În ultimii ani, schimbările climatice și-au lăsat o amprentă vizibilă asupra viticulturii europene, inclusiv în România, unde tiparele meteorologice în schimbare cresc presiunea asupra viticultorilor. Perioadele mai lungi de căldură și umiditatea mai ridicată sporesc riscurile de producție și creează o presiune mai frecventă a bolilor în timpul sezonului de vegetație. În acest context, productivitatea depinde de recolte constante, de calitatea strugurilor și de capacitatea de a proteja valoarea muncii depuse pe parcursul fiecărui sezon, ceea ce face ca sănătatea viței-de-vie să fie un factor esențial pentru producția sustenabilă de vin într-un climat din ce în ce mai instabil.

În ciuda provocărilor întâmpinate în 2024 din cauza condițiilor meteo extreme, România a demonstrat o competitivitate puternică în sectorul vitivinicol european în 2025, depășind media UE în ceea ce privește nivelurile de producție și stabilitatea. Potrivit datelor Eurostat¹, producția a ajuns anul trecut la 4,1 milioane de hectolitri, reprezentând o creștere de 29% față de 2024, susținută de condiții meteorologice îmbunătățite și de precipitațiile din finalul sezonului, care au contribuit la stabilizarea randamentelor și la îmbunătățirea calității strugurilor. Această revenire se evidențiază la nivel european, unde producția de vin a crescut cu doar 2% în 2025, subliniind caracterul distinct al redresării României. Îmbunătățirile înregistrate în 2025 au marcat un punct de cotitură pentru sector, oferind o bază solidă pentru o productivitate mai mare și pentru o încredere reînnoită a viticultorilor în perspectiva ciclului de producție 2026.

Pe măsură ce sectorul valorifică câștigurile de productivitate și încrederea generate de performanța îmbunătățită din 2025, controlul eficient al bolilor devine esențial pentru ca viticultorii să își mențină rezultatele în anul curent. Condițiile meteorologice și schimbările de temperatură au intensificat riscul bolilor fungice, în special făinarea, una dintre cele mai persistente amenințări pentru sănătatea viței-de-vie. Netratată, această boală poate afecta grav fiziologia plantei, calitatea strugurilor și, în final, productivitatea generală, mai ales în sezoanele caracterizate de umiditate fluctuantă. Pentru a răspunde eficient, viticultorii se orientează tot mai mult către soluții de protecție a culturilor bazate pe cercetare științifică avansată, cum este proquinazidul. Dezvoltat de compania de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, acest compus reprezintă o abordare preventivă și perturbă dezvoltarea timpurie a fungilor, oferind un control țintit și de lungă durată al făinării.

Proquinazidul este formulat în Talendo^®, un fungicid utilizat pe scară largă în programele de management al bolilor la vița-de-vie. Modul său de acțiune este completat de un efect unic de redistribuire în fază de vapori, extinzând protecția dincolo de suprafețele tratate direct, un avantaj important în plantațiile cu coronament dens și cu creștere rapidă. În plus, Talendo^® oferă o rezistență excelentă la spălare și o aderență ridicată, menținând eficacitatea chiar și în condiții meteorologice instabile.

Situată în regiunea Murfatlar, crama Domeniile Mitroi administrează 167 de hectare de vie, cu planuri de extindere la 210 hectare, cultivând un mix de soiuri autohtone și internaționale precum Fetească Regală, Muscat Ottonel, Riesling, Chardonnay, Pinot Gris și Shiraz. „Talendo^® a fost o componentă esențială a programului nostru de protecție a viței-de-vie de mulți ani. Îl aplicăm înainte de înflorire și în perioada de creștere a strugurilor, mai ales la soiurile sensibile în fazele timpurii. Chiar și în sezoanele mai umede, oferă un control stabil, ceea ce este esențial pentru o productivitate constantă și o calitate ridicată a strugurilor”, arată ing. Dumitru Banea, director tehnic la Domeniile Mitroi.

Pe măsură ce viticultura românească se construiește pe baza redresării din 2025 și privește spre viitor, productivitatea va depinde tot mai mult de anticipare, nu de reacție. Soluțiile bazate pe știință, precum proquinazidul, îi ajută pe fermieri să își protejeze viile, să stabilizeze producțiile și să mențină calitatea, asigurând că progresele recente se transformă în performanță și reziliență pe termen lung.

¹ https://agriculture.ec.europa.eu/farming/crop-productions-and-plant-based-products/wine_en

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Conferința „Adaptarea tehnologiilor de cultură: floarea-soarelui, porumb, sorg în condițiile schimbărilor climatice ale anului agricol 2024 – 2025”, eveniment care face parte din programul de manifestări de diseminare a cunoștințelor pentru anul 2025 al Secției de Cultura Plantelor de Câmp din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), va avea loc pe 27 august 2025 în Eforie Nord, la hotelul Europa.

Conferința „Adaptarea tehnologiilor de cultură: floarea-soarelui, porumb, sorg în condițiile schimbărilor climatice ale anului agricol 2024 – 2025” este organizată de ASAS în parteneriat cu societatea Sport Agra din Amzacea (Constanța) și va fi moderată de dr. ing. Dumitru Manole, fermier și membru de onoare al ASAS.

Evenimentul va fi deschis de președintele ASAS, prof. univ. dr. Ioan Jelev, după care dr. ing. Elena Mateescu, director general ANM, va vorbi despre provocările schimbărilor climatice.

În cadrul conferinței, dr. ing. Dumitru Manole va prezenta „Adaptarea tehnologiilor în condițiile schimbărilor climatice ale anului agricol 2024 - 2025 la culturile de floarea-soarelui, porumb, sorg în podișul Dobrogei de Sud – Amzacea”.

Alte prezentări vor fi susținute de dr. ing. Traian Manole – „Cercetări privind dinamica entomofaunei dăunătoare la unele culturi agricole în arealul podișului Dobrogei de Sud - Amzacea în condițiile schimbărilor climatice”, precum și de dr. ing. Ioan Antohe – „Noutăți în cultura sorgului zaharat”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În ultimii ani, în plantațiile cu viță-de-vie, producătorii de vin din România s-au confruntat cu o presiune tot mai mare din partea dăunătorilor, strâns legată de schimbările climatice, precum temperaturile extreme de vară. Aceste condiții meteorologice au accelerat ciclul de dezvoltare al principalelor insecte dăunătoare și au favorizat răspândirea mai amplă a bolilor, cum este fitoplasmoza, transmisă de vectori precum cicadele sau insectele din familia Cicadellidae.

Pe măsură ce sănătatea viței-de-vie și stabilitatea producției sunt amenințate, viticultorii apelează la soluții eficiente și durabile. „Un astfel de instrument este Laser^®, un produs pe bază de Spinosad, dezvoltat de compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, care joacă un rol esențial în strategiile de combatere integrată a dăunătorilor (IPM), oferind control eficient asupra unui spectru larg de dăunători și susținând în același timp protecția mediului”, arată Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Spinosad-ul este o substanță activă de origine naturală, produsă prin fermentarea bacteriei din sol S. spinosa. Este aprobat pentru utilizare la peste 200 de culturi în 24 de state membre ale Uniunii Europene și are un rol esențial în strategiile de combatere integrată a dăunătorilor datorită modului său unic de acțiune, potențialului în gestionarea rezistenței și profilului său ecologic favorabil.

Cu un interval scurt de pauză până la recoltare și eficacitate dovedite la nivel global împotriva dăunătorilor precum tripsul, Drosophila suzukii, lepidopterele și cicadele, insecticidul Laser^® îi ajută și pe viticultori să facă față presiunilor tot mai mari din partea dăunătorilor.

