Afişez elemetele după tag: Limagrain

Scriu aceste rânduri în Ajun de Crăciun, aruncând din când în când privirea pe geamul casei natale de la munte. Zăpada căzută peste noapte îmi oferă o stare de liniște și melancolie, care mi-a dat imboldul de a scrie textul care urmează și unde încerc să prezint cât mai fără implicare observațiile referitoare la unul dintre subiectele cele mai disputate în mediul agricol – noile tehnici genomice (NGT). Cred și sper că de fapt actorii implicați în acest proces ar fi trebuit ca fiecare, fără patimă și fundamentalism, să își prezinte poziția și argumentele, iar apoi decidenții să își asume răspunderea deciziilor.

Subiectul arzător, la care mă refer în rândurile ce urmează, îl reprezintă încercarea Comisiei Europene și a președinției spaniole de a trece un proiect de regulament privind noile tehnici genomice (NGT), încercare nereușită la acest moment, datorită opoziției unor țări (printre care România, Polonia, Ungaria, Croația și altele) sau a abținerii altora (cum ar fi Germania și Belgia).

O mențiune care este importantă pentru a avea o înțelegere cât mai clară, NGT-urile sunt tehnici de ameliorare, dar așa cum este formulat proiectul de regulament, dar și discuțiile purtate, bine sau rău, numele de NGT a fost transferat și asupra produselor care se vor obține în urma aplicării acestor tehnici, deci în concluzie așa cum avem formularea de reglementare la acest moment, NGT înseamnă tehnicile, însă și produsele obținute în urma aplicării acestor tehnici.

În general (mai puțin organizațiile ecologiste), peste tot în spațiul comunitar, aproape toată lumea este de acord cu faptul că NGT-urile trebuie acceptate, deoarece UE are o problemă de competitivitate din ce în ce mai mare cu restul zonelor agricole mondiale, cum ar fi America de Sud și de Nord, dar cu câteva observații care au generat apariția a două tabere beligerante.

Combatanții

Prima poziție ar fi cea a celor care consideră că piața NGT-urilor trebuie lăsată liberă, să fie permisă brevetarea (patentarea) procedeelor, dar și a genelor, nefiind necesară trasabilitatea acestor produse mai ales în cazul NGT 1 (care au sub 20 de modificări a unor nucleotide), aici regăsindu-se marile firme de semințe, o parte din fermieri care au opinii de liberalism absolut (adică piața trebuie lăsată liberă la modul absolut), o parte din clasa politică (fără a respecta neapărat doctrina lor) și o parte din cercetători, mai ales cei din structurile private.

A doua poziție consideră necesară implementarea NGT-urilor, dar fără brevetarea tehnicilor și a materialului genetic dincolo de cât asigură brevetele de soi/hibrid obținute prin sistemul UPOV, trasabilitatea NGT 1 și agrearea prealabilă a produselor pe terțele piețe, tabără care este reprezentată de activiștii de mediu, de organizațiile care reprezintă agricultura ecologică, de o parte a structurilor de cercetare, mai ales cele finanțate din fonduri de stat, dar și din mediul privat, cum ar cazul firmelor mici de ameliorare și o parte dintre fermieri, unde se regăsesc mai ales cei cu orientări care consideră că piața trebuie ferită totuși de libertățile extreme și nu în ultimul rând, o parte din clasa politică.

Legislația și problemele acesteia

Primul aspect care trebuie reținut ar fi modul cum definește Directiva 2001/18 organismele modificate genetic (OMG): „Orice organism, cu excepția ființelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere și/sau recombinare naturală”.

Actuala legislație solicită o analiză obligatorie de evaluare a riscului, etichetare, trasabilitate și monitorizare a organismelor modificate genetic și a produselor derivate. Legile nu interzic diseminarea OMG în mediul înconjurător și comercializarea produselor derivate din OMG, dar presupun o autorizare. Statele au dreptul, dacă doresc, să interzică cultivarea OMG, chiar dacă este autorizată la nivel european.

Ca o paranteză, cu toate barierele birocratice introduse în UE, se cultivă și la acest moment circa 150.000 ha de porumb MON 810, din care vreo 100.000 ha în Spania și 50.000 ha în Portugalia, și cred că experiența acestor state în ceea ce privește modul de coexistență și trasabilitate al produselor ar fi fost bine de analizat de cât mai multe țări, dar asta este.

Această definiție și legislație a stat la baza deciziei CJUE din 2018 care a considerat că propunerea noilor NGT ar constitui procedee și produse care ar trebui supuse legislației OMG, ceea ce a blocat pentru o perioadă procesul de cercetare în UE, iar clasa politică bruxelleză a luat în considerare necesitatea unei propuneri legislative care să reglementeze în mod distinct (unii îi spun dereglementare) noile tehnici genomice, astfel că în iulie 2023 au venit cu o propunere de regulament, dar discuții privind necesitatea acestuia existând de mai mult timp.

Analize, probleme, concluzii, dar cine se apleacă asupra lor?

În general, când sunt astfel de situații încerc să mă uit ce fac țările cele mai dezvoltate în domeniul agricol din spațiul UE și aici am în vedere în special Franța, dar și Belgia, Germania sau altele.

