Start înscrieri în Programul de susținere a producției de legume cultivate în spații protejate
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță că au început înscrierile în Programul de susținere a producției de legume cultivate în spații protejate – ediția 2026, destinat sprijinirii producătorilor agricoli din sectorul legumicol.
Cultivatorii de legume pot depune cererile de înscriere până la data de 15 aprilie 2026, la Direcțiile Agricole Județene.
Sprijinul financiar este în valoare de 1.500 de euro pentru fiecare 1.000 m² cultivați cu legume în spații protejate, fiind acordat sub formă de ajutor de minimis.
Programul se adresează producătorilor care cultivă legume în sere și solarii, precum ardei gras și/sau lung și/sau gogoșar și/sau iute, castraveți, ceapă verde, fasole păstăi, salată, spanac, tomate, varză, vinete.
Fermierii trebuie să respecte condițiile de eligibilitate și calendarul de valorificare stabilite prin actele normative în vigoare.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Noutăți privind subvențiile gestionate de APIA în 2026
Autoritatea de Management pentru PNDR și Planul Strategic PAC 2023–2027, din cadrul Ministerulu Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a elaborat un proiect de ordin pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 106/2024, care stabilește cadrul național de implementare a plăților directe finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).
Proiectul de act normativ, aflat în dezbatere publică pe pagina de internet a MADR, urmărește simplificarea accesului fermierilor la plăți, clarificarea unor definiții esențiale și adaptarea ecoschemelor la realitățile din teren, în conformitate cu cele mai recente modificări ale Planului Strategic PAC 2023–2027.
Printre principalele modificări se numără:
-
Stabilirea perioadei de depunere a cererilor de plată pentru campania 2026;
-
Clarificarea noțiunilor privind activitatea agricolă, terenul pârloagă și culturile permanente;
-
Simplificarea condițiilor pentru definirea „fermierului activ”;
-
Revizuirea mai multor ecoscheme, în vederea reducerii sarcinii administrative și extinderii accesului fermierilor la sprijin, inclusiv pentru fermele mici și pentru cei fără animale;
-
Actualizarea regulilor privind sprijinul cuplat în sectorul vegetal și zootehnic, precum și extinderea listei culturilor eligibile în sectorul fructelor.
De reținut că, în anul 2026, Cererile de Plată se depun la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) în perioada 16 martie - 5 iunie. Pentru a evita orice penalitate sau risc de neeligibilitate, fermierii trebuie să respecte acest interval.
De asemenea, suprafața minimă eligibilă a exploatației trebuie să fie de cel puțin un hectar, iar suprafața fiecărei parcele agricole trebuie să fie de cel puțin 0,3 hectare.
Pentru sere și solarii, suprafața minimă eligibilă este de cel puțin 0,03 hectare, iar pentru culturile permanente, parcela minimă eligibilă este de cel puțin 0,1 hectare.
Important pentru beneficiarii subvențiilor gestionate de APIA:
-
Dovada utilizării terenului: Toate documentele justificative (contracte de arendă, proprietate, adeverințe de la Registrul Agricol) trebuie să fie valabile și conforme cu realitatea din teren;
-
Sectorul Zootehnic: Înainte de a depune cererea, fermierii trebuie să se asigure că datele din Registrul Național al Exploatațiilor (RNE) sunt actualizate;
-
Pajiști permanente: Fermierii trebuie să fie atenți să nu uite de obligația privind încărcătura minimă de animale sau efectuarea activității agricole minime.
„Ne propunem reguli mai clare, mai simple și mai ușor de aplicat, astfel încât sprijinul european să ajungă efectiv la fermieri. Ajustările propuse vin din dialogul cu mediul agricol și din nevoia de a adapta politicile europene la realitățile din fermele românești”, a arătat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Proiectul de ordin se află în transparență decizională și poate fi consultat pe site-ul MADR, la secțiunea „Transparență decizională”, subsecțiunea „Proiecte de acte normative”.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Viitoarea PAC, un contract cu care fermierii nu sunt de acord
Propunerea Comisiei Europene pentru viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) nu este una care să ne favorizeze. Este însă pentru prima dată când există un front comun, de la fermieri până la politicieni, toţi fiind de părere că, aşa cum ne este prezentată acum, noua PAC e un contract cu care nu putem fi de acord.
În viitoarea Politică Agricolă Comună se vorbeşte despre degresivitatea subvenţiilor, despre plafonarea acestora la nu mai mult de 100.000 de euro pe fermă. Se vorbeşte şi despre comasarea celor doi piloni de investiţii, de bugetele aferente pentru plăţile pe suprafaţă cu cele din Pilonul II, care înseamnă proiecte prin AFIR. Şi asta bineînţeles că ne duce într-o zonă vulnerabilă, pentru că s-ar putea ca proiectele de dezvoltare rurală să nu mai fie direcţionate concret către fermieri, ci să poată să fie preluate în alte zone, de infrastructură rurală locală. Bineînţeles că nu putem fi de acord cu așa ceva.
Comisia Europeană susține că sunt mai mulți bani, având în vedere că bugetul alocat întregii PAC este mai mare. Însă, în realitate, totul scade, iar degresivitatea aceasta este un „cal troian”, pentru că avem mai multe praguri. Anume, între 0 și 20.000 de euro per fermă, atunci subvenţia este încasată sută la sută pentru acele hectare, între 20.000 și 50.000 de euro subvenția scade cu 25%, între 50.000 și 75.000 de euro subvenţia scade cu 50%, iar între 75.000 și 100.000 de euro subvenţia scade cu 75%, urmând să fie plafonată peste 100%. Iată că vorbim de nişte sume reduse considerabil. Ca exemplu, o fermă care pe actuala PAC primește spre 300.000 de euro, pe viitoarea PAC va primi 100.000 de euro. E totuși o diferenţă enormă între ceea ce avem acum şi ceea ce ni se propune pe viitor.
La nivelul Uniunii Europene, țările vestice privesc următorul buget PAC într-un fel şi pun accent pe digitalizare, pe înarmare şi s-ar putea să nu mai privească agricultura ca pe o prioritate. În schimb, ţările de pe flancul estic, mai ales după perioadele de secetă, de pandemie, perioada în care am avut războiul şi am avut toate grânele Ucrainei care au trecut şi, din păcate, s-au şi oprit în mod necontrolat în ţările din Estul Europei, au altă gândire și pun accent pe sectorul agroalimentar. Noi, fermierii, sperăm să găsim un consens, să ne putem face înţeleşi, şi asta trebuie să plece de la cel mai înalt nivel al statului, adică de la preşedintele României, care trebuie să ne susţină cauza. Ne-am aşteptat ca între consilierii aleşi în jurul administraţiei prezidenţiale să fie măcar unul desemnat pe agricultură, pentru că agricultura României este la răscruce, agricultura Europei este la o răscruce, şi trebuie să fim de partea bună a istoriei încă de acum, deoarece s-ar putea să nu mai existe cine ştie ce buget peste 2038.
La Clubul Fermierilor Români, încercăm să punem accent pe agricultura integrată, îndemnăm şi căutăm soluţii ca fermierii să se îndrepte către partea de procesare. Dar pentru procesare e nevoie de investiţii foarte mari. De aici şi problema unificării celor doi piloni, I şi II, din PAC.