Laser^®, beneficii remarcabile la Domeniile Mitroi

Inginerul Dumitru Banea, director tehnic la Domeniile Mitroi, a integrat insecticidul Laser^® în strategia sa de combatere a dăunătorilor. Crama Domeniile Mitroi, cu 167 de hectare de viță-de-vie în exploatare și cu planuri de extindere la 210 hectare, se află în apropierea comunei Valu lui Traian (Constanța), podgoria Murfatlar. „Folosim Laser^® de câțiva ani, în special vara, mai ales împotriva celei de-a doua generații de molie Lobesia”, spune directorul tehnic Dumitru Banea. Această strategie a devenit și mai importantă pe fondul extinderii fitoplasmozei în plantațiile viticole, cunoscând faptul că produsul Laser^® combate dăunători cu diferite moduri de atac. „Deoarece boala a pătruns deja în culturi, utilizarea insecticidului Laser^®, care acționează și asupra cicadelor, a devenit necesară. L-am aplicat în trei tratamente și, din ce am observat, are o eficacitate foarte bună”, precizează ing. Dumitru Banea.

Aplicat pe 160 de hectare de viță-de-vie pentru vin, directorul tehnic de la Domeniile Mitroi susține că beneficiile în urma aplicării Laser^® sunt remarcabile: „Presiunea dăunătorilor a scăzut clar. Se poate observa o oprire a răspândirii bolii ca urmare a combaterii dăunătorilor. Iar cum Laser^® este eficient și împotriva moliei Lobesia botrana, nu am avut probleme nici din acest punct de vedere. Deși există și alte insecticide pe piață, am avut încredere în acesta, integrându-l cu success în planul de combatere și alternare a substanțelor active”.

Încrederea inginerului Banea în eficiența produsului se bazează pe rezultatele constante și contribuția la obiectivele mai largi de sustenabilitate ale domeniului administrat. „Cu un plan de tratament bine programat, am reușit să gestionăm eficient populația de dăunători. O astfel de fiabilitate contează atunci când încerci să menții sănătatea viței și calitatea strugurilor.”

Ca parte a sprijinului oferit viticulturii românești, Corteva Agriscience le oferă cultivatorilor instrumente inovatoare precum Laser^®, combinând performanța cu respectarea reglementărilor și grija față de mediu. Originea naturală a Spinosad-ului și activitatea sa selectivă îl fac ideal pentru utilizarea atât în sistemele convenționale, cât și în cele certificate ecologic, asigurând că fermierii pot răspunde cerințelor pieței pentru produse agricole mai sigure și mai durabile, fără a compromite productivitatea. „Pe măsură ce industria vinului din România continuă să se modernizeze și să se extindă, soluții ca Laser^® joacă un rol esențial în susținerea rezilienței cultivatorilor, ajutându-i pe producători precum inginerul Dumitru Banea să-și protejeze vița-de-vie, să gestioneze bolile transmise de insecte și să ofere vinuri de înaltă calitate, aliniate așteptărilor globale”, conchide Maria Cîrjă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Foto: Corteva Agriscience

Activitatea de ameliorare este foarte importantă pentru zootehnia unei țări, pentru că, la animalele de fermă, prin ameliorare se îmbunătățesc calități cum ar fi: producția, fertilitatea, ratele rapide de creștere, rezistența la boli, la condiții de stres, reducerea consumului de furaje pe unitate de creștere, proporții mai bune ale diferitelor părți ale corpului etc. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas - Constanța desfășoară activități de cercetare la nivel național în patru domenii: nutriție, tehnologii de creștere, exploatare genetică și ameliorare-reproducție. Despre ameliorarea la speciile ovine și caprine am stat de vorbă cu Radu Răducu, director general ICDCOC Palas.

Radu Răducu: Ca efectiv total de ovine, suntem pe locul trei în Europa. Însă în ceea ce privește ameliorarea spre o anumită producție, spre o performanță productivă, fie lapte, fie carne, fie prolificitate, România a lăsat și încă lasă de dorit. Spun acest lucru pentru că decenii la rând activitatea de creștere a oilor era axată în principal pe producția de lână. Ajungând acum la preocuparea și la situația unităților de cercetare din domeniu, trebuie spus că o preocupare a institutului nostru de la înființarea lui și până la această dată a fost să creăm progres genetic care să fie folosit de crescători să-și îmbunătățească performanțele, pentru o anumită producție sau alta, la efectivele pe care le dețin, în felul acesta stimulându-i să mențină și să transmită mai departe, continuatorilor lor, urmașilor lor, preocuparea sau dorința de a dezvolta această specie, de ovine, dar și de caprine, că și ele sunt în preocupările noastre.

„Ăsta este rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației.”

Reporter: Adică de a face rentabilă creșterea oilor și caprelor.

Radu Răducu: Da. Ăsta este și rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației. Că altfel n‑ar mai continua această activitate. Problema este că, de-a lungul timpului, noi am demonstrat că suntem creatori de produs genetic, avem creații noi biologice omologate, foarte bine stabilizate genetic, cu performanțe care ne încântă. Nu ne încântă numai performanța obținută în cadrul unității noastre, ci chiar și la crescătorii care au luat de la noi animale de reproducție, masculi și femele. Facem noi ce facem, dar efortul pe care-l facem este mic la scară națională, pentru că oricât ar fi, cu efectivul pe care îl avem noi nu putem să acoperim întreaga cerință de progres genetic care ar fi normal să fie la această specie. Și de aceea trebuie neapărat – e în gândirea noastră, dar știu că era și în gândirea Ministerului Agriculturii – faptul că trebuie înființate acele ferme de elită care, utilizând progresul genetic realizat de noi, să-l multiplice și să-l distribuie la crescători.

Reporter: Iar fermele de elită au rămas doar la stadiul de idee, nu?

Radu Răducu: Așa este, dar niște încercări totuși sunt. Spun încercări pentru că nu s-a făcut o acțiune organizată, stabilită concret: facem atâtea ferme sau ceva. Au apărut câteva ferme de elită, ferme cu care noi colaborăm, în sensul că mai mult a venit din partea crescătorilor. A venit crescătorul și a zis: vreau să iau rasa asta de carne de la dvs., să o dezvolt la mine în unitate și mai departe să produc animale de reproducție cu genealogie cunoscută și performanță stabilită și să dau mai departe la crescători. Ei, cu aceste exploatații cărora le-am dat animale suntem într-o strânsă legătură și colaborăm. Adică facem controale ale producției pe care le obțin, îi ajutăm în întocmirea actelor planului de potrivire a perechilor în campania de reproducție, îi sprijinim în momentul în care trebuie făcută bonitarea, împreună cu asociația crescătorilor de ovine. Prin urmare, la toate acțiunile astea institutul nostru participă fără niciun fel de reținere sau să fie în vreun fel plătit.

„Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată.”

Reporter: Institutul de la Palas a creat și omologat rase de ovine, dar și de caprine.

Radu Răducu: Am creat și omologat trei rase noi de ovine românești, cu niște performanțe deosebite.

În același domeniu acționăm în ceea ce privește caprinele. Se știe foarte clar că în România este capra Carpatină, capra Albă de Banat și mai multe rase. Nu există o rasă de specialitate pentru producția de carne. Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată. Mai trebuie trei - patru generații de control și de selecție în cadrul acestei populații ca să îndeplinim condițiile și să facem documentația de omologare.

