Comisia Europeană a aprobat solicitarea țării noastre de a majora plafoanele pentru sprijinul cuplat în sectorul vegetal, a transmis ministrul Agriculturii, Adrian Oros. Astfel că fermierii vor beneficia în acest an de o sumă aproape dublă, adică în jur de 5.000 euro/ha, decât era prevăzută inițial, vreo 2.700 euro/ha.
„Ni s-a permis acum, în urma solicitărilor făcute la Comisie, în luna martie, să mărim plafoanele pentru sprijinul cuplat în sectorul vegetal, pentru legumicultori. Anul trecut au primit 7.600 euro/ha, iar după comunicarea făcută anul trecut, în 2020 trebuia să plătim undeva la 2.700 euro. După corecția făcută, ajungem undeva la 5.000 de euro. Banii aceștia îi luăm din altă parte, doar corectăm, pentru că era o diferență prea mare față de anul trecut, sunt bani pe care îi luăm de la alte măsuri. Am încercat să corectăm, iarăși, o eroare a fostei guvernări. Anul trecut, la 1 august, când s-au notificat la Bruxelles plafoanele pentru sprijinul cuplat vegetal s-a făcut o eroare, nu cred că a fost rea intenție. Pentru legumicultorii care cultivă legume în spații protejate, respectiv sere și solarii, s-au redus foarte mult plafoanele, cam cu 35%, raportat la anul 2018. Am făcut o scrisoare comisarului european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, în care am cerut să ne permită să reașezăm sumele și plafoanele. Acest lucru este acum permis, astfel că fermierii vor primi în acest an o sumă dublă, aproximativ 5.000 de euro la hectar”, a punctat oficialul guvernamental.
Adrian Oros a anunțat că în ședința de guvern de azi, 23 aprilie 2020, vor fi aprobate două hotărâri care se referă la subvenția pentru motorina folosită în agricultură, aferentă trimestrului IV din 2019, precum și la Programul Național Apicol pentru perioada 2020 - 2022.
117 milioane de lei este suma de aprobat pentru plata subvenției la motorina utilizată în agricultură, aferentă trimestrului IV din 2019. „Fac precizarea că la începutul acestui an am achitat restanțele fostului guvern de la schema de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina folosită în agricultură, pentru trimestrele II și III din anul trecut, respectiv 409 milioane lei, 92 milioane lei – trimestrul II și 317 milioane lei – trimestrul III”, a spus ministrul Agriculturii.
150 de milioane de lei pentru PNA 2020 – 2022
Programul Național Apicol (PNA) pentru perioada 2020 – 2022 dispune în total de suma de 150 de milioane de lei, din care 75 de milioane sunt bani europeni. Pentru fiecare an pot fi accesați 50 de milioane de lei. „Dorim să crească numărul familiilor de albine, creșterea calității produselor apicole și creșterea exportului, știut fiind că mierea românească are o calitate deosebită, este foarte bună”, a afirmat Adrian Oros, șeful MADR.
Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a anunțat că, anul acesta, fermierii vor primi în avans 70% din plățile directe (n.r., în conferința de presă care a avut loc azi, 23 aprilie 2020, la sediul MADR, ministrul a zis 75%, după care a adăugat că pentru agricultorii români e la fel ca anul trecut, când au primit în avans 70% din subvenție), respectiv 85% din subvențiile pentru dezvoltare rurală, iar plata avansului la subvenții va începe la 15 septembrie 2020, în cazul în care Comisia Europeană va fi de acord cu această solicitare a României.
De reținut că s-a aprobat prelungirea termenului de depunere a cererilor pentru subvenții până la 15 iunie 2020, cu posibilitatea de a fi prelungit, dacă situația o va impune.
La final de martie, țara noastră a cerut CE și reducerea numărului de controale la fața locului, pentru plățile directe și pentru dezvoltare rurală, de la 5% la 2%, și a primit undă verde.
De asemenea, în ce privește banii din PNDR 2020, României i-a fost aprobată o flexibilitate mai mare, așa încât sumele neutilizate pot fi dirijate către alte măsuri care necesită bani. „Pentru a atenua impactul crizei, ni se permite mutarea fondurilor neutilizate, din PNDR 2014-2020, pentru alte măsuri”, a punctat Adrian Oros. Ministrul a specificat că este disponibilă suma de 82 milioane de euro.
Lumea s-a oprit în loc. Pentru câtă vreme, nu se știe. Și totuși, sunt sectoare ale economiei care trebuie să meargă, să producă în continuare. Agricultura ne asigură hrana, fermierii trebuie să lucreze pământul ca să avem noi, toți oamenii, ce pune pe masă. Însă și pe agricultori, de la cel mai mic la cel mai mare, i-a lovit noul tip de coronavirus, acest inamic al omenirii care „nu se vede, nu se simte și nu are miros”.
COVID-19, pentru care medicina nu are momentan soluții, nu este singura problemă a agriculturii autohtone. Seceta, gerul de pe la jumătatea lunii martie, care ba se dă plecat, ba revine, lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și lipsa unei strategii agricole ne arată un viitor sumbru pentru agricultură și, implicit, pentru masa noastră cea de toate zilele.
Micii producători se plâng că nu mai au unde să-și vândă legumele, produsele lactate sau din carne. Piețele agroalimentare au rămas, în mare parte, deschise, dar consumatorul nu le mai frecventează, preferă magazinul de la colțul blocului ori supermarketul. În livezi, înghețurile târzii din această primăvară afectează producția de fructe.
Mulți agricultori au luat măsuri de izolare a angajaților în ferme, au cheltuit sume importante de bani, care nu erau în planul de afaceri al acestui an, pentru a le asigura angajaților cazare și toate condițiile ca să meargă afacerea mai departe, ca să producă hrană.
De la Uniunea Europeană, vin vești că agricultura fiecărui stat membru va fi sprijinită în această perioadă dificilă. Ministerul Agriculturii din România tace...