Autor: CIPRIAN OLTEANU, primar comuna Unirea jud. Călărași, membru în Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2026Abonamente, AICI!Campania 2026: Reguli simplificate pentru fermieri
Autoritatea de Management pentru PNDR și Planul Strategic PAC 2023 – 2027 din cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a elaborat un pachet de modificări privind normele de condiționalitate, aplicabile începând cu anul de campanie 2026.
Pachetul de modificări are obiectivul de a simplifica obligațiile pentru fermieri și de a reduce riscul de sancțiuni administrative.
Măsuri propuse de Autoritatea de Management PNDR/PS PAC pentru reducerea birocrației și sprijinirea fermierilor
Sprijin concret pentru fermierii mici și medii
Una dintre cele mai importante măsuri propuse de Autoritatea de Management vizează exceptarea de la controale și sancțiuni aferente normelor de condiționalitate pentru fermierii care exploatează până la 10 hectare și beneficiază de plăți directe sau intervenții pentru dezvoltare rurală, precum și pentru cei cu exploatații de maximum 30 de hectare, în cazul aplicării standardului GAEC 7.
Aceste măsuri urmăresc reducerea presiunii administrative asupra fermierilor mici și mijlocii, care reprezintă o componentă esențială a agriculturii românești.
Recunoașterea agriculturii ecologice
Fermele certificate în agricultura ecologică, inclusiv cele aflate în conversie, vor fi considerate automat conforme cu standardele GAEC 1, 3, 4, 5, 6 și 7, eliminând controale suplimentare și simplificând procedurile administrative.
Adaptarea cerințelor de mediu la realitățile din teren
Prin contribuția AM PNDR/PS, au fost propuse ajustări ale unor standarde GAEC, astfel încât acestea să fie mai bine corelate cu specificul agriculturii românești, inclusiv:
-
Actualizarea cerințelor GAEC 5 privind lucrările solului;
-
Clarificarea aplicării GAEC 6 pentru sere, solarii și culturi permanente;
-
Completarea GAEC 4 privind benzile tampon în zona infrastructurii de irigații și desecare;
-
Coerență între condiționalitate și ecoscheme.
MADR precizează că propunerile au fost formulate în acord cu Regulamentul (UE) 2025/2469 și cu modificările Planului Strategic PAC 2023–2027, urmând să fie transmise Comisiei Europene prin procedura de notificare. „Prin aceste modificări reducem birocrația pentru fermieri, protejăm micile exploatații și recunoaștem practicile agricole corecte, fără a pune presiune inutilă pe cei care muncesc pământul. Autoritatea de Management a avut un rol esențial în acest demers de simplificare și echilibru”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii.
Modificările propuse asigură alinierea obligațiilor de bază cu ecoschemele și intervențiile de dezvoltare rurală, evitând suprapuneri și cerințe nejustificate pentru fermieri.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României
Grija pentru pământ, ca suport al vieții, a fost în atenția oamenilor de știință încă din cele mai vechi timpuri. Este reliefată în lucrări științifice în special începând cu secolul al XVIII-lea.
Gheorghe Munteanu-Murgoci (1862-1925) este cel care a inițiat și realizat prima hartă a solurilor românești la scara 1:500.000 și cel care, ca urmare a prestigiului internațional de care se bucura, în 1924 a fost ales președinte al Comisiei pentru harta pedologică a Europei.
Teodor Saidel (1874-1967) s-a ocupat, în special, de chimia solului. Este remarcat prin faptul că a elaborat, ca prioritate mondială absolută, Metoda de determinare a concentrației ionilor de hidrogen în soluția solului pe cale potențiometrică, cu ajutorul electrodului de hidrogen, și care în prezent se aplică în întreaga lume (pH-ul solului).
Acad. Gheorghe Ionescu-Șișești (1885-1967) în 1944 arată: „Pământul este bogăția principală a României. Dar el nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm și să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viață și mijlocul de existență al poporului român”.
Acad. Cristian Hera mai recent (2015) menționa: „Noi, purtătorii conștiinței istorice, avem datoria să stabilim și să impunem căile și mijloacele, iar factorii de decizie legislativă și executivă să stabilească cu claritate legile care să conducă la păstrarea pământului românesc, tezaur național și izvor de existență al generațiilor de astăzi și al celor care ne urmează”.
Marele pedolog prof. dr. Nicolae Florea, membru de onoare al Academiei Române, în bogata sa operă privind studiul solului atrage atenția că: „Solul este suportul perenității vieții pe pământ, generatorul universal de hrană pentru toate viețuitoarele. De aceea, solul necesită ocrotire, fiind foarte fragil, sensibil la degradare și dificil la restaurat”.
Beneficiind de toate recomandările marilor oameni de știință, noi trebuie să cunoaștem bine solurile pe care lucrăm și să luăm măsurile necesare pentru menținerea și sporirea stării de fertilitate a solului.
România, un muzeu în aer liber
De la nivelul mării până în vârf de munte, România dispune de un mozaic de forme de relief așezat în amfiteatru cum nu se poate găsi în alte țări. Aceste forme de relief sunt și armonios repartizate, cu 1/3 câmpie, 1/3 deal și podiș și 1/3 munte. Pe formele respective de relief se eșalonează și vegetația în zonele de stepă, de silvostepă, zona pădurilor (forestieră) și zona alpină. Dispunem astfel de câmpii mănoase, de dealuri și coline favorabile culturii viței-de-vie, pomilor fructiferi și de frumoasele pajiști din zonele de deal și de munte și, nu în ultimul rând, de bogăția pădurilor de foioase și conifere („aurul verde” al țării).
România este considerată un muzeu în aer liber cu toate tipurile de sol.
În cele ce urmează, vom trata în mod deosebit suprafața arabilă a României, care ocupă circa 9 milioane de hectare și care este împărțită în următoarele:
1. Zone agricole:
-
Câmpia Română de Sud și Est, cu soluri de tip cernoziom și cu o medie a precipitațiilor anuale de 470-560 mm;
-
Câmpia Română, centrală cu soluri de tip cernoziom și brun-roșcat și cu 520-560 mm precipitații;
-
Câmpia de Vest, cu soluri de tip cernoziom și lăcoviște și cu 570-630 mm precipitații;
-
Câmpia Dobrogei, cu sol de tip cernoziom și bălan și cu 380-460 mm precipitații;
-
Câmpia Transilvaniei, cu sol cernoziom și argiloiluvial și cu 540-460 mm precipitații;
-
Câmpia Jijiei, cu sol cernoziom și 630-670 mm precipitații;
-
Podișul Transilvaniei, cu sol podzol și 610-640 mm precipitații. Cu schimbările climatice, nu știu cât din aceste cantități de precipitații mai sunt valabile.
2. După textură, cele 9 milioane ha se împart în:
-
Soluri cu textură grosieră: sunt solurile nisipoase și nisipo-lutoase;
-
Soluri cu textură mijlocie: sunt solurile luto-nisipoase și lutoase;
-
Soluri cu textură fină (grele): sunt solurile luto-argiloase și argiloase.
În țara noastră se găsește întreaga gamă a acestor soluri care pot fi cultivate cu anumite culturi și cărora li se aplică tehnologii de cultură specifice. Corect cultivate, toate pot fi soluri productive.
