APicultură - REVISTA FERMIERULUI

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că ultima zi de depunere a cererilor de plată pentru Programul Național Apicol 2020 este 3 august, având în vedere că 1 august 2020, când ar fi trebuit conform legislației în vigoare să se depună cererile, este zi nelucrătoare.

Totodată, se află în curs de avizare la Ministerul Agriculturii un proiect de act normativ prin care se va prelungi termenul de depunere până la data de 1 septembrie 2020 pentru următoarele documente justificative: copia buletinului/buletinelor de analize fizico-chimice/reziduuri și copia cărții de identitate a remorcii apicole.

APIA precizează că apicultorii care accesează acțiunile „Raţionalizarea transhumanţei/stupăritului pastoral-achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie-remorci” și „Decontarea analizelor fizico-chimice/reziduuri care atestă calitatea mierii” pentru care nu au fost emise încă documentele mai sus menționate vor depune cererea de plată fără copia acestor documente. Ulterior, aceștia trebuie să își completeze dosarul depus la APIA cu documentele lipsă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în posesie a acestora.

De reținut că toate facturile de achiziţie trebuie să fie emise până la data de 31 iulie 2020, indiferent de măsura accesată de către solicitant.

Publicat în Știri

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a finanțat, prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020, 11.380 de investiții în ferme zootehnice și mixte. Beneficiarii investițiilor din sectorul zootehnic au accesat fonduri europene în valoarea totală nerambursabilă de peste 606 milioane de euro prin submăsurile 4.1 „Investiții în exploatații agricole”, 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”.

Din totalul fermelor care au accesat bani europeni, 4.477 sunt exploatații mixte, vegetale și zootehnice, cu o sumă de 131,6 milioane de euro din total.

O mare parte din fermele finanțate de AFIR sunt dedicate apiculturii, respectiv 4.386 cu o valoare de 83,5 milioane de euro. Cele mai multe proiecte pentru apicultură au fost finanțate prin intermediul submăsurii 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” – 3.764 proiecte cu o valoare de 56,4 milioane euro.

De asemenea, AFIR a încheiat 1.616 contracte de finanțare pentru creșterea bovinelor de lapte, suma acordată pentru acest sector fiind de 106,2 milioane de euro. Acestor finanțări li se adaugă și 150 de ferme de creștere a bovinelor pentru carne, cu o valoare de 119 milioane de euro. „Precizăm că cele mai multe ferme de bovine pentru carne au fost finanțate în cadrul submăsurii 4.1 Investiții în exploatații agricole – 96 de proiecte cu o valoare de peste 117 milioane euro”, se arată într-un comunicat al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Totodată, fonduri nerambursabile în valoare de aproximativ 11 milioane de euro au fost accesate pentru investiții în 228 de ferme de ovine și caprine, cele mai multe fiind dezvoltate de către tinerii fermieri prin submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, respectiv 114 proiecte în valoare de 5,9 milioane euro.

Un alt sector zootehnic important care a beneficiat de bani europeni prin PNDR 2020 este cel al creșterii porcilor. Investițiile finanțate de AFIR în acest sector se ridică la 56,5 milioane de euro, sumă folosită de 95 de ferme.

83 de milioane de euro au mai plecat de la AFIR către 83 de ferme de păsări de curte. „Prin submăsurile 4.1, 6.1 și 6.3, Agenția a finanțat și 345 de ferme mixte de animale. Valoarea totală a proiectelor contractate depășește 15 milioane de euro”, precizează comunicatul AFIR.

Publicat în Zootehnie

Anul acesta, floarea-soarelui n-a mai primit derogare pentru tratarea semințelor cu insecticide pe bază de neonicotinoide, deoarece apicultorii reclamă mortalități ridicate în rândul albinelor. Cultivatorii și organizațiile profesionale ale fermierilor au tot tras semnale de alarmă cu privire la riscul dispariției din cultură a florii-soarelui, având în vedere că nu există substanțe care să înlocuiască neonicotinoidele și să elimine dăunători precum viermii sârmă (Agriotes sp.) ori rățișoara porumbului (Tanymecus). Și totuși, în acest război al neonicotinoidelor, pare-se că nu există învingători, ci doar perdanți.

Astăzi, 7 mai 2020, tânărul inginer Alexander Degianski, a spus că pierde 120 de hectare însămânțate în această primăvară cu floarea-soarelui, din cauza viermilor sârmă și a gândacului pământiu, care i-au atacat cultura proaspăt înființată și abia ieșită din pământ. „Cui să-i mulțumesc pentru această pierdere, Ministerului Agriculturii că nu a dat derogare la neonicotinoide, asociațiilor de apicultori care vor rămâne fără floarea-soarelui în următorii doi, maximum trei ani, presei de senzațional care scrie că fermierii sunt inamicii albinelor? Toți apicultorii pe care îi cunosc, fără excepție, nu aveau nicio problemă cu imidaclopridul și veneau an de an la noi, la floarea-soarelui, la rapiță. Probabil și la ei e ca în restul domeniilor, cei care îi reprezintă fac lobby fără să le ceară părerea”, afirmă Alexander Degianski, care administrează 10.000 de hectare de teren și pădure în județele Arad și Timiș.

Recent, în Revista Fermierului am publicat articolul „Lumea, după neonicotinoide”, în care Cosmin Micu, un tânăr fermier de la Mănăștur, județul Arad spune: „Tanymecus-ul poate să distrugă până la 50% sau chiar 60% din cultura de floarea-soarelui. Cred că decizia de a scoate neonicotinoidele din piață a fost una pripită, fără a ne oferi alternative de tratament. Nu cred că albinele se pot contamina în faza de răsărire a culturii, așa cum susțin oficialii de la Bruxelles. De când fac agricultură, nu am văzut primăvara albine pe cultura de porumb sau floarea-soarelui care să se alimenteze cu apă din roua căzută pe plante”.

Punctul de vedere al tânărului agricultor arădean este susținut și de un alt fermier important din județul Arad, de la Semlac, Dan Herțeg: „Dacă nu vom reuși cu floarea-soarelui pentru că va fi mai rară, probabil că o să renunțăm la această cultură. Nu vom mai folosi neonicotinoide și vor înțelege și apicultorii ceva, dacă noi nu o să mai avem floarea-soarelui în cultură, nici ei nu vor mai avea albine”. (articolul pe larg, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/eveniment/item/4482-lumea-dupa-neonicotinoide.html)

Foto: Alexander Degianski

Publicat în Știri
Luni, 04 Mai 2020 23:21

Lumea, după neonicotinoide

Folosirea neonicotinoidelor sapă tranșee între apicultori și cultivatorii de cereale. Insecticidele utilizate la tratarea semințelor au devenit un adevărat măr al discordiei. Crescătorii, pe de o parte, acuză că mor albinele din cauza neonicotinoidelor, iar de cealaltă parte, fermierii susțin că tratarea semințelor cu neonicotinoide nu are remanență, deci nu aceasta este cauza mortalității la albine.

Cosmin Micu, un tânăr fermier de la Mănăștur, județul Arad, consideră că problemele cele mai mari le va întâmpina la cultura de floarea-soarelui: „Tanymecus-ul poate să distrugă până la 50% sau chiar 60% din cultura de floarea-soarelui. Cred că decizia de a scoate neonicotinoidele din piață a fost una pripită, fără a ne oferi alternative de tratament. Nu cred că aveau cum să găsească în miere substanțe din grupa neonicotinoidelor. Noi tratăm semințele de porumb și floarea-soarelui cu o cantitate foarte mică de substanță. Nu cred că albinele se pot contamina în faza de răsărire a culturii, așa cum susțin oficialii de la Bruxelles. De când fac agricultură, nu am văzut primăvara albine pe cultura de porumb sau floarea-soarelui care să se alimenteze cu apă din roua căzută pe plante”.

