Afişez elemetele după tag: AAC

Marți, 15 septembrie 2026, Parlamentul European votează modificarea Regulamentului privind Mecanismul de ajustare la frontieră pentru emisiile de carbon (CBAM). Înaintea acestui vot, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită eurodeputaților români sprijinul în susținerea unei soluții concrete pentru agricultură: posibilitatea suspendării temporare a aplicării CBAM pentru fertilizanți în perioadele de criză.

Agricultura europeană trece deja printr-o perioadă dificilă. Costurile de producție au crescut, prețurile la energie, carburanți și fertilizanți pun presiune tot mai mare pe ferme, iar marjele fermierilor sunt tot mai reduse.

În acest context, fertilizanții reprezintă o problemă majoră. Aceștia pot ajunge să reprezinte între 15% și 35% din costurile de producție ale fermierilor, iar aproximativ 30% din îngrășămintele azotate utilizate în Uniunea Europeană sunt importate. Orice creștere suplimentară a prețului se transmite direct în costurile agriculturii.

Fermierii din România și din Uniunea Europeană nu își pot permite ca, în perioade de criză, aceste costuri să crească și mai mult. Mai mult, problema nu se oprește la fermă. Fertilizanții mai scumpi înseamnă costuri de producție mai mari, presiune asupra prețurilor alimentelor și, în final, un risc suplimentar pentru securitatea alimentară europeană.

„Considerăm esențial ca Uniunea Europeană să aibă un mecanism prin care CBAM să poată fi suspendat temporar pentru fertilizanți atunci când situația o impune. Aceasta este rațiunea pentru care susținem amendamentul 86, prin care se urmărește menținerea articolului 27a în forma agreată în interesul fermierilor. În același timp, atragem atenția asupra amendamentului 70, reprezentând textul Comisiei Europene, care nu oferă aceeași soluție clară pentru situațiile de criză și lasă fermierii într-o zonă de incertitudine. Pentru un fermier care trebuie să decidă astăzi ce cantitate de fertilizant cumpără, ce cultură înființează și dacă își poate finanța următorul ciclu de producție, incertitudinea legislativă înseamnă un risc real. De aceea, apelul nostru către eurodeputații României este clar: solicităm să votați mâine pentru amendamentul 86 și pentru menținerea articolului 27a în forma care permite suspendarea temporară a CBAM pentru fertilizanți în perioadele de criză, respectiv: „Comisia va monitoriza în mod continuu situația la nivelul Uniunii, în vederea urmăririi impactului CBAM asupra pieței interne a Uniunii. În cazul în care Comisia, ținând seama de dovezile relevante, consideră că includerea unui produs în anexa I cauzează un prejudiciu grav pieței interne a Uniunii din cauza unor circumstanțe grave și imprevizibile legate de impactul asupra prețurilor mărfurilor, aceasta este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a elimina temporar acest produs din anexa I până la încetarea respectivelor circumstanțe grave și imprevizibile; În cazul în care un produs este eliminat temporar din anexa I în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, Comisia se asigură, în conformitate cu normele financiare aplicabile ale Uniunii și sub rezerva disponibilității creditelor, că se pune la dispoziția operatorilor din toate sectoarele productive din cadrul Uniunii afectate direct de circumstanțele grave și neprevăzute menționate la alineatul (1) un sprijin financiar adecvat, inclusiv operatorilor care produc produsul în cauză sau care utilizează produsul respectiv în procesul lor de producție. Acest sprijin este finanțat, după caz, din veniturile generate de vânzarea certificatelor CBAM și este proporțional cu prejudiciul suferit, fără a conduce la o supracompensare.” Vă solicităm, de asemenea, să susțineți această poziție în dialogul cu colegii dumneavoastră din Parlamentul European din celelalte state și să îi convingeți, indiferent de grupul politic din care fac parte, că agricultura europeană are nevoie de acest mecanism de protecție. Nu solicităm renunțarea la obiectivele europene privind reducerea emisiilor de carbon. Solicităm ca politicile europene să țină cont de realitatea din ferme și să existe instrumente de intervenție atunci când apar situații de criză care pot afecta capacitatea fermierilor de a produce. Securitatea alimentară nu poate fi protejată dacă fermierii nu își mai pot permite să producă”, transmite AAC.

Votul de mâine este important pentru agricultura europeană, susține Alianța, fiind momentul ca Parlamentul European să ofere fermierilor un minim mecanism de protecție pentru situațiile în care costurile fertilizanților cresc puternic ca urmare a unor crize.

„Fermierii din România au nevoie de predictibilitate. Agricultura europeană are nevoie de competitivitate. În perioade de criză, ambele au nevoie de protecție”, conchide Alianța pentru Agricultură și Cooperare, formată din următoarele organizații profesionale Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare cere autorităților clarificări cu privire la sprijinul care li se cuvine fermierilor din sectorul vegetal, afectați de secetă, de instabilitatea geopolitică și de presiunile comerciale care le fragilizează activitatea. Fermierii trebuie să primească informații corecte, coerente și transparente, ceea ce nu se întâmplă.

„Ne exprimăm public susținerea pentru sectoarele bovin și suin și înțelegem nevoia unor măsuri dedicate. Nu putem însă accepta ca fermierilor din sectorul vegetal să li se anunțe, prin declarații televizate, că vor primi maximum 100 lei/ha, în condițiile în care proiectul de act normativ aflat în consultare prevede negru pe alb maximum 523 lei/ha, echivalentul a maximum 100 euro/ha. Între textul normativ și comunicarea publică există o contradicție pe care cerem să fie lămurită”, se arată în scrisoarea publică transmisă de Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) către Administrația Prezidențială și Guvernul României.

Cifrele nu susțin plafonul de 100 lei/ha

Pe baza datelor din chiar nota de fundamentare a proiectului, calculul coaliției de guvernare arată următoarele:

• Alocarea europeană singură, de aproximativ 14,8 milioane euro (77.680.760 lei), împărțită la suprafața de 553.961 ha calamitată la porumb și floarea-soarelui, înseamnă aproximativ 140 lei/ha. Cu alte cuvinte, fără niciun leu contribuție națională, cuantumul european singur depășește suma comunicată public.