3. În funcție de favorabilitatea lor pentru practicarea agriculturii, solurile se împart în următoarele clase de pretabilitate:
-
Clasa I, foarte bune, ocupă 3,8 % din suprafața arabilă și sunt terenuri plane, pretabile la mecanizare;
-
Clasa a II-a bune, ocupă 35,8 % din arabil, are versanți slabi înclinați, mecanizabile;
-
Clasa a III-a, mediocre, ocupă 25,2 % din arabil, cu panta până la 6°, este erodabil, pentru folosire necesită ameliorare;
-
Clasele a IV-a și a V-a, slabe, ocupă 35 % din arabil, cu panta mai mare de 6°, prezintă eroziune intensă, greu cultivabile fără ameliorare.
Făcând o comparație, pe glob sunt 62% soluri cu fertilitate scăzută, iar în România, 52%; soluri foarte fertile – pe glob, 11%, iar în România, 27,3%.
4. Prin studiul amănunțit al terenului, s-au stabilit următoarele note de bonitare:
-
80-100 ocupă 4,02% din suprafață, este teren fără restricții, cel mai bun;
-
61-80 ocupă 38,56% din suprafață, este teren cu limitări mici;
-
41-60 % ocupă 32,44%, din suprafață, este teren cu limitări mijlocii;
-
21-40 % ocupă 13,51%, din suprafață, este teren cu limitări mari;
-
1-20 % ocupă 11,48%, din suprafață, este teren cu limitări severe, cel mai slab.
Asemenea categorii de terenuri se găsesc în fiecare exploatație agricolă și ele trebuie să fie bine cunoscute de fiecare fermier pentru:
-
Stabilirea amplasării culturilor mai pretențioase și cu valoare economică mai ridicată, pe parcelele cele mai bune;
-
Stabilirea dozelor de îngrășăminte diferențiat, în funcție de starea de fertilitate a fiecărei parcele;
-
În asolament, sola amelioratoare va fi mai mult prezentă pe parcelele cu fertilitate scăzută și mai rar pe parcelele fertile.
5. În sinteză, principalii parametri calitativi ai solului sunt conform tabelului de mai jos.
În general, România dispune de soluri cu grad de fertiliate ridicat și atunci când se folosesc soiuri și hibrizi de ultimă generație, cu potențial de producție superior, cu o tehnologie de cultură adecvată, recoltele sunt din ce în ce mai mari și de calitate superioară.
Din păcate, nu întotdeauna știm să apreciem valoarea pământului nostru și uneori intră în posesia unor străini.
Marele poet Tudor Arghezi spunea: „Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai vechi meșteșug al al omului care e custodele, dar mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun al țării – pământul. El, pământul, via și glia (nația) reprezintă cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri, și durata și sacrificiul lor trecu prin secole”.
Dar, așa cum menționa prof. dr. Avram Fițiu de la Universitatea Agronomică din Cluj-Napoca: „În decursul ultimilor 2000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace, cum au făcut românii. Actuala clasă politică, cu responsabilitatea diminuată, consideră că pulverizarea unei clase sociale milenare este un act de bravură și de mare progres. Să transformi în milogi ai statului 9 milioane de români din mediul rural reprezintă un act de trădare națională. Noi suntem generația care și-a trădat strămoșii prin vânzarea a o treime din pământul țării. Dacă în ultimele două milenii am avut generații statornice, care s-au încăpățânat să lucreze și să apere acest pământ, generațiile de după 1990 sunt complet dezrădăcinate de glia acestei țări”.
Asupra pământului românesc s-au manifestat mai multe rele, și anume:
-
Pulverizarea proprietății;
-
Cultivarea nerațională;
-
Secătuirea și distrugerea.
La aceasta, acad. Cristian Hera adaugă următorul rău: „Înstrăinarea pământului în proprietatea cetățenilor din alte țări care exportă recolta și substanțele nutritive extrase din sol”. Mai sunt voci care afirmă că nu este nicio nenorocire că s-a vândut din pământ, că el rămâne în țară, nu pleacă peste hotare. Este adevărat că pământul nu pleacă, dar pleacă peste hotare roadele lui, iar vechii proprietari devin slugi pe fostele lor pământuri.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2026Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară
Asolamentul, structura și rotația culturilor
Ministerul Agriculturii, acuzat de utilizare abuzivă a sprijinului european de urgență pentru pomicultori
Sectorul pomicol din România, grav afectat în ultimii ani de evenimente climatice catastrofale, acuză Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de utilizarea abuzivă a sprijinului financiar de urgență în valoare de 11,5 milioane euro, acordat de Comisia Europeană pentru speciile pomicole afectate de înghețul din 2025, cu pierderi care ajung la 100% din valoarea totală.
„Ministerul Agriculturii încalcă regulamentul european care prevede acordarea acestor despăgubiri, ignorând în mod evident Comisia Europeană și acordând despăgubiri speciilor pomicole care nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate stabilite de Comisie. Într-o perioadă în care România se confruntă cu un deficit semnificativ la fructele sâmburoase și importăm masiv, ceea ce duce la creșteri bruște ale prețurilor fructelor la raft, statul român, prin Ministerul Agriculturii, subminează producătorii autohtoni care ar trebui să asigure securitatea alimentară în acest segment și cărora le-a fost destinat în mod specific acest sprijin european de urgență”, se precizează în comunicatul de presă semnat de OIPA ProdCom Legume-Fructe și de Fruleg-RO.
Organizația Interprofesională Națională ProdCom Legume-Fructe și Asociația Grupurilor și Organizațiilor de Producători Agricoli Fruleg-RO anunță că vor sesiza Parchetul Public European, cu sediul la Luxemburg, privind redirecționarea intenționată a fondurilor europene.
În prezent, pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) este postat în consultare publică un proiect de HG privind acordarea unui sprijin financiar de urgență în agricultură pentru sectorul pomicol afectat de înghețul târziu de primăvară manifestat în perioada aprilie 2025 – mai 2025. Conform Comisiei Europene, prioritari la plată sunt pomicultorii care au avut pierderile cele mai mari. Însă, potrivit proiectului de act normat al MADR, specii care au avut mai puțin de suferit sunt și ele „prioritare” la banii europeni, când ar putea fi despăgubite din bugetul național, mai ales că există posibilitatea suplimentării ajutoarelor europene până la 200%. Toate celelalte țări care au primit sprijinul de urgență de la UE, Bulgaria, Letonia, Lituania, Ungaria și Polonia, au despăgubit din bani europeni fermele care nu au ajuns în piață cu fructe, fermele care au avut pierderi mari, iar restul producătorilor au primit ajutoare de stat în funcție de gradul de afectare al plantațiilor. De reținut că, anul trecut în România nu au existat, de pildă, caise, iar cireșele s-au făcut ici-colo.
Potrivit OIPA ProdCom Legume-Fructe și de Fruleg-RO, prin proiectul de HG privind acordarea sprijinului financiar de urgență în sectorul pomicol afectat de înghețul târziu din primăvara 2025, autoritățile din România aleg să schimbe destinația grantului european, utilizând cu intentie fondurile în afara domeniului de aplicare stabilit de regulamentul european, în detrimentul fermierilor grav afectați cărora Comisia Europeană le-a acordat sprijinul în mod expres.