Astfel, Franța în anul 2021, înainte cu un an de a apărea propunerea de regulament a Comisiei Europene, a organizat în cadrul Comisiei de evaluare a deciziilor științifice și tehnice din cadrul Adunării Naționale (Parlamentul francez) o dezbatere și analiză amplă privitoare la noile tehnici genomice și unde au invitat reprezentanții industriei de semințe, ai institutelor de cercetare unde locul central l-a ocupat INRAE, apoi reprezentanți ai fermierilor ,,convenționali”, dar și cei reprezentând agricultura biologică, plus mulți alți invitați din diverse domenii, inclusiv din comitetul de etică privind cercetările.

Aici se impun câteva mici observații, dintre care prima este reprezentată de faptul că aceste consultări ar fi fost benefice dacă ar fi fost organizate și în România de către Comisiile de agricultură din Parlament, care ar fi putut să asigure un cadru de dezbatere, dar și acces la numeroase informații, inclusiv sau mai ales cele din partea autorităților.

Cred că în acest sens ar fi benefic ca pe viitor astfel de propuneri ale unor regulamente comunitare sa fie analizate în cadrul unor astfel de dezbateri, iar la final cum este firesc și normal decizia să aparțină autorităților desemnate prin lege, chiar dacă convin sau nu prin soluția adoptată. Nu trebuie uitat că în primăvară ministrul Daea a decis să meargă pe anumite formule din cadrul PNS agreate de anumite organizații profesionale și asta a fost. Că ulterior s-au dovedit un dezastru pentru fermieri, mai ales celebrele GAEC-uri, asta este altă discuție, dar în final asta este democrația.

Dar, mergem mai departe și trebuie reținut că Ministerul Agriculturii francez a cerut și un raport propriu (chiar dacă EFSA a făcut o analiză la nivel comunitar) către CTPS, unde între concluzii se arată și faptul că ,,Raportul evidențiază dificultățile de coexistență pe piață a soiurilor derivate din NGT și a soiurilor nederivate din NGT, din cauza în special a limitelor legate de detecție”.

O altă concluzie se referă la ,,acceptabilitatea societății care trebuie luată în considerare și trebuie să conducă la gândirea caracteristicilor a căror publicare ar oferi un beneficiu împărtășit pe scară largă de diferiții actori ai filierelor”. Astfel ar trebui să avem în vedere că obținerea unor varietăți de plante cu calități nutriționale deosebite pot convinge consumatorii să accepte aceste noi tehnici genomice.

Raportul subliniază că dezvoltarea NGT-urilor și a brevetelor ,,privind trăsăturile editate va duce la o consolidare a problemelor legate de proprietatea intelectuală. Problemele se referă în special la accesul la informațiile privind brevetele atașate soiurilor și accesul la aceste soiuri pentru programele de ameliorare”.

Ar fi meritat ridicată observația legată de faptul că în cadrul dezbaterilor europene, statele membre ar fi putut cere lămuriri Comisiei Europene legate de faptul că pe de-o parte introducem restricții și condiționalități din ce în ce mai numeroase (interzicere molecule pesticide, procent de pârloagă, procent de leguminoase, altele) care în ansamblul lor duc la reducerea randamentelor de producție și competitivității fermierilor europeni, dar pe de altă parte argumentăm prin recomandarea adoptării NGT necesitatea creșterii randamentelor pentru a asigura hrană țărilor sărace și a adaptabilității culturilor la schimbările climatice.

Însă, până la acest moment creșterea randamentelor culturilor prin folosirea NGT-urilor este invocată doar de anumiți politicieni, fără a fi susținută și de cercetători.

Principiile INRAE Franța pot fi o bază de discuție?

Întorcându-ne la subiect, o să prezint pentru început cele șase principii considerate de bază de către INRAE Franța și înscrise în viziunea oficială a institutului, prezentate în cadrul comisiei parlamentare de către doamna Carole Caranda, director adjunct cu cercetarea.

Primul principiu se referă la menținerea unei capacități de expertiză în concordanță cu misiunea de cercetare publică al INRAE. ,,Considerăm că se încadrează în misiunile noastre de cercetare publică și este responsabilitatea noastră socială de a explora beneficiile și limitele, dar și posibilele riscuri ale produselor derivate și utilizarea acestora”.

În continuare, trecând la al doilea principiu se arăta că ,, … acesta este evident, dar trebuie reafirmat. Aceste tehnologii sunt esențiale pentru dobândirea cunoștințelor. Editarea genomului permite pentru a explora variabilitatea genetică, funcția de studiu, reglarea și evoluția genelor. Această cercetare este esențială pentru îmbunătățire cunoașterii și înțelegerea vieții”.

Al treilea principiu se referă la utilizarea tehnologiilor de editare ale genomului în ameliorarea plantelor și unde sublinia că: ,,Evaluarea posibilităților oferite de această tehnologie este perfect legitimă și complementară instrumentelor tradiționale de ameliorare a plantelor”.

Celelalte trei principii se referă la desfășurarea experimentelor în conformitate cu reglementările europene și naționale, apoi principiul de deschidere a cercetării de realizare a unor proiecte în cadrul cercetării multidisciplinare și, dacă este posibil, multi-sectoriale.

Al șaselea principiu tratează problema proprietății intelectuale. Doamna Caranda arăta că: ,,INRAE ​​își reiterează atașarea la existența certificatul de soi de plante și la nebrevetabilitatea plantelor rezultate din editarea genomului”.