Punctul de vedere al tânărului agricultor arădean este susținut și de un alt fermier important din județul Arad, Dan Herțeg de la Semlac, care se gândește chiar să scoată floarea-soarelui din cultură. „Vom vedea cum va fi. Dacă nu vom reuși cu floarea-soarelui pentru că va fi mai rară, probabil că o să renunțăm la această cultură. Nu vom mai folosi neonicotinoide și vor înțelege și apicultorii ceva, dacă noi nu o să mai avem floarea-soarelui în cultură, nici ei nu vor mai avea albine”, afirmă Dan Herțeg.

Nici marile firme de inputuri nu au soluții la fel de eficiente pentru înlocuirea neonicotinoidelor la tratarea semințelor. Daniel Grosz, reprezentant al companiei Bayer pentru zona de vest a țării, consideră că este o provocare dificilă pentru mulți fermieri care vor fi nevoiți să regândească tehnologia de cultură. „Sunt probleme care apar din cauza ieșirii din piață a unor verigi de tratament pe care nu ai cum să le substitui în acest moment. Soluțiile cu substanțe de contact nu sunt eficiente. În aceste condiții, trebuie să ne așezăm la masă și să reanalizăm planul de tratamente și modul de lucru. Trebuie să luăm în calcul mai mult rotația, să luăm în calcul mai mult arăturile, pe care unii fermieri le-au scos de mult din modul de lucru. Trebuie gândite foarte bine aceste lucruri, pentru că în contextul schimbărilor climatice, riscăm să pierdem foarte ușor apa din sol. Lucrurile sunt cu atât mai provocatoare cu cât ele trebuie să stea într-o balanță foarte sensibilă, dar este clar că acest management integrat al acestor provocări va fi viitorul în agricultura românească”, precizează specialistul.

Riscăm să dispărem ca specie

De partea cealaltă a baricadei se situează apicultorii, cei care reclamă mortalități ridicate în rândul familiilor de albine.

Cornel Ciobănaș, președintele Asociației Apis-Banatica, este de părere că dacă vom continua să consumăm insecticide și pesticide, în cele din urmă vom dispărea ca specie. „România va trebui să se alinieze tuturor țărilor europene în ceea ce privește utilizarea neonicotinoidelor, care nu numai că ne omoară albinele, dar încet și sigur ne omoară și pe noi. Disputa este doar la noi în țară. În Uniunea Europeană nu se mai folosesc neonicotinoide. România tot cere și cere derogare. Și agricultorii trebuie să înțeleagă că sunt și ei oameni, sunt și ei consumatori a ceea ce produc, deci și organismul lor este supus acestor substanțe. Nu sunt extratereștri. Sunt foarte multe studii făcute în acest sens. Credeți că dacă nu erau relevante nu se lua decizia de stopare a folosirii neonicotinoidelor? Eu am pierdut o întreagă stupină la un cules de floarea-soarelui, în urmă cu trei ani. Mi-au murit o sută de familii. La televiziunea BBC am văzut un documentar extrem de interesant și relevant. Cercetătorii britanici și germani au hrănit familii de albine cu diluții de neonicotinoide, apoi au atașat pe albine ministații GPS și au urmărit traseul albinelor. Au constatat că albinele nu mai știu să se întoarcă în stup. Ele zboară până la epuizare și mor, pentru că tot ghidajul lor este afectat”, ne-a spus apicultorul.

2020 este ultimul an în care fermierii români beneficiază de derogare pentru utilizarea neonicotinoidelor. Marian Irinei, consilier al ministrului Agriculturii Adrian Oros, a specificat că instituțiile abilitate vor urmări cu strictețe respectarea acestei decizii. „Există un avertisment foarte clar transmis prin Agenția Națională Fitosanitară și vor urma controale drastice. Apicultorii care au informații că sunt fermieri care tratează în continuare semințele cu neonicotinoide, la betonieră sau în orice alt fel, trebuie să ne informeze, pentru că fermierii care vor fi prinși riscă pierderea subvenției. Este un «nu» hotărât din partea ministerului, în ciuda presiunii făcute de fermieri, astfel că nu vom mai vorbi despre folosirea neonicotinoidelor”, avertizează consilierul ministrului.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Aseară târziu, spre miezul nopții, a venit și a opta ordonanță militară. Sunt, însă, probleme. Conducerea Ministerului Agriculturii a uitat de solicitările organizațiilor profesionale cu privire la zonele în care s-a instituit carantina totală, precum și de faptul că certificatul de producător nu mai există de vreo cinci ani.

Reamintim că, în urmă cu câteva zile, Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) solicita modificări ale ordonanțelor militare astfel încât să poată continua activitatea agricolă de sezon, în condițiile instituirii măsurilor de carantină totală în unele zone ale țării. Respectiv, nu doar persoanele care nu locuiesc în zona de carantină să poată ajunge la câmp, ci „toate persoanele implicate în activitățile agricole care sunt în situația de a se deplasa pentru a realiza lucrările agricole care nu suferă niciun tip de amânare. Să se acorde facilitatea de circulație pentru domeniul de activitate generală „AGRICULTURA” în aceste zone speciale, având în vedere necesitatea de mobilitate a celor care lucrează în domeniu și faptul că ne aflăm în plină campanie agricolă de primăvară, iar contextul climatic este oricum extrem de nefavorabil agricultorilor în această perioadă. În baza actelor doveditoare referitoare la obiectul de activitate sperăm ca toți fermierii să își poată continua și/sau relua de urgență activitatea în această perioadă”. Prin urmare, agricultorii care locuiesc în Suceava sau în Țăndărei, în continuare, nu pot ajunge la ferme, pe câmp, pentru lucrările agricole.

O altă problemă este a producătorilor agricoli care vor să ajungă în piețele agroalimentare. Aceștia dețin un atestat de producător și nu un certificat de producător, acesta din urmă fiind înlocuit cu atestatul prin anul 2015. În art. 3 al OM 8/9 aprilie 2020 se precizează: „(1) Piețele agroalimentare rămân deschise pe toată perioada stării de urgență, strict pentru agricultorii care prezintă certificat de producător agricol, cu obligația respectării măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19. (2) Se permite deplasarea producătorilor agricoli de la locul de producție a produselor agroalimentare până și de la piața agroalimentară și accesul în interiorul acesteia, pe baza unei declarații pe propria răspundere și a certificatului de producător.” Totodată, pentru măsurile prevăzute la art. 3 sunt abilitate să asigure aplicarea și respectarea prevederilor Poliția Română, Jandarmeria Română și poliția locală. Așadar, polițistul care îl va controla pe producătorul agricol știe că acesta trebuie să-i arate o hârtie pe care să scrie certificat și nu atestat și poate considera că respectivul este în ilegalitate...

Cei din Ministerul Agriculturii nu știu că nu mai există certificatul de producător?

Cam multe bâlbe în această perioadă de criză, în care agricultura e sufocată de probleme și de lipsuri legislative, financiare etc.

Prevederile Ordonanței Militare nr. 8 din 9.04.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19 în domeniul agriculturii

Art.1
(1) Este permisă circulația în afara locuinței/gospodăriei a titularilor autorizațiilor/permiselor de pescuit comercial pe Dunăre/apele interioare/Marea Neagră în vederea desfășurării activităților de pescuit comercial și acvacultură, precum și pentru valorificarea/comercializarea produselor rezultate în urma acestor activități.

(2) Este permisă circulația în afara locuinței/gospodăriei a apicultorilor spre/dinspre locația stupinei sau pentru deplasarea stupinei. Dovada calității de apicultor se face cu adeverința ce cuprinde codul de stupină eliberată de oficiile județene de zootehnie sau cu orice alte acte doveditoare a calității de apicultor și a proprietății asupra stupilor.

(3) Este permisă circulația în afara locuinței/gospodăriei pentru achiziția de autovehicule, piese de schimb pentru autovehicule și servicii de reparații auto.

(4) Prevederile art.4 din Ordonanța militară nr.3/2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19 se aplică în mod corespunzător.