• Schema totală prevăzută în proiect, de 233.042.280 lei (alocare europeană plus contribuție națională), raportată la aceeași suprafață, înseamnă aproximativ 421 lei/ha în medie, iar cuantumul maxim prevăzut în act este de 523 lei/ha.

• Așadar, plafonul de 100 lei/ha comunicat public se situează sub nivelul rezultat exclusiv din fondurile europene și la o cincime din cuantumul înscris în propriul proiect al Guvernului. „O asemenea sumă nu poate fi prezentată drept sprijin.”

Pentru fermele afectate de secetă, cu costuri crescute, pierderi comerciale și incertitudine administrativă, 100 lei/ha nu reprezintă realitatea (cheltuieli, costuri exacerbate la combustibil și îngrășăminte), cu atât mai mult cu cât aceeași notă de fundamentare recunoaște cheltuieli de 6.319,6 lei/ha la porumb și 6.802,3 lei/ha la floarea-soarelui.

Unde sunt banii și care este calculul?

Din informațiile publice, fermierii nu mai pot reconstitui logica cifrelor. „Pune România o contribuție națională lângă alocarea europeană sau nu? Dacă da, unde se regăsește ea în plafonul anunțat? Dacă nu, trebuie spus limpede. În oricare dintre variante, suma de 100 lei/ha nu se explică prin datele publicate. Solicităm, de aceea, calculul complet și oficial: suprafața eligibilă, numărul beneficiarilor, gradul de afectare pe intervale, contribuția națională efectivă și destinația integrală a fondurilor, inclusiv a oricărei sume redirecționate către alte măsuri”, precizează AAC.

Decât o despăgubire umilitoare, mai bine adevărul

Dacă Ministerul Finanțelor nu identifică resurse naționale pentru o despăgubire corectă, Alianța solicită să spună acest lucru deschis și să își asume public și politic decizia. Alocarea europeană pentru fermierii afectați de secetă provine din rezerva agricolă a PAC, același cadru din care sunt finanțate și plățile directe, care vin însoțite de constrângeri de producție. Aceste resurse nu trebuie transformate într-o plată nesemnificativă, prezentată drept soluție.

Mai mult, fermierii și-au planificat activitatea pe baza angajamentelor publice, au negociat scadențe, au reeșalonat plăți, au contractat inputuri și au continuat să înființeze culturi. Schimbarea repetată a cuantumului anunțat, de la 100 euro/ha, la 333 lei/ha, la maximum 100 lei/ha, subminează predictibilitatea unui sector deja vulnerabil și, mai grav, vulnerabilizat prin decizii politice.

Este inadmisibil ca agricultorii să afle de la televizor ce s-a decis în privința lor

„Am luat act, ca cetățeni, de starea de interimat și de limitele unui guvern demis. Tocmai de aceea, deciziile cu impact economic major nu ar trebui luate în cerc restrâns și anunțate ca fapt împlinit, ci discutate în prealabil cu mediul economic. Agricultura este parte a economiei reale, iar economia reală plătește nota deciziilor politice. Reiterăm că organizațiile noastre sunt apolitice și că poziția noastră comună a fost întotdeauna instituțională și constructivă, indiferent de apartenența politică a interlocutorilor guvernamentali. Am lucrat cu fiecare responsabil, la rând. Tocmai din această poziție reclamăm o practică devenită recurentă în ultimele luni: fermierii află de la televizor decizii care le afectează direct activitatea, fără consultare, fără explicații, fără dialog real. Acest tipar depășește dosarul secetei. Avem o problemă serioasă și cu modul în care Ministerul Afacerilor Externe tratează dosarele agricole în relația cu Bruxelles-ul, o abordare care a erodat încrederea în instituțiile europene și a alimentat un curent eurosceptic. Când România susține public tranzitul cerealelor ucrainene fără a se asigura că există mecanisme reale de control, sau acceptă perspectiva ca agricultura să fie monedă de schimb în acorduri comerciale precum Mercosur, este legitim să întrebăm cine apără interesele fermierilor români. Iar când președintele Consiliului European, domnul António Costa, vine la București pentru a susține un compromis privind viitorul Cadrului Financiar Multianual și al PAC, compromis care poate însemna reducerea bugetului agricol și impunerea de noi cheltuieli, reforme și jaloane, organizațiile reprezentative ale fermierilor nu sunt nici măcar anunțate, darămite consultate.”

Solicitările Alianței pentru Agricultură și Cooperare:

1. Prezentarea calculului prin care s-a ajuns la plafonul de maximum 100 lei/ha: suprafața eligibilă, alocarea europeană de aproximativ 14,8 milioane euro, contribuția națională efectivă (dacă există) și criteriile de împărțire pe hectare.

2. Clarificarea bugetului total al schemei și a destinației integrale a fondurilor, inclusiv a oricărei diferențe direcționate către alte măsuri de sprijin.

3. Renunțarea la plafonul de 100 lei/ha și stabilirea unui sprijin corect, proporțional cu pierderile, cu bugetul schemei, cu cuantumul de maximum 523 lei/ha prevăzut în proiect și cu practica anilor anteriori.

4. Adoptarea rapidă a actului normativ și stabilirea unui calendar clar de plată, în termenul-limită de 31 decembrie 2026.

5. Consultarea reală a organizațiilor reprezentative înaintea deciziilor privind PAC, Cadrul Financiar Multianual, tranzitul cerealelor, acordurile comerciale și orice alte măsuri care afectează agricultura.

6. Instituirea unui mecanism permanent de dialog între Administrația Prezidențială, Guvern, ministerele implicate în negocierile europene și organizațiile reprezentative din agricultură.