Despre principiul privind brevetarea, mai pe larg

Legat de ultimul principiu este de menționat că la nivel european pozițiile s-au mai schimbat de-a lungul timpului sau poate au fost greșit interpretate de unii comentatori (timpul va decide), dar cert este că în 2019 Copa Cogeca, cea mai mare organizație profesională a fermierilor și cooperativelor din Europa, afirma prin intermediul secretarului general Pekka Pesonen că: „Ne opunem oricărei forme de brevetare pentru gene de la plante și animale și trăsături genetice care pot fi găsite în natură sau obținute prin mutageneză. Depunerea de brevete pentru produse, trăsături sau gene derivate din tehnici de inginerie genetică ar trebui să fie posibilă numai pentru produsele care conțin ADN care nu poate fi găsit în natură și care nu pot fi obținute prin metode convenționale de ameliorare, obținere sau prin tehnici de mutageneză”. Motivul acestei opuneri îl reprezenta riscul definit ca fiind ,,…. catastrofal atât pentru fermieri, cât și pentru micii crescători și ar duce la o reducere a numărului de soiuri disponibile pe piață”.

Temerea este dată de faptul că din ce în ce mai mulți cercetători de pe diverse continente, dar și specialiști în domeniu, consideră că sistemul de brevete încurajează concentrarea pe piața semințelor în mâinile câtorva mari corporații, fiind poate principalul motor care stă la baza concentrării pieței de semințe certificate pentru agricultură.

În același spirit evaluează situația și CTPS (Comitetul Tehnic Permanent de Selecție a Plantelor de Cultivat) care consideră că ,,Pentru a elimina frâna brevetabilității trăsăturilor editate, care se pare că va prelungi munca amelioratorului pentru a se asigura că acesta nu se găsește în postura de contravenient, comisia consideră că ar fi oportun ca toți operatorii să decidă să nu solicite brevete asupra caracteristicilor editate”.

Doamna Catherine Regnault-Roger, profesor la Universitatea din Pau și membră a Academiei agricole franceze arată într-un material realizat în cadrul institutului Sapiens că, la acest moment, 80% din brevetele privind NGT-urile sunt deținute de americani și chinezi, iar europenii au sub 10%. Mai mult, dacă analizăm brevetele depuse în anul 2020 la WIPO (Organizația mondială privind drepturile de proprietate), 10.624 de brevete sunt depuse de China, urmată cu 8.800 de brevete de către SUA, 1.027 de brevete de către Franța și 2.048 de brevete de către Germania. De menționat că, aici sunt incluse și brevetele privind cercetările medicale pentru oameni și animale care sunt cele mai numeroase.

În schimb, este de menționat, așa cum afirma în cadrul dezbaterilor parlamentare din Adunarea Națională franceză, domnul Fabien Nogue, director de cercetare în cadrul INRAE, ,,cvasi totalitatea brevetelor privind NGT la plante în Europa sunt brevetate de Corteva”, care de altfel a depus o activitate susținută de prezentare a acestor tehnologii atât către delegațiile tuturor statelor membre de la Bruxelles, dar și în fiecare țară prin intermediul tuturor organizațiilor unde este parte sau în mod direct în vederea adoptării regulamentului privind NGT.

La cele menționate mai sus se impune a se prezenta și o probabilă contradicție în cazul propunerii de regulament care pe de-o parte asimila varietățile NGT 1 cu varietățile convenționale, care la acest moment nu pot fi brevetate decât ca varietăți (soiuri sau hibrizi) în sistemul UPOV și pot fi folosite în ameliorare fără a se putea invoca brevetabilitatea.

În același timp tehnologiile folosite pentru obținerea NGT 1 sunt folosite și în cazul NGT 2 și pot fi folosite și în cadrul obținerii unei noi generații de OMG, doar că în cazul celor două grupe din urmă brevetarea tehnologiilor este posibilă conform legislației actuale din UE.

Având în vedere cele de mai sus, apare contradicția următoare, o tehnică folosită la NGT 1 care nu poate fi patentată, dar care se folosește ulterior pentru obținerea unui NGT 2 se mai poate patenta, în condițiile în care un patent are în vedere inovativitatea și specificitatea, adică mai simplu spus nu trebuie folosit în alte situații?

Sau, în situația în care o tehnică folosită la NGT 2 sau OMG și care ulterior este folosită la NGT 1 mai este sau nu sub patent, cât timp la NGT 1 nu se permite brevetarea nici unei tehnologii?

Din păcate Comisia Europeană a complicat și mai mult lucrurile, intenționat sau nu, greu de spus, lăsând reglementarea modului de patentare inclusiv din aplicarea NGT-urilor pentru anul 2026, iar până atunci să ne descurcăm cu legislația existentă. Doar că în 2026 ce s-a patentat nu se mai poate anula, fiindcă legislația nu se aplică retroactiv.

