Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu s-a întâlnit joi, 2 decembrie 2021, la sediul MADR cu reprezentanții Romalimenta - Federația Patronatelor din Industria Alimentară și ai ROMPAN - Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase. Au fost discutate dificultățile cu care se confruntă industria de morărit, panificație şi produse făinoase din țara noastră în ultima perioadă.

Problemele au început de anul trecut când, din cauza pandemiei COVID-19, a restricțiilor de circulație, a întreruperilor multor activități, în special HoReCa, şi desfășurarea activității școlare online, producția şi vânzările din sectorul de morărit-panificație au înregistrat scăderi însemnate.

Având în vedere că prețurile la energia electrică, gazele naturale și combustibili au cunoscut creșteri semnificative care au impact asupra industriei de morărit, panificație şi produse făinoase, reprezentanții patronatelor au făcut câteva propuneri menite să atenueze șocul acestor scumpiri şi să permită populației accesul la produsele de panificație.

„Subvenția pentru tona de grâu procesată este una dintre măsurile pe termen scurt pe care vreau să le analizez împreună cu echipa din minister. Pornind de la capacitățile de stocare a grâului de care dispunem în acest moment, la nivel de țară, este deosebit de important ca în viitor producția de grâu să fie mutată în depozite. România produce grâu, suntem recunoscuți la nivelul întregii Uniuni Europene, noi trebuie să avem în vedere încurajarea procesării și chiar direcționarea acesteia către unitățile zootehnice. Să nu pierdem din vedere că industria de morărit și panificație în țara noastră este una performantă, însă este nevoie și de echipamente moderne pentru că retehnologizarea fabricilor trebuie să fie făcută periodic”, a spus Adrian Chesnoiu.

Reprezentanții patronatelor au propus să se aplice un regim de impozitare asemenea celui practicat în domeniul construcțiilor pentru salariații din sectorul morărit, panificație și produse făinoase, constituit ca un program pilot pentru lucrătorii din sectorul agricol, pescuit și industria alimentară.

„Trebuie să avem grijă de locurile de muncă în agricultură și industrie alimentară, să oferim salarii atractive lucrătorilor din acest sector, astfel încât să asigurăm venituri decente oamenilor, dar și stabilitate sectorului. Există deja un proiect de lege depus în Parlament, la care am lucrat împreună cu colegii mei parlamentari, prin care ne dorim să oferim facilități fiscale celor care angajează în agricultură, industrie alimentară, silvicultură și piscicultură, pe modelul celor aplicate în domeniul construcțiilor”, a completat ministrul Agriculturii.

Totodată, Adrian Chesnoiu ia în calcul să aibă o discuție la nivelul aparatului guvernamental pentru acordarea de credite garantate de către stat pentru subvenționarea dobânzii pentru achiziția de sisteme energetice (panouri solare, eoliene, turbine etc.), precum și introducerea unui program pentru asigurarea independenței energetice, cu sprijinul Autorității Naționale pentru Reglementare în Domeniul Energiei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În condițiile în care, acum un deceniu, românii consumau aproximativ 92 de kilograme de pâine pe an, în prezent, aceștia mănâncă o cantitate de circa 82 de kilograme/an, chiar dacă nivelul se menţine peste media europeană de 78 kg/locuitor/an, potrivit celui mai recent studiu de piaţă privind produsele de panificaţie, prezentat de preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase (ROMPAN), Aurel Popescu, vineri, 2 noiembrie 2018.

„Acum 10 ani, consumul era mai mare cu 10 kilograme pe om anual, ceea ce înseamnă că s-a redus cu un  kilogram pe om în fiecare an şi a ajuns la 82,2 kilograme. Este un consum mai mare decât media europeană de 78 kg/om/an, dar nu suntem departe şi eu cred că pe cap de locuitor consumul în perioada următoare nu o să mai scadă aşa de mult”, a afirmat președintele ROMPAN.

Potrivit spuselor acestuia, tendinţa actuală a consumului de pâine din făină integrală şi cea de produse realizate în sistem tradiţional este în creștere, chiar dacă România a pierdut primul loc la nivel european în acest top al consumului.

„Este viabilă şi corectă această tendinţă de scădere a consumului de pâine din ultimii ani, chiar dacă nouă, brutarilor, nu ne convine. Eram pe locul I în Europa, iar acum suntem pe II sau III. Sigur, ne interesează mai mult factorul calitativ decât cel cantitativ. E interesant că a început să crească cererea de pâine din făină integrală şi cea de produse realizate în sistem tradiţional, față de cea produsă în sistem industrial, deci lumea se îndreaptă către o normalitate şi o calitate bună a produselor”, a mai spus Aurel Popescu.