Fermierii nu cer privilegii și nu cer ca un sector să fie sprijinit în detrimentul altuia. Cer respect, transparență, predictibilitate și consultare reală înainte de adoptarea deciziilor care le afectează major activitatea, astfel încât punctele lor de vedere să fie luate în considerare, nu ignorate și înlocuite de simple comunicări ca fapt împlinit.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), organizație membră a Copa-Cogeca, este formată din: Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită intervenția Guvernului și a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru evaluarea completă a efectelor secetei pedologice și hidrologice severe din vestul țării. Totodată, AAC susține că e nevoie de un pachet de măsuri adecvat pentru exploatațiile afectate.

Organizațiile membre AAC și fermierii din județele Arad, Bihor, Caraș-Severin, Timiș și Satu Mare transmit că situația este deosebit de gravă. În numeroase exploatații agricole, deficitul de apă a afectat succesiv atât culturile înființate în toamna anului 2025, cât și culturile de primăvară din anul 2026. Prin urmare, nu este vorba despre pierderi punctuale, limitate la o singură cultură sau la o singură etapă de vegetație, ci despre o diminuare cumulată a veniturilor pe întregul an agricol.

AAC consideră că sprijinirea fermierilor afectați de secetă trebuie așezată pe un principiu real de solidaritate între regiunile agricole ale României. „În anii în care seceta a lovit cu precădere Moldova, Bărăganul, Oltenia și Dobrogea, fermierii din Banat și Crișana au susținut acordarea despăgubirilor pentru exploatațiile calamitate. În anul 2026, când fenomenul afectează sever vestul țării, același principiu trebuie aplicat și fermierilor din județele afectate. Seceta nu poate fi tratată diferit în funcție de regiunea în care se manifestă, iar sprijinul public trebuie acordat pe baza pagubelor efectiv constatate, în condiții egale, transparente și nediscriminatorii. Această succesiune de pierderi afectează direct capacitatea fermierilor de a achita inputurile, creditele, leasingurile, arenda și obligațiile fiscale, precum și de a finanța lucrările pentru anul agricol următor. Fără măsuri aplicate la timp, consecințele se vor resimți și în 2027, cu efecte asupra locurilor de muncă, furnizorilor locali și securității alimentare”, susține Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Potrivit AAC, intervenția Guvernului României este necesară având în vedere:

• Afectarea cumulată a culturilor de toamnă și a culturilor de primăvară, cu pierderi diferite de la o zonă la alta, care trebuie constatate individual și centralizate oficial;

• Epuizarea rezervei de apă din sol și limitarea posibilităților de irigare în zone în care infrastructura este insuficientă sau sursele de apă au debite reduse;

• Reducerea producției de furaje și deteriorarea pășunilor și fânețelor, cu impact direct asupra sectorului zootehnic;

• Blocarea fluxului de numerar al exploatațiilor și creșterea riscului de neplată față de bănci, societăți de leasing, furnizori de inputuri, proprietari de terenuri și bugetul de stat;

• Dificultatea asigurării resurselor necesare pentru lucrările și însămânțările din toamna anului 2026.

Alianța subliniază că amploarea fenomenului trebuie stabilită pe baza datelor transmise de fermieri, a evaluărilor realizate în teren și a informațiilor agrometeorologice. Din acest motiv, procedurile administrative trebuie aplicate unitar, iar termenele relevante trebuie corelate cu realitățile din exploatațiile afectate.

Pentru deblocarea situației și protejarea fermierilor afectați, AAC propune următoarele măsuri:

1. Evaluarea și centralizarea urgentă a pagubelor. Alianța consideră necesar ca MADR, prin direcțiile agricole județene și împreună cu instituțiile competente, să dispună fără întârziere inventarierea suprafețelor afectate și a pierderilor înregistrate. Evaluarea trebuie realizată distinct pentru culturile de toamnă, culturile de primăvară, pășuni, fânețe și sectorul zootehnic, astfel încât datele centralizate să reflecte situația reală din fiecare județ afectat.

2. Constatarea rapidă și unitară a pagubelor. Este esențial ca activitatea comisiilor județene să fie organizată predictibil și unitar, iar acolo unde volumul solicitărilor o impune, acestea să fie suplimentate. MADR trebuie să informeze fermierii, în timp util, asupra termenelor, documentelor și obligațiilor procedurale pentru depunerea înștiințărilor de calamitate și să se asigure că verificările în teren se realizează înainte de recoltarea sau desființarea culturilor afectate. Procesele-verbale trebuie emise într-un termen rezonabil, pentru a putea fundamenta schema de despăgubire și pentru a fi utilizate de fermieri în relația cu autoritățile, finanțatorii, asigurătorii și partenerii contractuali.

3. Instituirea unei scheme naționale de despăgubire și sprijin. AAC solicită adoptarea unei scheme naționale de despăgubire pentru seceta din 2026, care să trateze echitabil toți fermierii cu pierderi confirmate, indiferent de regiune. Măsura trebuie să includă culturile de toamnă și de primăvară, să fie proporțională cu gradul de afectare și să reflecte situațiile în care aceeași exploatație a pierdut producție la ambele categorii de culturi. Pentru fermele calamitate, despăgubirea nu este doar o reparație financiară, ci o condiție pentru achitarea obligațiilor curente și pregătirea campaniilor din toamna anului 2026 și primăvara anului 2027. Criteriile de eligibilitate, culturile incluse, pragul minim de afectare și calendarul plăților trebuie stabilite în consultare cu organizațiile reprezentative ale fermierilor, astfel încât fondurile să ajungă la timp acolo unde pierderile au fost dovedite.

4. Măsuri pentru menținerea lichidității fermierilor. Pe lângă despăgubiri, exploatațiile afectate au nevoie de soluții financiare tranzitorii până la stabilizarea situației. În acest sens, apreciem că este necesar un dialog instituțional cu Ministerul Finanțelor, instituțiile de credit, societățile de leasing și ceilalți parteneri financiari, pentru identificarea unor opțiuni aplicabile fermelor calamitate, inclusiv reeșalonări, restructurări sau perioade de grație, acolo unde cadrul legal și contractual permite. Obiectivul trebuie să fie evitarea blocării exploatațiilor viabile, nu transferarea riscului către partenerii comerciali sau financiari.