Trasabilitatea între necesitate și oportunitate

Comisia Europeană în proiectul de regulament privind NGT-urile a inserat obligația ca în cadrul culturilor ecologice să nu se folosească nici un fel de varietate NGT, iar un al doilea aspect de reținut este dat că prin noile strategii Farm to Fork și Green Deal dorește să ducă suprafețele ecologice la 25% din suprafața agricolă a UE. Ori așa cum vom vedea în continuare, lucrurile sunt un pic antagoniste dacă nu se va interveni pentru clarificarea aspectelor neclare

Așa cum rezultă atât din studiul făcut de CTPS pentru Ministerul Agriculturii francez, cât și din intervențiile făcute de specialiștii de la INRAE, dar și din luările de poziție ale altor specialiști din alte țări, varietățile obținute din aplicarea noilor tehnici genomice nu pot fi detectate la acest moment în laboratoare, deci cum mai putem verifica marfa cu origine din producția ecologică, care așa cum știm cu toții este verificată pentru pesticide, dar ce facem cu NGT-urile?

Aici se ridică două aspecte, primul fiind cel datorat impurificării accidentale cu polen, lucru demonstrat în cazul unora din culturile OMG, situație care a impus existența unor distanțe de izolare (a se vedea acest aspect și în cazul suprafețelor de floarea-soarelui high oleic unde este aceeași problemă), iar a doua poate fi datorată unor impurificări voite cu NGT care pot conferi anumite rezistențe la boli și/sau dăunători, dar care neputând fi detectate, duc la încălcarea însăși a obiectivului de bază al agriculturii ecologice.

Normal că fermierii, mai ales cei din sistemul convențional, inclusiv eu, nu ne dorim trasabilitate, fiindcă înseamnă obligații birocratice suplimentare, dar întrebarea există privitor la garantarea calității produselor ecologice și așa cum am arătat este cauzată de un articol propus de Comisie în cadrul proiectului de regulament și trebuie rezolvat într-un fel sau altul, deoarece apoi ne vom trezi cu fel de fel de decizii ale CJUE care mai mult vor încurca decât ajuta. Doar că CJUE judecă în conformitate cu legislația existentă, bună sau rea.

Poate ar fi trebuit Comisia Europeană să reflecteze un pic dacă în loc să încerce o așa zisă de reglementare a NGT-urilor printr-un regulament separat, nu ar fi trebuit mai bine să schimbe definiția OMG din Directiva 2001/18 și să se aplice principiul din SUA unde definirea acestora se referă la produsul obținut și nu la tehnicile folosite.

În acest caz, simpla analiză și constatare ulterioară că tehnicile NGT nu duc la obținerea de OMG dădea drumul la aplicarea acestora (atât NGT 1 cât și 2) conform varietăților convenționale fără probleme și nu ar mai fi fost necesară o altă reglementare, dar este de menționat că s-ar fi aplicat restricții privind patentarea, care poate și asta ar fi încurcat.

Rețineri privind folosirea NGT?

În 2016, într-un interviu, domnul Arlo Thompson, directorul de cercetare al firmei Pioneer pentru Europa spunea „Folosirea CRISPR-Cas este ușoară, problema este identificarea locului exact unde se taie secvența de ADN. Putem să tăiem și să eliminăm acea secvență şi apoi să lăsăm planta să activeze procesele de reparare şi refacere a catenelor de ADN. Se pot face modificări, scoate, adăuga segmente, dar mai important este să știm foarte precis locul în care vrem să facem aceste modificări”.

Aceleași observații au rezultat și din raportul CTPS, care pornind de la acest fapt a enunțat o serie de rezerve potențiale, cum ar fi faptul că lipsa acurateței locului de tăiere a secvențelor de ADN poate duce și la apariția unor mutații nedorite și cu impact ulterior în expresia proprietățile plantelor respective, că este vorba de toxicitate nutrițională, sau asupra microbiotei din sol prin exudatele radiculare.

Mai mult, o altă rezervă potențială este despre pericolul diseminării în mediu a unor însușiri care se pot transfera natural la plante compatibile sexuat dar care sunt în același timp buruieni, astfel conferindu-le însușiri nedorite a exista la acestea.

Concentrarea și globalizarea industriei de semințe, între riscuri și oportunități

Într-o lucrare publicată de Phil Howard și Amos Stromberg se prezintă evoluția concentrării industriei de semințe între 1996 -2022, unde vorbim la acest moment de patru mari companii globale (care dețin și activități de pesticide) pe piața semințelor, acestea fiind Bayer (care deține printre altele Monsanto), Corteva (care are în portofoliu Pioneer), Sinochem care deține prin intermediul ChemChina compania elvețiană Syngenta și BASF care are și ea activități în domeniul semințelor în curs de dezvoltare și nu ar fi o surpriză dacă în viitor se va anunța o eventuală achiziție a unei firme de semințe. La acestea se mai adaugă firme specializate doar în semințe, precum germanii de la KWS, francezii de la Limagrain, japonezii de la Sakata și danezii de la DLF, firme care au în general cifre de afaceri între 0,5 și 1,4 de miliarde euro.

Mecanismul avut în vedere că a contribuit la stimularea concentrării activității este dat de situația în care un start-up înregistrează un brevet pentru un nou proces de inginerie genetică sau pentru o nouă plantă modificată genetic și nu o poate exploata fără să devină dependentă de una sau mai multe brevete deja deținute de companiile de semințe. Condițiile pentru obținerea dreptului de licență în general obligă micile companii să fie absorbite sau să semneze contracte de exclusivitate, dezvoltând corporațiile multinaționale încă și mai mult.