„Comisia Europeană a comunicat oficial că sprijinul poate fi utilizat exclusiv pentru sectoarele și culturile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2061, iar cheltuielile suplimentare incluse în proiectul de HG sunt neeligibile și nu vor fi decontate din fonduri europene. Cu toate acestea, proiectul de Hotărâre de Guvern menține aceste prevederi, asumând în mod deliberat un conflict juridic cu instituția care a acordat sprijinul. În aceste condiții, adoptarea actului normativ în forma actuală va avea ca efect direct prejudicierea fermierilor eligibili, blocarea fondurilor europene și declanșarea unui litigiu previzibil, cu impact financiar și reputațional major pentru statul român”, se arată în adresa transmisă luni, 2 februarie 2026, către Guvernul României de cele două organizații menționate mai sus, care, având în vedere implicațiile juridice, financiare și de credibilitate europeană pentru țara noastră, doresc modificarea actului normativ așa încât sprijinul european de urgență să poată fi acordat pomicultorilor cărora le este dedicat integral și efectiv până la termenul limită prevăzut de regulament, respectiv 30 aprilie 2026.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Când politica intră în vacanță, economia rămâne la muncă
În România, productivitatea muncii și eficiența politicilor economice par, din păcate, direct proporționale cu vacanțele politice. În timp ce economia reală funcționează fără pauză, decizia publică intră prea des în suspendare, cu efecte directe asupra investițiilor și competitivității.
Agricultura, industria și mediul antreprenorial nu își permit vacanțe. Producția nu se oprește în perioade electorale, iar fermierii nu pot amâna deciziile tehnologice în funcție de calendarul politic. În schimb, politicile economice sunt adesea fragmentate, întârziate sau lipsite de continuitate.
Această discontinuitate administrativă generează costuri reale: programe amânate, fonduri europene neutilizate, lipsă de predictibilitate și vulnerabilitate economică. În agricultură, unde planificarea se face pe termen lung, fiecare pauză decizională se traduce în pierderi concrete.
Statele care reușesc la Bruxelles acționează pe baza unui mandat național de negociere, stabil și coerent, indiferent de ciclurile politice interne. România, în schimb, schimbă pozițiile în funcție de contexte și perioade, slăbindu-și propria capacitate de negociere.
O țară nu se dezvoltă prin pauze repetate de decizie. Productivitatea nu crește prin absență, iar competitivitatea nu se construiește din vacanțe politice, ci din muncă, politici coerente și respect pentru cei care produc valoare economică.
România are nevoie urgentă de strategie economică pe termen lung, mediu și scurt! Avem nevoie de predictibilitate atât la muncă, cât și acasă. Nu avem nevoie de măriri de taxe, ci avem nevoie de profesionalism și politici corecte.
Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte LAPAR
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
ANF: Cursuri de instruire și certificare, obligatorii pentru utilizatorii produselor de protecție a plantelor
Prin platforma FITS, Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) organizează cursuri de instruire și certificare, necesare pentru a lucra corect, legal și în siguranță în domeniul protecției plantelor.
Cursurile organizate de ANF sunt obligatorii pentru cei care aplică, comercializează, distribuie produse de protecție a plantelor sau oferă consiliere tehnică fermierilor, în conformitate cu OUG nr. 34/2012 privind utilizarea durabilă a pesticidelor. La final, participanții obțin certificatul cerut de legislația europeană și națională, condiție esențială pentru a lucra corect, legal și în siguranță.
Structura cursului este gândită astfel încât să acopere atât formarea inițială, cât și actualizarea periodică a cunoștințelor, respectiv instruire inițială pentru dobândirea cunoștințelor necesare utilizării durabile a produselor de protecție a plantelor; instruire suplimentară o dată la cinci ani, pentru reînnoirea certificatului de formare profesională.
Costul unui curs este de 193 lei de persoană, iar durata este de trei zile de pregătire și o zi de evaluare, cu test grilă, promovarea făcându-se cu minimum 70 de puncte din 100.
Potrivit ANF, prin aceste cursuri, participanții înțeleg mai bine legislația actuală și responsabilitățile legate de utilizarea produselor de protecție a plantelor; își actualizează informațiile privind siguranța operatorilor, protecția mediului și a consumatorilor; află detalii clare despre documente, trasabilitate, condiții de depozitare și utilizare. De asemenea, își consolidează baza tehnică pentru decizii mai bune în fermă.
Cei interesați se pot înscrie aici: https://fits.anfdf.ro.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Prelungire termen de finalizare a investițiilor pentru programele de susținere a sectoarelor suin și avicol
În Ședința de Guvern din 30 ianuarie 2026 a fost aprobată Ordonanța de Urgență care modifică Legea nr. 195/2018 (Programul de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie) și Legea nr. 227/2018 (Programul de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol) pentru a prelungi termenul maxim de realizare a investițiilor finanțate prin aceste programe.
Potrivit legislației, termenul maxim de realizare a investițiilor era de 18 luni de la acordarea primei plăți, cu posibilitatea unei prelungiri de maximum 18 luni. Prin modificările aduse de actul normativ aprobat, termenul maxim inițial de 18 luni se menține, cu posibilitatea de prelungire a acestuia, la solicitarea beneficiarului, cu maximum 30 de luni.
Măsura este necesară pentru a evita riscul ca beneficiarii să nu poată finaliza proiectele, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra situației economice și ar putea compromite atingerea obiectivelor programelor. „Această măsură urgentă răspunde solicitărilor din partea beneficiarilor și vine ca urmare a dificultăților majore întâmpinate de aceștia, cauzate de contextul economic internațional, criza forței de muncă și incapacitatea furnizorilor de a onora la timp contractele de echipamente”, arată MADR.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale precizează că un număr de 25 de contracte sunt încheiate pentru sectorul de suine, iar pentru sectorul avicol au fost încheiate 38 de contracte. Investițiile contractate însumează un potențial de:
-
Sectorul Suin: 46.599 de locuri de cazare pentru reproducție, care ar genera circa 1,5 milioane de purcei anual;
-
Sectorul Avicol: 8,7 milioane de locuri de cazare pentru activitatea de creștere, reproducție și incubație.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
A7 – Autostrada Podgoriilor, un drum spre binele colectiv
Există momente rare în istoria unei țări când infrastructura încetează să mai fie doar un ansamblu tehnic – o înșiruire de kilometri, betoane, pasaje și noduri rutiere – și devine un instrument de reconstrucție culturală, socială și economică. România se află acum într-un asemenea moment.
Autostrada A7, proiectată să lege Moldova de Muntenia, este mai mult decât o șosea strategică, este o șansă de repoziționare identitară, un traseu care atinge comunități, tradiții, economii locale și bazine viticole ce definesc un întreg filon al ființei românești. De aceea, tot mai mulți specialiști și lideri culturali vorbesc despre Autostrada Podgoriilor. Nu ca despre un nume de marketing, ci ca despre o realitate care exprimă ceea ce A7 poate – și trebuie – să fie: un drum spre binele colectiv, o rută a coeziunii, o vitrină bine luminată a unui nou tip de turism și coloana vertebrală a unei dezvoltări programate. Pentru că nimic nu reflectă mai bine bogăția, dar și subtilitatea României rurale decât podgoriile sale, așezate ca o galerie de artă vie, de la Cotnari, Iași, Strunga, Bucium, Bohotin, Averești, Vrancea toată, Dealu Mare de Buzău și Dealu Mare de Prahova.