5. Clarificarea aplicării circumstanțelor excepționale și a documentelor justificative. Experiența acumulată de AAC în urma secetei pedologice extreme din anul agricol 2019-2020, care a stat la baza emiterii Ordinului ministrului agriculturii nr. 97/2020, a arătat că seceta nu este încadrată automat ca forță majoră. Tocmai de aceea, fermierii au nevoie de reguli clare, aplicate unitar, privind recunoașterea circumstanțelor excepționale și documentele necesare pentru dovedirea pagubelor. Alianța solicită ca APIA și celelalte instituții competente să comunice din timp condițiile, termenele și documentele justificative, astfel încât fermierii cu pagube constatate oficial să nu piardă plăți, angajamente sau alte drepturi din cauza unor situații obiective, independente de voința lor.

6. Utilizarea resurselor europene disponibile. Guvernul trebuie să evalueze cu prioritate instrumentele europene care pot fi mobilizate pentru fermierii afectați, inclusiv rezerva pentru agricultură și flexibilitățile prevăzute în Planul Strategic PAC. Totodată, este necesară susținerea unui demers la nivel european pentru regiunile lovite de fenomene climatice extreme, în condițiile în care seceta severă produce efecte economice și sociale care depășesc capacitatea individuală de răspuns a fermierilor.

7. Analizarea condițiilor pentru declararea stării de alertă. Dacă evaluările oficiale confirmă amploarea fenomenului și extinderea sa la nivelul mai multor județe, AAC susține că Guvernul și Comitetul Național pentru Situații de Urgență trebuie să analizeze îndeplinirea condițiilor legale pentru declararea stării de alertă. O astfel de analiză este necesară pentru activarea măsurilor temporare care pot limita efectele economice și sociale ale secetei asupra fermierilor și comunităților rurale.

„Seceta este inclusă între riscurile gestionate în cadrul Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, iar pentru seceta pedologică MADR are rol principal. Deși OUG nr. 21/2004 reglementează declararea stării de alertă, despăgubirea fermierilor nu trebuie condiționată de această procedură. Evaluarea pagubelor, sprijinul financiar și măsurile de protejare a lichidității trebuie inițiate imediat, prin instrumentele legale disponibile. Solicităm convocarea urgentă a unei reuniuni de lucru cu organizațiile membre ale AAC și cu reprezentanții fermierilor din județele afectate, pentru prezentarea datelor din teren și stabilirea calendarului de evaluare, a surselor de finanțare și a condițiilor schemei de despăgubire. Răspunsul public trebuie să fie rapid, proporțional și construit în aceeași logică de solidaritate națională aplicată anterior altor regiuni agricole ale României”, arată AAC.

În același timp, potrivit Alianței pentru Agricultură și Cooperare, criza actuală confirmă nevoia unui instrument național, funcțional și predictibil de gestionare integrată a riscurilor agricole. „Sumele corespunzătoare procentului de 3% reținut din plățile directe PAC trebuie să stea la baza unui mecanism real de protecție, în condițiile în care intervenția DR-32 rămâne incertă. Totodată, este necesară lansarea intervenției DR-31 – contribuții financiare la plata primelor de asigurare. Despăgubirile post-dezastru sunt necesare, dar nu pot înlocui un sistem permanent de protecție a fermierilor în fața riscurilor climatice. Din acest motiv, solicităm reluarea de urgență a dialogului cu organizațiile reprezentative și prezentarea unui calendar clar pentru definitivarea, finanțarea și operaționalizarea acestor intervenții.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis președintelui României, conducerii Parlamentului și prim-ministrului o scrisoare deschisă prin care solicită controlul riguros și trasabilitatea completă a cerealelor ucrainene aflate în tranzit, precum și măsuri concrete pentru protejarea intereselor economice ale României.

Experiența nefastă din perioada 2022-2023, precum și informațiile apărute în spațiul public privind reactivarea culoarelor de solidaritate pentru produsele agricole provenite din Ucraina, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită clarificarea măsurilor aplicate de statul român pentru controlul cerealelor ucrainene aflate în tranzit pe teritoriul României, precum și protejarea intereselor legitime ale fermierilor, transportatorilor și operatorilor economici români.

„Considerăm că o atenție distinctă trebuie acordată mărfurilor provenite din Ucraina care tranzitează Republica Moldova și intră ulterior pe teritoriul României. Pentru aceste fluxuri sunt necesare proceduri clare privind verificarea originii, a cantității și a destinației declarate, precum și mecanisme prin care traseul mărfurilor să poată fi urmărit până la ieșirea din țară. Din perspectiva sectoarelor pe care le reprezentăm, tranzitul cerealelor ucrainene nu poate fi tratat doar ca o operațiune de transport. Agricultorii români au experimentat deja și știu că prin creșterea acestor fluxuri va fi afectat accesul produselor românești la capacitățile logistice disponibile, inclusiv transport, depozitare și operare portuară. În lipsa unor controale reale, există și riscul ca mărfuri declarate în tranzit să rămână pe piața românească”, arată AAC în scrisoarea deschisă.

Monitorizare, trasabilitate și controale de siguranță a tranzitului

Alianța solicită autorităților următoarele informații:

1. Care sunt procedurile aplicabile cerealelor ucrainene care intră pe teritoriul României, inclusiv a celor care ajung în România prin Republica Moldova.

2. Ce mecanisme concrete de schimb de informații sunt utilizate între autoritățile române, autoritățile din Republica Moldova și autoritățile din Ucraina, astfel încât originea, cantitatea, traseul și destinația cerealelor ucrainene aflate în tranzit să poată fi verificate în timp real și corelate între instituțiile competente.

3. Cum este monitorizat transportul de la punctul de intrare până la punctul de ieșire și cum se verifică faptul că întreaga cantitate declarată în tranzit părăsește efectiv teritoriul României.