În același material invocat mai sus, doamna Catherine Regnault-Roger profesor la Universitatea din Pau arăta că datorită costurilor extrem de mari, doar giganții care au afaceri în domeniul pesticidelor și al semințelor gen BASF, Corteva, Bayer, Sinochem-Syngenta își pot permite să susțină financiar dosarele de reglementare în vederea obținerii brevetelor globale.

Aceste afirmații sunt susținute și de graficele de mai jos unde se observă că primele patru companii dețin circa 52% din piața globală de semințe și circa 62% din piața globală de agrochimicale (semințe și pesticide).

În loc de concluzii avem întrebări

Acest articol a încercat prezentarea și dezvoltarea pe scurt a observațiilor ridicate de diverse organizații sau guverne în raport cu propunerea de regulament, iar în opinia mea răspunsul trebuie să și-l dea fiecare fermier sau persoană interesată, iar ca întotdeauna politicul decide, că ne place sau nu. Dar în esență, întrebările care necesită soluționare ar fi următoarele:

Prima întrebare se referă la modul prin care se poate garanta coexistența între varietățile convenționale și cele NGT, mai ales în cazul agriculturii ecologice, unde fermierii intenționat sau nu, pot folosi NGT-urile, dar acestea nefiind detectabile, cum le vom identifica? Cum vom garanta consumatorului final care crede în aceste valori ale agriculturii ecologice că nu este înșelat?

Principiul bunei credințe există ce-i drept, dar în practică este dublat de metode de control care pot permite aplicarea după caz a justiției. Deci, dacă nu există până la acest moment metode de detectare a varietăților NGT, cum protejăm sectorul de agricultură ecologică, care în viziunea Comisiei ar trebui să ajungă la minimum 25% din suprafața agricolă comunitară? Este drept că nici trasabilitatea nu poate garanta 100% acest lucru, dar oare fără cât se poate garanta?

A doua întrebare, este pregătită agricultura europeană și nu numai, pentru rămânerea pe piață a doar 6-8 firme de semințe și cum poate fi protejat atât fermierul, cât și consumatorul final de abuzurile de poziție dominantă sau de cartel, așa cum constatăm și în alte domenii (cum ar fi domeniul cipurilor sau cazul petrolului)?

Acceptarea brevetelor în cadrul varietăților obținute prin metode convenționale, așa cum se doresc a fi asimilate și NGT 1, foarte posibil va duce la accelerarea concentrării firmelor de semințe.

Nu există nici un dubiu că toate aceste costuri care sunt percepute de fiecare autoritate implicată în aprobarea dosarului de reglementare, de fapt sunt niște impozite indirecte colectate de la populație în final. Doar că ulterior marja de profitabilitate a acestor firme poate deveni expresia unui abuz, în condițiile în care nimeni nu poate renunța la mâncare, deci va plăti cât se cere. Autoritățile au avut în vedere aceste aspecte și care pot fi soluțiile de contracarare a unor astfel de situații?

Poate ar trebui să ne aducem aminte de un exemplu recent din UE, când fabricile de îngrășăminte chimice datorită unor decizii greșite privitoare la aprovizionarea cu gaze și-au încetat activitatea, ceea ce a creat oportunitatea pe fondul războiului din Ucraina, ca toți furnizorii de îngrășăminte nord africani să își crească prețurile de circa trei ori în condițiile în care nu le-au crescut costurile, fără ca fermierii europeni să poată fi protejați.

Mai mult, trebuie să avem în vedere mai ales în cazul unor turbulențe geostrategice cum sunt acum în Ucraina sau Orientul Mijlociu, dar mâine pot fi în orice altă regiune, ce vom face dacă vom rămâne fără furnizori de astfel de produse, datorită poate blocări a lanțurilor de aprovizionare sau din orice alte motive? Oare experiența pandemiei nu ne-a învățat nimic?

În condițiile în care susținerea unor dosare de reglementare depășește posibilitățile unor firme de ameliorare mici și medii, dar se acceptă brevetarea, să se înțeleagă că viitorul acestor firme dar și al fermierilor mici nu mai există? Autoritățile sunt pregătite să-și asume aceste decizii?

Să înțeleagă firmele mici și mijlocii că viitorul lor este sumbru, iar toate afirmațiile legate de dezvoltarea și consolidarea clasei de mijloc sunt doar lozinci electorale pentru anumite momente, dar de fapt nu contează?

În încheiere, este foarte adevărat că decizia finală este luată de politic pe baza unor interese care pot fi sau nu aceleași cu ale interesului național, doar că activitatea de supraveghere a acestor decizii politice poate fi asigurată de toți factorii implicați, doar prin dezbateri largi, serioase, fără patimă și egoism și ce este mai important fără interese ascunse.

În rest numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe parcursul lunii iunie anul curent, reprezentanţi ai filialelor Limagrain (care comercializează seminţele marca LG) din întreaga lume s-au reunit în Marea Britanie pentru a celebra atingerea obiectivului pe care şi l-au propus cu aproximativ 20 de ani în urmă: locul 1 la grâu în lume. Alături de aceştia au fost invitaţi şi reprezentanţi ai presei agricole din majoritatea  ţărilor europene mari cultivatoare de grâu (inclusiv România), dar şi din Statele Unite ale Americii.