Ce văd eu acum? Că această criză globală, comparativ cu alte țări, pe noi, românii, ne-a prins „în pielea goală”. Nu vreau să vorbesc de medicină, de alte industrii, pe toți ne-a prins dezbrăcați pandemia de COVID-19. Vreau să vorbesc de sectorul agroalimentar, care ar trebui să fie unul strategic pentru siguranța națională.
Lipsa unei strategii în domeniul agroalimentar ne va costa scump. Dependența de importuri s-ar putea să ne lase fără a avea ce pune pe masă. Când spun importuri, nu mă refer doar la produsul finit. România nu-și acoperă, de pildă, necesarul de carne de porc din producția internă. Crescătorii de porci, să nu uităm, încă se luptă cu pesta porcină africană. Nu avem suficiente ferme de reproducție, purceii pentru îngrășat vin din afara țării. Veneau, că cine știe ce și cum o mai fi. Hrana animalelor vine de peste granițe. Da, avem fabrici care ar putea produce șroturi de soia, de floare. Însă acestor fabrici le lipsește materia primă. Cu alte cuvinte, România nu prea produce soia. Se pare că, oricum, e mai convenabil să se importe șroturi decât să se producă aici. Spuneam mai sus „strategie”. M-ar putea contrazice vreun guvernant? În 30 de ani, crescătorii de porci, ăștia câțiva care mai există azi, nu au reușit din propriii bani ori cu ajutor de la bănci, ori cu bani europeni, să investească în reproducție, iar azi n-avem grăsuni. Poate, dacă ar fi existat guvernanți, politicieni care să gândească strategii, așa cum fiecare afacere are planuri, măcar pe termen scurt și mediu.
E secetă. Dacă nu plouă în viitorul foarte apropiat, mii de hectare cu grâu, rapiță, orz se vor întoarce. De irigat, se irigă o suprafață infimă. Sunt fermieri care și-au făcut puțuri, au lacuri în apropierea terenurilor agricole. Ei, bine, pentru ei apa nu e gratuită precum cea care vine din canalele de pe vremuri. Aceștia de ce n-ar beneficia de ajutoare de la stat? Strategiile lipsesc!
Lipsa de asociere a agricultorilor e posibil să-i ducă pe mulți la faliment. Dacă ar fi existat cooperative, în care fiecare membru să vândă o parte din producție prin cooperativă, prin magazinul propriu, prin intermediul marilor lanțuri de magazine și o altă parte în piața agroalimentară, la ora asta micii producători n-ar mai fi fost atât de înspăimântați că vor dispărea, că li se strică marfa în sere și solarii. În astfel de momente se vede necesitatea asocierii, de care mentalitatea îi ține departe pe români.
Sunt exemple prin țară care ne arată clar că gospodărirea organizată la scară mai mică, la nivel de comună, sate, este mai ușoară, sigură, benefică. Acum, cei care au ales să-și gospodărească micile afaceri împreună asigură hrana comunităților lor, în condiții sanitar-veterinare sigure.
Acum înțelegeți de ce e nevoie de asociere în agricultură? Pentru că, în astfel de perioade, nu prea ai vreo șansă să ieși singur pe piață, pentru că nu mai ai piață. Autoritățile realizează, în aceste momente, de ce e necesară o strategie agricolă pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung? De ce să se pompeze bani în cercetare? Simplu, pentru că astăzi te uiți la grâu și-l vezi cum moare, te uiți că se închid granițele și nu mai ai de unde aduce sămânță, pesticide, îngrășăminte, furaje. Dacă țările mari exportatoare de legume, de exemplu, vor opri exporturile, iar noi nu ne vom mai putea asigura necesarul intern deoarece virusurile și clasa politică omoară producătorul?
Știți ce mi-a zis un austriac, acum, când ne-a văzut cât ne plângem că n-avem unde vinde legumele? Fix asta: „Nu vă mai văitați, puneți mâna și vă asociați. Doar așa puteți sta la masa negocierilor cu cei din lanțurile de supermarketuri. Doar așa produsele pot ajunge în farfurii!”.
În Austria, și nu doar acolo, asociațiile/grupurile de producători/cooperativele sunt regionale, au firme de logistică (depozitare, sortare, ambalare, distribuție), au marketing, au departament de vânzare, toate fiind controlate de fermieri, de toți membrii asociați. Producătorul își vede de fermă, iar specialiștii angajați au grijă ca legumele, fructele, spre exemplu, să ajungă pe rafturile magazinelor.
Totuși, nu putem da vina doar pe producător și pe mentalitate. În opinia mea, statul e cel mai mare vinovat. Pentru că, repet, în 30 de ani niciun guvernant n-a făcut și nici măcar n-a gândit vreo strategie pentru sectorul agroalimentar. Au făcut o lege a cooperativelor care se tot modifică, care ba are, ba n-are norme de aplicare. O lege, și aia beteagă, nu se poate numi strategie.
Autoritățile o să spună că au un buget pentru 2020, că sunt aprobate programele guvernamentale care prevăd ajutoare de stat. Suntem într-o criză fără precedent, planeta întreagă se luptă cu un inamic necunoscut. Prin urmare, trebuie regândite toate ajutoarele statului. Așa cum fermierii au grijă să asigure hrana în aceste momente grele, tot astfel Ministerul Agriculturii trebuie să vină cu măsuri concrete, reale, astfel încât să avem și la anul ce să punem pe masă. Este criză, guvernanții trebuie să-și întoarcă fața către agricultură și să direcționeze banii necesari acolo unde este nevoie de ei, pentru a nu mai depinde de importuri pe viitor, pentru a nu mai sta goi în fața altei crize.
Întreaga clasă politică trebuie să se așeze la masă cu Agricultura pentru a construi strategii pentru fiecare sector în parte. Altfel, oricâte haine de firmă vom avea pe noi și după pandemie, în realitate vom continua să fim datori, săraci și cu mâinile întinse către cei bogați.
Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Holde Agri Invest SA, companie românească care exploatează terenuri agricole, anunță că a achiziționat Agromixt Buciumeni SA, societate înființată în 1991, cu capital românesc, care exploatează terenuri agricole în județul Călărași. În 2018, Agromixt Buciumeni avea 21 de angajați, înregistra venituri de peste 19 milioane de lei și un profit net de 2,85 milioane de lei. În urma achiziționării fermei călărășene, Holde Agri Invest a ajuns la un portofoliu de 7.000 de hectare de teren exploatat și 55 de angajați în principalele locații de activitate ale companiei, centrul de operare din București, Ferma Roșiorii de Vede, Ferma Agromixt Buciumeni din Călărași și silozul de 10.000 tone din Călinești (Teleorman).
„Suntem încântați de achiziționarea companiei Agromixt Buciumeni, deoarece considerăm această investiție de o importanță strategică pentru Holde. În urma acestei tranzacții, Holde deține un portofoliu de peste 7.000 de hectare de teren exploatat, un prag pe care am promis investitorilor noștri, care au participat la plasamentul privat din decembrie 2019, că îl vom atinge. Cu toate că în următoarea perioadă prioritatea noastră va fi integrarea companiei Agromixt, avem în vedere și alte runde de finanțare pe care intenționăm să le realizăm pe piața de capital din România. Considerăm finanțarea cu ajutorul mecanismelor bursiere ca fiind o modalitate extrem de eficientă care va ajuta transformarea Holde de la un start-up în agricultură la un jucător de referință în sectorul agricol local”, a declarat Liviu Zăgan, CEO Holde Agri Invest. Conducerea companiei a fost hotărâtă să finalizeze tranzacția aceasta indiferent de contextul actual al focarului COVID-19 în România, deoarece cererea de producție agricolă rămâne neschimbată, iar companiile agricole trebuie să asigure continuitatea activităților. „Alimentația și agricultura reprezintă o infrastructură critică pe durata acestei crize fără precedent cauzată de coronavirus și un sistem alimentar care funcționează în întregime este acum mai mult ca oricând crucial pentru sănătatea și bunăstarea națională”, a precizat Liviu Zăgan.
Achiziția Agromixt Buciumeni reprezintă o investiție strategică pentru Holde Agri Invest, companie care urmează să se listeze în următoarele luni pe piața AeRO a Bursei de Valori București sub simbolul HAI. Această achiziție a fost parțial finanțată cu capital atras în timpul plasamentului privat pentru acțiunile Holde care a avut loc în decembrie 2019 și parțial prin finanțare tradițională bancară.
Investiții în utilaje, depozitare și irigații
Obiectivul Holde este de a deveni unul dintre cei mai mari jucători români pe piața agricolă locală, cu un portofoliu de minimum 20.000 hectare de teren operat în următorii zece ani. Pentru a atinge acest obiectiv, Holde își propune să investească peste 50 de milioane de euro în dezvoltarea afacerii, să promoveze o afacere agricolă modernă, în care eficiența și excelența operațională reprezintă principalele ingrediente din spatele rezultatelor.
Alături de achiziția Agromixt, în 2020, Holde intenționează să își continue investițiile în utilaje noi, instalații de depozitare, precum și sisteme moderne de irigații.
Conceptul Holde a fost inventat în 2016 de patru antreprenori români, Liviu Zăgan, Robert Maxim, Matei Georgescu și Alexandru Covrig. În 2017, fondatorii și-au unit forțele cu echipa companiei locale de asset management, Certinvest, și împreună, în 2018, au stabilit modelul de afaceri inovator din spatele Holde Agri Invest SA. La scurt timp, Holde a primit prima investiție externă de la Vertical Seven Group, un fond stabilit de antreprenorii români Iulian Cîrciumaru și Andrei Crețu. După închiderea plasamentului privat din decembrie 2019, Holde Agri Invest SA are 52 de acționari. Vertical Seven Group rămâne în prezent cel mai mare acționar al Holde, cu 19,6% din companie, în timp ce restul investitorilor dețin între 9% și 0,1% în afacere. Modelul de business prevede ca niciun acționar să nu dețină o participație majoritară în cadrul companiei.
Pandemia de COVID-19 generează blocaje în aprovizionarea cu input-uri pentru agricultură. Dacă circuitul se întrerupe, recolta de anul acesta ar putea avea de suferit. Fermierii se tem că nu vor primi la timp necesarul de produse de protecția plantelor pentru culturile de toamnă, rapiță și mai ales grâu, care înseamnă pâinea românilor de anul acesta. Vremuri complicate, așadar, pentru o categorie specială de oameni, aceea care ne asigură nouă tuturor hrana cea de zi cu zi. Depinde de autorități ca ea să fie îndestulătoare și de calitate în acest an dificil. Fermierii știu ce au de făcut.
„Deocamdată prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult.”
Hary Massai administrează o fermă vegetală de 2.100 de hectare în zona comunei Măureni din județul Caraș-Severin și se teme că întârzierea aplicării tratamentelor fitosanitare poate genera pierderi semnificative, chiar dacă, la această dată, grâul arată impecabil. „Am început lucrările pe câmp și așteptăm input-urile. Semințele au ajuns, dar e o problemă cu pesticidele. Suntem destul de neliniștiți, unele produse pentru grâu și rapiță deja le-am aplicat, însă mai avem de aplicat tratamente la culturile de toamnă, se întârzie foarte mult cu transportul și cu livrările. Suntem puțin blocați și sperăm ca problema să nu devină din ce în ce mai complicată, pentru că vor fi afectate culturile, iar asta va duce la o scădere substanțială a producției. Deocamdată, prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult”, ne-a zis Hary Massai.
„Avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume.”