4. Care sunt instituțiile competente să verifice originea, cantitatea, calitatea și destinația acestor mărfuri, precum și respectarea nivelurilor de reziduuri și pesticide permise în Uniunea Europeană. Totodată, ce instituții au responsabilitatea de a preveni contaminarea mijloacelor de transport feroviar, rutier, maritim sau fluvial și intrarea pe teritoriul României a mijloacelor de transport supraîncărcate, care pot deteriora infrastructura, și cum sunt delimitate responsabilitățile între aceste instituții.

5. Ce măsuri sunt aplicate pentru a preveni descărcarea, comercializarea sau schimbarea destinației cerealelor declarate în tranzit.

6. Ce controale de calitate și siguranță alimentară sunt făcute asupra cerealelor ucrainene aflate în tranzit și în ce etapă a tranzitului au loc aceste verificări.

7. Ce măsuri sunt prevăzute pentru ca mărfurile românești să nu fie dezavantajate privind accesul la transport, depozitare și operare portuară.

8. Există reguli sau proceduri prin care se acordă prioritate mărfurilor ucrainene? În caz afirmativ, care sunt acestea și în ce condiții se aplică?

9. Ce măsuri are în vedere Guvernul pentru a compensa pierderile și costurile suplimentare suportate de fermierii și operatorii economici români ca urmare a creșterii acestor fluxuri.

10. Care sunt cantitățile de cereale ucrainene intrate și tranzitate prin România, inclusiv prin punctele de frontieră cu Republica Moldova, defalcate pe punct de intrare, punct de ieșire, rută de transport, mod de transport și perioadă de raportare.

„Considerăm necesară publicarea periodică a acestor informații, într-o formă simplă și verificabilă, astfel încât sectorul agricol să poată urmări volumele tranzitate, rutele utilizate și ieșirea mărfurilor de pe teritoriul României”, subliniază Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Solidari cu Ucraina, dar nu cu prețul bunăstării fermierilor autohtoni

„Reiterăm faptul că România a sprijinit și continuă să sprijine Ucraina, inclusiv prin facilitarea tranzitului de mărfuri. Însă, în același timp, considerăm esențial ca acest sprijin să fie gestionat prin mecanisme echilibrate, care să nu creeze probleme și costuri disproporționate asupra fermierilor români și să nu conducă la utilizarea infrastructurii naționale în condiții care dezavantajează producția și comerțul românesc. Infrastructura României trebuie privită în primul rând ca infrastructură critică pentru funcționarea economiei naționale, pentru accesul produselor românești la transport, depozitare și operare portuară, precum și pentru menținerea unui echilibru economic intern. Această necesitate este cu atât mai importantă într-o perioadă în care traficul fluvial este afectat de nivelul scăzut al Dunării, rețeaua rutieră este suprasolicitată de fluxurile comerciale, turistice și sezoniere, costurile energiei și ale transportului au crescut semnificativ, iar traficul feroviar presupune costuri tot mai greu de suportat pentru operatorii români. În aceste condiții, tranzitul mărfurilor provenite din Ucraina trebuie organizat prin reguli clare, controale efective și mecanisme de trasabilitate verificabilă, astfel încât să nu afecteze accesul real al produselor românești la piață și la infrastructura logistică națională.

În plus, având în vedere experiența practică anterioară din punctele de frontieră și faptul că Ucraina este o țară aflată în război, dar și vulnerabilă la serioase probleme administrative și de integritate semnalate inclusiv la nivel internațional, considerăm că statul român nu poate ignora riscurile de trafic ilicit, evaziune, denaturare a destinației declarate a mărfurilor și alte forme de pericol social asociate unor culoare comerciale insuficient controlate.”

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită instituirea unui cadru real de consultare cu organizațiile reprezentative ale fermierilor, cooperativelor, transportatorilor și operatorilor portuari, înainte de adoptarea unor noi măsuri privind culoarele de solidaritate și gestionarea fluxurilor de produse agricole provenite din Ucraina direct sau indirect prin Republica Moldova.

„Fără a pune în discuție importanța solidarității regionale, considerăm că aceste măsuri trebuie însoțite de reguli clare, controale efective și o trasabilitate verificabilă, astfel încât interesele economice ale României să fie protejate. Vă rugăm să ne comunicați măsurile dispuse și răspunsurile la aspectele semnalate prin prezenta solicitare, precum și un calendar al consultărilor cu mediul asociativ menționat anterior”, încheie AAC scrisoarea deschisă.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În sesiunea extraordinară, pe 31 iulie 2026, Parlamentul României a adoptat proiectele legislative care reglementează schemele de ajutoare de stat destinate crescătorilor de porci și de bovine. În acest an, circa 65,9 milioane de euro vor ajunge la crescătorii de animale din cele două sectoare zootehnice, suin și bovin.

În sectorul suin, în 2026, fermele de reproducție și îngrășare primesc ajutoare de stat. Astfel, se acordă un sprijin de 11,9 euro/loc de cazare pentru porcii la îngrășat și 13,7 euro/loc de cazare pentru scroafe și scrofițe de reproducție, în limita plafonului european de 50.000 euro/beneficiar. Valoare totală maximă a subvenției este de 11.540.120 euro, echivalentul în lei al sumei de 58.800.373,436 lei.

Totodată, a fost modificată legislația privind combaterea pestei porcine africane, prin măsuri care întăresc biosecuritatea, reduc riscul răspândirii virusului și protejează fermele comerciale prin controale mai eficiente, monitorizarea zonelor din jurul fermelor și reguli mai clare privind circulația animalelor. Noile prevederi înăspresc sancțiunile pentru transportul și comerțul ilegal cu animale vii, permit confiscarea mijloacelor de transport utilizate în astfel de activități și introduc măsuri suplimentare pentru limitarea răspândirii bolii în populația de mistreți.

Impactul pestei porcine africane asupra sectorului a fost unul major. În perioada 2017 - 2026, în România au fost înregistrate 7.546 de focare de PPA la porcul domestic, iar 1.876.359 de porci au murit sau au fost eliminați și neutralizați în cadrul măsurilor de eradicare a bolii. „Salutăm adoptarea acestor modificări legislative și sperăm ca ele să producă efectele așteptate. La nouă ani de la apariția pestei porcine africane în România, sectorul de creștere a porcinelor avea nevoie de un cadru legislativ care să consolideze măsurile de biosecuritate și să contribuie la limitarea răspândirii bolii”, a declarat dr. Adrian Balaban, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR).