Poziţia pe care Limagrain o ocupă în prezent la grâu este rodul unei decizii strategice şi a unei consecvenţe care a pornit în 1990 prin achiziţionarea în Europa a companiei de seminţe Nickerson. De la acel moment, LG a făcut câteva achiziţii succesive care au dus la obţinerea titlului de „Numărul unu” la sămânţa de grâu în Europa, cu ţelul de a-şi extinde supremaţia şi pe alte pieţe la nivel mondial.

Divizia Field Seeds (seminţe de culturi de câmp) a contribuit la istoria companiei prin marca LG şi a fost structurată în cinci unităţi de business. Pe piaţa din Europa, Limagrain Europe se bucură în prezent de poziţia de lider pentru grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui. În America de Nord, AgReliant - o companie creată în 2000 de Limagrain împreună cu altă companie europeană - este pe locul 4 la porumb pe piaţa cea mai concurenţială la acest produs.

Limagrain îşi extinde afacerile în China şi India

Daniel Cheron, director general Groupe Limagrain a declarat: „Grâul este o cultură importantă la nivel european, poate mai importantă decât în alte zone ale lumii. De exemplu, dacă în Statele Unite ale Americii cultura cea mai importantă este porumbul, în Europa  aceasta este grâul. Limagrain, producător de seminţe, european la origine, a început prin a cumpăra mai multe societăţi în Franţa, Anglia, Spania, consolidând poziţia noastră în Vestul Europei. Apoi, progresiv, am extins această activitate în Est: Cehia, Slovacia, Polonia, România şi Bulgaria. România este o ţară agricolă importantă, grâul se cultivă pe suprafeţe extinse, iar Limagrain a devenit un actor important pe piaţa seminţelor de grâu. În ce priveşte poziţia Limagrain la nivel internaţional, consolidată de această poziţie europeană confortabilă, am început investiţiile în America de Nord, Argentina, Australia şi suntem în curs de dezvoltare în China şi India”.

Grâu mai puţin consumator de apă şi îngrăşăminte, în viitor

Limagrain se numără printre actorii importanţi şi în domeniul biotehnologiilor. Deţine propriile laboratoare, cum este Biogema, care lucrează cu tehnologii de genul marcajelor moleculare sau transgeneza. În afara acestuia, LG a hotărât să se implice în diverse parteneriate cum este cel cu Arcadia, societate cu originea în California. Această companie a dezvoltat tehnologii în domeniul rezistenţei sau al toleranţei crescute la secetă şi în domeniul eficientizării consumului de azot în cultura de grâu. Astfel, ambiţia Limagrain este să producă cât mai curând  varietăţi care să consume mai puţin azot şi mai puţină apă. Fiind preocupaţi de protecţia mediului, de o dezvoltare durabilă şi de o utilizare raţională a resurselor naturale, grupul LG este interesat să producă varietăţi de grâu mai puţin consumatoare de îngrăşăminte.

Acest lucru va fi realizat prin parteneriatul pe care îl are cu renumita companie americană.

Astăzi, cu o reţea de aproximativ 100 de locaţii de cercetare (staţiuni de ameliorare a seminţei şi laboratoare pentru biotehnologie) distribuite în întreaga lume, LG testează varietăţi adecvate condiţiilor climatice şi de sol. În viitor, compania LG va fi capabilă să ofere clienţilor săi varietăţi de grâu care vor fi mai eficiente din punctul de vedere al productivităţii, randamentului economic, mai rezistente la boli şi la insecte, dar şi mai puţin consumatoare de apă şi fertilizatori, precum şi varietăţi mult mai bine adaptate diferitelor nevoi de utilizare în procesarea alimentară.

Varietăţi de grâu LG

APACHE - este o varietate timpurie, nearistată, productivă şi uşor adaptabilă diverselor condiţii. Producţia poate depăşi 8500 kg/ha, în condiţii favorabile. În primăvara 2009 (în pofida condiţiilor nefavorabile) a avut un start vegetativ spectaculos.
RENAN - o varietate aristată, semitimpurie, de talie medie. În condiţii favorabile producţia depăşeşte 8000 kg/ha. Bobul este roşcat. Este rezistent la rugina neagră şi galbenă şi are toleranţă bună la făinare.
ARLEQUIN - soi semitimpuriu, nearistat. De remarcat la acest soi de grâu este rezistenţa la cădere.
KAROLINUM - semitimpuriu, nearistat. La acest soi de grâu se evidenţiază în mod deosebit spicul foarte bine dezvoltat şi cu boabe uniforme în spiculeţe.
AZIMUT - soi de grâu timpuriu nearistat. Stabilitatea producţiilor este punctul forte al acestui soi.

ALINA CREŢU, DIRECTOR MARKETING LIMAGRAIN ROMÂNIA

În plină campanie, Limagrain România s-a gândit să le ofere fermierilor o clipă de răgaz, dar unul lucrativ. Aşa că, la început de iunie, Limagrain a organizat la Roseţi, judeţul Călăraşi, o demonstraţie în câmp, unde a fost prezentată gama completă de varietăţi de rapiţă şi grâu. Pe aproape douăzeci de hectare au fost cultivate loturi demonstrative cu şase varietăţi de rapiţă, şapte soiuri de grâu şi unul de orz furajer. Este prima dată când se organizează un eveniment Limagrain pentru cereale păioase şi rapiţă.