Nici campania agricolă de primăvară nu-i lipsită de greutăți, sămânța de porumb este destul de greu de găsit pe piață la această oră, mai ales pentru cei care încheie contracte cu furnizorii cu plata la recoltat. „Noi am asigurat necesarul de sămânță de porumb încă din decembrie, dar am colegi care au plătit marfa și li s-a spus că li se dau banii înapoi pentru că nu li se mai poate livra sămânța de porumb. Momentan suntem puțin blocați. Stăm zilnic pe telefoane cu furnizorii. Se pare că de la o săptămână la alta lucrurile se înrăutățesc, dar sperăm ca autoritățile să vină în sprijinul nostru și marfa să poată circula fără probleme și să nu se blocheze prin vămi”, arată tânărul fermier Hary Massai.
O altă problemă care provoacă insomnia fermierilor la vreme de pandemie este cea a circuitului financiar. „Nu știu cum va fi în perioada următoare. Noi fiind o firmă de agricultură, avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume. Privind mai departe problema, sperăm ca APIA, care a sistat preluarea cererilor, să nu ne împingă până în toamnă cu depunerea cererilor unice de plată, pentru că subvențiile pe care trebuie să le primim sunt o parte importantă din veniturile noastre”, subliniază agricultorul din Caraș-Severin.
Depozitul pentru cartofi, sub semnul întrebării
De trei ani, Hary Massai a introdus în cultură și cartoful, devenind furnizor pentru supermarketurile din vestul țării, iar de când a izbucnit pandemia, cererea pe piață s-a triplat. „Noi avem contracte prestabilite, încheiate pe termen mediu, și nu am crescut prețurile. De altfel, nici supermarketurile nu au majorat prețurile la cartof, dar cererea s-a triplat. Eu le recomand oamenilor să fie calmi, pentru că marfă este și ea va trebui să circule.”
Carantina generală blochează pentru moment proiectele de dezvoltare ale fermei administrate de Hary Massai, tocmai în sectorul cartofului. „Până acum am cultivat 45 de hectare cu cartof, dar pe viitor ne-am propus să creștem suprafața, poate chiar să o dublăm, pentru că avem în derulare un proiect pe fonduri europene în valoare de două milioane de euro prin care vom construi anul acesta un depozit cu temperatură controlată, cu linie nouă de ambalare și sortare a cartofilor. Din păcate, în momentul de față proiectul este blocat. În iunie–iulie voi recolta cartofii și nu știu încă unde voi fi cu proiectul. Încă nu știu dacă am unde depozita cartofii de anul acesta, pentru că în septembrie cel târziu depozitul ar fi trebuit să fie finalizat”, ne-a spus în încheiere tânărul fermier.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Viticultura, ca întreaga agricultură, suferă din cauza secetei prelungite. Totodată, în viticultură au fost probleme mari, anul trecut, cu grindina, în alte podgorii mistreții au făcut prăpăd, anul acesta viticultorilor le-au dat bătăi de cap înghețurile târzii, iar peste toate astea a venit noul coronavirus.
Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR) solicită autorităților măsuri urgente (pe care le publicăm mai jos) pentru combaterea consecințelor pandemiei de COVID-19 asupra cramelor autohtone. La doar câteva săptămâni de la declararea stării de urgență, încasările zilnice ale producătorilor au scăzut sub 50%, odată cu limitarea și oprirea activității operatorilor HoReCa. Cea mai mare parte a personalului cramelor, incluzând agenții de vânzări și cei care dețineau funcții suport, de marketing, a fost trimisă în șomaj tehnic.
Chiar dacă activitățile de distribuție și vânzare au fost limitate direct proporțional cu puterea de cumpărare actuală, există lucrările agricole specifice perioadei în culturile de viță-de-vie, care trebuie duse la bun sfârșit, conform planificării fiecărui producător. Cultura viței-de-vie nu poate aștepta, întrucât o plantație neglijată afectează recolta curentă și produce scăderi calitative pe o durată de până la trei ani.
Prin urmare, în ciuda absenței resurselor financiare, cramele din cadrul APVR se văd nevoite să continue investițiile agricole și înaintează Președinției și Guvernului României o serie de propuneri de măsuri necesare, care să fie puse în aplicare retroactiv, începând cu 26 martie 2020, și până în luna octombrie, după încheierea campaniei de cules. „Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc își exprimă public îngrijorarea cu privire la efectele pe care pandemia de coronavirus și starea de urgență declarată pe teritoriul României le au asupra industriei vitivinicole locale. În contextul unei competiții deja acerbe, cu crame din Lumea Nouă și Lumea Veche, care beneficiază de o tradiție mai lungă, premise financiare mai bune și de susținerea statelor pe care le reprezintă, producătorii din România își văd amenințate afacerile. Orice scădere a calității va afecta ecosistemul local și va genera pierderi financiare pe termene scurt și mediu, greu de recuperat. De aceea, rugăm Președinția să urgenteze măsurile care privesc industria vitivinicolă și ne declarăm deschiși comunicării cu instituțiile statului”, a declarat Ana-Rodica Căpățînă, președinte APVR.
Formată din 15 producători, Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc aduce împreună crame de top, responsabile pentru peste 60% din valoarea producției de vin premium comercializată în țara noastră. Membrii asociației asigură locuri de muncă pentru peste 1.500 de persoane din mediul rural, precum și o cifră de afaceri anuală, cumulată, de peste o sută de milioane de lei, conform rezultatelor financiare aferente anului 2019.
Ce solicită producătorii
Măsuri cu caracter general:
Măsuri cu caracter specific:
Despre APVR
Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc (APVR) este organizația interregională care aduce împreună 15 producători de vin: Alira, Budureasca, Balla Geza, Casa de Vinuri Cotnari, Corcova, Davino, La Salina, Liliac, Oprișor, SERVE, Nachbil, Petro Vaselo, Viile Metamorfosis, Villa Vinèa și Vinarte.