(5) În declarația pe propria răspundere, persoanele prevăzute la alin.(1) și (2) menționează, ca motiv, deplasarea în interes profesional, iar persoanele prevăzute la alin.(3) menționează, ca motiv, deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor.

Art.3
(1) Piețele agroalimentare rămân deschise pe toată perioada stării de urgență, strict pentru agricultorii care prezintă certificat de producător agricol, cu obligația respectării măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19.

(2) Se permite deplasarea producătorilor agricoli de la locul de producție a produselor agroalimentare până și de la piața agroalimentară și accesul în interiorul acesteia, pe baza unei declarații pe propria răspundere și a certificatului de producător.

(3) Unitățile fitofarmaceutice rămân deschise pe perioada stării de urgență, personalul acestora având obligația respectării măsurilor de prevenire a răspândirii COVID-19.

Art.7
(1) Pe perioada stării de urgență se interzice/se suspendă exportul pentru produsele agroalimentare din lista prevăzută în anexa nr.2 la prezenta ordonanță militară.

(2) Procedurile de export a produselor agroalimentare prevăzute la alin.(1), aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe militare, se suspendă pe perioada stării de urgență.

(3) Pe perioada stării de urgență se suspendă activitatea de emitere a certificatelor fitosanitare pentru exportul produselor agroalimentare din lista prevăzută în anexa nr.2 la prezenta ordonanță militară.

Art.8
(1) Achiziționarea intracomunitară a produselor agroalimentare din lista prevăzută în anexa nr.2, se poate face numai dacă statul membru face dovada faptului că produsele achiziționate sunt destinate consumului intern propriu sau al celui comunitar, iar nu exportului.

Art.17 - În zilele de joi, vineri și sâmbătă, premergătoare celor două sărbători pascale, operatorii economici care comercializează produse agroalimentare își pot prelungi programul de funcționare în funcție de necesități.

Precizări:
Conform art 21, alin (1), litera d) din prezenta ordonanță militară, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este abilitat să asigure aplicarea și respectarea prevederilor numai pentru măsurile prevăzute la art.7 și 8.

Pentru măsurile prevăzute la art.1 și 3, conform art 21, alin (1), litera a) din prezenta ordonanță militară, sunt abilitate să asigure aplicarea și respectarea prevederile Poliția Română, Jandarmeria Română și poliția locală.

Publicat în Știri

Producătorii din mediul rural care pun în valoare materiile prime locale reprezintă un pilon important pentru economia rurală, pentru bunăstarea comunităților din care fac parte. În acest sens, autoritățile locale sunt implicate în identificarea produselor care pot deveni branduri locale și în acordarea de sprijin necondiționat producătorilor locali, cum este cazul Asociației „Produs de Cluj”, a cărei activitate este finanțată și susținută de Consiliul Județean Cluj.

Femeia, „stâlpul casei”

În viața satului tradițional, femeia era „stâlpul casei”, ea ocupându-se de creșterea și educarea copiilor, de hrana cea de toate zilele și de îmbrăcămintea tuturor membrilor familiei. Din mâinile femeii ieșeau diverse țesături, covoare și costume populare. Astăzi, poate că femeia nu mai stă la războiul de țesut, însă în mod sigur are un rol important în afaceri, în comunitate și, nu în ultimul rând, în casă.

În Asociația „Produs de Cluj” sunt multe femei și numeroase mici afaceri de familie în care femeia are o implicare majoră. Și, pentru că martie este luna în care sărbătorim femeia, iată câteva exemple de femei ambițioase, puternice, mame și soții extraordinare.

„Am fost nevoită să preiau conducerea fermei după ce am rămas singură. Atunci am avut de ales între a continua ceea ce începusem împreună cu soțul meu și să duc mai departe moștenirea familiei sau să mă complac în statutul de văduvă și să nu fac nimic. Am decis că cei care au muncit înainte în ferma aceasta ar fi dezamăgiți, copiii mei ar putea crede că femeile sunt bune doar în bucătărie și să aibă grijă de urmași, așa că am pus mâna și mintea la treabă și am mers mai departe”, povestește Aurora Gânscă, originară din Mănăstireni, județul Cluj. Doamna are în grijă astăzi o exploatație de aproximativ 1.000 de oi, 150 de capre, 20 de vaci, câteva zeci de porci, inclusiv din rasa Mangalița. De asemenea, Aurora Gânscă produce, după rețete proprii, caș, brânză de burduf, telemea, urdă, cârnați, pastramă, caltaboși, jumări, slănină. A urmat cursuri de specializare în management și agricultură ecologică la Hanovra, în Germania, unde a învățat să folosească mai mult lumina naturală în saivanele oilor, construite cu panouri transparente.

Ildiko Kepes, din Turda, este o altă doamnă din Asociația „Produs de Cluj”, care este la a treia generație de apicultori. Și pregătește a patra generație care să ducă mai departe ferma de familie, prin Kinga, fiica sa. În apicultură se merge pe tradiție și pe abilități moștenite sau transmise, iar Ildiko Kepes și soțul său au profitat din plin de experiența înaintașilor. Împreună, produc și comercializează miere și alte produse apicole prin magazinul propriu și în târgurile destinate producătorilor. „Indiferent de florile din care au cules albinele polenul, mierea este superioară, este perfectă. Singura condiție este să fie produsă de albine. Noi avem stupina noastră, o plimbăm prin țară la cules de polen. Clujul nu este un județ unde să existe sute de hectare de culturi de rapiță sau floarea-soarelui, așa că producem o varietate destul de mare de miere”, spune Ildiko Kepes, adăugând că, pe lângă producția de miere, a ales să răspundă cererii tot mai ridicate de polen, propolis sau energizante pe bază de produse apicole.

O altă femeie care a ales drumul afacerilor rurale este Anca Șerpar. Ea a început să cultive lavandă în urmă cu aproape zece ani. A depus un proiect pe fonduri europene și a pornit afacerea de familie. A ajuns de la 5.000 de plante pe 2.200 de metri pătrați să aibă o cultură de 20.000 de plante, cu aproape 70 de specii de lavandă, pe un hectar și doi ari, aflată pe partea dreaptă a drumului către faimosul castel Banffy, din Bonțida. „Producem uleiuri, săpunuri, lumânări, pernuțe umplute cu boabe de lavandă pentru cei mici, săculeți de lavandă care îndepărtează moliile și dau un miros plăcut interiorului dulapului. Avem aproximativ 20 de produse, toate realizate din plantele cultivate de noi. Practic, plantele noastre sunt valorificate în procent de 100%, nimic nu se aruncă, totul are o întrebuințare”, arată Anca Șerpar, care și-a numit ferma de familie „Lavandă by Lola”.

Județul Cluj are 19 atestate de produs tradițional, un atestat de produs rețetă consacrată, iar 52 de produse au dobândit mențiunea de calitate facultativă produs montan. Arealul județului Cluj se află în aria geografică aprobată la Comisia Europeană pentru băutura spirtoasă „Pălincă”, un produs care, din anul 2018, este înregistrat ca Indicație Geografică.

Asociația „Produs de Cluj” a luat ființă la sfârșitul anului 2010, fondatori fiind Consiliul Județean Cluj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj (CJCPCTC) și Agro Transilvania. Mai apoi, locul CJCPCTC a fost luat de Şcoala Populară de Artă „Tudor Jarda”. Cel mai mare sprijin îl acordă Consiliul Județean Cluj, care finanțează și susține activitatea asociaţiei.

Înfiinţarea acestei organizaţii a fost determinată de nevoia, conştientizată de autorităţile locale, de a crea un cadru legal prin care micii meşteşugari şi producătorii clujeni, păstrători ai tradițiilor populare și culinare clujene, să fie sprijiniţi în demersul lor de a păstra şi perpetuua patrimoniul cultural rural clujean.