Evenimentul s-a desfăşurat pe terenurile societăţii Concordia Agro, iar partenerii LG în organizare au fost Bayer CropScience - pentru produsele de protecţie a plantelor şi IPSO Agricultură - reprezentanta mărcii John Deere în ţara noastră.
La “Ziua Câmpului LG” au participat în jur de 200 de agricultori din sudul şi sud-estul ţării.

Fermierii sunt deschişi la noutăţi

Limagrain România este un furnizor important de seminţe pentru Concordia Agro şi tocmai de aceea a ales ferma de la Roseţi pentru realizarea loturilor demonstrative. Jumătate din suprafaţa de cereale păioase este însămânţată cu soiuri LG şi aproape 60% din rapiţă provine de la acelaşi producător.
În majoritate, suprafaţa de grâu a fost însămânţată cu cele mai vechi soiuri aduse de compania Limagrain în ţară - Apache şi Renan. “Soiurile de grâu LG au fost alese atât pentru potenţialul de producţie ridicat, cât şi pentru calităţile de panificaţie”, a precizat Ion Porumb, director tehnic la Concordia Agro.

La rapiţă, cea mai mare suprafaţă este cultivată cu soiul Manitoba, un soi cu dezvoltare semitardivă, productivitate ridicată şi rezistenţă deosebită la boli ca Phoma lingam şi Sclerotina. Rezistă foarte bine la iernare, datorită unui start foarte bun la vegetaţie. Are rezistenţă bună la scuturare, iar plantele sunt viguroase încă din primele faze de vegetaţie, au o capacitate mare de ramificare şi un ritm de creştere rapid. Capacitatea de producţie ridicată şi adaptabilitatea acestei varietăţi o recomandă pentru diferite zone de cultură a rapiţei în România. Potenţialul biologic este de 4.000-4.500 kg/ha.
Un hibrid mai nou de rapiţă, Artoga, a stârnit multe întrebări din partea fermierilor.

A fost cultivat mai întâi în Europa Centrală, iar de doi ani a ajuns şi în România. Caracteristica acestui hibrid este o ramificare puternică, ce începe de jos, care îl face să aibă o capacitate deosebită de producţie. După cum afirmă producătorii de seminţe, este suficient să semeni 40-45 de seminţe pe metru pătrat, că ele îţi asigură la ieşirea din iarnă 25-35 de plante.

“Chiar dacă la ieşirea din iarnă aveţi 5 plante la metru pătrat, păstraţi cultura şi daţi un pic mai mult azot”, i-a sfătuit pe fermieri Pierre Jarreau, director comercial al Limagrain România. Artoga este un hibrid de rapiţă cu înflorire timpurie şi o maturitate a plantelor semitimpurie. Are o excelentă toleranţă la boli (Phoma şi Sclerotina), o rezistenţă foarte bună la iernare şi comportament bun în condiţii de secetă. Stabil în producţie, potenţialul biologic este de 4.000-4.500 kg/ha, iar conţinutul de ulei în seminţe este foarte ridicat.

“Chiar dacă fermierii sunt obişnuiţi cu soiuri sau hibrizi de rapiţă foarte cunoscuţi, cum este Manitoba, Limagrain încurajează testarea noutăţilor cu care vine pe piaţă - soiul Adriana sau hibridul Artoga - pentru că ne dorim să răspundem cerinţelor fermierilor, care evoluează în permanenţă”, ne-a spus Alina Creţu, director marketing Limagrain România.

La grâu, s-a remarcat starea de sănătate foarte bună a plantelor, iar cei mai mulţi fermieri au recunoscut uşor soiul Apache, pentru că îl cultivă, dar s-au arătat interesaţi să testeze şi noutăţile, dintre care s-a remarcat Arlequin.

Cei aproximativ 200 de fermieri prezenţi la Roseţi au trecut pe la fiecare parcelă demonstrativă, au văzut fiecare cultură şi i-au asaltat cu întrebări pe organizatori. Discuţiile tehnice au continuat chiar şi în a doua parte a evenimentului, organizată pentru buna dispoziţie a participanţilor. Fermierii au testat mai multe maşini de teren şi au luat parte la câteva concursuri de minigolf, baschet şi de tir cu arcul. Nu de alta, dar îndemnul Limagrain pentru fermieri este “Ţinteşte profitul LG!”. Toată lumea, premiată sau nu, a participat la un miniconcert al trupei Etnic.

”Evenimente similare se vor desfăşura şi în perioada următoare, atât în vestul ţării, cât şi în sud, sud-est, pentru cereale păioase şi rapiţă. Apoi, vor continua, în luna august, cu cele de prezentare a noutăţilor LG la porumb şi floarea-soarelui”, ne-a mai spus Alina Creţu.