Suprafața totală de viță-de-vie deținută și cultivată de către cramele membre APVR este de 1.261 hectare, iar numărul persoanelor din mediul rural angajate este de 1.500.
Brandurile cramelor din APVR sunt prezente și premiate la unele dintre cele mai apreciate competiții și târguri de profil din lume, dar și în restaurante și magazine recunoscute la nivel internațional.
Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, promite despăgubiri pentru toți agricultorii afectați de secetă. Însă condițiile, valoarea despăgubirilor ori când își vor primi fermierii banii sunt informații care nu se știu la acest moment. „Abia după ce vom cunoaște situația reală a pagubelor, vom putea face necesarul de bani. Probabil că după recoltat vor ajunge banii la agricultori”, a spus Adrian Oros într-un briefing de presă, desfășurat azi, 15 aprilie 2020, la Ministerul Agriculturii.
Oficialul guvernamental a precizat că astăzi, în ședința de guvern, va fi aprobată baza legală care să permită acordarea despăgubirilor. Există acte normative, însă ele nu au norme de aplicare, nu există regulamente. „De zece ani, în România, fermierii n-au mai fost despăgubiți pentru seceta pedologică. A lipsit cadrul legislativ pentru constituirea acelor comisii locale, județene care să constate calamitățile din agricultură. Vom îndrepta aceste lucruri în ședința de guvern (n.r. azi, 15 aprilie 2020, ora 17). Însă, rog fermierii, organizațiile de udători să încheie contracte cu Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare pentru irigații. În prezent sunt încheiate 766 de contracte pentru 830.000 de hectare. În total s-ar putea iriga 1.061.000 de hectare”, a afirmat ministrul. Așadar, se vor constitui comisii și comitete, care vor constata pagubele, se vor centraliza datele, se va face necesarul de bani și abia apoi se va ști cu exactitate cât va încasa fiecare agricultor afectat.
La ora actuală, nici măcar fermierii nu știu dacă întorc, ce și cât întorc din culturile semănate toamna trecută. Ploile căzute în noaptea de 14 spre 15 aprilie a.c. le-a mai adus un dram de speranță, dar, după cum arată Administrația Națională de Meteorologie, seceta extremă nu se lasă dusă. În majoritatea zonelor precipitațiile au fost nesemnificative, 5 litri/mp, izolat în nord-vestul țării au fost cantități de 10-15 litri/mp. În perioada 20-27 aprilie, ANM preconizează cantități de precipitații de 10-20 litri/mp în partea vestică a României. Restul țării va continua să sufere din lipsă de apă.
Potrivit datelor MADR, în toamna 2019 s-au însămânțat peste 2,9 milioane de hectare. Rămâne de văzut ce suprafețe și ce culturi se vor întoarce. Ministrul Agriculturii nu părea prea optimist în privința recoltelor din acest an.
Un pat germinativ optim oferă o apariție uniformă și un potențial mai bun de randament. Cei mai mulți fermieri înțeleg importanța menținerii unei semințe sănătoase. Dar ce este podeaua cu sămânță și cum puteți să optimizați calitatea agronomică a lucrărilor dumneavoastră pentru a atinge potențialul maxim de randament?
Marii agronomi apreciau că, pentru a asigura condiții corespunzătoare pentru germinarea semințelor, este necesar „pat tare și plapumă moale“. Dacă sămânța este casa pe care ai construit-o pentru a favoriza dezvoltarea timpurie a culturii, gândește-te la patul germinativ ca la temelia acesteia.
Podeaua sau patul germinativ este stratul îngust dintre solul lucrat și cel neprelucrat și marchează adâncimea în care este așezată sămânța. Găsirea podelei dumneavoastră de sămânță sau a patului germinativ este primul pas către optimizarea eficientă. Puteți efectua o trecere cu cultivatorul pentru a „mătura” stratul superior al solului, decopertând astfel podeaua seminței. Verificați dacă există o suprafață uniformă în adâncime între partea din față și cea din spate a cultivatorului.
Crearea unui strat de compactare necesită o trecere cu utilaje foarte grele. Atunci când sunt corect reglate și exploatate în condiții adecvate, respectiv sol nu prea moale, utilajele nu vor exercita suficientă presiune pentru a crea un strat de compactare. Evitați să lucrați în câmpuri prea umede pentru a avea un răsad de înaltă calitate, cu „podea” pentru semințe netedă și optimă.
Pe de altă parte, pregătirea necorespunzătoare a patului germinativ, prin lucrări adânci, cu denivelări și mari pierderi de apă, face ca sămânța să fie încorporată la adâncimi diferite, cu germinarea și răsărirea eșalonate, goluri în cultură, nerealizarea densității și plante debilitate, ușor concurate de buruieni și atacate de agenți fitopatogeni.
Pe lângă dezvoltarea coerentă și adecvată a rădăcinilor, o podea cu semințe, plată și fermă, asigură creșterea corectă a rădăcinilor, evitând astfel orice fel de întârzieri în dezvoltarea plantelor. O ieșire rapidă și uniformă dintr-o podea optimă a patului germinativ duce la rând după rând de plante fotocopiate în aceeași etapă de creștere.
BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) îi cere ministrului Agriculturii, Adrian Oros, consultarea urgentă a tuturor actorilor de pe filiera cerealelor și oleaginoaselor pentru elaborarea unor măsuri de redresare a neajunsurilor provocate de măsura de interzicere a exporturilor de cereale și a altor produse agroalimentare, luată prin ordonanță militară, astfel încât să se evite situații care pot avea costuri foarte mari pe termen mediu și lung pentru producătorii agricoli autohtoni.
„Considerăm că această măsură nu a fost suficient fundamentată și discutată cu actorii de pe filieră și va avea drept consecințe, pe de o parte, scăderea accentuată a prețurilor la poarta fermei într-un an deosebit de greu pentru producători, și, pe de altă parte, va produce perturbări importante în fluxurile internaționale de aprovizionare, afectând pe termen lung credibilitatea României de furnizor intra și extracomunitar de produse agricole, rol pe care începuse să și-l consolideze”, precizează Nicolae Sitaru – președinte APPR.