Prin acţiunile sale, Asociația „Produs de Cluj” contribuie la dezvoltarea şi promovarea micilor întreprinzători, cu precădere a celor din mediului rural, asigurându-le reprezentarea la nivel național şi internațional. Prin facilităţile acordate, micii meşteşugari şi fermieri din zonele rurale sunt sprijiniţi să păstreze tradiţiile, să rămână aproape de sat, iar împătimiții de autentic și tradițional au șansa de a-și prezenta și vinde produsele, contribuind astfel la creșterea şi dezvoltare economiei locale.

La sediul MADR, târg „Produs de Cluj”, 5 – 8 martie 2020

Ministerul Agriculturii susține conceptul de lanț scurt, în cadrul căruia producătorul se întâlnește direct cu consumatorul, fără intermediari. Prin urmare, în perioada 5 – 8 martie 2020, curtea MADR găzduiește o expoziție cu vânzare de produse agroalimentare românești din zona Clujului, manifestare organizată în parteneriat cu Consiliul Județean Cluj, prin intermediul brandului „Produs de Cluj”, aceasta fiind prima dintr-o serie de astfel de acțiuni ce urmăresc promovarea tradițiilor locale din diferite regiuni ale României.

Prin astfel de evenimente, Ministerul Agriculturii dorește să evidențieze importanța valorificării materiei prime autohtone care poate genera valoare adăugată prin prelucrarea acesteia, în vederea înregistrării și recunoașterii produselor agroalimentare românești pe plan național și european.

Chiar în inima Bucureștiului, vizitatorii au ocazia să descopere gustul bucatelor ardelenești, realizate după rețete tradiționale, având în vedere că la evenimentul dedicat produselor din județul Cluj participă 40 de producători și meșteri populari artizani. O gamă variată de produse agroalimentare va umple curtea sediului Ministerului Agriculturii, cum ar fi: produse lactate montane, produse din carne, miere, dulcețuri, sucuri naturale, turtă dulce, pâine, prăjituri și ciocolată de casă, conserve din legume și vinuri. Având în vedere că luna martie este dedicată femeilor, de la târg nu vor lipsi cadourile tradiționale realizate de meșteri artizani, precum obiecte de artizanat, costume populare specifice zonei și accesorii aferente acestora, bijuterii lucrate manual, articole de marochinărie, produse cosmetice bio și produse pe bază de lavandă. Pe parcursul celor patru zile ale târgului, atmosfera va fi animată de spectacole folclorice specifice zonei Văii Someșului.

Ministrul Agriculturii Adrian Oros va deschide oficial evenimentul, joi 5 martie, la ora 1100. Programul de vizitare al târgului „Produs de Cluj” este în perioada 5 - 8 martie 2020, între orele 1000 – 1800.

Foto: Produs de Cluj

Publicat în Eveniment

Printr-un comunicat de presă pe care-l publicăm integral mai jos, organizațiile profesionale reprezentative din agricultură își arată dezamăgirea față de recenta poziție a deputatului USR Daniel Popescu referitoare la neonicotinoide, exprimată în Parlamentul României, asociațiile fermierilor arătând, totodată, situația reală din teren în ceea ce privește neonicotinoidele.

Federațiile și asociațiile cu reprezentativitate din industria agroalimentară semnatare își exprimă îngrijorarea față de o recentă luare de poziție a formațiunii politice USR, prin vocea domnului deputat Daniel Popescu, conform căreia este „absurdă decizia noului ministru al agriculturii, domnul Adrian Oros, de a autoriza utilizarea de către agricultori a pesticidelor care afectează grav albinele, în speță cele care conțin trei tipuri de neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam).”

Această afirmație este, în egală măsură, surprinzătoare și dezamăgitoare pentru membrii noștri, care au solicitat insistent, în fiecare din ultimii șapte ani, autorităților de la București și de la Bruxelles autorizarea temporară în regim de urgență a tratamentului cu insecticide din grupa neonicotineoidelor, deoarece, în absența acestuia, producția de porumb și floarea-soarelui a țării ar fi grav afectată, iar în regiunea de sud, endemică pentru dăunători extrem de distructivi, chiar compromisă.

Gradul de infestare cu Tanymecus sp. în România este între 6,7-10,6 adulți/m2, cu circa 220% - 320% superioară pragului economic de dăunare. Deși dăunătorul este prezent și în Serbia, Croația, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Cehia, Ucraina, Rusia, gradul de infestare este mult mai redus. În același context, menționăm că, în țara noastră, cantitatea medie de produse fitosanitare pe hectar este aproximativ 0,6 kg, în timp ce media europeană este 2,2-2,4 kg/ha.

În cadrul preocupărilor noastre, s-a aflat constant identificarea altor soluții pentru combaterea dăunătorilor culturilor specifici arealelor agricole ale României, în special a Tanymecus spp., scop în care am testat, în condiții de câmp, cu sprijinul institutelor de cercetare publică din România, posibile alternative la tratamentul cu neonicotinoide. Din păcate, nu am reușit să găsim o alternativă eficace, iar companiile din industria de protecția plantelor nu au pus încă pe piață un substitut.

Fermierii și apicultorii (prin Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură) au conlucrat în toată această perioadă pentru dezvoltarea unui pachet de bune practici care să permită utilizarea sigură a produselor neonicotinoide. Înseși derogările de urgență au atașate condiții specifice de utilizare, care să reducă efectele acestora asupra polenizatorilor.

De asemenea, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, coordonat de Academia de Științe Agricole și Silvice, conduce, de doi ani, studiul „Realizarea unui sistem de monitorizare și cuantificare a efectelor tratamentului semințelor cu insecticide neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam) la culturile de porumb, floarea-soarelui și rapiță, asupra producției agricole și a populațiilor de Apis mellifera, în condițiile agro-pedoclimatice specifice țării noastre”, ale cărui concluzii preliminare nu indică prezența reziduurilor de insecticide neonicotinoide peste limitele considerate sigure pentru populațiile de polenizatori.

Conform Eurostat, Apicultura românească este pe locul 2 în Uniunea Europeană la familii de stupi și pe locul 1 la producția de miere.

În aceste condiții, considerăm că aplicarea mecanicistă a principiului precauției de către managerii de risc europeni va pune, în scurt timp, sub semnul întrebării viabilitatea agriculturii blocului comunitar. Nu există tehnologie cu risc zero, de aceea este de dorit o abordare holistică a problematicii complexe a protecției culturilor împotriva bolilor și dăunătorilor. Soluția simplistă a eliminării de pe piață a unor soluții tehnologice esențiale pentru agricultori ar trebui înlocuită de efortul comun al părților implicate în elaborarea și impunerea unor seturi de bune practici care să minimalizeze riscurile asociate acestor tehnologii. După cum am mai afirmat, o politică bazată exclusiv pe evitarea riscurilor este incompatibilă cu inovația tehnologică pe care UE o proclamă drept prioritate absolută.

Cu atât mai dezamăgitoare este ralierea unor politicieni din țara noastră la abordări populiste, criticând dur conducerea Ministerului Agriculturii pentru că a înțeles caracterul de urgență al acestui demers și, în urma unui amplu proces de consultări publice cu toate părțile implicate, a furnizat argumente valide pentru fundamentarea autorizării temporare ce va permite fermierilor din România să-și asigure premisele unor recolte stabile și în acest an agricol.

Nicolae Sitaru, președinte al Asociației Producătorilor de Porumb din România - APPR

Ionel Arion, președinte al Federației PRO AGRO

Nicolae Vasile, președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR

Mircea Băluță, președinte al Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV

Publicat în Comunicate

Cea de a șasea ediție a târgului destinat apicultorilor și iubitorilor de produse apicole are loc la Expo Arad, în zilele de 22 și 23 februarie 2020.

ARpicultura, evenimentul organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad împreună cu Asociația Crescătorilor de Albine, s-a născut din necesitatea de a sprijini apicultura, un sector agricol foarte dezvoltat în vestul țării.

