioane de persoane din UE nu își pot permite în mod regulat o masă de calitate o dată la două zile.

În acest context Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România – AIPROM și-a asumat misiunea de a promova utilizarea responsabilă a produselor de protecție a plantelor în condiții de siguranță pentru utilizatori, pentru consumatori și pentru mediul înconjurător, luând în considerare și satisfacerea cererii de produse agricole într-un mod sustenabil. Deși, în general, sunt încurajate opiniile polarizate și mai puțin cele de compromis, trebuie să amintim faptul că industria de protecție a plantelor furnizează soluții și produse pentru ambele modele de agricultură, atât pentru agricultura convențională, cât și pentru agricultura organică, oferind atât produse de sinteză chimică, cât și produse biologice.

Pentru că suntem noi înșine responsabili și conștienți de rolul pe care trebuie să îl jucăm și îl vom juca în producerea sustenabilă a hranei, apreciem că orice viziune ambițioasă de a limita sau de a restricționa anumite produse fitosanitare este corect și realist să țină cont în mod obligatoriu de următoarele considerente:

  • Deciziile privind reducerea sau interzicerea utilizării soluțiilor convenționale de protecție a plantelor trebuie să fie luate ținând cont de rezultatele științifice și nu în baza presiunilor emoționale sau politice. Suntem dispuși să discutăm un obiectiv posibil de reducere a utilizării pesticidelor, cu condiția ca acesta să fie bazat pe argumente științifice și să ia in considerare toți actorii care sunt influențați de aceste schimbări majore și anume fermierii. În mod repetat s-a susținut faptul că Noul Pact Verde European și în special Strategia de la Ferma la Consumator” vor crea un nou mod de a produce și gestiona hrana, robust, rezistent la crize, incluzând pe toți cei din lanțul de aprovizionare, și care va pune la dispoziție hrană suficientă și accesibilă ca preț indiferent de situație. Procentul propus de 50% de reducere a produselor de protecție a plantelor nu este unul realist și nu va avea efectul dorit de a crea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Acest obiectiv nu va face din Europa un standard de urmat pentru alte părți ale lumii, ci va crea sincope în procesul de producție, în aprovizionarea adecvată cu hrană a populației europene, va diminua competitivitatea agriculturii europene care va concura cu marii producători trans-oceanici care au la dispoziție o diversitate de soluții, plecând de la produsele de protecție convenționale și până la tehnicile genetice noi precum CRISPER CAS9. Fermierul european, și în speță fermierul român, va duce o luptă cu arme inegale pe care inevitabil, nu va putea să o câștige pe termen scurt. Industria de protecție a plantelor dorește fixarea unor ținte realiste care să reflecte rezultatele unei evaluări, a unui studiu de impact.
  • Realitățile diferite existente la nivelul fiecărei țări membră a Uniunii Europene în ceea ce privește consumul de substanță activă la hectar. În prezent, România consumă cca 700 gr/ ha de substanță activă de pesticide, Ungaria consumă 1,2 kg/s.a ha, iar media UE este de peste 2 kg/s.a ha. Industria de protecție a plantelor din România consideră că orice decizie în sensul reducerii cantității de produse de protecție a plantelor trebuie să țină cont de aceste realități iar reducerea propusă nu trebuie să fie aplicată egal pentru țările care din varii motive au investit mult mai puțin în inputuri agricole iar din această cauză și nivelul producțiilor la hectar este actualmente mult mai mic în general, de exemplu producția medie/ha din România față de țările din Vestul Europei.
  • De ani de zile de acum, și mai cu seamă începând din 2009, companiile din industria de protecție a plantelor întâmpină dificultăți masive în procesul de omologare al unui produs sintetic sau biologic. Legislația europeană adoptată în acea perioadă (Directiva 1107/1992) a creat un mediu dificil de evoluție pentru industria de protecție a plantelor. Astăzi o companie are nevoie, pentru a descoperi (inova) și a omologa un produs, de cca. 12 ani de cercetare precum și de o investiție de peste 280 milioane de dolari pentru a obține o moleculă sintetică. În prezent, procesul de omologare din Uniunea Europeană este extrem de restrictiv și consumatorii trebuie să cunoască că după industria de medicamente, cel mai restricționat domeniu este cel al industriei de protecție a plantelor.
  • Așa cum am menționat și noi mai sus, stabilirea unor ținte cantitative de reducere a utilizării produselor de protecție a plantelor trebuie să plece de la nevoile actuale ale fermierilor de a controla bolile și dăunătorii fără a le crea acestora dezechilibre economice sau a duce la creșterea prețului produselor agricole și fără a afecta aprovizionarea cu alimente pentru consumatori. AIPROM își dorește ca autoritățile europene să țină cont de progresele științifice în domeniu și de ritmul în care în mod realist pot fi generate soluții alternative. Așa cum oamenii au nevoie de medicamente și plantele au nevoie de medicamentele lor - pesticidele.