În 2026, crescătorii de bovine și bubaline primesc un ajutor de stat de 68 euro/cap bovină/bubalină eligibilă, în limita plafonului european de 50.000 euro/beneficiar. Valoarea totală maximă a sprijinului este de 54,4 milioane de euro, echivalentul în lei al sumei de 277.184.320 lei.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), exprimându-și solidaritatea față de acțiunile de protest ale crescătorilor de ovine și caprine, avertizează că agricultura românească traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani. Fără măsuri urgente și asumate de autorități, riscul de colaps se extinde asupra întregului sector agricol.

„Alianța pentru Agricultură și Cooperare reiterează solicitarea transmisă pe mai multe căi oficiale și publice, conducerii celor două Camere ale Parlamentului pentru introducerea de urgență pe ordinea de zi și adoptarea, în sesiunea extraordinară, a proiectelor legislative care prevăd măsuri de sprijin pentru sectoarele agricole aflate în dificultate, cu prioritate pentru zootehnie”, se arată într-un comunicat de presă al AAC.

Totodată, Alianța cere Guvernului să accelereze plata despăgubirilor pentru pierderile suferite de fermieri din cauza secetei, în condițiile în care Comisia Europeană a alocat României aproape 15 milioane de euro pentru compensarea fermierilor. Banii sunt blocați și plățile nu pot fi făcute din cauza lipsei cadrului legislativ necesar.

„Salutăm mobilizarea exemplară, solidaritatea și determinarea crescătorilor de ovine și caprine, care au ales să își facă auzite problemele prin protestul de astăzi, 30 iulie 2026, de la București. Acțiunea colegilor noștri evidențiază, încă o dată, că agricultura are nevoie de decizii rapide, de dialog real cu organizațiile profesionale și de asumare din partea autorităților. Din păcate, haosul politic se reflectă și la nivelul instituțiilor din subordinea ministerelor, unde degringolada riscă să pună în pericol întreg mediu antreprenorial românesc. Facem un nou apel către decidenții politici și în special către parlamentari să dea dovadă de responsabilitate și să adopte în regim de urgență măsurile care pot salva agricultura românească”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Conducerile Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) s-au întâlnit cu reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare (AAC), pentru a analiza observațiile privind proiectul de lege care întărește sancționarea infracțiunilor grave de mediu. Au participat și echipele tehnice și juridice ale celor două ministere.

Noile prevederi legislative se referă exclusiv la captările ilegale de apă și la alte fapte grave care pot afecta râurile, lacurile, ecosistemele sau pot lăsa comunități întregi fără apă. Fermierii care utilizează legal apa, dețin autorizațiile necesare și respectă condițiile impuse de autorități nu sunt vizați de noile sancțiuni.

„Agricultura și protecția mediului nu sunt obiective opuse. Ambele depind de aceeași resursă esențială: apa. O reglementare bună trebuie să fie fermă cu ilegalitatea și, în același timp, predictibilă pentru producătorii care lucrează corect și legal. MADR va rămâne la masa dialogului, alături de MMAP și de organizațiile fermierilor, până când formulările vor fi clare, echilibrate și aplicabile. Mobilizăm echipele tehnice și construim soluțiile prin dialog, pe baza realităților din teren și cu respectarea legii”, a declarat viceprim-ministrul Tánczos Barna, ministru interimar al Agriculturii.

În urma discuțiilor, MMAP și MADR au convenit:

• Să introducă formulări mai clare pentru protejarea celor care acționează cu bună-credință și respectă legea;

• Să analizeze propunerile transmise de organizațiile fermierilor;

• Să solicite o clarificare tehnică din partea Comisiei Europene pentru ca prevederile legii să fie cât mai clare și predictibile.

„Vrem să oprim infracțiunile grave, nu să sancționăm fermierii de bună credință. România are nevoie de o lege puternică împotriva celor care captează ilegal apa, distrug ecosisteme și pot lăsa comunități întregi fără această resursă vitală. În același timp, un fermier care lucrează cu bună-credință, are actele în regulă și respectă limitele stabilite trebuie să știe clar că legea protejează conduita corectă. Dialogul de astăzi ne-a ajutat să identificăm formulări mai clare, care reduc riscul interpretărilor abuzive, fără să slăbească lupta împotriva criminalității de mediu”, a declarat Diana Buzoianu, ministrul Mediului.

Agricultura și protecția mediului au același interes: protejarea resurselor de apă. De aceea, cele două ministere vor continua dialogul cu organizațiile fermierilor, iar o nouă întâlnire de lucru va avea loc în aproximativ două săptămâni.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Miercuri – 22 iulie 2026, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF) a trimis o scrisoare deschisă ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, în care îi solicită o întâlnire pentru a discuta problemele și măsurile destinate sectorului agricol. Mai jos, scrisoarea AAC, integral.

„Deși înțelegem că agenda dvs. este plină, sperăm că puteți reuși să găsiți timpul necesar și pentru problemele a câtorva milioane de locuitori din mediul rural. Alianța pentru Agricultură și Cooperare subliniază că sunt imperios necesare o serie de discuții atât despre propunerile constructive și observațiile pe proiectul de lege privind modificarea și completarea actelor normative din domeniul protecției mediului, publicat în transparență decizională la data de 14.07.2026 pentru transpunerea directivei, dar mai ales despre propunerile de simplificare, digitalizare și reducere a volumului de muncă al tuturor operatorilor economici din România, cât și al administrației.

Susținem obiectivele de protecție a mediului asumate de România. Și admitem că țara noastră trebuie să respecte legislația europeană și obiectivele de protecție a mediului, asigurând în același timp reguli clare, previzibile și proporționale pentru fermieri și pentru comunitățile rurale, dar  fără ca acest proces să genereze sancțiuni disproporționate!