„Am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine. Ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană.”

Mai mult decât atât, noi, când vrem să facem ceva, în primul rând vedem care este situația în țară, de ce are nevoie țara, și după aia ne uităm să vedem ce este în lume realizat deja care ne-ar putea sprijini, ajuta în realizarea unei noi creații biologice sau a unei tehnologii performante. Și suntem acum în situația că am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine, noi ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană de carne, o rasă care să fie axată în principal spre producția de carne. Dar creșterea, sporirea producției de carne se face atât prin prolificitate, cât și prin performanța sau aptitudinile pentru producția de carne a acestei noi creații biologice.

Am plecat de la utilizarea oilor din rasa prolifică Palas, rasa noastră, care dă o prolificitate de 170-180%, și cu o rasă de carne din Franța, Rouge de l'Ouest, care are o prolificitate de peste 200% și aptitudini pentru producția de carne foarte bune. Avem realizat la această dată un efectiv de circa 400 de femele de diverse generații, prima generație având acum vârsta de cinci ani, deci mai merg cel puțin un an sau doi la reproducție. Dar pe noi ne interesează să realizăm mărimea efectivă pentru a putea intra în izolare reproductivă a acestei populații, și performanțele pe care le-am măsurat și le-am constatat până acum sunt deosebit de încântătoare. Ba mai mult decât atât, ca o completare, de la Centrul de selecție din Franța de la care am luat berbecii din rasa Rouge de l'Ouest, le-am trimis un filmuleț cu prima generație pe care am obținut-o. În răspunsul lor – și-l avem pus pe site-ul institutului – spune clar că cea mai bună reușită dintre toate încercările care s-au făcut la nivel de Europa sau chiar din lume utilizând rasa lor, Rouge de l'Ouest, este cea pe care am obținut-o noi. Ne-a bucurat foarte mult această laudă.

Reporter: Ce înseamnă un reproducător care ameliorează și un reproducător care doar arată bine?

Radu Răducu: O aparență te poate înșela. Care este diferența între un reproducător care are calitate și unul care arată calitate este faptul că cel care are calitate este rezultatul unei munci de selecție și de urmărire a evoluției lui, a dezvoltării corporale, a stării de sănătate, a funcției de reproducție zeci de ani. Nu poți să spui că, într-adevăr, obținerea unui hibrid, a unui metis de primă generație între o rasă locală și una amelioratoare îți dă un rezultat spectaculos, dar aici este vorba de vigoarea hibridă. Este vorba de performanță. Că această performanță trebuie măsurată și controlată generații la rând, mai ales făcându-se testarea după descendență, care înseamnă un număr de ani în care fiecare produs să fie urmărit sub toate aspectele, să vezi care pot fi și consecințele unor rezultate mai puțin concludente. Deci, dacă nu se face o muncă în care să fie un plan stabilit, de la ce pleci, unde trebuie să ajungi și etapele intermediare pe care trebuie să le controlezi, nu poți fi sigur de o performanță stabilă și care să aducă beneficii celui care folosește reproducătorul respectiv.

Să luăm cazul nostru. Anual, la Palas plecăm de la efectivul de oi-mame de circa 2.200 de capete, împărțit pe cele șase rase pe care le avem în gestiune la Palas. Deci, în ceea ce privește mărimea genetică și mărimea efectivă a raselor suntem acoperiți, adică avem cel puțin 350-400 de capete femele de reproducție. Automat, aritmetic vorbind, de la aceste 2.200 se obțin 2.200 de miei; tot aritmetic vorbind, 50%, masculi, 50% femele, deci 1.100 de miei. Nouă la Palas, de exemplu, ne trebuie ca reproducători de înlocuire un 30% din ceea ce obținem, și am avea în felul ăsta cam 700 de capete anual, tineret ovin, mascul și femel, din toate rasele, de valorificat la crescători. Fiind finanțați din surse proprii, și cea mai mare pondere din sursele proprii o constituie valorificarea animală, vânzarea de animale, automat suntem obligați să stabilim un preț care trebuie să acopere și să depășească prețul de cost cu care realizăm animalul până la vârsta respectivă. Vine partea cealaltă mai sensibilă: crescătorul este amator, îi place, vrea un berbec din rasa de lapte, un berbec din rasa Merinos, unul din rasa de carne, când îi spui că-l costă cam 3.000 de lei – cam atât ar fi cheltuiala și-ți faci calculul ca totuși să acoperi partea de venituri proprii pe care ești obligat s-o faci – spune: eu nu am atâția bani! În situația asta noi, institutul, am fi de acord să-l dăm la un preț acoperitor măcar cu cheltuielile sau chiar sub prețul de cost, numai că suntem și noi întrebați, și pe bună dreptate: cheltuiala de unde ți-o acoperi? De ce am făcut remarca asta? Aș face o propunere: noi tot suntem unități din domeniul public al statului, finanțate parțial de la bugetul de stat. S-ar putea foarte bine să se facă un calcul: am nevoie Palas să-mi dea anual 1.000 de reproducători masculi și femele, ca să dau la 50 de exploatații, câte 20 la fiecare exploatație, unde vreau să introduc progresul genetic, unde vreau să fac nucleul de fermă de elită. Cât ar trebui să dau Palasului în plus pentru asta? Două milioane de lei. Cu astea două milioane de lei – și cu obligația să furnizăm materialul și la calitatea respectivă – în felul acesta s-ar putea introduce progresul genetic în foarte multe exploatații, n-ar mai fi reținerea crescătorului că „n-am atâția bani să iau animalul”. În plus, asta ar fi și pentru noi o satisfacție a datoriei împlinite și ne-ar ajuta foarte mult în a avea puterea să „controlăm” evoluția acestor efective la diverși crescători.

Este totuși o constrângere. Vă dau exemplul de anul ăsta: la ora actuală avem 1.500 de reproducători în institut în plus față de ce ne-ar trebui, pentru că din cauza pestei micilor rumegătoare nu am putut să vindem tineretul mascul și femel de reproducție la crescători. Suntem blocați până prin noiembrie. Iar perioada propice a cam trecut. E păcat să iei animalul acum, animal cu performanță, și să-l dai la abator. Sunt niște chestii care s-ar putea discuta și înțelege. Dar vă spun, eu, cel puțin, și cunosc foarte bine rolul și colegii, și colectivul, am fi în stare să răsturnăm munții ca să facem treaba asta. Deci cu seriozitate și răspundere deplină ne asumăm într-o astfel de treabă.

Reporter: Iată o propunere interesantă. Sperăm să audă cei care trebuie să ia această măsură.

Radu Răducu: Făcându-ne cunoscute realizările, problemele, dvs., presa, ne-ați ajutat, astfel că am avut și rezultate. Sperăm să fim auziți și de data aceasta. 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Unii cu munca, alții cu numărătoarea și huzureala

Unde este zootehnia românească?

Cercetarea care hrănește România

Prima sesiune de degustare din 2025 a Concours Mondial de Bruxelles, una dintre cele mai importante şi influente competiţii de vinuri din lume, va începe în această săptămână, la Constanţa. Timp de trei zile, aproape 70 de degustători internaţionali vor analiza şi evalua în orb vinuri roze din întreaga lume şi vor putea descoperi incredibila diversitate a regiunii Dobrogea. Pe lângă concursul de vinuri, care va avea loc între 28 şi 30 martie, în cadrul evenimentului vor fi organizate mai multe degustări, vizite la cramele dobrogene, cine tematice, conferinţe şi masterclass-uri, menite să promoveze vinurile şi gastronomia românească în rândul invitaţilor străini.