Pe câmp sunt aceleaşi rezultate ca pe loturile demonstrative

Arnaud Charmetant, manager Concordia Agro (Roseţi, Călăraşi):
“Nu s-a făcut nicio lucrare specială pe parcelele demonstrative. Avem aceleaşi rezultate şi în câmp, pe sute de hectare. Structura culturilor în acest moment: 1600 ha grâu, 500 ha orz, 200 ha rapiţă, 700 ha floarea-soarelui, 200 ha porumb şi altele. Avem o colaborare consistentă cu Limagrain. Aici avem loturi cu câteva soiuri de rapiţă, grâu şi orz. Culturile arată bine, suntem mulţumiţi. Colaborăm cu Limagrain de 4 ani. Întotdeauna găsesc înţelegere, o persoană cu care să discut când am vreo problemă, să-mi dea un răspuns rapid. Când lucrurile merg bine, nu avem discuţii. Când sunt probleme, atunci vezi cum merge un parteneriat. Noi colaborăm cu firme cunoscute, cu experienţă şi rezultate bune.”

Noutatea - hibridul de rapiţă Artoga

Pierre Jarreau, director comercial Limagrain România:
“De câţiva ani organizăm evenimentul “Zilele câmpului”. Pentru culturile de grâu şi rapiţă este, însă, primul an. Agricultorii sunt interesaţi de informaţiile pe care le-am oferit aici în câmp, noi şi reprezentanţii Bayer, cu care am colaborat la aceste parcele. Vrem să introducem pe piaţă hibridul de rapiţă Artoga, prezentat aici pentru prima dată. Noi, producătorii de seminţe avem nevoie de suport profesionist, iar Bayer este unul dintre partenerii noştri importanţi pentru rapiţă. La floarea-soarelui lucrăm cu BASF. Avem o piaţă bună în sud, în Constanţa - Tulcea avem multă rapiţă, iar soiul de grâu Apache este pe locul 6 în România. Ne place să lucrăm cu fermierii români, iar evenimentul de astăzi este o dovadă în acest sens.”

Agricultorii au nevoie de cunoaştere

Victor Burciu, fermier Ţăndărei (Ialomiţa):
“Lucrez 800 ha de teren în arendă şi cunosc bine produsele Limagrain, le cultiv pe terenul meu - grâu, rapiţă, porumb, floarea-soarelui, toate reprezintă o genetică bună. Sunt aici pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi în materie de ameliorare, mecanizare, de combaterea bolilor şi dăunătorilor. Avem nevoie să ştim tot ce se poate despre genetică şi toate tehnologiile de ultimă generaţie. Ne întâlnim cu ceilalţi fermieri, stăm de vorbă, adăugăm ceva la fiecare eveniment de acest fel. Avem nevoie de cunoaştere. Participarea e numeroasă, chiar dacă e mult de lucru în câmp. Oamenii au pus întrebări, au văzut pe viu nişte culturi foarte bine realizate, cu noutăţi la cereale şi la rapiţă. Pentru anul viitor au de unde să aleagă, ştiu asta din proprie experienţă.”

Experimente cu seminţe noi

Marian Pisică, fermier Roşiori (Brăila):
“Lucrez 700 ha: 140 ha grâu, 180 ha porumb, 150 ha floarea-soarelui, 80 ha rapiţă, iar pe restul suprafeţei am culturi furajere. Mi-a plăcut ce am văzut aici la Concordia Agro. Eu deja am cultivat grâu şi floarea-soarelui de la Limagrain. Utilizez seminţe de la mai multe firme, dar de 5-6 ani folosesc şi seminţe Limagrain. De obicei, cultiv un an o sămânţă nouă, văd ce recolte am şi după aceea mă bazez pe ea. Am început colaborarea cu Limagrain cu floarea-soarelui şi cultiv de ceva timp grâul Apache. Sunt foarte mulţumit.”

Pachete tehnologice pentru protecţia plantelor

Nicuşor Ţăroiu, reprezentant zonal Bayer CropScience:
“Am prezentat aici, la Roseţi, pachetul Bayer pentru protecţie. În ferma Concordia Agro am lucrat cu tot tratamentul necesar. Avem pachetul Biscaya la rapiţă, cu insecticidul sistemic Biscaya 240 OD, recomandat pentru faza de înflorit, precum şi fungicidul Tilmor 240 EC. E un minim de tehnologie pentru finalul culturii, înainte de recoltat. Sunt mulţumit de felul cum arată culturile, la fel sunt şi în câmp, nu s-a făcut nimic special în aceste loturi demonstrative.

La cereale avem pachetul Falcon, cu fungicidul Falcon 460 EC, care se aplică în prima fază, la doză minimă, odată cu erbicidul, sau în a doua fază, pentru bolile spicului, la doză maximă de 0,7 l/ha, şi erbicidul Sekator Progress OD, doză mică la hectar, 150 ml, care controlează în mod deosebit galionul, o buruiană problemă, răspândită în sudul ţării, care a ajuns până la Constanţa. Înainte era doar izolat, în anumite zone. Acum se răspândeşte destul de repede. Sekator rezolvă această problemă. Aici, în sud, e o zonă intensivă de acţiune pentru noi.

O altă problemă aici este macul, controlat şi el de Sekator. Am lăsat chiar o parcelă-martor, pentru ca fermierii să vadă diferenţa. Nu sunt probleme de nerezolvat, suntem adaptaţi cerinţelor.

În această perioadă îşi face apariţia ploşniţa cerealelor, care face mari pagube, dacă nu este controlată. Noi avem produse adaptate, insecticide de contact - Decis Mega 50 EW, sistemic şi de contact - Proteus OD 110 şi Biscaya 240 OD, care este sistemic. Toate cele trei produse Bayer controlează bine ploşniţa.”

DANA MEDAR