Manifestăm un interes direct în menținerea unor ecosisteme sănătoase și în protejarea resurselor naturale, acestea reprezentând baza unei producții agricole sustenabile. Atingerea obiectivelor de mediu, scopul nostru comun, se poate obține prin prevenție, îndrumare, investiții, debirocratizări, criterii tehnice clare, mecanisme eficiente de conformare.

De aceea, modificarea simultană a mai multor acte normative reprezintă o oportunitate pentru simplificarea procedurilor, reducerea sarcinii administrative, prelungirea valabilității actelor de reglementare atunci când nu intervin modificări de fond, precum și scurtarea termenelor de soluționare și digitalizarea relației dintre autorități și beneficiari. Credem că aceste măsuri pot susține competitivitatea activităților economice, protecția mediului și dezvoltarea comunităților rurale, contribuind la creșterea gradului de conformare voluntară și la acceptarea cadrului legislativ.

Considerăm că în acest proiect, dar și în celelalte derulate de Ministerul Mediului, care au un impact direct în agricultura românească, Alianța pentru Agricultură și Cooperare poate fi considerată o sursă valoroasă de expertiză și experiență, membrii noștri beneficiind de aportul celor mai buni experți în domeniu.

În cadrul discuțiilor putem identifica soluții pentru debirocratizarea procedurilor de obținere a autorizațiilor, dar mai ales de emiterea de norme cu rolul de a clarifica obligațiile fermierilor indiferent de forma de organizare.

Și acest proiect, precum și altele în trecut, pot alimenta unele stări conflictuale între urban și rural sau între dezvoltatorii imobiliari și exploatațiile agricole, stări conflictuale apărute ca urmare a nerespectării legislației în vigoare. Pentru aceste motive, pe lângă caracterul punitiv al actului normativ trebuie avut în vedere și efectul șicanator pe care îl poate avea, generând în sarcina fermierilor activități și costuri de pregătire a apărărilor care nu sunt necesare în mod real.

Perioada de emitere a actelor de reglementare (aviz/autorizație de mediu, gospodărire a apelor) este foarte mare din cauza complexului birocratic, a procedurilor de mediu care îngreunează și măresc timpii de emitere a acestor acte precum și termenul de valabilitate foarte scurt. Este o procedură excesiv de birocratică, se cer informații care nu ajută pe nimeni, durează mult, se ajunge în situații când se depune documentația în martie, se verifică, aprobă și acordă după 4-6 luni, în această perioadă beneficiarii funcționând cu autorizație expirată minimum 3 luni, acest aspect având un impact de blocaj atât asupra funcționarilor responsabili cât și beneficiarilor și desfășurării normale a activității economice.

Este mare nevoie de simplificarea procedurilor de (re)avizare anuală pentru activitățile care NU au înregistrat modificări în procesul tehnologic care să afecteze condiţiile deja stabilite prin autorizaţie și de atenționare a beneficiarilor înainte să le expire valabilitatea autorizațiilor, avizelor, acordurilor etc.

Totodată, trebuie avut în vedere clarificarea, transparentizarea, prezentarea într-un mod clar, concis, fără echivoc, care să prevină interpretări neunitare și abuzive în teritoriu, sancțiuni, crearea de dosare penale și acolo unde nu este cazul.

Vă solicităm organizarea în format fizic cel puțin a unei întâlniri tehnice de lucru coordonată de dumneavoastră, cât mai rapid posibil, unde să clarificăm aspectele ce țin de sectorul agricol, în interiorul perioadei de consultare publică, la care să fie invitați atât secretarii de stat, directorii de specialitate, instituții din subordinea MMAP și ministrul Barna Tánczos, secretarii de stat de resort și directorii de specialitate din MADR.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La mai bine de o lună de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, fermierii și cooperativele agricole din Europa se confruntă din nou cu o serie de perturbări externe care le afectează producția și le cresc costurile. Pe 22 mai 2026, Consiliul Uniunii Europene a decis suspendarea pentru un an a tarifelor vamale aplicabile îngrășămintelor pe bază de azot esențiale utilizate în producția agricolă din UE, inclusiv îngrășăminte precum ureea și amoniacul. Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) atrage atenția că măsura este departe de a compensa pierderile pe care fermierii le suportă deja.

„Situația era deja dificilă din cauza războiului din Ucraina, care împinsese în sus prețurile îngrășămintelor. La începutul anului 2026, implementarea mecanismului CBAM a generat o nouă scumpire de 20-25%, ducând prețul ureei de la sub 500 euro/tonă la 570-600 euro/tonă. Odată cu escaladarea conflictului în Iran, prețurile au depășit 700 euro/tonă, iar în unele țări din Uniunea Europeană se ajunge chiar la 800 euro/tonă”, arată AAC.

Creșterile de preț vin pe fondul unei dependențe majore a pieței europene de importurile de îngrășăminte și de materii prime pentru producerea acestora. În aceste condiții, orice nou șoc extern se transferă rapid în costurile suportate de fermieri, exact într-un moment în care piețele agricole rămân fragile, iar marjele de profit sunt deja puternic afectate.

„Decizia suspendării tarifelor vamale la îngrășăminte este rezultatul presiunii constante exercitate și de cooperativele și fermierii români, reprezentați prin organizațiile membre ale Alianței pentru Agricultură și Cooperare, inclusiv al demersurilor susținute la nivel european de Copa-Cogeca și al acțiunilor de protest organizate în această perioadă.”

Deși suspendarea tarifelor vamale reprezintă un semnal pozitiv, efectul ei este limitat în raport cu dimensiunea pierderilor deja acumulate în ferme. Reducerile de taxe nu acoperă nici pe departe scumpirile înregistrate în ultimele luni și nu rezolvă problema de fond care apasă asupra producătorilor agricoli.

Fermierii se află într-o situație fără ieșire: piețele cerealelor stagnează, marjele de profit sunt la minimum, iar costurile cresc exact în mijlocul sezonului agricol. În aceste condiții, mulți sunt nevoiți să cumpere mai puține inputuri sau să reducă suprafețele cultivate, cu efecte directe asupra producției agricole.