Un traseu cu valoare simbolică: Santiago de Compostela, Via Transilvanica și Autostrada Podgoriilor
Marile rute culturale ale lumii au pornit, fără excepție, de la infrastructură: un drum, o potecă, o cărare. Camino de Santiago nu este doar o direcție pentru pelerini, ci și o cheie pentru regenerarea a zeci de comunități spaniole. Via Transilvanica a pornit ca un proiect de suflet și a devenit firul Ariadnei al turismului pedestru și etnocultural în România. Ambele exemple arată același lucru: un traseu devine important atunci când relevă poveștile locurilor și când (re)conectează energiile risipite ale unei societăți.
Autostrada Podgoriilor are potențialul unui astfel de traseu. Este, în fond, o călătorie prin cultură. Într-o Europă în care identitatea rurală se estompează, România păstrează încă lanțul viu al activității tradiționale, care poate deveni un argument pentru turism matur, pentru economie locală sănătoasă și pentru brand național, mai ales dacă se adaugă vitivinicultura modernă și turismul... anticipativ în concept.
Drumul nu este doar asfalt. Drumul este forța care trage mai aproape trecutul și prezentul de viitor. Și viitorul merită privit cu atenție.
De la simplu transport la o nouă geopoezică a Moldovei
A7 reprezintă mai mult decât doar trecerea de la drumuri aglomerate și anacronice la o infrastructură modernă; reprezintă trecerea spre o paradigmă în care Moldova devine cu adevărat conectată – logistic, economic și cultural. Pentru prima dată după decenii, regiunea își poate depăși izolarea primită „cadou” de la puterea centrală.
Iar podgoriile, așezate ca un șir de muzee naturale, oferă exact ceea ce Europa caută astăzi: autenticitate, natură, gastronomie, patrimoniu viu. Autostrada Podgoriilor nu înseamnă doar viteza cu care ajungi, ci și calitatea lumii în care ajungi. Deși este o arteră de mare debit, A7 va stimula – paradoxal? – turismul capilar.
Turismul cu autorulote, oportunitatea pe care România nu are voie să o rateze
Europa occidentală este dominată de un fenomen stabil: turismul cu autorulote, caravaningul și traseele tematice. Spania, Portugalia, Italia, Franța, Germania – toate au dezvoltat în ultimele două decenii o infrastructură dedicată unui nou tip de călător, caracterizat prin:
-
autonomie financiară mare,
-
dorință de explorare în zone nonurbane,
-
consum constant de produse locale,
-
interes pentru cultură și gastronomie.
A7 este, din punct de vedere geografic, singura autostradă românească ce poate susține un asemenea flux: nord-sud, paralel cu munții, traversând podgorii și spații rurale cu atractivitate naturală.
Dacă comunitățile de pe traseu ar instala zone de popas specializate, marcate coerent, ar putea deveni, în cinci-șapte ani, un pol major de caravaning în Estul Europei. Podgoriile care ar face același lucru ar câștiga vizitatori (cumpărători!), comunitățile ar câștiga bani, iar brandul de țară ar câștiga relevanță.
Autostrada Podgoriilor, mai mult decât o axă rutieră: un proiect cultural
Pentru prima dată, România are șansa să creeze un concept care să o diferențieze în Europa. Dacă A7 rămâne doar un drum, va fi utilă – dar nu memorabilă. Dacă însă A7 devine Autostrada Podgoriilor, atunci va spune o poveste: povestea celei mai vechi culturi viticole din acest spațiu. Va și scrie o nouă poveste: succesul unei zone marginale a Europei care devine centrul atenției.
Un brand național nu se construiește prin lozinci, ci prin infrastructuri inteligente.
Autostrada Podgoriilor este, în sine, un act de cultură.
Este modul prin care România spune Europei: „Aici avem tradiție, aici avem terroir, acum avem cea mai nouă tehnologie, avem personalitate. Aici avem comunități care cresc, nu doar supraviețuiesc. Și, la toate acestea, aveți acces în cel mai modern mod cu putință: avion, autostradă”. (Și București, și Iași sunt huburi pentru transport aerian.)
Beneficii pentru comunități și pentru binele colectiv:
-
creștere economică locală – micii producători pot intra în circuite turistice stabile; marii producători pot juca global;
-
stoparea depopulării – zonele rurale devin atractive pentru investiții și locuire;
-
migrație inversă – atragerea diasporei într-un mediu atractiv de trai și business;
-
educație și cultură – rutele tematice invită la cunoaștere, nu doar la consum;
-
coerență teritorială – Moldova devine o regiune integrată și vizibilă;
-
brand național – România capătă un reper unic în Europa Centrală și de Est.
În cele din urmă, drumul care poate schimba mentalități, Autostrada Podgoriilor este o invitație la normalitate, la bucurie, la echilibrul care vine din bine făcut împreună. Nu este doar un proiect tehnic, ci și unul identitar. E șansa României de a transforma infrastructura în cultură, transportul în experiență, mobilitatea în prosperitate.
A7 este cifră. Autostrada Podgoriilor este sens.
Oportunități ocupaționale generate de Autostrada Podgoriilor
O infrastructură de asemenea anvergură nu înseamnă doar tranzit; înseamnă ecosisteme de muncă. De la servicii turistice la agricultură modernizată, de la restaurare de patrimoniu la transport logistic, A7 creează zeci de ramificații profesionale. Zonele rurale pot absorbi forță de muncă în noi forme: ghizi specializați pe turism viticol, lucrători în hospitality, operatori de centre-camper, artizani, tehnicieni, somelieri, inspectori de calitate, organizatori de evenimente culturale.
Într-o regiune în care emigrația a fost norma, Autostrada Podgoriilor poate deveni echilibrul care aduce oamenii înapoi, singura șansă pentru creștere demografică.
Oportunități de business: un lanț valoric complet
A7 – Autostrada Podgoriilor activează întregul lanț economic asociat vinului și turismului:
-
microcrame și proiecte de vinuri artizanale;
-
crame mari cu etalarea calității constante;
-
spații de degustare și horeca rurală;
-
retail local cu produse specifice;
-
zone de servicii pentru autorulote;
-
dezvoltări imobiliare controlate și integrate cultural;
-
centre de formare profesională în vitivinicultură și enoturism;
-
ecologie de mediu.
Nu în ultimul rând, fiecare localitate a traseului poate dezvolta propriul cluster economic, legat fie de vin, fie de gastronomie, horticultură, meșteșuguri, artă, sport sau wellness.
Entertainment: experiențe care dau viață drumului
Autostrada Podgoriilor nu înseamnă doar vizitare, ci și trăire. De-a lungul noii rute pot apărea:
-
festivaluri gastronomice;
-
piețe volante tematice;
-
concerte în aer liber;
-
trasee de biciclete și drumeție;
-
seri de film în spații neconvenționale;
-
evenimente sub brand unic, coeziv, recognoscibil internațional.
Entertainmentul rural nu înseamnă zgomot; înseamnă energie distribuită inteligent, care aduce vizitatori și vitalizează comunitățile. Înseamnă ecologie culturală.