ARpicultura este un târg cu vânzare, având amenajate standuri în care găsim producători și comercianți de produse destinate apiculturii, utilaje apicole, faguri artificiali, unelte, echipamente, stupi și accesorii, hrană și biostimulatori pentru albine, medicamente, precum și miere și o gamă variată de produse terapeutice și cosmetice pe bază de miere, polen, propolis, ceară, dulciuri și sucuri din plante medicinale, uleiuri, produse ecologice și tradiționale.

De asemenea, la ARpicultura se desfășoară conferințe pe teme de specialitate, întâlniri de afaceri, prezentări de firme, întâlniri ale membrilor asociațiilor profesionale, programe cultural-artistice, concursuri pentru vizitatori, tombole.

Foto: CCIA Arad

Publicat în Eveniment

Ministerul Agriculturii, la solicitarea Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR), a Federației Naționale PRO AGRO și a Federației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România, a aprobat, pentru perioada 20 ianuarie – 1 mai 2020, tratarea semințelor de porumb cu produsul de protecție a plantelor Nuprid AL 600 FS (600g/l imidacloprid). Pentru cultura de floarea-soarelui nu se va emite autorizație temporară la tratamente pe bază de neonicotinoide pentru campania de primăvară 2020. Fermierii vor fi controlați de către Autoritatea Națională Fitosanitară, iar dacă nu respectă regulile privind tratamentele fitosanitare referitoare la neonicotinoide, vor risca excluderea de la plata subvențiilor.

Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a precizat că autorizația temporară pentru tratamente pe bază de neonicotinoide vizează exclusiv porumbul și sfecla de zahăr. „Ținând cont de potențialul ridicat de atac al dăunătorilor Tanymecus dilaticollis, Agriotes spp., Bothynoderes punctiventris, Chaectonema tibiali și luând în considerare faptul că nu există alternativă care să permită menținerea competitivității fermelor din România, până la identificarea unor soluții chimice alternative, este imperios necesară utilizarea de sămânță tratată în zonele și pe suprafețele unde, fără o astfel de soluție, culturile de porumb și sfeclă de zahăr vor fi compromise. Unica soluție pentru controlul eficient al acestor dăunători a fost și rămâne tratamentul semințelor cu insecticide pe bază de neonicotinoide. Neaplicarea unui tratament corespunzător la sămânță impune efectuarea de tratamente în perioada de vegetație cu insecticide care pot duce mult mai ușor la unele incidente de mortalitate a familiilor de albine și poluarea mediului înconjurător”, a explicat Emil Dumitru.

Autorizațiile temporare reprezintă instrumente legale pe care le au la dispoziție statele membre pentru a asigura fermierilor accesul la produse de protecție a plantelor pentru situațiile cu risc fitosanitar asupra culturilor.

Raportat la numărul de autorizații temporare acordate de statele membre europene în perioada 2008-2018, derogările pe care România le-a dat reprezintă aproximativ 1,3% din numărul totalul de autorizații temporare acordate în țările din Uniunea Europeană. (Despre derogări, mai multe informații aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/item/4308-derogarile-colacul-de-salvare-al-fermierilor.html).
Secretarul de stat Emil Dumitru a punctat că, „având în vedere importanța sectorului apicol din România și luând în considerare Rezoluția Parlamentului European referitoare la Inițiativa UE din 18 decembrie 2019 privind polenizatorii, MADR nu va acorda, în acest an, autorizație pentru utilizarea în situații de urgență a produselor de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide pentru tratarea semințelor de floarea-soarelui. În România, floarea-soarelui este una dintre principalele culturi melifere și, ținând cont de faptul că țara noastră s-a situat, în anul 2018, pe locul II în Uniunea Europeană din punctul de vedere al numărului de familii de albine și pe locul I din punctul de vedere al producției de miere, apreciem că este importantă dezvoltarea în continuare a sectorului apicol în parteneriat cu fermierii”.

APPR, una dintre organizațiile profesionale care au solicitat derogări, a anunțat și ea, imediat ce ministerul a autorizat tratamentul semințelor de porumb cu neonicotinoide, faptul că fermierii vor beneficia și în campania de primăvară 2020 de protecția împotriva temutului dăunător Tanymecus dilaticollis. „Asociația noastră continuă, pentru al patrulea an, proiectele de cercetare aplicată pentru a găsi cele mai eficiente soluții de combatere a acestui dăunător”, a menționat Alina Crețu, director executiv APPR.

Uniunea cooperativelor din sectorul vegetal (UNCSV) salută acordarea derogării pentru folosirea neonicotinoidelor la cultura porumbului, însă susține că este nevoie de derogare și pentru floarea-soarelui. „Având în vedere suprafața redusă cultivată cu rapiță în toamna lui 2019, ar fi trebuit să crească suprafața cu floarea-soarelui în 2020, dar să vedem dacă va fi așa, mai ales acum, fără tratamentul semințelor cu neonicotinoide. Este nevoie de derogare și pentru floarea-soarelui. Sperăm ca, în acest an, să nu fie atacuri masive și să nu se întoarcă suprafețe mari”, a declarat Florentin Bercu, director al UNCSV.

Ionel Arion, președintele Federației PRO AGRO, care are în județul Ialomița o fermă vegetală, dar este și apicultor, este curios ce motive se vor mai găsi, după ce neonicotinoidele nu vor mai fi folosite, pentru rata ridicată de mortalitate la albine. „Oare sectorul eco poate produce și hrăni atâția oameni câți suntem pe pământ? Nu cumva trăim și ne ghidăm doar emoțional, și nu rațional? Nu cumva suntem un pic mai mult ghidați sau manipulați spre a ne face singuri viitorul mai greu? se întreabă Ionel Arion. Vom trăi în viitorul nu prea îndepărtat vremurile în care nu o să mai știm dacă laptele produs de vacă mai este comestibil, pentru că avem ca alternativă laptele din grăsimi hidrogenate, de exemplu. Sunt și fermier în vegetal, dar și apicultor. Nu putem fără polenizatori să avem producții constante, cum nu putem să renunțăm nici la a mai cultiva floarea-soarelui. Mă gândesc cu groază ce am de făcut ca fermier în cazul în care, din alte motive decât cele legate de acest dăunător, nu pot cultiva nici porumb în această primăvară...”

Porumbul și sfecla, culturi cu șansă în 2020

România produce, în medie, 16 milioane de tone de porumb de pe 2,6 milioane de hectare. În fiecare an, cultivatorii de porumb se confruntă cu atacul dăunătorilor de sol rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) și viermii sârmă (Agriotes spp.), care infestează suprafețe mari de teren arabil și care, prin atacul lor, provoacă pierderi importante de producție și, implicit, economice atât pentru agricultori, cât și pentru bugetul statului. Prin urmare, se impune aplicarea unor metode specifice de combatere chimică. „În prezent, în România, nu există o alternativă viabilă pentru tratamentul semințelor de porumb care să împiedice pierderile de producție din cauza atacurilor dăunătorilor de sol, care, accentuez, nu pot fi combătuți prin tratamente în perioada de vegetație, tratamente de corecție. Cultura porumbului nefiind o cultură cu influență asupra sectorului apicol și ținând cont de faptul că nu există o alternativă viabilă, am luat hotărârea de a emite această autorizație temporară de tratare a semințelor de porumb cu produse de protecție a plantelor neonicotinoide”, a arătat oficialul MADR.
În ceea ce privește sfecla de zahăr, Emil Dumitru a afirmat că interzicerea utilizării neonicotinoidelor pentru protecția culturilor de sfeclă de zahăr determină fermierii să recurgă la tratamente în vegetație, care sunt costisitoare, ducând la creșterea costurilor de producție și, totodată, sunt mai puțin eficiente pentru combaterea dăunătorilor gărgărița sfeclei (Bothynoderes punctiventris) și rățișoara sfeclei de zahăr (Tanymecus palliatus). „Deja România importă o cantitate medie anuală de 375.000 de tone de zahăr, cu un efort valutar de circa 157 milioane euro/an”, a punctat secretarul de stat din Ministerul Agriculturii.