  • Comisia Europeană nu a acordat importanța cuvenită evaluării efectelor resimțite de producătorii agricoli odată implementate aceste măsuri. O abordare egalitaristă de reducere a consumului de pesticide în toate statele membre indiferent de cantitatea utilizată în prezent este profund discriminatorie pentru acele state care utilizează o cantitate de produse de protecție a plantelor situată mult sub media europeană, așa cum este cazul României, care folosește o cantitate de cca 700 gr de substanță activă de produs fitosanitar pe hectar, în timp ce media europeană depășește 2 kg/s.a ha. AIPROM derulează de mai mulți ani un program de monitorizare a consumului de substanțe active și de produse pe culturi, segmente de cultură, categorii de produse etc. Rezultatele sunt obținute prin raportările furnizate de membrii AIPROM într-un exercițiu de tip ”black box” și sunt reprezentative pentru aprox. 90% din industrie. Rezultatele astfel obținute au validat informațiile din diverse analize si rapoarte realizate de firmele de profil europene care indică faptul că în România cantitatea de substanță activă utilizată a scăzut în ultimii ani. De exemplu, la rapiță cantitatea de substanță activă a scăzut în medie cu 24% între 2018 și 2019, iar la tratament sămânță scăderea înregistrată pentru aceeași perioadă a fost de 55,6%.
  • În colaborare cu specialiștii din domeniu, cu fermierii și cu distribuitorii de input-uri, AIPROM a gândit un nou proiect care va analiza situația soluțiilor (produselor) de protecție pentru cele mai importante culturi, pentru boli și dăunători specifici, evidențiind golurile de protecție și încercând să estimeze pierderile de producție înregistrate în absența acestor soluții. Rezultatele acestui demers analitic vor fi puse la dispoziția factorilor politici, a reprezentanților MADR, ANF și asociațiilor profesionale ale fermierilor pentru a fi utilizate în dezbaterile care vor avea loc în perioada următoare în Comisia Europeană și în Parlamentul European. Măsurile pe care trebuie să le luăm pentru ca în limita restricțiilor impuse de legislație să putem oferi totuși sectorului agricol un nivel decent de protecție nu se reduc numai la acțiuni de convingere a factorului politic european, dar și la o mai bună gestionare internă a autorizării produselor de protecție a plantelor. De asemenea, România este printre puținele țări care nu a implementat încă un cadru de reglementare pentru autorizarea provizorie a produselor de protecție destinate culturilor minore, această posibilitate de reglementare fiind prevăzută în Directiva 1107/2009.
  • Reprezentanții politici și experții participanți în cadrul grupurilor de lucru ale organismelor europene trebuie să folosească argumente solide cu care să ducă o luptă susținută pentru a apăra statutul special al României, cu organisme de dăunare specifice și foarte agresive și care nu sunt prezente în alte state membre. Un exemplu în acest sens este Tanymecus Dilaticollis (rațișoara porumbului). Acest dăunător polifag nu este răspândit în partea de Vest a Europei. Dacă nu vom avea derogare pentru tratamentul la sămânță cu insecticide neonicotinoide și în anul 2021 România nu va avea nici nu produs eficient omologat pentru combaterea acestui dăunător. În această situație fermierii români pot pierde ușor până la un milion de hectare de porumb și floarea soarelui, numai din cauza acestui dăunător. Se pune întrebarea cine va plăti această pagubă, pentru că pierderea nu va putea fi suportată de către fermierul român. La nivelul AIPROM, specialiștii noștri au început deja să lucreze împreună cu fermierii și distribuitorii, la un document care să scoată în evidență vulnerabilitățile fermierilor români în a controla eficient unele organisme de dăunare. În prezent România cultivă peste 130.000 de hectare de soia, dar nu avem omologat niciun fungicid pentru combaterea bolilor, nu avem produse sistemice omologate pentru combaterea afidelor la lucernă și lista poate continua.
  • Creșterea suprafețelor ocupate de culturi organice înseamnă producții mai mici. Acest lucru presupune că vom fi nevoiți să cultivăm mai mult pământ pentru a asigura aceeași cantitate de produse agricole. Trebuie să înțelegem că produsele biologice, produse care sunt dezvoltate și obținute tot de industria de protecție a plantelor, pot fi utilizate numai împreună cu produsele sintetice și nu le pot înlocui pe acestea din urmă.
  • AIPROM consideră cu tărie ca inovația este o parte importantă a soluției pentru o agricultură durabilă și produse sănătoase într-o societate care respectă mediul și gestionează cu inteligență resursele. Companiile noastre vor continua să investească în moduri inovatoare de a proteja culturile, cu investiții mari în obținerea de pesticide care au un profil mai prietenos cu mediul, în biopesticide și tehnologii de precizie pentru o agricultură durabilă, astfel încât să le permită fermierilor să aplice substanțe doar atunci când este nevoie și unde este nevoie utilizând tehnologiile digitale care au început deja să facă parte din viața fermierului.
  • AIPROM crede ca acum este unul dintre acele momente cheie în care toți factorii interesați trebuie să coopereze pentru a pune la dispoziția autorităților și politicienilor români din Parlamentul European argumente consistente care să servească intereselor agriculturii românești.

La Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timişoara (USAMVBT) s-au pus bazele unui Institut de Cercetări pentru Biosecuritate și Bioinginerii (ICBB), prin care se derulează proiecte cu instituții din afara țării sau din țara noastră. În activitatea institutului se dorește implicarea companiilor din zona farmaceutică, cea alimentară, partea de genetică, de inputuri pentru agricultură sau partea  de sol, apă și aer.

Cercetarea ştiinţifică din USAMVBT se desfăşoară în cadrul Institutului de Cercetări pentru Biosecuritate și Bioinginerii, un institut performant, capabil  să răspundă cerințelor mediului economic și să asigure transferul tehnologic. „Este ceea ce înțelegem noi prin extensia universitară. Încercăm să punem astfel în valoare tehnica de laborator de ultimă generație de care dispunem, prin acreditarea acestui Institut, care este unic în vestul României și, sunt convins, va fi unul de referință”, a punctat prof. univ. dr. ing.  Cosmin Alin Popescu, rectorul USAMVB din Timișoara.

De-a lungul a peste 70 de ani, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara s-a impus ca o instituţie academică de referinţă în spaţiul educaţional naţional şi internaţional. „Prin contribuţiile temeinice şi meritorii ale dascălilor şi cercetătorilor ei, USAMVBT a contribuit în mod esenţial la dezvoltarea vastului domeniu al ştiinţelor vieţii, aducând un aport esenţial la progresul economic al ţării. Cercetarea ştiinţifică reprezintă una dintre cele mai mari provocări în cadrul strategiei globale a universităţii. Datorită complexităţii şi diversităţii domeniilor de cercetare abordate de către membrii comunităţii academice din universitate, direcţiile de cercetare ale USAMVBT cuprind atât cercetare fundamentală/de bază, cu un impact internaţional mai mare, cu mai multe publicaţii semnificative, cât şi cercetare aplicată, cu implicare practică mai extinsă în mediul de afaceri şi industrie local”, arată prof. univ. dr. ing.  Cosmin Alin Popescu.

Activitatea de cercetare-dezvoltare şi transfer tehnologic a ICBB este orientată către activităţi de cercetare fundamentală şi aplicative, pe următoarele domenii și departamente:

  • Domeniul - Biosecuritate, cu departamentele: mediu, securitate alimentară și sănătate.
  • Domeniul - Bioinginerii, cu departamentele: resurse vegetale și resurse animale.

Ministrul Agriculturii, Adrian Oros anunță lansarea campaniei de consultare a fermierilor. „În ultimele luni, am primit multe întrebări și sugestii din partea fermierilor. Pentru că, de multe ori, ideile de la firul ierbii se dovedesc cele mai potrivite, consider că problemele întâmpinate și soluțiile propuse de oamenii care muncesc cu adevărat în agricultura României trebuie cunoscute”, a declarat ministrul.

Fermierii sunt invitați să completeze un formular pentru a semnala o problemă sau pentru a propune o soluție în agricultură, aici: https://forms.gle/8vL1s9dfuwxMoiPV7.

Ioan Jula este un inginer horticol pasionat de munca sa, pasiune care s-a transmis mai departe fiului său, Ionuț. Împreună, cei doi dețin 37 de hectare de livadă în Cisnădie, județul Sibiu, și se confruntă cu toate problemele pe care o livadă îmbătrânită le creează. Au depus însă un proiect cu finanțare UE, de aproape 600.000 de euro, prin care speră că vor reuși să meargă mai departe.

Livada aparține de societatea proprie – Prodfruct – și este urmașa livezii IAS-ului din Sibiu. De altfel, capul familiei Jula lucrează în ea de când se știe. „În 1985 am gătat Facultatea de Horticultură, am venit la Cisnădie cu repartiție, cum era pe vremea aia, cu nevastă și doi copii, și, atât de statornic sunt, că tot la ferma aia lucrez. Bine, între timp am mai fost inginer-șef la IAS Sibiu. Dar această livadă, a IAS-ului Sibiu, a fost cumpărată inițial de altcineva, că eu nu am putut, iar de la el am cumpărat eu, în anul 2000. El a dat un leu și eu am dat cinci lei”, ne spune zâmbind Ioan Jula.