Arta populară – ADN-ul cultural al traseului
Nicio rută tematică nu este completă fără expresia artistică vernaculară. De-a lungul A7 - Autostrada Podgoriilor, zonele străbătute pot deveni laboratoare de artă tradițională și redeveni rampe de afirmare:
-
ceramică (inclusiv filonul Cucuteni);
-
lemnărit;
-
țesături;
-
podoabe tradiționale;
-
sculptură în piatră.
Fiecare localitate poate propune propriul obiect-simbol, creând un fir cultural recognoscibil, așa cum Camino de Santiago are scoica, iar Via Transilvanica are bornele sculptate.
Arta cultă: tabere, rezidențe, sculptură monumentală
O autostradă tematică este și un muzeu linear.
România poate integra de-a lungul A7 – Autostrada Podgoriilor:
-
tabere de sculptură în aer liber;
-
rezidențe pentru artiști;
-
instalații monumentale;
-
galerii rurale;
-
spații culturale create în foste conace, școli sau clădiri industriale.
Astfel, A7 se poate transforma într-un coridor artistic european, nu doar într-o rută utilitară.
Avantaj pentru localități fără tradiție vitivinicolă
Nu toate localitățile de pe traseu sunt podgorii – și tocmai aici stă oportunitatea. Fiecare localitate își poate genera propriul marker identitar, fie că este:
-
gastronomic,
-
folcloric,
-
sportiv,
-
natural,
-
istoric,
-
artizanal
-
sau chiar tehnologic!
... și poate pune în vânzare vinuri de pe întregul traseu vitivinicol atins de A7.
Cheia este integrarea într-o narațiune unitară: Autostrada Podgoriilor este drumul patrimoniului viu, nu doar al vinului.
Profilul turistului de autorulote
Turistul european de camper are caracteristici extrem de bine definite:
-
venit mediu peste media UE;
-
interes pentru natură, cultură și gastronomie;
-
consum constant de produse locale;
-
călătorie în familie sau în cuplu;
-
ședere de 1-3 zile în aceeași zonă și multe zile pe întregul traseu (până la luni);
-
respect ridicat pentru mediu și reguli comportamentale neinvazive.
Este turistul ideal pentru reactivarea economiilor rurale.
Nu cere malluri, ci spațiu, autenticitate și infrastructură minimală, dar bine organizată. Va aprecia traseele de drumeții, pistele de bicicletă sau rutele mountain bike (inclusiv cele prin plantații), terenuri de tenis, golf sau iazurile pentru pescuit.
Capetele A7: două huburi aeriene majore – București și Iași
O rută tematică este cu atât mai valoroasă, cu cât este conectată internațional.
A7 are avantajul unic că începe și se termină în două orașe cu aeroporturi relevante:
-
București – Henri Coandă, cel mai mare aeroport al României, poartă de intrare pentru turiștii europeni și din întreaga lume;
-
Iași – aeroport aflat în plină dezvoltare, al doilea din țară, cu flux crescut de turiști din Vest și români din diaspora. O nouă poartă către Est.
Această facilitate de transport aerian transformă A7 – Autostrada Podgoriilor într-un coridor nu doar național, ci și european.
Puncte de atracție majore pe traseu
Stânca-Costești - A doua mare acumulare de apă a României după Porțile de Fier. Peisaj spectaculos, oportunități pentru sporturi nautice și ecoturism.
Cotnari - Un nume emblematic pentru tradiția vitivinicolă românească. Istorie, soiuri autohtone, potențial uriaș pentru enoturism.
Cucuteni - Una dintre cele mai vechi civilizații neolitice din Europa. Muzeele și siturile arheologice pot transforma zona într-un reper cultural continental.
Iași - Capitală culturală, universitară, istorică. Teatru, muzee, evenimente, artă. Un pol care poate genera satisfacții intelectuale și emoționale.
Bârlad - Pavilionul muzeal Marcel Guguianu – cea mai mare expoziție de artă în bronz din România.
Vrancea - Cea mai mare suprafață viticolă compactă a României. Regiune de excelență în vin, cu potențial turistic enorm. Panciu, Odobești, Cotești – trei dintre starurile zonei.
Focșani - Oraș cu o poziție strategică, în mijlocul podgoriilor vrâncene și la răscrucea unor drumuri importante către toate punctele cardinale.
Buzău - Una dintre cele mai valoroase exploatări viticole ale României: Dealu Mare de Buzău. Vulcanii noroioși și Focurile vii – atracții naturale spectaculoase.
Prahova - Dealu Mare de Prahova, unde găsim unele dintre cele mai cunoscute crame din țară. „Drumul vinului din Prahova” - Salină, stațiuni montane, castele și domenii regale, straturi de cultură urbană în Ploiești. O completare perfectă pentru traseul oenoturistic.
București - Punct final (sau început) de traseu, metropolă, centru de cultură, business și atracții turistice și de entertainment.
Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – decembrie 2025
Abonamente, AICI!
Citeşte mai mult ...
O lume condusă de emoție
Este cunoscut efectul negativ pe care social media îl are asupra felului în care trăim și gândim. Trăim mai repede decât putem înțelege ceea ce trăim. Informația circulă mai repede decât suntem capabili să o procesăm. Nu este prima oară când spun că, din când în când, ar fi bine să ne ferim din calea ei. Să ne luăm timp să mai și gândim, să socotim cu mintea noastră ce și cum. Altfel, emoția ajunge să fie singura care ne determină acțiunile și opiniile.
Dar despre ce opinie poate fi vorba atunci când, de fapt, preiei opinia altuia? Fără niciun filtru personal, fără nicio analiză, doar fiindcă ți-a provocat o emoție puternică. Chiar dacă nu se poate spune că este cu adevărat a ta, odată ce te asociezi cu ea, devine și a ta, fără să fi pornit din capul tău. Din păcate, astăzi tot mai mulți se asociază unor idei care sunt construite special pentru a provoca emoțional și nu pentru a fi înțelese sau cântărite.
Imaginați-vă că ați privi insectele care vă distrug recolta prin ochii lui Emil Gârleanu, autorul ciclului Din lumea celor care nu cuvântă. Nu doar că n-ați mai încerca să le distrugeți, dar poate le-ați mai și hrăni. Nu vreau să spun că a fi rațional înseamnă să privim lumea fără empatie. Rațiunea nu exclude empatia, dar e nevoie de limite. Privită exclusiv prin emoție, lumea devine imposibil de gestionat.
Trebuie să înțelegem o realitate simplă a naturii fizice din care facem parte: tot ce interacționează afectează și este afectat. Nu există interacțiune fără consecințe. Iar natura este alcătuită dintr-o infinitate de interacțiuni, care vor avea tot atâtea efecte. Evident că ne dorim ca acestea să fie mai degrabă bune pentru noi toți, să fie cât mai puțin nocive. Dacă suntem câtuși de puțin atenți și responsabili, chiar așa se va întâmpla. Dar nu există perfecțiune. „Poate bătaia aripilor unui fluture în Brazilia să declanșeze o tornadă în Texas?”, se întreba în anii ’70 Edward Lorenz, meteorolog și matematician american. Poate da, poate nu, dar sigur un efect, mai mic sau mai mare, tot va avea. Unul bun? Unul rău? Cel care resimte va decide.