În premieră pentru țara noastră, Concours Mondial de Bruxelles a ales România ca destinaţie pentru una dintre competiţiile sale.

Cei aproape 70 de degustători, vinificatori, jurnalişti, achizitori, somelieri şi educatori de vinuri, reprezentând 19 naţionalităţi, inclusiv România, vor evalua 1.250 de vinuri roze, provenite din 34 de ţări, ceea ce reprezintă un record pentru CMB Rose Session. Tot un record este şi prezenţa vinurilor româneşti, producătorii români înscriind în concurs 144 de probe, comparativ cu anul trecut, când România a fost reprezentată de 44 de vinuri.

Topul ţărilor cu cele mai multe probe înscrise este condus de Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi România. Pe lista ţărilor participante se regăsesc şi destinaţii mai exotice precum India, Canada, Columbia, Peru, Rusia, Mexic, Brazilia sau Turcia.

Din România, cele mai multe vinuri roze au fost înscrise din regiunea Dobrogea - 35,7%, urmată de Moldova, cu 16,3% din probe, Muntenia şi Transilvania cu câte zece procente.

O mare parte din vinurile roze româneşti care se vor alinia la startul CMB Rose Session sunt produse din soiul Pinot Noir (28,6% din numărul total de vinuri româneşti), din Cabernet Sauvignon – 20,4%, din Fetească neagră şi Merlot, cu câte 14,3% fiecare, însă vor fi degustate şi vinuri din Busuioacă de Bohotin, Blaufrankish, Negru de Drăgăşani sau Novac.

Rezultatele vor fi anunțate pe 7 aprilie 2025, pe site-ul Concours Mondial de Bruxelles.

Concours Mondial de Bruxelles este un punct de referinţă la nivel mondial în domeniul competițiilor de vinuri. Independenţa, standardele stricte şi procedurile de degustare ale acestuia oferă siguranţa consumatorilor, permiţându-le acestora să cumpere cu încredere deplină vinurile medaliate. Regulile CMB sunt stricte şi respectă reglementările Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV) privind numărul de medalii, care nu trebuie să depăşească 30% din numărul probelor. Concours Mondial de Bruxelles a fost înființat în 1994 la Bruxelles, Belgia, iar după 20 de ediții a devenit concurs itinerant, fiind găzduit de cele mai celebre regiuni viticole din lume. În 2020, CMB s-a divizat în mai multe sesiuni, una dedicată vinurilor albe şi roșii, una vinurilor roze, una spumantelor şi una vinurilor dulci şi licoroase.

Eveniment CMB Rose Session din țara noastră este organizat cu sprijinul: Hochland, Aqua Carpatica, Wines of Romania, Sorla, SeaYou, Revino, Un Vin Pe Zi, IPPU, Hang Off, Illy şi City Grill, Domeniul Bogdan, Crama Rasova, Murfatlar Vinul, Alira, Jidvei, Caii de la Letea, Navigo, De Matei, Olterra, Crama Histria, Liliac, Villa Vinea, Crama La Salina și Familia Darabont.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Căldura prea mare, lipsa apei din sol, arșița sunt aspecte cu care se confruntă în ultima vreme foarte mulți fermieri. Am stat de vorbă despre acestea cu un important specialist, cu o bogată experiență de cercetare, făcută chiar în propria fermă, pe propria cheltuială. Este vorba despre dr. ing. Dumitru Manole, care are câteva sugestii extrem de utile celor care suferă de pe urma fenomenelor menționate. 

Ceea ce simțim în această perioadă, cu temperaturi mult peste ce considerăm că este normal, ce se întind pe perioade foarte lungi, credem că ar determina și pe cei care încă se declară sceptici în privința fenomenului de încălzire climatică să se îndoiască de convingerile lor. Fără a minimaliza efectele acestui fenomen asupra sănătății oamenilor, mai ales a celor defavorizați, care nu-și pot permite prea multe măsuri de protecție, sau asupra ecosistemelor care se pot modifica major, dacă nu chiar distruge, trebuie să atragem atenția că printre cei mai afectați vor fi fermierii, iar pe cale de consecință, întreaga omenire, pusă în fața unei crize alimentare fără precedent. 

Unul dintre cei care au atras atenția asupra acestui fenomen este Dumitru Manole, care o face de mult, „schimbările climatice le-am clamat încă din anul 2007”, și care tot de mult caută soluții pentru contracararea efectelor acestui fenomen. A realizat în ferma sa, din localitatea dobrogeană Amzacea (jud. Constanța), diferite experimente legate de perioada de însămânțare și tipul de soiuri sau hibrizi care ar fi mai bine să fie folosiți pentru a avea rezultate cât mai bune în noile condiții climatice.

Am poposit în ferma domniei sale într-una dintre acele zile caniculare și am discutat în primul rând despre cultura de floarea-soarelui și despre cea de porumb, dar și despre o cultură ce ar putea înlocui cu mai multă eficiență cultura de porumb. 

Căldura ne prinde descoperiți

Deși nu consideră că munca înaintașilor, care au stabilit perioade optime de însămânțare și recoltare, ar trebui disprețuită, crede că este momentul să adaptăm aceste perioade la noile condiții climatice. „Aici avem un lan de floarea-soarelui care a fost semănat așa cum spuneau înaintașii, adică undeva la 10-15 aprilie. Înaintașii spuneau de perioade optime, și e foarte bine ce făceau atunci, și că au determinat pentru zona de sud-est a României ca perioade optime de semănat la floarea-soarelui 5-10 aprilie. Dar din cauza schimbărilor climatice, observați că acest lan de floarea-soarelui — uite albina, ajutoarea noastră — este la polenizare, vedeți că în centrul capitulului nu vom avea fructificare. Și dimensiunea capitulului este mai mică față de ceea ce s-a văzut la floarea-soarelui semănată în 5 martie, acolo fenofaza era de umplere a boabelor. Aici ne găsim la polenizare. Deci boabele încă nu sunt formate și vor rămâne pe centrul capitulului nefructificate din cauza nu a fermierului, ci a condițiilor drastice ale climei”.  Așadar, fermierul a făcut tot ce a trebuit să facă, „ca la carte”, dar... 

Seceta este drastică

Iată cum descrie dr. ing. Dumitru Manole condițiile drastice despre care vorbea: „Până la această dată, la punctul de la Amzacea — unde avem singura stație meteo racordată la sistemul național, la ora asta, dea Domnul să se monteze și alte stații în alte areale geografice — avem 270 mm de precipitații, până astăzi, 10 iulie, de la 1 ianuarie. Am avut în ianuarie 29 mm, în februarie 2,9 mm,  am avut o șansă în martie și aprilie: 60 mm în martie și 118 mm în aprilie. Dar a urmat luna mai, 31 mm, și trebuie să vă spun că din 14 iunie, când am înregistrat 6,5 mm, n-a mai plouat deloc”. Apoi face precizarea că aceste valori sunt doar pentru o parte din Dobrogea, în alte zone fiind și mai rău: „Zona costieră a Dobrogei a beneficiat de acest regim de precipitații, în aprilie-mai, pentru că, de fapt, centrul și nordul Dobrogei n-au avut acest regim de precipitații, de aceea nivelurile de producție la cultura grâului, orzului, a mazării au fost mai mici decât în zona costieră care pleacă de la Agigea, Negru Vodă și se întoarce pe la Mangalia, Costinești, Tuzla și iar la Agigea. În ceea ce privește floarea-soarelui, e aceeași mare problemă”. 