Sfecla de zahăr se cultivă anual în România pe o suprafață medie de 25.000 de hectare, iar semințele de sfeclă, plantele în curs de răsărire și în primele faze de vegetație sunt atacate fie alternativ, fie concomitent de un complex de dăunători, în funcție de zona de cultură, de desprimăvărare și de condițiile de iernare ale adulților/larvelor, în funcție de specie.

Trasabilitatea PPP, urmărită cu strictețe

Autorizația temporară pentru tratamente pe bază de neonicotinoide s-a dat, poate începe tratarea semințelor, însă toată lumea trebuie să respecte niște condiții. Însămânțarea se face numai în zonele și pe suprafețele puternic afectate de atacul dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticollis și viermii sârmă Agriotes spp., iar tratamentul seminței de porumb va fi făcut doar de către prestatorii de servicii autorizați.

Compania responsabilă de comercializarea produsului de protecție a plantelor (PPP), respectiv deținătorul omologării sau reprezentantul acestuia în țara noastră, va vinde produsul direct sau prin distribuitori la operatorii economici prestatori de servicii autorizați/înregistrați la oficiile fitosanitare județene. Prestatorii de servicii trebuie să facă dovada că tratamentul se face în stații/mașini de tratare a semințelor și cu personal calificat. De asemenea, prestatorii vor fi controlați de către inspectorii din cadrul oficiilor fitosanitare județene.

Prestatorii de servicii autorizați sunt obligați să țină o evidență strictă a loturilor de sămânță tratată, și anume: cantitatea de produs cumpărată, cantitatea de produs utilizată, cantitatea de sămânță tratată, cantitatea de sămânță rămasă neînsămânțată, precum și distribuitorul/furnizorul pentru care s-a efectuat tratamentul seminței. Situația se va transmite săptămânal la oficiul fitosanitar județean.

Publicat în Știri

În contextul previziunilor deloc satisfăcătoare cu privire la condițiile meteo care aveau să facă ravagii în industria apicolă românească anul trecut, în luna mai 2016, fostul ministru tehnocrat al Agriculturii, Achim Irimescu, îi promitea președintelui Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea, un sprijin financiar de minimis, ajutor care nu avea să se mai concretizeze niciodată.

„S-a sucit” în luna noiembrie, mărturisea Fetea, cu amărăciune în glas, într-un interviu acordat Revistei Fermierului la doar câteva zile înainte de debutul Târgului Național al Mierii, ediția a XVI-a, 31 martie – 2 aprilie 2017.

„În luna mai a anului trecut, dată fiind și prognoza meteo pentru ceea ce avea să urmeze (destul de tristă pentru apicultură) și dacă, inițial, s-au promis niște ajutoare, un sprijin financiar de minimis, ulterior, sigur, domnul ministru (n.r. - Achim Irimescu) „s-a sucit”. Nu s-a mai acordat niciun leu, iar familiile de albine, din păcate, le-am susținut și au iernat, în mare parte, cu biostimulatori, cu zahăr, pentru că nu exista miere, nectar. Din această cauză a trebuit să le furajăm”, a afirmat șeful ACA într-un interviu LIVE, transmis în direct pe www.revistafermierului.ro, cât și pe pagina de Facebook a publicației.

Nici actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, nu vede cu ochi buni ajutorul de minimis pentru apicultură. În viziunea PSD-istului, apicultorii nu vor primi ajutorul de minimis solicitat de la stat deoarece nu au înregistrat pierderi importante după vremea nefavorabilă de anul trecut, afirma, la două zile distanță de interviul cu Fetea, ministrul Agriculturii, Petre Daea, prezent la Târgul de primăvară de la Răcăşdia, în judeţul Caraş-Severin.

„Apicultorii nu vor primi ajutorul de minimis. În Planul Naţional (Apicol n.red.) sunt ajutoare pe care trebuie să le dăm pentru a procura materiale necesare activităţii apicole. Cu ajutorul de minimis nu mai putem continua. Este un program naţional, l-am explicat apicultorilor, îl avem în lucru în Ministerul Agriculturii în aşa fel încât şi apicultorii să beneficieze de sprijin. Pentru pierderile de anul trecut, însă, nu avem un răspuns favorabil şi îmi pare extrem de rău”, a recunoscut șeful MADR.

El a discutat cu mai mulţi apicultori din Caraş-Severin, pe care i-a asigurat că vor primi sprijin pentru dezvoltarea stupilor, prin PNA.

„Mă gândesc aici şi la cei de la Cooperativa Apicolă Prisăcarii din Băile Herculane, care spuneau că au peste 11 mii de familii de albine şi că stau acum în faţa unei oferte din Franţa, pentru a-şi valorifica producţia pe care o obţin”, a mai afirmat ministrul Agriculturii.

ACA a transmis numeroase adrese la Ministerul Agriculturii, în vederea obţinerii unui sprijin financiar, însă apicultorii nu au primit nimic, în pofida promisiunilor privind acordarea unui ajutor de minimis de 15 lei pe stup.

România beneficiază de un buget de 21,5 milioane de euro pentru Programul Naţional Apicol în perioada 2017-2019, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Comisia Europeană participă la finanţarea acţiunilor din program cu 50% din cheltuielile efectuate de România pentru fiecare acţiune accesată, excluzând TVA, iar sprijinul financiar alocat pentru perioada 2017 - 2019 este de 21.508.480 euro, faţă de 20.045.340 euro repartizat pentru perioada 2014 - 2016.

Suma totală alocată României se împarte astfel: pentru anul 2017 - 7.169.494 euro (3.584.747 euro buget UE/3.584.747 euro buget naţional); pentru anul 2018 - 7.169.498 euro (3.584.749 euro buget UE/3.584.749 euro buget naţional); pentru anul 2019 - 7.169.488 euro (3.584.744 euro buget UE/3.584.744 euro buget naţional).

Despre durerile apicultorilor, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Potrivit unui proiect de HG publicat pe site-ul MADR, anul acesta, apicultorii ar putea beneficia de un sprijin financiar de 16,19 milioane lei prin PNA 2017-2019. Banii ar urma să fie acordați pentru diverse tipuri de achiziții. În viziunea dumneavoastră, este acoperit tot spectrul necesarului apicultorilor?

Ioan Fetea: Nu este acoperit tot spectrul necesarului apicultorilor și, din păcate, Programul Național Apricol își cam pierde din credibilitate, dat fiind faptul că au apărut și în apicultură „băieți deștepți”, ca și în alte sectoare, iar apicultorii care ar trebui să beneficieze de aceste sume nu pot să beneficieze.

Din punctul meu de vedere, era mult mai indicat ca acest sprijin financiar să fie acordat pe familia de albine (care a precedat PNA), pentru că de el beneficiau toți apicultorii sau, mă rog, cei care dețineau un număr minim de albine, cu condiția predării a 10 kilograme de miere pe familia de albine.

PNA și-a pierdut din credibilitate doar dacă este să ne gândim și că la debutul său în România erau interesați peste 13.000 de apicultori, iar astăzi, numărul dosarelor depuse de către apicultori să fie scăzut foarte mult, sub 5.000 de dosare. Sigur, sumele sunt mici, sunt derizorii pentru un sector care s-a dezvoltat și care are nevoie de fonduri pentru modernizare, pentru mecanizare, transport în mod deosebit ș.a.m.d.

Sunt aceleași forme de sprijin financiar, pe familii de albine, pe lăzi care se uzează în pastoral, pe medicamente, care mi se par cel mai important lucru. Din acest punct de vedere, îi invit pe apicultori să acceseze cel puțin sprijinul financiar pe PNA referitor la medicamente, dat fiind faptul că, an de an, acestea au fost decontate integral, mai puțin valoarea TVA, care este de doar 9% la aceste produse. De asemenea, s-a mai introdus ceva sprijin financiar pentru a lua anumite utilaje mărunte, scule ș.a.m.d., precum și un fel de asistență tehnică.