N-a trecut o săptămână de la Ordonanța Militară nr. 8/10 aprilie 2020 și prețurile la cereale au scăzut deja cu circa 10-15%, înregistrându-se o tendință accentuată de depreciere pentru următoarea perioadă, susțin producătorii. La grâu, pentru care consumul anual total, în țara noastră, este de 4,2 – 4,5 milioane de tone, analiza ar trebui să plece de la cantitățile disponibile la acest moment pentru consum intern și de la producția estimată a se obține din următoarea recoltă. „Dacă se consideră că este necesară intervenția în sensul acoperirii consumului intern, guvernul ar putea avea în vedere măsuri de achiziționare a cantităților determinate ca necesare. În acest caz, ar trebui să ofere prețuri adecvate, echivalente cu cele pe care fermierii le-ar obține în cazul în care producția ar fi exportată, mai exact echivalente cu prețul de pe piața internațională ajustat până la poarta fermei sau a vânzătorului. Totodată, cumpărătorul trebuie să-și asume implicit costurile de transport, depozitare, manipulare și compensarea, dacă este cazul, a penalităților suportate de agenții economici de pe filieră din cauza nerespectării contractelor în derulare. În vederea achiziționării acestor cantități, statul ar putea organiza licitații, la care pot participa producătorii agricoli membri APPR (și, evident, orice alte structuri și societăți interesate)”, transmit fermierii membri APPR, prin vocea președintelui Nicolae Sitaru.
În cazul porumbului, fermierii din țara noastră depind în mare măsură de piețele de export, deoarece nu există capacitate internă de procesare, iar consumul intern a fost redus în ultimii ani și pe fondul micșorării efectivelor de animale. De pildă, în sectorul de creștere a porcului au fost sacrificate peste 600.000 de animale din cauza pestei porcine africane. Din producția de vreo 16 milioane tone de porumb a anului de piață 2019/2020, se consumă intern aproximativ șapte milioane tone, iar din anul precedent există deja stocuri de aproximativ două milioane de tone. Așadar, disponibilul pentru export este substanțial.
Anual, România exportă între cinci și șapte milioane tone de porumb boabe, din care 50% în UE și 50% către țările din Orientul Mijlociu și Africa, cu care relațiile comerciale au fost construite în decenii. „Orice măsură nejustificată și disproporționată va afecta grav credibilitatea României, care, având un excedent considerabil de producție, recurge la măsuri de natură să afecteze aprovizionarea cu porumb a unor parteneri comerciali care trec, și ei, prin perioada de criză sanitară și economică de o severitate fără precedent. Aceștia vor recurge la importuri din alte regiuni ale lumii, dar își vor pierde încrederea în partenerii comerciali de la noi”, punctează Nicolae Sitaru.
La producția de semințe, țara noastră ocupă o poziție de top în Uniunea Europeană. Producerea de sămânță este o activitate deosebit de importantă pentru agricultura națională, deoarece asigură o valoare adăugată mare pe hectar, având în vedere că, în funcție de cultură, fermierii multiplicatori pot obține venituri de circa trei ori mai mari în cazul loturilor semincere față de cultura comercială. În consecință, comerțul României cu semințe a înregistrat un trend ascendent în ultimul deceniu. La porumb și floarea-soarelui, cea mai mare parte a piețelor de destinație sunt extracomunitare, de aceea interzicerea exporturilor de semințe va crea un excedent care va depăși mult nevoile fermierilor autohtoni și va împiedica realizarea unor venituri importante pe filieră, inclusiv încasarea de către România a veniturilor din taxele aferente.
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că începând din 13 aprilie 2020, face plățile aferente ajutorului de stat pentru ameliorarea raselor de animale.
Se fac următoarele plăți:
În prezent, în sudul Olteniei, fermierii care au inclus cartoful extratimpuriu în gama culturilor cu tradiție zonală, alături de tomate, pepeni verzi, pepeni galbeni ș.a.m.d., mizează pe influența decisivă pe care o au asupra recoltelor timpurii iernile relativ blânde, temperaturile ridicate, insolația puternică și solurile ușoare.
Pentru cartoful extratimpuriu se adoptă, în general, următoarele tipuri de cultură:
La toate tipurile de cultură, majoritatea verigilor tehnologice ce trebuie respectate la înființare sunt asemănătoare: alegerea soiului; pregătirea terenului; încolțirea materialului de plantat; fertilizarea de bază; norma de plantare, epoca de plantare și adâncimea de plantare; protejarea culturii.
Soiurile folosite în zonă sunt cele cu o perioadă de vegetație de până la 90 de zile. Pregătirea terenului constă în arătura de toamnă sau primăvara devreme, una/două treceri cu grapa cu discuri sau frezarea în solarii pentru mobilizarea, mărunțirea și afânarea corespunzătoare a solului.
Lucrarea de încolțire impune achiziționarea tuberculilor de sămânță încă din toamnă și constă în așezarea lor în lădițe suprapuse în încăperi ce permit controlul luminozității și temperaturii. Plantarea se execută mecanizat (deschidere rigolă, plantare, acoperire în bilon) la o distanță de 70 cm între rânduri și 20-25 cm între tuberculi pe rând, la o adâncime de 5-8 cm, după ce în prealabil s-a fertilizat cu o cantitate de 500-1000 kg NPK, în funcție de bonitatea solului.
O atenție deosebită trebuie acordată manei cartofului
În perioada de vegetație, sporuri de producție cantitative și calitative sunt date de: irigarea culturilor; fertilizarea la sol și foliară cu diferite tipuri de fertilizanți, corespunzători fiecărei fenofaze de dezvoltare; controlul buruienilor, bolilor și dăunătorilor.