Alături, îi stă fiul Ionuț, cu care face mai toate lucrările, cu sezonieri lucrând doar la cules și tăiat.

Fondurile europene, ultima speranță

Aproximativ 2,5 ha au nu mai puțin de 38 de ani, vreo 3 ha de măr 12 ani, peste 2 hectare de prun 9-10 ani, 1 ha de măr are 7 ani și 0,7 ha de măr se află deja în anul 3. Îmbătrânită în mare parte, neprofitabilă, livada avea nevoie de ajutor. Așa că tatăl și fiul au decis să acceseze fonduri europene printr-un proiect pe Submăsura 4.1a – Investiții în exploatații pomicole, pentru 12 hectare. „Am peste 37 ha, din care lucrăm 8 ha de plantație. Restul este livadă casată, vreo 15 ha e teren în pregătire – defrișată, pe care facem culturi anuale. Și vom planta 12 ha, în total: anul acesta, 1 ha de coacăz, 1 ha de păr și 6 de măr, iar anul viitor, 4 ha de măr”, a explicat Ioan Jula.

Proiectul are o valoare de 580.000 de euro, cu finanțare 90%. Horticultorii au lucrat cu două firme de consultanță, una care le-a realizat proiectul tehnic, cealaltă ocupându-se de studiul de fezabilitate.

Investiția presupune un tractor de 94 CP, o pompă de stropit, o bară de erbicidat, o freză cu palpator pe rând, plug reversibil cu 2 trupițe, un cultivator cu lățime reglabilă până la 210 cm cu subsoiler, o mașină de îngrășăminte – cam tot necesarul unei plantații performante. „Vrem să vedem dacă funcționează tehnologia nouă. Dacă nu merge, închidem și facem ce face toată Cisnădia: vindem terenul pentru construit case”, ne-a zis Ionuț Jula.

Astfel, viitorul depinde de cum vor decurge lucrurile după implementare. „Eu vreau să îl ajut până împlinesc 80 de ani. Dar aici nimeni nu mai produce nimic, nici culturi de câmp, nimic. În Cisnădie au fost o mie și ceva de hectare de livadă și acum mai există doar ale noastre. În rest, e teren ocupat cu case, cu pomi bătrâni și cu pădure. Da` ăia sunt deștepți, noi suntem proști că ne ducem mai departe. Culmea e că ne place”, a adăugat Ioan Jula, pentru care provocările țin ba de preț, ba de producție.

Anul trecut a fost extraordinar de bun și de prost în același timp, a afirmat pomicultorul. Producția a fost cât în trei ani, de calitate foarte bună, dar nu au putut să o vândă pe toată și aproape jumătate au aruncat.

Importurile îngroapă fructele românești?

S-au gândit și la procesare, dar nici așa lucrurile nu au mers mai bine. „Avem o miniinstalație, am făcut 20 de tone de suc. Dar, dacă anul ăsta am făcut 20 de tone și nu știu dacă îl vindem până în toamnă, acum zece ani făceam 60 de tone și nu ne ajungea până în toamnă. Foarte multă lume și-a făcut instalații și de aia nu am făcut mai mult. Plus că am lăsat neculese minimum 50 de tone de mere”, a precizat Ioan Jula.

Desfacerea o face către comercianții locali și la un supermarket din Sibiu cu care colaborează. „Când aveam 80 ha de livadă, lucram și în București, și Craiova, Târgu Jiu. Dar nu mai vine nimeni acum, că vin ungurii și polonezii cu prețuri mai mici, chit că produsele lor sunt «nebune». Noi nu avem livezi superintensive, ci doar intensive, producția e mai mică decât la alea, așa că prețul de cost pe unitatea de producție e mai mare la noi. Automat, trebuie să vinzi produsul cu un anumit preț ca să te poți duce mai departe”, a completat horticultorul sibian.

Mai mult, anul acesta a început prost pentru că prunul va fi doar pentru compot și gem, iar mărul a legat „între puțin și suficient”. Singura speranță rămâne modul în care se vor desfășura lucrurile cu derularea proiectului european. Doar apoi cei doi pomicultori, tată și fiu, vor lua în calcul și reconversia altor hectare. „Soția s-a săturat de agricultură și ne ține doar contabilitatea primară. Ea zice că s-o săturat să lucrezi și să nu câștigi. Și îi dau dreptate”, ne-a zis Ioan Jula în încheiere.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pagina 1 din 88

Publicitate

Revista Fermierului 300x250

produsenaturalfermieri

Revista