Dumitru Manole a ținut să tragă un semnal de alarmă legat de producția acestui an de floarea-soarelui, mai ales că Dobrogea deține un procent important din suprafața cultivată la nivelul întregii țări. „Vreau să vă spun că numai în județul Constanța, conform datelor Direcției județene agricole, în 2024 sunt semănate 115.300 de hectare. Dacă punem și Tulcea cu 55.000-58.000, vă dați seama că e un centru de greutate pentru cele 1,2 milioane de hectare câte se cultivă în România. După alte surse, că APIA nu ne dă aceste informații, sunt 1,3 milioane ha. Eu am spus 1,2 milioane. Dacă punem Bărăganul, Călărașiul, Teleormanul, mergem până la Mehedinți în partea de sud-vest, unde au mai căzut ceva precipitații, floarea-soarelui în multe locuri se va calamita. Nu vreau să alarmez, cine vrea să mă contrazică să o facă. În multe zone se va calamita, iar în alte zone vom avea niveluri de producție foarte reduse.” 

Să semănăm mai devreme

După ce am descris condițiile aspre în care sunt nevoiți fermierii să lucreze, chiar respectând toate recomandările tehnice, să încercăm să înțelegem ce soluții propune dr. ing. Dumitru Manole. Soluții pe care le-a experimentat în propria fermă. El susține că, în primul rând, ar trebui semănat mai devreme. „Bunăoară, anul ăsta am semănat floarea-soarelui în februarie, pe 29. Știți ce temperatură aveam în sol? 8, 9°C! Și atunci de ce să așteptăm 5-10 aprilie? Să dăm posibilitate plantei să se dezvolte, are umiditate.” Ba, mai mult, susține că floarea-soarelui semănată în perioada „optimă” a avut probleme cu răsărirea. „Vreau să vă spun că această cultură a răsărit foarte târziu, că în stratul de 5-6 cm nu era umiditatea necesară procesului de germinare și răsărire. Și pentru acest motiv ne aflăm în această fenofază de dezvoltare.” 

Nu are probleme cu înghețul

Evident că dacă îți propune cineva să semeni așa de devreme, îți pui întrebarea ce te faci cu înghețurile timpurii? Dumitru Manole spune că nu sunt probleme, chiar dacă ele există. „Nu am avut probleme, au fost și temperaturi cu minus, chiar anul acesta, pentru că au fost nopți de minu 4°C, minus 5°C, exact în ultima decadă a lui martie. A prins floarea-soarelui în fenofaza de 2-4 frunze. Și a rezistat. De fapt, de unde pleacă ceea ce am schimbat eu? Samulastra de floarea-soarelui, nu acum când nu mai avem ierni, când erau iernile... rămânea pe ogor.”

Timpuriu versus tardiv

Același lucru îl propune dr. ing. Dumitru Manole și pentru cultura de porumb. „Eu am folosit monitorizarea temperaturii și am schimbat perioada de semănat și la porumb. Și ați văzut un hibrid extratimpuriu, știuletele este aici, care a fost semănat în martie, și același hibrid semănat cum se spunea în respectatele tratate de fitotehnie, în perioada 5-10 aprilie. Ați sesizat că nu avem «legătură», cum spunem noi, cei care ne ocupăm cu agricultura, adică n-a fructificat. N-a fructificat înseamnă că nu s-a produs fecundarea și știuletele nu are boabe pe el. De ce? La porumb avem fenomenul de protandrie, temperaturile au fost foarte ridicate și nu s-a produs polenizarea.” 

A creat în propria fermă un spațiu experimental în care a semănat diferite categorii de hibrizi în perioade diferite, în epoca optimă, conform manualului, și în epoca pe care o consideră optimă pentru noile condiții climatice. Susține că ar trebui să se renunțe la anumiți hibrizi în favoarea altora: „Părăsind complet hibrizii semitardivi, tardivi, nu mergem decât pe hibrizi timpurii și extratimpurii și la floare, și la porumb. Hibrizi din alte grupe FAO, grupa 300, 350, 400 – „veniți că face știuletele cu peste o mie de boabe” – nu au legat, adică nu avem știulete pe niciun hibrid semitardiv, tardiv”.

Sorg versus porumb

Dr. ing. Dumitru Manole mai propune un lucru, abordarea și a altor culturi decât cele tradiționale. Sugerează că sorgul ar fi o alegere foarte bună. „Trebuie neapărat, din cauza schimbărilor climatice, să schimbăm structura de culturi în zona de sud-est a României și s-o înlocuim cu sorg. La societatea Sport-Agra, anul acesta au fost semănate 50 de hectare cu sorg, cultură comercială, iar aici pășim într-un lot de cercetare-observare cu sorg pentru boabe, patru hibrizi de sorg, o să spuneți că sunt opt etichete… Nu. Și la sorg am schimbat perioadele de semănat. Sorgul trebuia semănat în prima decadă a lunii mai, aici este un hibrid care este semănat, așa cum spuneau înaintașii, pe 8 mai, și observați că există diferență față de același hibrid semănat în aprilie.” 

Dar se ridică o întrebare firească, este oare profitabil să cultivi sorg? Că nu te apuci să faci o cultură doar pentru că se pretează mai bine la condițiile meteo, trebuie să o și valorifici. Dumitru Manole spune că ar fi profitabilă în condițiile în care s-ar cultiva pe suprafețe mari, pentru că astfel traderii de cereale ar deveni interesați. „Dacă eu am 50 de hectare de sorg evident că nu am cui să vând. Trebuie să facem partide mari, adică suprafețe mari, tone de orice cultură. Și porumb dacă ai și vinzi doar 10.000 de tone, nu ți-l ia nimeni.” Dar este optimist pentru că susține că a început să crească atât interesul pentru sorg din partea crescătorilor de animale, cât și din partea fermierilor care au avut pierderi anii trecuți la porumb. „Sunt semănate cu sorg anul acesta, din cauza lui 2022, în jur de 18.000-20.000 de hectare” și a adăugat: „am discutat cu o serie de traderi anul acesta, pentru că am discutat și în alți ani, și mi-au spus: domnule Manole, vom prelua sorg.”

Trebuie să spunem că discuția pe care am avut-o cu domnul dr. ing. Dumitru Manole a fost toată legată de culturile din zone neirigate. Probabil că sugestiile pe care le-a făcut, atât despre hibrizi, cât și despre epocile de semănare-recoltare, nu s-ar potrivi celor care irigă. Și, probabil, nici sorgul nu este un substituent valabil într-o regiune irigată sau cu un nivel pluviometric ridicat. Fiecare fermier trebuie să analizeze bine condițiile pe care le are și, în cazul în care resursele de apă sunt deficitare, cu siguranță recomandările din acest articol îi vor fi de folos.

Articol de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2024

Abonamente, AICI!

În Dobrogea, agricultura avea un an mai prost o dată la 8-9 ani. Astăzi, anii grei s-au înmulțit, un an e secetă extremă, un an moderat și iar un an secetă. Din 2019, agricultorilor dobrogeni le este tot mai dificil să facă față schimbărilor climatice, secetei, arșiței, vânturilor, prețurilor în creștere la input-uri și în cădere liberă la produsele agricole. La Agigea, inginerul Gheorghe Lămureanu face agricultură de jumătate de secol. Lucrează o mie de hectare împreună cu familia. Și cu toate greutățile din ultimii ani, agricultura continuă să fie privită ca afacere de către familia Lămureanu.

Gheorghe Lămureanu: Dacă nu ne vom schimba şi dacă nu ne vom adapta şi dacă nu vom crea condiţii noi faţă de lucrurile pe care le-am învăţat în şcoala generală, în licee, în facultăţi, n-o să avem succes. Se spune că rata de succes a unei culturi e atunci când pregăteşti patul germinativ. Când ari, spre exemplu. Şi chiar anul acesta am întâmpinat această problemă, că am fost obligaţi, de nu ştiu ce norme europene, să nu arăm decât cu două săptămâni înainte de semănatul culturilor de toamnă, astfel că am arat cu un consum de motorină exact ca şi cu U650, adică undeva la 32-33 litri/ha şi am dat de câte două-trei ori cu discul ca să pregătim un pat germinativ pentru viitoarea cultură. Bineînţeles că tot din cauza unor condiţii impuse de agromediu am semănat şi aproape jumătate din culturile de toamnă în lucrări de minimis, adică foarte puţine lucrări, dar după mine n-am făcut o treabă excelentă şi vom vedea doar atunci când vom băga combina. Deocamdată lucrurile stau satisfăcător datorită unei ploi de 100 litri pe care am avut-o în decembrie anul trecut, când de fapt atunci ne-a răsărit şi orzul, şi grâul. În sola unde suntem am dat două irigări de câte 300 metri cubi, o dată pentru răsărire şi o dată pentru dezvoltare, pentru că primii 300 n-au ajuns, nevenind ploaia decât pe 1 decembrie, şi gândiţi-vă că grâul a fost semănat undeva la 20-25 octombrie 2023.

Ce vreau să vă spun este că am avut o vizită a unui grup de academicieni în zonă, care o săptămână au studiat condiţiile agro-climatice din judeţele Constanţa şi Tulcea. Am făcut şi câteva cadre pedologice şi le-am arătat şi lor că anul trecut, deci în vara anului trecut, am semănat 580 de hectare de culturi complementare, adică am aruncat în jur de 600 milioane de lei într-un an în care n-am făcut 600 de milioane după 600 de hectare. De pe cele 580 de hectare n-am reuşit să recoltăm un fir de mazăre sau de muştar sau de rapiţă sau de grâu semănat după recoltatul culturilor de grâu şi de orz din anul precedent.

„Câțiva fermieri ne-am hotărât, pentru anul 2024, dacă se va continua politica aceasta neprietenoasă cu agricultorii, să renunţăm la subvenţia europeană.”

Reporter: Aşadar, partea asta cu înverzirea n-are cum să acopere, să spunem, surplusul pe care l‑ar da la hectar Comisia Europeană faţă de pierderile pe care le are un fermier, în condiţiile în care respectă aceste condiţii impuse, care, cred, n-au în spate nici un calcul.

Gheorghe Lămureanu: Nu sunt „Ghiţă Contra” şi sunt de acord, dar atunci când e posibil! Dar când noi n-am avut nici o ploaie din aprilie, de la semănatul florii-soarelui şi a porumbului noi n-am avut nici un aport de ploaie până în decembrie. Deci, în condiţiile acestea am recoltat. Toată floarea-soarelui neirigată a fost întoarsă când ajunsese la 30 cm, porumbul s-a întors sub brazda plugului sau sub disc, deci oamenii n-au recoltat nimic, absolut nimic. Noi venim în luna iulie să semănăm culturi complementare când nu am reuşit să le realizăm nici pe cele din cultura iniţială, în cultura pură? Şi am aruncat sămânţă pe 580 de hectare. Adică, după ce că am lucrat în pierdere, că din o mie de hectare am irigat 400, dar 600 la neirigat, am făcut două tone de grâu la hectar printr-un noroc, credeţi-mă; am făcut 1,5 tone de mazăre, o tonă de muştar, trei tone de orz care a scăpat un pic de stresul secetei, deci cu toate culturile la neirigat am fost în pierdere. Poţi să spui, nu chiar ca în 2020 când n-am recoltat deloc de pe o mie de hectare. Anul trecut le-am recoltat, însă cu producţie care nu ne-a aranjat deloc să putem să reluăm activitatea. După 30 de ani, credeţi-mă că am luat din nou credite pentru producţie, pentru că n-am reuşit să recuperăm banii pe sămânţa pe care am produs-o la irigat decât în noiembrie-decembrie, şi atunci ne-am mai revenit puţin din coşmarul de vară.

Prin urmare, sunt de acord cu măsuri de agromediu, dar noi care oricum cultivăm o sută de hectare pe an de mazăre, oricum cultivăm lucernă, cultivăm culturi proteice, de ce să mai fim obligaţi? Anul trecut am avut 70 de hectare de cultură dublă, aţi văzut silozul pe care l-am produs, şi am şi recoltat 25 de hectare pentru porumb boabe. Deci noi, care totuşi putem iriga o suprafaţă cât de cât, să mai fim obligaţi să mai semănăm? Să aruncăm de fapt de pomană sămânţă pe 580 de hectare? Credeţi-mă, că după un disc greu am distrus o semănătoare de 150.000 de euro, am consumat încă vreo 30 de tone de motorină, credeţi-mă că inclusiv discul acela, am discuit cu fier într-un pământ care se transformase într-un fier-beton. Noaptea când discuiam ieşeau scântei în urma discului. De ce să fim obligaţi atunci când nu e posibil? Când avem condiţii, cu toată dragostea suntem şi noi fermierii alături de măsurile acestea europene, dar când nu sunt condiţii, când la noi n-a plouat deloc din aprilie până în decembrie, de ce să lucrăm să facem nişte lucrări care sunt ca un robinet fără gură? E un nonsens. Foarte mulţi fermieri nu înţeleg asta. Ca dovadă, ne-am strâns câţiva fermieri în decembrie, ne-am hotărât pentru anul 2024, dacă se va continua politica aceasta neprietenoasă cu fermierii, să renunţăm la subvenţia europeană care, să mă ierte Dumnezeu, nu face prea mulţi bani şi foarte multă lume spune: aţi primit ajutoare! Din 130 de euro vreo 16 plătim impozit, ne rămân vreo sută de euro, nici măcar diferenţele la preţuri n-au fost acoperite, pentru că am cumpărat pentru producţia de anul trecut îngrăşământ complex cu 7 lei şi azot cu 5 lei, vă pot arăta facturile, şi noi le-am cumpărat mai prietenos prin cooperativă, dar foarte mulţi le-au luat cu preţ integral şi nu şi-au scos nici sămânţa şi nici îngrăşămintele, d-apoi să mai facă şi profit, să mai semene şi culturi complementare, să mai facă şi cheltuieli în plus, să-şi distrugă şi utilajele agricole.

„Comuna Agigea are în jur de 2.000 de hectare suprafaţă de teren arabil. Cel puţin 200 hectare sunt deja pârloagă. De ce mai vrem altă pârloagă?”

Reporter: Așadar, ce veți face în continuare, cum v-ați gândit să procedați referitor la toate aceste strategii europene neprietenoase cu agricultura și fermierii? 

Gheorghe Lămureanu: Continuăm activitățile în câmp. Am fertilizat, culturile au pornit în vegetație, dar au nevoie de puțin ajutor. Am redus dozele de îngrășăminte, din sărăcie, dar şi din economie. Pentru că nu mai putem să mai dăm 200-250 kg, pentru că îngrăşământul pe bază de azot costă în jur de 2 lei, complexul în jur de 3 lei. Gândiţi-vă ce ar însemna să dai 300 kg de îngrăşământ complex la semănatul porumbului şi al florii-soarelui. Şi toţi profesorii noştri ne-au învăţat şi ne învaţă şi acum încă, pe generaţia pe care o reprezint, să dăm pământului ce-i luăm. Dacă facem 7-8 tone de grâu la hectar, trebuie să-i dăm mâncare pentru cele 7-8 tone de grâu pe care le-am făcut, adică tot ce am luat pământului, ca să putem reveni la o nouă producţie de 7-8 tone. Referitor la GAEC-uri, 6, 7, 8, comuna Agigea are în jur de 2.000 de hectare suprafaţă de teren arabil. Eu zic că cel puţin 200 hectare sunt deja pârloagă. De ce mai vrem altă pârloagă? O să vă duc să filmaţi să vedeţi câtă pârloagă avem. De ce ne obligă cineva să mai facem şi altă pârloagă? Pentru că, vă spun, măsurile care se iau acum şi Politica Agricolă care se face împotriva marilor ferme şi vă amintesc că şi străinii au ferme mari, şi francezii au ferme de 500-1000 de hectare, sunt şi ferme de 50, 70, 90 de hectare, însă ei fac 8 tone/ha pentru că au peste o mie de litri de apă pe metru pătrat tot timpul anului, şi le au distribuite pe tot timpul anului, nu ca noi în aprilie şi decembrie. Şi asta se întâmplă de vreo 5-6 ani încoace. Generația mea şi generaţia tânără şi cei care fac politică agricolă trebuie să înţeleagă că agrotehnica este o ştiinţă care trebuie aplicată, adică mai popular: trebuie semănat când ai temperatura, trebuie pregătit patul germinativ, trebuie tratat când au crescut buruienile, nu pe teren negru, toate lucrările trebuie făcute în timp optim, cum ziceam noi altădată. Uitaţi că marea majoritate a semănat culturile de mazăre, de fapt absolut toată lumea, pentru că sămânţă de mazăre nu se mai găseşte să tragi cu tunul. Dar nu înțeleg de ce sunt eu obligat la înverzire, că oricum semăn an de an o sută de hectare de mazăre. Nu înţeleg condiţiile acestea.

„99% din fermieri sunt convinşi că irigatul este indispensabil, este absolut necesar, iar la ora asta este indisponibil.”

Apa, absolut necesară, dar lipsește cu desăvârșire

Reporter: Să vorbim un pic de irigații, mai ales că aveți suprafețe de teren la irigat.

Gheorghe Lămureanu: Dacă acum câţiva ani mai erau sceptici care susțineau că irigatul este aşa şi aşa necesar, că se poate trăi şi cu 3-4 tone de grâu la hectar, astăzi, 99% din fermieri sunt convinşi că irigatul este indispensabil, este absolut necesar, iar la ora asta este indisponibil. De ce? Irigaţiile nu le poate face fermierul mic. Noi încercăm, ne luptăm, ne zbatem, unul ca mine sau un fermier simplu se duce şi vrea să facă un proiect şi alţi cinci oameni care n-au irigat în viaţa lor şi n-au lucrat un hectar de pământ trebuie să-i dea aprobarea. Bineînţeles că la început sunt sceptici şi ei. De ce nu avem o politică națională, o strategie pe irigații? Acum fermierii vor să irige, dar nu sunt ajutaţi în niciun fel. Bani sunt, există miliardul ăla şi jumătate pentru infrastructura generală, există destule proiecte europene pe măsurile de cumpărare de aripi, s-a dat voie acum să cumperi şi aripi din bani europeni. A crescut şi suma la 1,5 milioane euro, s-au dat acum şi nişte fonduri suplimentare că s-au modificat preţurile. Sunt bani pentru irigații, însă, în opinia mea, nu există voinţă politică. Oamenii sunt încă încurcaţi. Să cumperi o aripă de ploaie pe fonduri europene şi să iei acordul nu ştiu câtor instituţii ale statului, care neapărat trebuie să stea două-trei luni, nu cumva vreo zi să fie mai devreme termenul, neapărat trebuie să stea acolo…Şi nu poţi să iei acordul de la Mediu, dacă n-ai şi acordul de bune practici şi de bună utilizare a apei de la Apele Române. Cu aprobările acestea noi am mers şi la DSP, şi la DSV, şi la Ministerul Transporturilor. Fraţilor, faceţi voi politica, că sunteţi şcoliţi şi specializaţi pe treaba asta şi ştiţi s-o faceţi. Lăsaţi-ne pe noi să producem, să instalăm echipamentele şi să le exploatăm. Noi vrem, dar dacă  ne opriţi? Am pornit un proiect pe irigații în 2000, atunci am prima finanţare, şi a doua finanţare este din 2019, suntem în 2024 şi încă nu l-am implementat! Mai am un an şi se anulează şi finanţarea.

În judeţul Constanţa mai sunt la ora asta cel puţin 10-15 fermieri cu câte o mie de hectare care nu pot să le modernizeze, să le irige. Şi vă mai spun o dată: nu-i păcat? Facem lucrări de bună calitate la pregătirea terenului, folosim cea mai scumpă şi cea mai bună sămânţă care există în ţara românească, cele mai bune îngrăşăminte, cele mai bune insecticide, cele mai performante fungicide şi să nu-i dai ultima treaptă tehnologică în Dobrogea, la noi, apa!?! Apa este absolut necesară.

Arătură, dar superficială

Reporter: Un subiect mult disputat la ora actuală este legat de lucrările solului. Mai facem arătură ori mergem doar pe no-till, minimum-till?

Gheorghe Lămureanu: Noi am lucrat cu minimum-tillage din 1990. Am semănat culturi în disc în 1990, pentru că aveam toate condiţiile. După recoltat ne-a dat o ploaie, pământul afânat, am dat un disc mai greu sau mai uşor – cum aveam în 1990 – cu tractoarele mici, şi am semănat în felul acesta. Atunci când este posibil, da. Dar când pământul nostru anul trecut, plugurile noastre au între 5-6 tone, erau aruncate din brazdă, discul nici măcar nu zgâria terenul. După ce am dat o irigare am putut să dăm cu discul şi am semănat. Grâul în care suntem acum, este după arătură, după o altă cultură premergătoare, după porumb. Sunt adeptul unei arături neapărat, chiar dacă mai superficiale, nu trebuie neapărat să arăm la 35-40 cm cum ni se cerea odată, dar o arătură de 20-22 cm ca să acopere resturile vegetale, mai ales c-am avut porumb de sămânţă şi a avut o dezvoltare vegetativă puternică. Păi noi n-am făcut încercările astea? Le-am făcut şi au fost ani când am semănat jumătate de culturi într-un disc mai greu, sau în scarificator. Probabil că în judeţ am luat primul scarificator, şi pot să vă confirme colegi de-ai mei că au venit să vadă cum lucram cu scarificatorul care nu exista – asta prin 1996. Deci, sunt adeptul, dar atunci când se poate. Dar când laşi pământul să se facă beton-armat, apoi să încerci să dai cu discul greu, să nu-ţi dea voie nici măcar dezmiriştire să faci – nu înţeleg, credeţi-mă! Şi nu înţeleg cum ne-au putut obliga să aruncăm 60-70 tone de sămânţă pe câmp, şi am făcut o încercare şi le-am arătat distinşilor academicieni: a răsărit doar acolo unde am pus un tambur de irigat, 3.000 metri. Doar acolo a răsărit mazărea şi muştarul pe care le-am pus. În rest, pe 580 de hectare nici un fir! Nu mai vorbesc de tocat şi încorporat din nou în pământ. Dacă vă uitaţi la grâul de alături, el este semănat după ce am avut grâu, după ce am semănat mazăre, după ce am semănat muştar şi n-a răsărit. Am semănat încă o dată cu grâu după un alt disc.

Joi, 30 mai 2024, caravana conferințelor FAPPR ajunge la Comana, în județul Constanța, în ferma lui Theodor Ichim, președintele Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România.

Forumul APPR transmite că vor avea loc o serie de discuții despre cum trebuie să utilizeze fermierii practicile sustenabile ca veritabile instrumente de optimizare a profitului în fermă. Totodată, se va vizita silozul Unigrains Trading și se va face turul fermei gazdă.

Conferința tehnică a FAPPR are ca temă „Practicile sustenabile – instrumente moderne pentru profitabilitatea fermei”, iar în cadrul evenimentului de la Comana – Constanța, Daniel Omet – director regional de vânzări la compania KWS - va vorbi despre alegerea hibrizilor potriviți pentru practicile sustenabile și cum poate fi folosită digitalizarea în tranziția către agricultura durabilă.

De asemenea, în contextul schimbărilor climatice cu care se confruntă agricultura în toată lumea, reprezentantul producătorului german de mașini agricole Horsch, Philipp Horsch aduce în discuție adaptarea producătorilor de tehnică agricolă, dar și a fermierilor, în anul 2024.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Joi, 8 februarie 2024, la Adunarea Generală a Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR), Theodor Ichim a fost ales președinte al organizației profesionale. Fermierul dobrogean, care deținea funcția de vicepreședinte, l-a înlocuit pe Nicolae Sitaru, cunoscut fermier din județul Ialomița.

Theodor Ichim face agricultură de două decenii în județul Constanța, pe raza comunelor Chirnogeni, Comana, Amzacea, Deleni și Adamclisi, exploatând peste 3.000 de hectare și deținând spații de depozitare de peste 40.000 de tone. Noul președinte FAPPR administrează societatea Unigrains Trading, care produce și sămânță în trei stații de condiționare și tratament.

Până la alegerea în fruntea Forumului APPR, Theodor Ichim era președinte al Asociației Producătorilor Agricoli din Dobrogea (APAD).

Forumul APPR este o structură federativă a fermierilor şi procesatorilor agricoli din România, afiliată la CEPM, fiind un activ și constant partener de dialog civil al autorităților de la București și Bruxelles. FAPPR are peste 1.200 de membri, care lucrează circa 1,2 milioane hectare la nivel național.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În județul Constanța, la Tariverde, Dumitru Tănase are o fermă de aproape 660 de hectare. Fermierul dobrogean face agricultură încă din 1972, iar astăzi propria afacere agricolă beneficiază de cele mai performante utilaje. „Ne lipsesc doar prețurile bune la cereale”, ne-a spus Dumitru Tănase.

În anul agricol 2022 - 2023, pe 40% din suprafață a cultivat grâu, iar restul din cele peste 650 de hectare este ocupat de rapiță, mazăre și orz, aceasta din urmă fiind, în opinia lui Dumitru Tănase, cea mai profitabilă dintre culturile din ferma sa. Pe 25 de hectare produce și sămânță de grâu, de orz și de mazăre, pentru necesarul propriei ferme.

Fermierul constănțean susține că provocarea cea mai mare în momentul de față sunt prețurile mari ale inputurilor și prețurile mici ale cerealelor. Soluția pe care a găsit-o ca să se adapteze la instabilitatea prețurilor este reducerea cheltuielilor cu inputurile. „Reducem cantitatea de îngrășăminte, a căror pondere în costuri este de 40-50%. Pierdem, în felul ăsta, cam 10-20% la producție, dar eu zic că tot este rentabil. La pesticide, care s-au scumpit și ele foarte mult, nu mai luăm din cele de top, luăm unele mai ieftine și pierderea de producție e de maximum 5%”, arată Dumitru Tănase.

Ce înseamnă, în agricultură, să fii sustenabil

Să reușești să faci agricultură în mod profitabil timp de peste 50 de ani nu este puțin lucru. Îți trebuie știință, practică și abilitatea de a te adapta permanent la toate schimbările, așa că am vrut să aflăm ce crede un fermier cu atât de multă experiență despre provocările pe care le aduce agricultura din zilele noastre și despre sustenabilitate.

Dumitru Tănase afirmă că primul lucru la care se gândește când vine vorba de sustenabilitate este să reușească să-și susțină ferma atât din punct de vedere financiar, cât și tehnologic. „Ca să reducem consumul de pesticide, aplicăm rotația culturilor și semănatul la timp. Pentru conservarea apei în sol, mergem pe tehnologia minimum tillage, lucrăm cu subsolier, fără întoarcerea brazdei, iar pentru conservarea solului nu întoarcem brazda, nu ardem miriștea și avem culturi fixatoare de azot”, explică fermierul constănțean.

Când vine însă vorba despre Green Deal/Pactul Verde European, Dumitru Tănase se încruntă: „Am trecut dintr-o dictatură în alta, așa să scrieți! Acum avem o dictatură atehnică. 5%  sau 10% teren lăsat obligatoriu pârloagă înseamnă câștig zero pe suprafața respectivă, iar anul viitor o să fim pe minus, pentru că terenurile respective or să fie infestate de buruieni, de boli și dăunători și vom cheltui bani în plus pentru a scăpa de ele”.

Productivitate ridicată cu utilaje noi și moderne

După părerea lui Dumitru Tănase, cu cât utilajele cu care lucrezi sunt mai performante, cu atât calitatea și productivitatea lucrărilor este mai ridicată. „Este foarte important să ai utilaje noi și moderne.”

În ferma de la Tariverde, Dumitru Tănase a adunat tractoare și mașini agricole pe care ni le enumeră cu încântare: trei tractoare Fendt, de la 140 CP la 280 CP – Fendt 313 Vario (model Power), Fendt 314 Vario (model Profi+), Fendt 828 Vario Profi – plus o combină Fendt 6335 C, un cultivator Horsch Terrano 3.5 FX de 3,5 m, o grapă cu discuri Horsch Joker 5 RT M14 cu lățimea de lucru de 5 m și încă o grapă Horsch Joker 3.5 CT de 3 m, o semănătoare de păioase Horsch Pronto 4 DC Starr, un distribuitor de îngrășăminte Rauch Axis și multe altele. Toate utilajele sunt achiziționate de la compania Mewi, cu care a început colaborarea în anul 2012. „Utilajele agricole fac 50% din producția unei ferme, iar inputurile și tehnologia aplicată fac restul de 50%, însă, câteodată, apa face toată diferența”, punctează Dumitru Tănase, fermierul cu o experiență de peste 50 de ani în agricultura dobrogeană.

Tractoarele Fendt, fiabilitate ridicată și consum mic

Dumitru Tănase susține că fiabilitatea crescută și consumul redus de combustibil sunt cele mai importante aspecte când vine vorba de utilajele agricole dintr-o fermă. Asta și-ar dori de la orice producător de utilaje și Fendt excelează la acest capitol, așa că are planuri să înlocuiască tractoarele altor producători, pe care le are acum în fermă, tot cu tractoare Fendt, dar de putere mai mare (340 CP). „Tractoarele Fendt sunt cele mai bune la fiabilitate și la productivitate, consumul specific de combustibil e mai mic cu cel puțin 30% față de tractoarele pe care le avem acum din alte mărci”, precizează fermierul, adăugând că 80% din viața unui tractor sau a oricărei mașini agricole se datorează modului de exploatare a utilajului.