În acest context, o atenție deosebită trebuie să acordăm manei cartofului produsă de fitopatogenul Phytophthora infestans, care este de departe cea mai păgubitoare boală a culturii de cartof. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor infestați rămași pe teren sau prin resturile vegetale. Se răspândește foarte repede, pe suprafețe mari, prin intermediul sporilor după ce s-au produs infecțiile primare. Afectează toate organele plantei: frunze, tulpină și tuberculi, însă un impact negativ semnificativ asupra producției îl are prin infestarea aparatului foliar și, totodată, micșorarea capacității fotosintetice a plantelor, de cele mai multe ori ireversibilă.
Dacă, în cazul culturilor din solarii, mana poate fi ținută sub control cu tratamente succesive ce includ fungicidele Equation® Pro, Dithane™ M-45 și Dithane™ Neotec 75 WG, numărul de tratamente fiind redus, la culturile de cartof extratimpuriu din câmp, pentru un plus de protecție, este necesară includerea în programul de tratamente a noului fungicid omologat împotriva manei, Zorvec® Enicade™ Nzeb.
Zorvec® Enicade™ Nzeb este un pachet pentru 5 ha ce conține în produsele componente substanțele: oxathiapiprolin (substanță activă sistemică nouă dintr-o grupă chimică nouă, izoxazoline, fără rezistență încrucișată dată de alte fungicide folosite în mod curent până acum) și mancozeb (substanță activă de contact multisite, ce acționează asupra activității enzimatice din celulele fitopatogenilor în șase puncte diferite, o componentă esențială în managementul rezistenței).
La cartof, se recomandă aplicarea succesivă a două tratamente cu Zorvec® Enicade™ Nzeb în fazele de creșterea frunzelor/închiderea rândurilor și formarea tuberculilor pentru a exclude orice pericol de infecție timpurie a culturii cu mană, care poate avea repercusiuni semnificative asupra producției.
Avantajele aplicării Zorvec® Enicade™ Nzeb:
ALEXANDRU STAICU, KEY ACCOUNT MANAGER SPECIALTY CROPS CORTEVA AGRISCIENCE ROMÂNIA &MOLDOVA
Foto: cultură solar, Dăbuleni - Dolj, 03.04.2020, fermier Valentin Baron
2019-2020 este un an agricol extrem de dificil, fermierul român confruntându-se în acest moment cu seceta, pandemia de COVID-19 și autoritățile statului. În cazul secetei și pandemiei, nu prea are ce să facă, neputând cere ajutor de la natură. În schimb, poate cere susținerea autorităților, care oricum au început să reacționeze târziu, după multe semnale de alarmă trase de agricultori, organizații profesionale și mass-media. „De menținerea viabilității economice a fermelor românești va depinde asigurarea necesarului de hrană pentru vremurile grele ce vor urma”, susține, într-o adresă trimisă către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Vasile Datcu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Brăila, unul dintre județele grav afectate de secetă.
Asociația Producătorilor Agricoli din județul Brăila a înaintat către APIA adresa nr. 35 din data de 3 aprilie 2020, prin care solicită explicații suplimentare privitoare la îndeplinirea criteriilor de diversificare și/sau înverzire, având în vedere situația culturilor calamitate înainte de data depunerii cererilor unice pentru anul 2020. Mai mult, APA Brăila a propus o modificare a art. 31 din OUG 3/2015 care reglementează invocarea stării de forță majoră de către fermier, astfel încât și culturile calamitate înainte de depunerea cererii unice să fie considerate eligibile și să permită fermierului să îndeplinească cele două criterii menționate anterior.
Unul dintre membrii APA Brăila, implicat în aceste demersuri, fermierul Ștefan Gheorghiță, ne-a pus la dispoziție o copie a adresei APA Brăila către APIA, precum și o copie a răspunsului primit de la APIA București (adresa nr. 348 din 9 aprilie 2020), prin care conducerea APIA, printr-un limbaj „de lemn” face o înșiruire de articole de lege, lăsându-l pe fiecare cititor să înțeleagă ce dorește, fără o precizare clară la problemele punctate de fermieri.
„În esență trebuiau să spună dacă culturile calamitate înainte de cererea unică se iau în calcul sau nu la îndeplinirea criteriilor de diversificare. Oricum din articolele invocate de APIA, din răspunsurile la solicitările noastre, se confirmă că temerile asociației sunt îndreptățite. Aici avem în vedere că fermierii care în urma calamității culturilor nu vor avea numărul de culturi pentru respectarea diversificării sau nu vor face dovada culturilor leguminoase își vor pierde eligibilitatea de a primi subvenții, deci mai clar spus vor pierde subvențiile. Mai mult în spatele neamestecului sau mai bine zis din teama de a deranja pe cineva cu o inițiativă proprie, conducerea APIA își arată cinismul în raport cu nevoile fermierilor și spune foarte clar că nu vrea să facă nimic pentru a ajuta fermierii, nici măcar să informeze Ministerul Agriculturii despre posibila problemă care este din ce în ce mai prezentă, având în vedere situația critică datorată secetei pedologice din estul și sud estul țării. Având în vedere atitudinea autorităților statului, ne întrebăm dacă într-adevăr putem găsi sprijin la acestea și ce încredere să avem că actuala conducere este preocupată cu adevărat de nevoile fermierilor și că dorința de a acorda avansurile prin iulie așa cum se discută este posibilă, asta în condițiile în care actuala conducere APIA nici măcar o informare către Ministerul Agriculturii nu își asumă la o problemă legitimă și pertinentă”, explică Ștefan Gheorghiță.
Propunerea APA Brăila de modificare a art. 31 din OUG 3/2015
Art. 31 - propunere modificare:
1. Cazurile de forță majoră și circumstanțele excepționale se notifică în scris la APIA, în 5 zile lucrătoare de la apariția situației de forță majoră, iar notificarea va fi însoțită de copie după cererea depusă la sediul administrativ teritorial pe raza cărora se află terenurile, bunurile, clădirile, utilajele sau animalele calamitate sau la firma de asigurări care are polița emisă pentru respectivul risc.