Solicitările Alianței pentru Agricultură și Cooperare

Alianța pentru Agricultură și Cooperare atrage atenția tuturor forurilor competente și autorităților din domeniu că: „Nu putem accepta ca protecția mediului să fie folosită doar ca pretext pentru introducerea permanentă de noi taxe, mecanisme birocratice și constrângeri legislative, care nu fac altceva decât să crească artificial costurile de producție pentru fermieri și cooperative, să îi împingă spre îndatorare și să le afecteze capacitatea de a investi și de a rămâne competitivi, fără efecte reale și măsurabile asupra mediului. Fermierii europeni susțin obiectivele de mediu și investițiile în sustenabilitate, însă acestea trebuie construite pe baze economice realiste și prin măsuri eficiente, nu prin constrângeri administrative care reduc competitivitatea agriculturii europene și afectează securitatea alimentară. Agricultura funcționează în timp real, nu retrospectiv. Dacă sprijinul nu vine în momentul în care fermierul trebuie să cumpere îngrășămintele și să înființeze cultura, orice măsură compensatorie devine tardivă și aproape inutilă. Pentru foarte mulți fermieri europeni, acest sprijin vine deja prea târziu”.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită în continuare Comisiei Europene, Consiliului, Parlamentului European, precum și miniștrilor de Finanțe și ai Agriculturii să ia în considerare scutirea sau excluderea îngrășămintelor de la prevederile CBAM, având în vedere rolul lor esențial în asigurarea producției și a securității alimentare.

Dacă excluderea nu va fi posibilă, AAC solicită cel puțin amânarea aplicării CBAM pentru îngrășăminte până când sistemele de referință și de achiziție vor fi pe deplin operaționale. În lipsa unor măsuri suplimentare, povara financiară și administrativă va continua să apese direct asupra fermierilor.

„Alianța va continua să urmărească evoluția pieței îngrășămintelor și să propună/susțină adoptarea unor măsuri care să răspundă concret realităților din teren, nu doar a unor ajustări temporare, insuficiente ca impact pentru fermieri și pentru salvarea producțiilor agricole din acest an. Fără măsuri urgente și excepționale, producția agricolă europeană este în pericol. Dacă presiunea asupra costurilor va continua, factura va fi plătită în cele din urmă de consumatori, prin scumpirea alimentelor de bază și prin slăbirea capacității de producție a agriculturii europene”, transmite AAC.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) reunește Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF. AAC reprezintă interesele fermierilor și cooperativelor agricole românești la nivel național și european, prin afiliere la Copa-Cogeca.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, din care fac parte LAPAR, UNCSV, PRO AGRO și AFF, susține în continuare nevoia reautorizării utilizării neonicotinoidelor pentru tratamentul la sămânță în România. De altfel, Copa-Cogeca consideră la nivel european că demersul organizațiilor de fermieri din țara noastră merită toate eforturile. Și asta în condițiile în care aici, pe plan local, sunt încă destule voci refractare.

În timp ce fermierului din România îi este interzis să trateze sămânța cu imidacloprid, cerealele obținute cu aceeași substanță de către concurenții săi din afara UE pot intra legal pe piața europeană, în baza toleranțelor de import stabilite prin Regulamentul 396/2005. Cu alte cuvinte, substanța este suficient de periculoasă încât să fie interzisă în producția internă, dar suficient de acceptabilă încât să se regăsească în cerealele de import pe care le consumăm.

„Fermierul român plătește prețul acestei incoerențe cu fiecare recoltă. Trebuie să se rețină că LAPAR nu respinge inovația, produsele noi, ci suntem deschiși la orice metodă sau tehnologie modernă care permite menținerea productivității culturilor la același nivel. Însă, până când alternativele viabile vor fi accesibile și la fel de eficiente, LAPAR are datoria de a proteja interesele fermierilor pe care îi reprezintă. Aceasta este singura motivație din spatele demersurilor noastre”, declară Liliana Piron, director executiv al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.

Prin urmare, LAPAR caută aliați la toate nivelurile, organizații naționale și europene, distribuitori sau companii multinaționale. „Acest lucru nu înseamnă o dependență de aceste parteneriate, ci o coalizare de forțe pentru o cauză comună. În definitiv, interesele converg în mod natural: dacă o plantă dispare înainte de a ajunge la stadiul în care sunt necesare tratamentele fitosanitare, industria de profil are ceva de câștigat? Dacă o sămânță de genetică performantă nu ajunge la stadiul de plantă de cultură valorificabilă, este oare indiferentă industria față de această pierdere? Răspunsul este evident. Nu Lapar are nevoie de industrie pentru a justifica acest demers pentru reautorizarea utilizării neonicotinoidelor, ci logica economică elementară îi așază pe toți la aceeași masă”, subliniază Liliana Piron.

Cum ar putea LAPAR să le spună membrilor săi că a abandonat acest dosar?, întreabă președintele organizației, Matei Titianu. „O organizație care a muncit ani în șir și s-a zbătut pentru menținerea tratamentului la sămânță nu poate renunța atunci când încă mai există o șansă, fie ea și minimă. Atât timp cât există argumente și căi legale, ne vom implica total”, conchide Matei Titianu.

Între timp, Tanymecus dilaticollis a trecut și la soia. Acest dăunător, azi, mănâncă porumb, floarea-soarelui, lucernă, cereale, soia. Ce rotație poate face fermierul din România? Apoi, noile tehnologii de prelucrare a solului, no-till și minimum-till, care au beneficii asupra structurii solului și reducerea eroziunii, creează condițiile ideale pentru adăpostirea și supraviețuirea dăunătorilor de sol.

În concluzie, pentru dăunătorii de sol nu prea există soluții agronomice, ceea ce face ca tratamentul la sămânță cu substanțe pe bază de neonicotinoide să fie cea mai simplă și sigură soluție astfel încât fermierii din țara noastră să mai poată recolta ceva din câmp.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!