Una peste alta, repet, sumele sunt mici. Eu am participat în această iarnă, în peste 20 de județe, la adunări generale, consfătuiri, întâlniri cu apicultorii. Peste 80 la sută dintre ei solicită un sprijin cum se dă și pe celelalte sectoare, pe unitatea de producție, la noi aceasta fiind stupul.

PNA încă nu este legiferat, astăzi. Urmează să apară o HG care va legifera modul cum se va desfășura, demers cu privire la care noi îi recomandăm ministerului să-l urgenteze, dacă se poate. Și asta deoarece, în această perioadă, apicultorii pot face deja tratamente anti varroa în mod deosebit, la niște familii care vin infectate după un an apicol dezastruos.

R.F.: Ați menționat că sumele acordate prin PNA sunt „derizorii”. Cât ar trebui să fie cuantumul sprijinului, astfel încât să acopere nevoile apicultorilor?

I.F.: Nu știu dacă s-ar putea cuantifica la acest moment cât ar trebui să fie sumele. Sigur, dacă ar fi să ne referim la mijloacele de transport care presupun investiții mari și unde România este deficitară - noi mergem pe sistemul de pavilioane tractate - sumele, sigur că, probabil, ar trebui să fie de două-trei ori mai mari, dacă ne referim la această mecanizare. Dat fiind faptul că România are o particularitate, și anume aceea a stupăritului pastoral, a deplasărilor masive pe care apicultorii le fac, uneori 500-700 de kilometri, noaptea, din acest punct de vedere, sigur, țara noastră a rămas în urmă. Avem mijloace de transport perimate care poluează și mai avem o problemă: nu ni se dă voie să cumpărăm, chiar dacă ai vrea să accesezi niște fonduri cu autofinanțare, decât mijloace de transport noi. Or, în sectorul apicol acest lucru nu se justifică, atâta timp cât facem două-trei deplasări într-un an, iar în rest mijloacele de transport stau și păstrează în acele pavilioane sau autopropulsate familii de albine până la anul apicol următor.

R.F.: Și care generează și costuri...

I.F.: Generează impozite, costuri, motorină, piese de schimb. Întreținerea lor, mai ales dacă nu sunt folosite, de multe ori este mai costisitoare decât dacă ar fi în trafic.

R.F.: Anul trecut, din statisticile existente, efectivele de albine ar fi atins un total de 1,47 milioane de familii. Cum au ieșit albinele din iarnă? Avem minusuri?

I.F.: Aceste efective sunt... teoretice, zic eu. Atâta timp cât nu se face un recensământ, numărul lor nu se poate cunoaște, mai ales că, în 2015, s-au depopulat și au murit între 150.000 și 200.000 de familii în tot sudul țării, începând din județul Caraș-Severin și terminând la Brăila, Tulcea. Situația dramatică a fost generată de un cumul de factori: schimbări climatice, tratamente fitosanitare (dacă vorbim de acele neonicotinoide), lipsa de polen sau de nectar în anumite perioade, lipsa de tratamente anti varroa sau nerespectarea unor tehnologii de producție de către apicultori.

În 2016, din păcate, un an catastrofal pentru apicultură, din datele noastre nu s-au realizat decât undeva între 40 și 45 la sută din producția multianuală de miere. Albinele n-au avut nectar, n-au avut polen și au intrat slăbite în iarnă. Totodată, au fost înregistrate probleme cu lipsa medicamentelor, iar apicultorii n-au putut să aplice tratamentele anti varroa, toate acestea ducând la intrarea la iernat a familiilor de albine slăbite, îmbolnăvite. În urma acestor deplasări ale noastre în teritoriu, în aproape 30 de județe, cu delegați din institut sau de la asociație, la aceste conferințe apicole, au fost județe care s-au plâns de mortalități până la 40-50 la sută.

Sunt cazuri dificile, sunt stupine care au dispărut integral! Cunosc apicultori care au avut 200-250 de familii și astăzi nu mai au niciuna. Această mortalitate este determinată de un cumul de factori și cred că, în zilele următoare, ACA va întreprinde unele demersuri la minister (n.r. - MADR), după ce vom avea o situație generală, să vedem dacă nu găsim ceva surse de finanțare, pentru a putea ajuta aceste familii să se dezvolte în această primăvară, dat fiind faptul că și condițiile meteo, am înțeles că pe perioada de salcâm vor fi dificile, cu ploi, cu temperaturi scăzute, cu vânt, așa cum au fost și anii trecuți. Asta sigur nu va ajuta la dezvoltarea familiilor de albine, familii care, pentru a le dezvolta, pentru a le întreține, presupune niște cheltuieli care în anul 2016 au depășit 2,5 milioane de lei, sume care nu au fost recuperate ulterior din producție.

R.F.: Ați menționat de lipsa medicamentelor, un aspect foarte important. Știm că, în anii anteriori, inclusiv comercializarea lor reprezenta o problemă. Să lămurim aspectul comercializării și apoi motivul absenței medicamentelor.

I.F.: În 2015, în toamnă, am primit o adresă de la ANSVSA, prin care pentru toate medicamentele de uz apicol aveam obligația să le scoatem din rețeaua noastră, medicamente pe care le vindeam de zeci de ani și despre care toată lumea știa, și ANSVSA, și MADR; nu era nicio problemă. Apicultorii le găseau la noi și se aprovizionau ritmic, fără sincope. A apărut acea hotărâre a ANSVSA. Sigur, am executat-o imediat, am retras toate produsele de pe piață și, ulterior, am început demersurile de reglementare, la ministerul Agriculturii, la ANSVSA, chiar și la primul-ministru, autoritatea fiind în subordinea directă a sa. După aproape șase luni de discuții, de propuneri, s-a găsit soluția de a modifica Ordinul 83 privind vânzarea de medicamente.

În aceste condiții, ACA a creat depozite veterinare, cu medici angajați sau farmacii veteriare prin care, astăzi, inclusiv la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Apicolă, avem și depozit, și farmacie. La ora actuală, apicultorul poate lua ușor aceste medicamente. Am reușit să păstrăm și un preț unic în toate magazinele, depozitele și farmaciile noastre, tocmai pentru a proteja apicultorul și pentru a-l atrage să vină și să-și facă aceste tratamente atât de necesare. Nu există alte tratamente în afară de acestea, de sinteză, care să protejeze albina de varroa, iar acest varroa, din păcate, face ravagii extraordinare prin generarea de mortalități, are o capacitate de înmulțire deosebită și transmite de la o albină la alta sau de la un stup la altul și viroze sau alte boli.

Solicităm apicultorilor să se adreseze unităților Apicola, prin farmaciile și depozitele pe care le-am înființat, să cumpere aceste medicamente și chiar să le deconteze prin Programul Național Apicol, dat fiind faptul că sunt decontate integral, mai puțin valoarea TVA.

Începând de anul trecut, se decontează prin PNA și lupta anti-Nosema Apis. Avem singurul medicament din Europa, acel Protofil, care se decontează integral, produs de institutul nostru și care și-a arătat valoarea, fiind apreciat și de către alți apicultori din țările vecine.

R.F.: De asemenea, domnule Fetea, ați menționat atât de condițiile meteo vitrege, cât și de previziuni pentru 2017. Ce mesaj le transmiteți apicultorilor din toată țara, la nivel de macroregiune? La ce ar trebui să se aștepte din acest punct de vedere?