O ploaie căzută la un moment dat pe o oarecare suprafață poate fi de folos unei culturi și dăunătoare alteia, a fost bună sau rea acea ploaie? La modul cum se pun azi problemele, răspunsul final ar fi „rea”, pentru că mâhnirea este o emoție cu un impact mai mare (nu am o explicație pentru asta, e doar impresia pe care o resimt). În realitate nu e așa. Orice acțiune are un efect pozitiv și unul negativ. Rațiunea ne ajută să le punem în balanță, nu să ne lăsăm conduși de lamentațiile celor care văd doar partea negativă și se dau de ceasul morții, precum personajele din Prostia omenească a lui Creangă. Cred că marele povestitor ar fi prins și acest fenomen care a dus ecologia la o extremă demnă de o adevărată religie.
Sunt atâtea voci care văd dezastru în fiecare îmbucătură, încât, dacă le-am asculta pe toate, nu ne-ar rămâne decât să murim de foame. E prea mult. Nu așa funcționează lucrurile. Nu putem să nu ne asumăm că unele lucruri au și părți negative, dar trebuie să privim spre ceea ce predomină. Dacă balanța înclină spre negativ, atunci ne oprim. Dar dacă înclină spre pozitiv, nu înțeleg de ce ar trebui să renunțăm doar pentru că ni se pare că „drobul de sare ar putea cădea în capul copilului”. Am ajuns într-un impas tocmai pentru că ne lăsăm conduși de frica pericolului iminent. Faptul că ceva a eșuat într-un anumit context istoric nu înseamnă că va eșua mereu.
Populația lumii crește, suprafețele agricole nu, iar soluția nu poate fi stagnarea. Avem nevoie de inovație și avem capacitatea intelectuală să o producem. Din păcate stau „speriații” de-a curmezișul: aia nu, aia ne face rău, cealaltă nu știm dacă nu ne face și ea rău, pentru că n-am avut timp să aflăm. Și n-ar fi nimic dacă aceste păreri alarmiste n-ar ajunge în poziții de decizie. Dar ajung. Nu sunt un radical care să ceară dispariția acestor voci – e nevoie și de ele –, însă cei care decid direcția ar trebui să fie echilibrați, să asculte toate părțile și să dea crezare științei, nu emoției.
Cei care citiți constant această revistă știți că, de-a lungul timpului, mesajele mele au avut adesea o dimensiune spirituală. Nu întâmplător colegii mă însărcinau cu scrierea editorialelor din perioada sărbătorilor. Emoția face parte din firea spirituală a omului, dar nu putem gândi emoțional. Hristos ne-a îndemnat să fim nevinovați ca porumbeii și înțelepți ca șerpii, pentru că – așa cum spune Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii – creștinului i se cere să fie bun, nu prost. Am ajuns să confundăm valorile și să punem detaliul mai presus de esență.
Sunt medicamente care, deși salvează viața cuiva, provoacă o mulțime de efecte adverse. Evident că ne dorim un medicament care să nu aibă niciun efect dăunător, dar viața nu ne așteaptă să îl aflăm. Ea trebuie salvată acum. Ne dorim soluții perfecte, poate le vom afla cândva, dar acum trebuie să trăim așa cum putem, pentru că viața nu e ceva ce poți pune pe hold. Nu putem trăi cu presupuneri, dorinți incerte și regretul lui „dacă”.
Dacă primii oameni l-ar fi ascultat pe Dumnezeu, Hristos n-ar mai fi fost nevoie să se întrupeze și să parcurgă viața omului, de la naștere la moarte. Dar acest „dacă” este o iluzie, viața este cea care este, un parcurs de alegeri făcute de-a lungul timpului, unele bune, altele rele. Important este ce avem acum, ce facem cu asta? Cum și ce îmbunătățim? Cum și ce reparăm din ce am stricat din neștință sau necumpătare.
Și dacă tot am spus că ar fi bine să ne dăm puțin la o parte din calea «zgomotului», poate că în acea clipă de luciditate vom vedea limpede că sărbătoarea rânduită la finalul fiecărui an este pentru Hristos, nu pentru Moș Crăciun și mese îmbelșugate.
Editorial de: ADRIAN NEDELCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – decembrie 2025Abonamente, AICI!Gabriela Vila și-a încheiat mandatul de director general ADAMA România, Republica Moldova și Bulgaria
ADAMA anunță că Gabriela Vila își încheie mandatul de director general pentru România, Republica Moldova și Bulgaria, în contextul unui proces amplu de reorganizare la nivelul grupului. Această etapă marchează o tranziție firească, menită să susțină direcțiile strategice de dezvoltare ale companiei atât la nivel regional, cât și global.
Gabriela Vila s-a alăturat echipei ADAMA România în anul 2015, ocupând de-a lungul timpului mai multe poziții-cheie. Din 2021, în calitate de director general, a coordonat cu succes activitatea companiei în România și Republica Moldova, având o contribuție importantă la implementarea strategiei comerciale, dezvoltarea echipelor locale și adaptarea organizației la un mediu de business dinamic și competitiv. A contribuit semnificativ la dezvoltarea relațiilor cu fermierii și partenerii de business, construind colaborări solide, bazate pe răbdare, empatie, inteligență emoțională și comunicare.
Cu o experiență de peste 25 de ani în agribusiness și în sectorul financiar, Gabriela Vila a avut un rol esențial în consolidarea și dezvoltarea operațiunilor ADAMA în România și Republica Moldova, coordonând cu succes o echipă de peste 50 de profesioniști și contribuind semnificativ la creșterea business-ului și la întărirea relațiilor cu partenerii și clienții companiei.
De-a lungul mandatului său, a demonstrat constant un stil de leadership aliniat valorilor ADAMA – „Listen, Learn, Deliver” – punând accent pe colaborare, implicare și dezvoltarea oamenilor. A dat dovadă de perseverență și de o puternică dorință de a transforma planurile în rezultate concrete, fiind adepta acțiunii, a muncii susținute și a focusului pe obiective, alături de echipa sa.
Compania ADAMA îi mulțumește Gabrielei Vila pentru profesionalismul, dedicarea și impactul pozitiv avut asupra organizației și îi adresează sincere aprecieri pentru contribuția adusă la dezvoltarea business-ului și a echipelor pe care le-a coordonat. În calitate de director general, Gabriela Vila a susținut constant dezvoltarea unei agriculturi moderne și sustenabile în România, printr-un dialog deschis cu fermierii și partenerii săi și prin promovarea unor soluții adaptate nevoilor reale din teren. Întreaga echipă îi transmite mulțumiri pentru leadershipul, energia și exemplul oferit de-a lungul anilor.
ADAMA va comunica în perioada următoare detalii suplimentare privind structura de coordonare a echipei din România, Republica Moldova și Bulgaria.
„ADAMA rămâne fidelă misiunii sale de a fi un partener de încredere pentru fermieri și colaboratorii săi, oferind produse inovatoare și soluții tehnologice adaptate nevoilor reale și provocărilor concrete din agricultură”, se precizează în finalul comunicatului de presă.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Fermierii cer excluderea sectorului agricol din iTA și din orice formă de aplicare provizorie a acordului UE - Mercosur
Prin intermediul unei scrisori deschise, Sindicatul Fermierilor Patrioți solicită autorităților noastre excluderea sectorului agricol din iTA - acordul comercial interimar.
„Vă adresăm această scrisoare deschisă în contextul deciziilor europene privind acordul UE - Mercosur și, în mod particular, al posibilității aplicării sale provizorii prin acordul comercial interimar (Interim Trade Agreement – iTA). Obiectul solicitării noastre este unul precis și limitat: excluderea sectorului agricol din acordul comercial interimar și din orice formă de aplicare provizorie a acordului UE – Mercosur”, precizează Sindicatul Fermierilor Patrioți, care-și argumentează solicitările după cum veți vedea mai jos.
Aplicarea provizorie este o opțiune politică, nu este o obligație juridică. „În dreptul Uniunii Europene, aplicarea provizorie a acordurilor comerciale este o decizie discreționară a Consiliului, limitată la domeniile aflate în competența exclusivă a UE. Tratatele nu impun aplicarea automată și integrală a tuturor capitolelor eligibile. Prin urmare, Consiliul poate decide în mod legitim ca anumite sectoare să fie excluse din aplicarea provizorie, atunci când acestea prezintă: riscuri economice disproporționate; impact social major; sensibilitate politică ridicată. Agricultura îndeplinește cumulativ toate aceste criterii.”
Agricultura produce efecte structurale, ireversibile în faza provizorie. Spre deosebire de alte sectoare economice, agricultura nu dispune de mecanisme rapide de ajustare. Aplicarea provizorie a concesiilor agricole generează: presiune imediată asupra prețurilor la poarta fermei; pierdere accelerată a cotei de piață pentru producătorii locali; falimente și efecte sociale în mediul rural. „Aceste efecte apar înainte ca statele membre să fi ratificat acordul și sunt dificil sau imposibil de corectat ulterior, chiar dacă acordul final ar fi modificat sau respins”, se menționează în scrisoarea deschisă a Sindicatului Fermierilor Patrioți.
Precedentul CETA demonstrează riscul „provizoriului prelungit”. Experiența acordului UE - Canada (CETA) arată că aplicarea provizorie poate dura ani de zile. În acest interval, efectele comerciale sunt depline, iar marja de intervenție politică a statelor membre este minimă. „Repetarea acestui model în cazul Mercosur, într-un sector mult mai sensibil precum agricultura, ar amplifica riscurile economice și sociale.”
Contextul juridic impune prudență. „Decizia Parlamentului European de a solicita un aviz al Curții de Justiție a Uniunii Europene privind compatibilitatea acordului UE -Mercosur cu tratatele UE indică existența unor îndoieli juridice serioase. Aplicarea provizorie a capitolelor agricole înainte de clarificarea acestui cadru subminează principiul cooperării loiale între instituțiile UE; reduce legitimitatea democratică a acordului și, totodată expune statele membre la efecte ireversibile în lipsa certitudinii juridice.”
Mecanismele de salvgardare nu oferă protecție efectivă în faza provizorie. Instrumentele de salvgardare prevăzute în acorduri comerciale sunt reactive, nu preventive; lente în raport cu dinamica pieței agricole și dificil de activat politic în faza de aplicare provizorie. „Protecția reală a fermierilor nu poate fi construită pe mecanisme post-impact, ci pe prevenirea expunerii premature.”
Ștefan Muscă, președintele Sindicatului Fermierilor Patrioți, subliniază: „Solicitarea noastră este proporțională și temporară. Nu solicităm excluderea definitivă a agriculturii din acordul UE – Mercosur, ci solicităm excluderea sectorului agricol din iTA și din aplicarea provizorie, menținerea agriculturii pentru faza de ratificare completă, precum și includerea ulterioară doar în condițiile unor garanții funcționale și verificabile. Această abordare este proporțională, reversibilă și compatibilă cu dreptul UE și cu practica instituțională”.
Florin Platon, vicepreședintele Sindicatului Fermierilor, conchide: „Solicităm autorităților să susțină oficial, în cadrul Consiliului Uniunii Europene, excluderea sectorului agricol din acordul comercial interimar (iTA) și să comunice public această poziție. Considerăm că protejarea agriculturii în faza provizorie este o condiție esențială pentru stabilitatea economică, socială și politică a României și pentru legitimitatea pe termen lung a oricărui acord comercial”.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Cultivatorii de legume în spații protejate solicită majorarea subvenției cu 1 euro/mp
Uniunea „Salvăm Țăranul Român” îi solicită ministrului Agriculturii majorarea cu 1 euro/mp a sprijinului acordat cultivatorilor de legume în spații protejate. Astfel, valoarea totală a sprijinului pentru anul 2026 să ajungă la 2,5 euro/mp. De asemenea, Uniunea dorește o întâlnire de urgență la MADR, pentru a-și prezenta și argumenta solicitările.
Uniunea „Salvăm Țăranul Român” arată problemele și situațiile care generează nevoia de majorare a subvenției pentru producătorii de legume în spații protejate:
-
Creșterea prețului la energia electrică cu minimum de 70% începând cu luna iunie 2025;
-
Creșterea cu procente cu prinse între 70% și 300% a impozitelor pe terenurile agricole, clădiri, case, mașini și utilaje agricole de la 1 ianuarie 2026 .
-
Creșterea prețului la inputuri, cu procente cuprinse între 20% și 35% față de aceeași perioadă a anului trecut;
-
Eliminarea facilităților fiscale pentru angajatorii care activează în domeniul agricol;
-
Lipsa acută a forței de muncă și creșterea onorariului zilnic oferit zilierilor, de la 100 - 120 lei/zi în 2024 la 170 - 250 lei/zi în 2025/2026;
-
Preconizata eliminare a facilităților fiscale pentru cooperativele agricole;
-
Creșterea prețului la combustibilul solid, cu procente cuprinse între 25% și 45% față de anul 2025;
-
Introducerea din acest an a taxei pe carbon pentru îngrășămintele chimice folosite în procesul de nutriție a plantelor, situație care va genera costuri suplimentare pentru fermieri, de 200 - 500 euro/tonă, adică minimum 30% față de anul 2025;
-
Creșterea prețurilor cu minimum 20% la RCA pentru mașini și utilaje pe anul 2026;
-
Plata obligatorie de minimum 2.600 lei/an, începând cu luna octombrie 2025, pentru contribuția la Sistemul de Asigurări de Sănătate;
-
Impactul acordului UE - Mercosur.
-
Noua Politică Agricolă Comună 2028 - 2032 etc.
„Toate acestea și multe altele vor genera costuri de producție și cheltuieli suplimentare față de anul 2025, cu procente minime cuprinse între 35% - 45% și maxime de 60% - 70%. Pentru a evita abandonarea fermelor legumicole, falimentarea acestora, exodul tinerilor și a locuitorilor din spațiul rural românesc la muncă în străinătate, precum și pentru a dezvolta și consolida poziția fermelor de familie, a gospodăriilor țărănești, a fermelor medii și de mici dimensiuni, cât și pentru repopularea satelor românești, avem nevoie ca ministrul Agriculturii să ne susțină solicitările în cadrul MADR, în fața președintelui României, premierului țării și a celor două Comisii de Agricultură din Senat și Camera Deputaților”, transmite Uniunea „Salvăm Țăranul Român”.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Publicitate
Revista