2. Furnizarea de dovezi relevante privind situațiile de forță majoră se va face în 15 zile de la încheierea proceselor-verbale de constatare a calamităților de către autoritățile de stat competente sau firma de asigurări, doar dacă riscul este asigurat.
3. În cazul situațiilor în care din comisia de constatare a calamităților dispuse de Instituțiile Prefectului sau alte autorități de stat centrale sau locale fac parte și angajați ai APIA, prevederile alin. 2 nu se mai aplică.
4. În cazul în care situațiile de forță majoră sunt constatate de firme de asigurări, depunerea la APIA a procesului-verbal încheiat care să ateste calamitatea se face în 15 zile de la încheierea acestuia, dar nu mai mult de 6 luni de la depunerea notificării de anunțare a situației de forță majoră.
5. Cazurile de forță majoră privind culturile și/sau animalele calamitate și care îndeplinesc condițiile de mai jos pot fi considerate ca fiind existente în analizarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea subvențiilor, îndeplinind condițiile următoare:
Anul acesta, situația agricolă este și va deveni din ce în ce mai complicată din multe puncte de vedere. Pe lângă pandemia creată de COVID-19, în această primăvară avem în sudul și estul țării ceva mult peste pandemie, avem culturi agricole de câmp aflate în „comă”. De la zi la zi, pierdem și vom pierde suprafețe importante de grâu, orz și rapiță.
Seceta este motivul acestei stări grave a culturilor, lipsa apei nu este ceva atât de surprinzător, ne-am mai confruntat și în trecut cu lipsa precipitațiilor, acesta este și motivul pentru care acum 30 de ani în zonele menționate erau cele mai mari suprafețe irigate. Însă, se pare că uităm repede, sistemul de irigat aproape a dispărut din varii motive și nu cred că vom putea să revenim vreodată la irigații pe suprafețe însemnate.
Dar ce este diferit, ce s-a schimbat? Cum am mai precizat, secetă am mai văzut, iar în Dobrogea este deja o normalitate, nu mai surprinde pe nimeni. Diferența majoră o face lipsa precipitațiilor din iarnă și chiar lipsa iernii, în adevăratul sens al cuvântului. Anul acesta, nu putem spune că am avut iarnă, fapt pentru care acum observăm efectul pe câmp. Culturile au vegetat aproape continuu, iar precipitațiile aproape că au lipsit. Dacă punem cap la cap cele două situații: culturi ce consumă continuu de la semănat și lipsa de precipitații, vom înțelege mai bine situația din câmp.
O altă diferență este gradul redus de aprovizionare cu apă a solului în adâncime, ce diferă total de anii trecuți. Este invers față de trecut, când venea seceta și rădăcinile se dezvoltau și explorau zone mai adânci în căutarea apei, iar culturile rezistau mai bine. Acum ele trăiesc din umiditatea de suprafață care se termină de la zi la zi. Odată cu terminarea apei, putem spune că și cultura va fi terminată. Mai grav este faptul că în mare parte din aceste zone seceta de anul acesta este o prelungire a secetei de anul trecut, lucru ce va avea repercusiuni și în dezvoltarea culturilor de primăvară.
Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar situația este critică, mai grav este faptul că în prognozele meteo nu apar șanse de precipitații până la sfârșitul lunii mai, pierderile vor fi mai mari decât putem estima/aproxima acum.
Ce putem face?
În primul rând, nu întoarcem nimic, este anul în care „a întoarce“ trebuie folosit doar ipotetic. Nu realizăm nimic dacă arăm sau lucrăm cumva solul, este contraindicat să încorporăm în sol această cantitate de resturi vegetale, pentru că va crea numai probleme atunci când vor ajunge rădăcinile noilor plante la adâncimea de încorporare.
În al doilea rând, nu semănăm peste grâu, orz sau rapiță nimic acum, nici floarea-soarelui, nici porumb. Recomandarea este să așteptăm prima ploaie de peste 25 l/mp și apoi să semănăm direct. Riscul este să răsară cultura cu puțina apă rămasă în sol, apoi să fie distrusă la scurt timp. Sau să răsară și să fie compromisă până la venirea precipitațiilor.
Am putea să vă recomandăm hibrizi rezistenți la secetă, pentru că avem cel mai puternic portofoliu în această direcție, cine nu a auzit de hibrizii Pioneer® de floarea-soarelui LE25, LE99 sau, mai nou, de LE137, un etalon la secetă, iar la porumb, de P9903, care face istorie.
Dar acum vă sfătuiesc să nu semănați, așteptați ploile, avem suficient timp să semănam în iunie, dacă sunt condiții, și să recoltăm în octombrie/noiembrie. Știm lucrul acesta, avem în aceste zone toamne lungi, este timp să crească și să se dezvolte culturile semănate în iunie.
În al treilea rând, pentru cei ce au aplicat erbicide la culturile în speță, verificați cu producătorul ce puteți semăna și după cât timp. Sunt diferențe considerabile în timpul de pauză obligatoriu până la reînsămânțare, unele produse au timp îndelungat de pauză, chiar și șase-nouă luni de la aplicare. Nu luați nicio decizie până nu verificați acest aspect!
Cel mai nepotrivit lucru ar fi să luăm decizii emoționale, să intrăm în panică și să facem mari greșeli. Mai bine este să gândim totul cât mai complex și să vedem imaginea de ansamblu, apoi să decidem cu calm și în cunoștință de cauză.
Mi-aș dori ca tot ce am scris să nu fie adevărat și să înceapă de mâine să plouă, iar fermierii să nu piardă suprafețele însămânțate în toamnă.
ANDREI CIOCOIU, CATEGORY MARKETING MANAGER CULTURI OLEAGINOASE CORTEVA AGRISCIENCE ROMÂNIA & MOLDOVA