I.F.: În primul rând, trebuie să menționez că această perioadă este una extraordinar de bună. Din acest motiv, apicultorii trebuie să stimuleze familiile de albine să fie dezvoltate, pentru că vor înflori pomii fructiferi, urmează rapița, specii care vor parcurge o vreme cu temperaturi bune, astfel încât să putem valorifica aceste culesuri, în mod deosebit cele de pomi fructiferi și flora spontană de primăvară, pentru a le dezvolta. Vin apoi valorificarea culesului de rapiță și de salcâm, în zonele care vor fi ferite de condițiile meteo vitrege, iar apoi teiul și floarea-soarelui și culturile de toamnă.

De asemenea, îi sfătuiesc pe apicultori să valorifice și să deplaseze familii de albine la toate culesurile posibile, să se intereseze la proprietari de zonele care vor fi tratate în timpul înfloritului. Și la rapiță sunt perioade care obligă aceste tratamente fitosanitare, de aceea este indicat să se ceară acordul proprietarilor de teren, în mod deosebit să țină legătura cu proprietarii, să nu creadă că li se cuvine de drept să intrăm pe orice parcelă, pe orice loturi. Chiar dacă ne punem la 50-100 de metri cu o bază meliferă, trebuie să ținem legătura și să avem acceptul proprietarului, în perspectiva efectuării acestor tratamente sau a altor probleme care pot apărea în timp. De asemenea, este indicat ca apicultorul să informeze consiliile locale de prezența sa într-un loc, astfel încât să se protejeze de acele tratamente executate. Fermierii din sectorul vegetal trebuie să anunțe primăria cu 24 de ore înainte de a efectua tratamentele fitosanitare, iar primăria, la rândul ei, este obligată să-i anunțe pe toți cei care sunt înregistrați pe zona administrativă respectivă să închidă stupii pentru o perioadă scurtă sau în cazul în care substanțele sunt de o toxicitate mai mare.

R.F.: Să comentăm pe scurt următorul aspect: în urma unui studiu individual realizat, am descoperit că peste 1.800 de ferme vegetale și zootehnice au declanșat procedura de faliment în ultimii cinci ani. S-a extins acest fenomen și în sectorul apicol?

I.F.: Sunt probleme extraordinar de grave în apicultură. Sigur, eu nu voi nominaliza firme – cunosc cel puțin trei-patru. De asemenea, din datele mele, pe rețeaua de achiziție miere sunt vreo 14-16 procesatori, iar din aceștia, trei sau patru au mari probleme. Avem și noi probleme în curtea noastră. Dacă este să vorbim de combinatul apicol, unul care exporta 1.500 – 3.000 de tone de miere în anii buni, în 2016, acesta nu a reușit să exporte decât 60 de tone.

Apicultorii trebuie să înțeleagă că presiunea asupra pieței mierii, în România și în Europa, în general, este extraordinar de mare. Și asta, deoarece în UE intră miere din China. Europa consumă circa 450.000 de tone de miere, anual. Din acest total, 250.000 de tone sunt produse intern, 100.000 de tone vin din China, iar restul, din Mexic, Argentina și Ucraina. Ultimului din listă, stat prezent aici, în coasta noastră, care are o apicultură dezvoltată (peste 3,5 milioane de familii, 70.000-80.000 de tone), Europa i-a deschis piața pentru că i s-a închis alta de către Rusia. În condițiile acestea, este o concurență nefastă pe piață pentru apicultura europeană și pentru producție.

În aceste condiții, în iarna 2015-2016 apărea la raft miere cu 8,5-9 lei, în condițiile în care noi o achiziționam cu 14 lei. E ceva care creează o presiune fantastică asupra produsului românesc, unul înalt calitativ și recunoscut pe tot Globul. În aceste condiții, apicultorul falimentează. Nu vorbim de procesatori. Vor da faliment apicultorii mari și, din păcate, sunt tocmai cei mari, cei care au devenit profesioniști, care au investit și care astăzi trăiesc din această activitate cu toată familia. Ce facem cu ei? Cine trebuie să-i protejeze? Noi încercăm să facem demersurile care depind de noi, dar ACA nu este organ legislativ.

Astăzi, piața europeană nu mai este prea mult interesată de producția din România. Noi am avut doi-trei procesatori mari în Europa care ne cumpărau mierea. În ziua de astăzi eu nu pot avea o certitudine că vom avea o continuitate pe achiziția de miere, dat fiind faptul că a intrat miere din alte țări, dar și că în Germania consumul de miere a început să scadă. Am vorbit cu cel mai mare procesator de acolo și mi-a mărturisit că a scăzut consumul de miere până la aproape 20 la sută din total, în ultimii trei-patru ani, din cauză că nemții nu mai au acel mic-dejun cu miere în familia tradițională. Copiii pleacă de acasă și mănâncă la fast-food.

R.F.: Să vorbim puțin de acest dezechilibru al balanței comerciale cu produse agroalimentare, în care România pierde constant. Unde se situează piața mierii în acest context? Și asta, în condițiile în care 2016 a fost un an incoerent în ceea ce privește politicile MADR pe acest sector.

I.F.: Deși au fost discuții încă din luna mai a anului trecut, dată fiind și prognoza meteo pentru ceea ce avea să urmeze (destul de tristă pentru apicultură) și chiar dacă, inițial, s-au promis niște ajutoare, un sprijin financiar de minimis, ulterior, sigur, domnul ministrul (n.r. - Achim Irimescu) „s-a sucit”. Nu s-a mai acordat niciun leu, iar familiile de albine, din păcate, le-am susținut și au iernat, în mare parte, cu biostimulatori, cu zahăr, pentru că nu exista miere, nectar. Din această cauză a trebuit să le furajăm.

Legat de balanța comercială, ce mai putem discuta, în condițiile în care nu s-a obținut nici măcar 45 la sută din producție? Exportul nu s-a mai făcut nici la 15% din anii în care acesta exista, și acesta din stocurile existente.

E trist că în România se importă miere. Am văzut din datele statistice - și aștept și pentru anul 2016 datele statistice, sunt curios - ce importuri de miere au intrat în România. Și asta pentru că, în anii trecuți, intrau între 3.000 și 4.500 de tone de miere, în condițiile în care țara noastră consumă sub 10.000 de tone. Aproape 45 la sută din consumul de miere din România se face din importuri, la un preț de dumping. Așa cum spuneam, vine din Ucraina miere la 8 lei și nu putem concura pentru că mierea noastră este de calitate, noi facem deplasări, facem cheltuieli și nu ne putem înscrie undeva sub 10 lei, ca să fie și o rentabilitate pentru apicultor.

R.F.: Să vorbim și de Târgul Național al Mierii, ediția a XVI-a, 31 martie – 2 aprilie 2017. Ce se întâmplă nou anul acesta la târgul dumneavoastră? Vor fi diferențe de preț la miere față de ediția precedentă?

I.F.: Eu sunt convins că va fi un târg reușit, în sensul în care expozanții au făcut eforturi, și le mulțumesc pentru asta. Vin din toate colțurile țării și încearcă să prezinte și să aducă în București (pentru că în Capitală, trebuie să recunoaștem, este o piață potentă, sunt bani, bucureșteanul își permite să cumpere) un produs de calitate.

Pe de altă parte, nu cred că vor fi noutăți deosebite. Vor fi, probabil, produse noi în amestec cu diferite produse naturale, care îți încântă gustul și ochiul.

Vor fi și pentru apicultori utilaje, probabil noi, deși noi ne-am dorit – de ce să nu recunosc – un târg doar al mierii. Cum însă vin și apicultori, nu puteam să le refuzăm nici lor posibilitatea de a se aproviziona cu faguri, cu medicamente. Din acest punct de vedere, suntem organizați și anul acesta cu farmacia, cu medicul care dă rețetă pe loc, astfel încât să nu creăm nicio problemă.

Nu în ultimul rând, sunt convins că prețul mierii și al procesatelor din miere nu va crește. Sunt convins că prețurile vor fi cel puțin la nivelul celor din toamnă, pentru că, de obicei, marfa e adusă de procesatorii direcți sau de către producători.

Publicat în Interviu
Pagina 1 din 2

Publicitate

Adama iulie 2020 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista