Față de statisticile aproximative ale anului 2016, anul trecut, suprafețele însămânțate cu cartofi în România s-au diminuat cu circa 12.000 de hectare din cauza costurilor mari de înființare a unui hectar și a rentabilității scăzute, motive îndeajuns de puternice să-l determine pe fostul președinte al Federației Naționale a Cartofului din România, Ioan Benea, să se reorienteze către alte culturi agricole.

„Suprafețele însămânțate cu cartofi s-au diminuat mult. Cu doi ani înainte, datele APIA relevau că erau însămânțate 40.000 – 42.000 hectare la nivel de țară, în timp ce, în 2017, suprafața avea să fie redusă până la un nivel aproximativ de 30.000 ha”, a precizat pentru Revista Fermierului, Ioan Benea, menționând că acestea sunt suprafețe pentru care fermierii au solicitat plata subvențiilor. „Costurile de înființare a unui hectar de cartofi sunt în jur de 5.000 – 6.000 de euro, pe când la oleaginoase sau cereale, costurile sunt de 10-12 ori mai mici, iar riscul este mult mai mare la cartof. Dacă-i scump, cine credeți că mai cultivă? (...) Pentru că a devenit foarte costisitoare și nerentabilă cultura cartofului, de doi ani de zile am renunțat la ea. (...) În prezent lucrez 760 ha în zona Hărman din Brașov, iar ca structură de culturi am rapiță, cereale și mazăre”.

În ceea ce privește prețul de valorificare a mărfii obținute, de la sfârșitul perioadei de recoltat și până în iarnă, acesta a variat între 0,25 lei și 0,60 lei kilogramul, materie primă ridicată direct de pe tarla.

În ceea ce privește prețul corect al mărfii, acesta ar trebui să fie ca în străinătate.

„Prețul de valorificare a plecat anul trecut, la recoltare, în luna august, de la 25-30 de bani kilogramul, a urcat apoi la 35-40 de bani kilogramul de cartofi luați de pe tarla. A mai crescut ulterior la 50 de bani și nu cred că a depășit în toamnă-iarnă 55-60 de bani, marfă ridicată de la fermieri din curte”, a mai menționat fermierul brașovean. „Cel puțin un euro ar trebui să fie prețul de vânzare de la fermă, astfel încât să fie rentabil pentru fermieri. Necazul este la noi că acel câștig se vede, ca la toate produsele, la intermediari”.

Benea a explicat pentru Revista Fermierului cum ajung cartofii străini la prețuri foarte mici în România. Este vorba de produse care depășesc un anumit calibru și care, în Vest, sunt utilizate fie în zootehnie, fie în procesare, iar statele respective au și ele rolul lor în susținerea exporturilor.

„În toate statele exportatoare de asemenea produse vegetale, că sunt roșii, că sunt cartofi sau altceva, statul intervine și subvenționează. De exemplu, în Uniunea Europeană, polonezii, care sunt numărul unu la cantitatea de produs, (...) pentru fracția peste 55 de milimetri (cartoful mare) îi dau fermierii aproape gratuit din fermă și statul suportă transportul până la graniță, să-i scoată din țară. De ce? Dacă nu se consumă, acel cartof trebuie distrus, iar costurile sunt mult mai mari. În străinătate se consumă cartoful de până la 45-50 de milimetri în diametru. Altul mai mare nu veți găsi în Germania, în Franța, în Austria în hipermarketuri. Acesta este calibrul cartofului pe care cei din afară îl consumă. Motivele sunt multiple, însă, în primul rând, deoarece cartofii mai mici nu au o așa mare încărcătură de fertilizant (remanență). Cei peste dimensiunile menționate sunt vânduți ieftin. Acela este cartof pentru uz zootehnic, pentru procesare industrială, fulgi, alcool ș.a. Ce excede și acestor forme de procesare, îl dau gratuit. Probabil că asta se întâmplă chiar și în Egipt”, a conchis Ioan Benea.

Datele date publicității de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Harghita arătau că, în 2017, s-a înregistrat cea mai bună producţie de cartofi la hectar, din ultimii 28 de ani, însă fermierii se declarau nemulţumiţi de preţurile pe care le primeau.

La nivel de județ, anul trecut, cartofii erau recoltați de pe o suprafață de 8.250 de hectare, la o producţie medie de 26,3 tone la hectar. În plus, preţurile au fost foarte mici în Harghita, între 0,40 lei şi 0,50 lei kilogramul, în câmp, în timp ce, în piaţă, kilogramul ajunge la 1,5 lei.

Pe de altă parte, datele Eurostat citate de presa centrală relevau că, în 2016, România a cultivat cartofi pe o suprafaţă de 188.000 de hectare, de pe care a recoltat o producţie totală de circa 2,7 milioane tone, o producţie care a plasat România pe locul 6 în UE la producţia de cartofi, după Germania, Polonia, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.

În condițiile în care Rusia domină piața exporturilor de grâu către Egipt, România a reușit să „smulgă”, de această dată, 120.000 de tone din brațele competitorilor la licitația GASC de joi, 16 martie 2018, adică 50 la sută din partida contractată de cumpărător.

Potrivit datelor oficiale citate de Reuters, autoritățile egiptene au cumpărat 60.000 de tone de grâu rusesc de la Aston la un preț de 216,97 dolari SUA (preț Free On Board - FOB), la care se adaugă un cost de 16,39 USD reprezentând transportul, adică un total de 233,36 dolari americani tona metrică.

De asemenea, alte 60.000 de tone de grâu de proveniență rusească au plecat către Egipt la un preț FOB de 217 USD (FOB) plus 16,39 dolari americani transportul, prețul final contractat fiind acela de 233,39 USD.

Pe de altă parte, românii au reușit să vândă egiptenilor, prin intermediul ADM, o cantitate de 60.000 de tone de grâu pentru morărit la un preț pe tonă de 218,79 USD, plus 15,25 USD transportul, adică 234,04 dolari SUA tona metrică.

Nu în ultimul rând, Cerealcom a vândut alte 60.000 de tone de grâu către Egipt la un preț de 218,79 USD, plus 15,25 dolari SUA transportul, costul final licitat fiind de 234,04 USD tona metrică.

Astfel, grâul românesc a reușit să câștige la tonă un plus de circa 0,70 USD față de ofertele rusești, pentru cele 120.000 de tone de grâu comercializate.

Țara noastră este responsabilă de bunăstarea animalelor exportate dincolo de granițele Uniunii Europene (UE) până în țara de destinație, susține Gabriel Păun, EU Director al ONG-ului cu origini australiene - Animals International -, în timp ce Mary-Eugenia Pană, președinta ACEBOP, spune că nici exportatorii români de bovine și ovine și nici medicii veterinari de la noi din țară nu au dreptul să treacă granița pentru a însoți aceste livrări, implicit de a se asigura că totul decurge conform legislației europene în vigoare.

Într-o conferință de presă al cărei subiect principal a fost riscul de anchetă parlamentară europeană pe care România îl prezintă actualmente, ca urmare a publicării rezultatelor unei investigații întreprinse asupra situației animalelor crescute în România și exportate în țări din Africa și Asia, demers care dovedește încălcarea sistematică a legislației Uniunii Europene, a deciziei Curții Europene de Justiție și a standardelor Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), șeful Animals International a acuzat lipsa de implicare a autorităților de la București în ceea ce privește asigurarea bunăstării animalelor de-a lungul drumului acestora până la destinație, precum și în momentul sacrificării acestora. Și asta, în ciuda unor acorduri bilaterale care prevăd explicit acest lucru, mai spune el.

„Țara noastră este responsabilă de bunăstarea animalelor exportate dincolo de granițele Uniunii Europene, până în țara de destinație. Asta spune o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene. (...) Opinia legală a unor juriști români care au analizat profund regulamentul european (n.r. - Regulamentul CE nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului) și Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene este aceea potrivit căreia singura cale pentru România să respecte cele două normative este să pună măcar un veterinar pe vapor. Milioane de animale pleacă din România cu camionul și cu vaporul, anual, fără să existe măcar un veterinar la bord. Firmele exportatoare nu au absolut nicio responsabilitate în acest moment, spre deosebire de Australia, care a obligat deja firmele exportatoare să fie responsabile până la destinație, inclusiv să se asigure că animalele sunt sacrificate în abatoare autorizate”, a afirmat Păun. „Există acorduri bilaterale între țara exportatoare și importatoare, în cazul acesta între România și Egipt sau între România și Iordania. În baza acelui acord bilateral, oficial, veterinarii din România emit exportatorilor și certificate de export către țări terțe. Pentru fiecare transport, trebuie să existe un jurnal de călătorie”.

În plus, șeful ONG-ului al cărui sediu principal se află în Australia (unul dintre principalii exportatori de carne congelată și refrigerată către statele arabe menționate mai sus) a mărturisit cu amărăciune în glas că, din păcate, atât fermierii români, cât și cei din țările de destinație pierd bani, în timp ce traderii câștigă de fiecare dată partea leului.

Demn de menționat este faptul că românii vând berbecuții cu șase lei kilogramul în viu, în timp ce la destinație acesta se vinde chiar și cu șase euro/kg. Mai mult, atât de bine s-ar fi dezvoltat această rețea de export de „materie primă”, încât jucătorii din piață au închis cercul inclusiv prin achiziții de exploatații agrozootehnice la noi în țară.

„Cele mai multe firme care realizează export de animale din România, pe care le-am urmărit până acum, nu sunt din România, ci sunt firme arabe și din Israel. (...) Ne îngrijorează faptul că aceste firme de export fac bani (n.r. - traderi, firme de import-export), câștigă din toată această afacere și toți ceilalți pierd: statul român, fermierii români, fermierii din țările de destinație etc. Românii își vând animalele pe nimic. Vin din piață acum. Am fost și am discutat cu fermieri din România, cu președinți de federații de crescători de animale, cu toții sunt disperați. Au căzut într-o capcană din care nu mai pot ieși fără ajutorul Ministerului Agriculturii. Au ajuns să-și vândă oițele în viu, la șase lei kilogramul, iar în țările de destinație prețul să fie mult mai mare. Și asta, nu doar pentru că se adaugă costul transportului. În acest an, de Festivalul Sacrificiului, carnea de oaie în țările terțe se vindea cam la șase euro kilogramul. (...) Sunt firme care dețin absolut tot lanțul de producție. Sunt firme străine care au pus mâna pe CAP-uri vechi din România, care dețin animalele, dețin culturi de câmp, dețin camioanele, dețin vapoarele și dețin și piața din țările de destinație. (...) Am petrecut foarte mult timp la țară să discut cu fermierii din Bucovina, din Țara Bârsei, din Banat, din Maramureș. Aceștia sunt foarte nefericiți, foarte dezamăgiți de politicile agricole din România, nu își doresc să exporte animalele vii, toți au spus asta, și știu că sunt într-o capcană în care au picat”, a punctat Gabriel Păun.

De asemenea, directorul UE al Animals International a precizat că nu înțelege de ce România a ajuns în situația să exporte miei și viței care ar putea foarte bine să fie îngrășați și sacrificați la noi în țară, astfel încât să putem exporta produse cu valoare adăugată (n.r. - carne congelată și/sau refrigerată) și nu locuri de muncă și bani, așa cum facem în prezent. În plus, potrivit informațiilor obținute de investigator, țările de destinație se gândesc mai întâi la latura economică, față de cea religioasă, astfel că exportul de astfel de produse ar fi mai benefic pentru România.

„Înlocuirea exportului de animale vii cu carne congelată și refrigerată nu se poate întâmpla de pe o zi pe alta. Este un proces de lungă durată. Nici Australia nu este încă acolo, dar procesul de schimbare a început în 14 ani, odată cu scandalul (n.r. - momentul în care astfel de imagini au ieșit în mod public): obligarea exportatorilor pentru a se asigura de bunăstarea animalului, punerea unui veterinar pe vapor, trimiterea animalelor doar în abatoare autorizate, încurajarea fermierilor din țara exportatoare să-și țină animalul mai mult la îngrășat, dezvoltarea de facilități de congelare în țările de destinație – Orientul Mijlociu, Nordul Africii”, a mai declarat oficialul ONG-ului. „Nu există o problemă de acceptare a cărnii congelate la destinație, ci este vorba de a fi competitivi la preț. Din punct de vedere religios, nu este vorba ca liderii religioși să-și vadă oamenii că-și sacrifică ei singuri animalul, ci de a se asigura că acesta a fost sacrificat conform religiei lor. Sunt foarte multe țări, inclusiv România, unde se discută să se deschidă abatoare certificate halal sau koșer pe teritoriul Uniunii Europene. Se permite acest lucru din punct de vedere legal și cred că este puțin mai ieftin să trimiți un inspector halal în România, decât milioane de animale pe vapor.

„Avem probleme mari” (Pană, ACEBOP)

Prezentă și ea la eveniment, Mary-Eugenia Pană, președinta ACEBOP, a recunoscut că țara noastră încă are „probleme foarte mari pe bunăstare”, dar că acestea „nu aparțin strict României, ci sunt probleme europene”. Ea a adăugat că din 42 de nave care încarcă animale vii din porturile românești către diverse țări, niciuna nu este românească.

„Pe aceste nave sunt angajați din diverse state africane, care nu au niciun fel de instruire, și toate aceste 42 de nave aparțin unor alte state membre”, a afirmat președinta ACEBOP.

Tot ea i-a replicat lui Păun pe subiectul însoțirii transporturilor cu animale de către veterinari români, până la destinație, și a afirmat că acest lucru nu se aplică, în ciuda acordurilor.

„Trebuie să lucrăm împreună la o legislație într-adevăr comunitară, una care să ne permită de la plecare și până la destinație, într-un alt stat membru sau terț, să putem supraveghea. Deocamdată, noi nu avem dreptul, și nici medicii veterinari, să treacă peste graniță. Este adevărat, există acorduri, există hârtii, dar, din păcate, nu se aplică”, a mărturisit Pană.

Animals International... din Australia. Interes comercial?

Animals International este de origine din Australia, „locul unde a început campania de interzicere a exportului de animale vii acum 14 ani”, a răspuns Păun unei întrebări venite din partea presei. Între timp, a adăugat el, multe lucruri s-au schimbat în bine acolo, și pe linie guvernamentală, și pe linia industriei exportului de animale vii. Astfel, a explicat liderul ONG-ului, exportatorii au fost obligați să asigure bunăstarea animală până la destinație. Pe de altă parte, guvernul a impus măsuri pentru a înlocui etapizat exportul de animale vii cu carne congelată, fapt care a înlocuit o problemă cu alta – Orientul Mijlociu și Nordul Africii au început să ia animalele de care aveau nevoie de aici, de la noi, din Europa, și, mai ales, din România și din America de Sud.

„În acele țări terțe, cele mai multe animale provin de aici, de la noi. Aproximativ 1,5 milioane de animale în fiecare an sunt exportate din România în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii, mai ales în Iordania, Libia și Israel, acestea fiind destinațiile de top”, a mai precizat directorul pentru UE al Animals International.

Cu peste 1,5 milioane de viței și oi la export în fiecare an (în principal în Libia, Iordania și Israel), România este cel mai mare exportator de animale vii către țări terțe din Uniunea Europeană, spun datele ONG-ului. Imagini înregistrate în Egipt, Turcia, Liban, Palestina, Israel și Iordania arată animale românești înspăimântate, pe deplin conștiente, manipulate și legate brutal cu frânghii și lanțuri sau chiar ridicate spre tavan de unul sau două picioare, înainte de a fi sacrificate prin tăieturi multiple în condiții neigienice, într-un mediu care prezintă riscuri pentru sănătatea umană. Atunci când sunt utilizate, cuștile rotative de sacrificare devin instrumente suplimentare pentru tortură. În Egipt și în Liban, lucrătorii sunt adesea neinstruiți și neechipați, temându-se de animale. În aceste țări, manipularea animalului prin tăierea tendoanelor și a ochilor este o rutină înainte de tăierea gâtului, se precizează într-un document de poziție al Animals International.

„Exportul cu animale vii continuă pentru simplul motiv că suferința este ținută departe de ochii oamenilor, pe nave aflate în mijlocul oceanului sau în țări din afara UE, la mii de kilometri distanță. Majoritatea navelor utilizate pentru exportul viu sunt mai vechi de 40 de ani și au condiții precare de transport. Astfel, într-un incident tragic, cel puțin 13.800 de oi românești au murit acum doi ani în drum spre Iordania, dar guvernul acestei țări a refuzat să ofere orice răspuns despre această tragedie. Cu toate acestea, Iordania rămâne în continuare cea mai mare piață de export a animalelor vii din România. În schimb, Israelul a interzis în mod repetat anul acesta importul de tauri din România, pe motiv de probleme de bunăstare animală, animalele care au supraviețuit croazierei pe mare ajungând epuizate, bolnave și murdare la destinație.

În cazul exporturilor cu camioane, niciunul dintre loturile observate la frontiera turcească nu ar fi trebuit să fie aprobat în România. Toate animalele observate în vara anului 2017 de către organizațiile partenere (Animal Welfare Foundation și Eyes on Animals) au fost înghesuite în camioane supraaglomerate, la temperaturi maxime cuprinse între 35°C și 44°C. Veterinarii nu ar fi trebuit să aprobe jurnale de călătorie pe această rută, pe durata verii. Anexa I, capitolul VI, punctul 3.1 din Regulamentul CE 1/2005 prevede că temperatura din interiorul vehiculelor de transport pentru animale nu trebuie să depășească 30°C. Mai mult, timpul mediu de așteptare în interiorul frontierei pentru loturile românești a fost mai mare de 16 ore. Timpii lungi de staționare, în combinație cu această caniculă insuportabilă, au consecințe tragice pentru animale. Toate animalele observate au fost stresate din cauza căldurii, multe dintre ele aflându-se în imposibilitatea de a face față condițiilor de transport, iar o parte din taurii transportati au decedat, în cele din urmă, din cauza stresului termic.

În ciuda acestor condiții extreme, cele mai multe oi observate aveau un strat gros de lână, nefiind tunse. 80% din totalul camioanelor inspectate ce conțineau animale din România au avut probleme cu sistemul de hidratare, în timp ce 75% dintre camioanele inspectate aveau și probleme suplimentare cu ventilația”, se mai precizează în document.

Animals International face apel către Guvernul României pentru a lua, imediat, următoarele măsuri:
1. Elaborarea unei strategii cu subvenții eficiente pentru înlocuirea etapizată a exportului cu animale vii cu produse congelate sau refrigerate;
2. Până la schimbarea reglementărilor, să fie luate toate măsurile necesare reducerii timpului de transport al animalelor vii ce sunt destinate exportului în țări din afara UE, în conformitate cu hotărârea obligatorie a Curții Europene de Justiție și cu standardele stabilite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) privind condițiile de sacrificare a animalelor;
3. Să se asigure punerea în aplicare și verificarea îndeplinirii Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al UE cu privire la transporturile rutiere și maritime;
4. Să se asigure prezența unui veterinar numit oficial care să însoțească toate transporturile de
animale pe mare;
5. Introducerea unui sistem de reglementare care să transfere responsabilitatea, din punct de vedere juridic, către firmele exportatoare, pentru a se asigura că bunăstarea animalelor se respectă pe întreg lanțul de custodie până la destinații din afara UE. Acest sistem de trasabilitate ar trebui să permită monitorizarea transportului animalelor pentru a se asigura că animalele pot fi urmărite de la punctul lor de plecare până la sacrificare;
6. Să solicite raportarea obligatorie a bolilor/ vătămărilor și a deceselor survenite pe nave și publicarea acestor informații.

Parlamentul UE a inițiat procedurile de înființare a unui comitet de anchetă al Parlamentului European, pentru a investiga alegațiile legate de aplicarea defectuoasă a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului. Este nevoie de susținerea a cel puțin 188 de europarlamentari pentru a începe procedura de anchetă. Potrivit datelor Animals International, 207 au semnat deja inițiativa (doar doi de la noi din țară), dintr-un total de 32 de europarlamentari români.

Până la publicarea articolului, nici Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și nici Autoritatea Sanitară Națională Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) nu au răspuns solicitărilor noastre pentru mai multe informații legate de subiect.

Vom reveni asupra subiectului în momentul în care vom avea o poziție și din partea celor două instituții.

Înregistrarea video a evenimentului se află pe pagina de Facebook @fermierului.

În opinia șefului PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, „este foarte greu de crezut” că pot fi probleme cu cele 63.000 de tone de grâu pe care Cerealcom Dolj le-a exportat în Egipt, în urma unei licitații organizate de GASC (autoritatea de achiziție a materiilor prime a statului nord-african), și la care ar fi fost descoperite semințe de mac de către inspectorii de carantină din țara destinatară.

Dragnea se bazează pe spusele ministrului Agriculturii, Petre Daea, potrivit cărora informația transmisă de Reuters cu câteva zile în urmă nu ar fi una oficială.

„L-am întrebat pe domnul ministru (n.r. - Petre Daea) despre discuția cu grâul care ar fi fost refuzat în Egipt. Ne-a spus foarte clar că ea nu este o informație oficială. Grâul despre care este vorba a fost exportat prin portul Constanța, dar în portul Constanța au fost inspectorii egipteni care aici au făcut verificările și au dat bun de export. Mai mult decât atât, grâul, în România, nu are mac”, a afirmat sigur pe el liderul PSD, cu ocazia unei vizite efectuate în teren la sistemului de irigații din cadrul Amenajării Gălățui Călărași, marți, 22 august 2017. „N-am luat eu legătura cu ele, că nu am telefonul lor (n.r. - al autorităților egiptene), dar vă spun încă o dată: în condițiile în care inspectorii egipteni l-au verificat aici, când a plecat din portul Constanța, este foarte greu de crezut că pot fi probleme”.

În urmă cu câteva zile, agenția de presă Reuters titra că autoritățile statului egiptean iau în calcul dacă să respingă sau nu un transport de 63.000 de tone de grâu românesc, revigorând temeri mai vechi printr-o posibilă nouă înăsprire a condițiilor de import, una care a blocat la un moment dat comerțul cu cereale al țării în anul anterior, unul de miliarde de dolari.

Concret, problema achiziției făcute de GASC și descoperită de (alți) inspectorii egipteni de specialitate ar fi legată de un posibil conținut de semințe de mac descoperit la sosirea cargoului în portul Safaga de la Marea Roșie, potrivit unui document de carantină agricolă intrat în posesia Reuters.

Dacă s-ar dovedi că transportul ar putea fi re-exportat din această cauză, acesta ar fi primul pe care autoritățile egiptene îl resping direct din port, de la finele anului 2015, atunci când un cargou plin cu grâu franțuzesc vândut de Bunge BG.N era returnat la origine pentru conținutul de cornul secarei.

Contactat de Revista Fermierului, Mihai Anghel, cel care a expediat transportul de grâu românesc, a declarat că informația potrivit căreia „Egiptul ar putea respinge din nou grâul românesc” nu se confirmă.

El ne-a spus că încărcătura a fost verificată la expediere de către inspectori egipteni, special trimiși de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC), iar materia primă a corespuns tuturor specificațiilor contractuale.

Marți, 22 august 2017, autoritățile egiptene ar fi trebuit să transmită dacă refuză sau nu transportul, până la ora publicării acestui material nefiind transmisă nicio astfel de informație în acest sens.