Studiul de piaţă prezentat de oficialul organizației citate mai arată că biscuiţii şi pastele făinoase au înregistrat pe consum o creştere de 12,5% în 2017, comparativ cu 2016, cozonacii cu 9,3%, pastele făinoase cu 3%, iar produsele de patiserie cu 0,7%, însă aici nu a fost inclus şi comerţul stradal. Pe de altă parte, consumul de făină a scăzut cu 2,3%, mălaiul cu 6,5%, iar consumul de pâine, cu 2,2%.

„Făina este normal să scadă, pentru că se face mai puţină pâine acasă. Gospodinele nu mai au timp să facă şi sarmale, şi pâine, ele cumpără semipreparate făcute în sistem tradiţional şi cred că acesta este viitorul. Biscuiţii însă au crescut, la fel ca şi covrigii, pentru că oamenii mănâncă pe fugă, iau un covrig sau un biscuit în metrou, până la serviciu, cam asta mănâncă la micul dejun, ceea ce nu este bine sau sănătos, dar acesta este motivul pentru care a crescut consumul de biscuiţi şi a scăzut cel de făină. Sigur că pe latura aceasta calitativă mai avem de lucru şi noi”, a adăugat Popescu.

Evaziune de 30 la sută

Totodată, studiul de piaţă relevă că aproape 500.000 de tone de pâine lipsesc din datele statistice ale INS, adică 23 kg/om pâine nefiscalizată şi neînregistrată cu documente. De reținut este că producţia anuală de pâine de la noi din țară totalizează 1,5 milioane de tone.

„Studiul a scos la iveală că ne desparte o cantitate de 500.000 de tone de pâine de datele statistice, pâine care nu e înregistrată cu documente, deci încă avem o evaziune de 30% în domeniul panificaţiei, ceea ce este foarte mult. Când s-a redus TVA la pâine, în 2013, atunci a scăzut foarte mult evaziunea, dar atunci am mai făcut un lucru foarte bun. Am determinat autorităţile statului să facem la MADR, în fiecare lună, o întâlnire în care noi să le aducem informaţii despre ce se întâmplă în piaţă şi ei ne raportau luna următoare, ceea ce au și făcut. Acum nu mai sunt aceste întâlniri”, a tras un semnal de alarmă preşedintele ROMPAN.

Potrivit acestuia, piaţa de morărit şi panificaţie a crescut la 3 miliarde de euro, fiind pe primul loc în industria alimentară. În piaţă sunt active 4.500 de firme, iar ROMPAN, prima asociaţie constituită în România în 1990, cuprinde peste 300 de societăţi din toate domeniile din industrie. Cota de piaţă este de 65% pe morărit, 40% la panificaţie, 70% la paste făinoase şi 55% la biscuiţi.

Mânați de dorința de a afla dacă iminenta majorare a costurilor cu utilitățile, anunțată de cei din industria de morărit și panificație, dar și a celor cu achiziția de grâu ar duce la o creștere a prețului produselor finite, l-am abordat la IndAgra 2018 pe președintele ROMPAN, Aurel Popescu.

Fără prea multe rezerve, șeful ROMPAN a răspuns nelămuririlor noastre inițiale printr-o întrebare retorică: „Dacă tutunul s-a scumpit, nu ar trebui scumpită și pâinea?”.

„Dacă, înainte, o pâine costa cât o țigară, trebuie să coste și de aici încolo cât costă o țigară”, a afirmat Popescu, făcând legătura cu majorarea prețului la produsele din tutun.

În ultimii 12 ani, preţul ţigărilor a crescut constant, în mare parte din cauza creşterii accizei impuse de Uniunea Europeană şi a calculelor făcute de Ministerul Finanţelor. Ca atare, preţurile au crescut, în medie, de la 5,10 lei pentru un pachet de țigări în decembrie 2006, la 17 – 17,5 lei în 2018 (aproape 0,90 lei per țigaretă).

Pe de altă parte, potrivit INS, cu toate că prețurile mărfurilor alimentare au scăzut în iulie 2018 față de luna anterioară cu 0,80%, s-au înregistrat oscilații pozitive de la lună la lună în cazul prețului la produsele de morărit și panificație (+0,18%), unde produsele de franzelărie s-au scumpit cu 0,24%, pâinea cu 0,19%, produsele de franzelărie și specialități, cu 0,17%, iar făina, cu 0,13%.

În altă ordine de idei, domnia sa a discutat cu noi inclusiv despre calitatea grâului din acest an, dar și despre cantitățile obținute, informațiile venite din zona de morărit-panificație fiind oarecum în contradictoriu cu afirmațiile făcute de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea.

Revista Fermierului: Domnule președinte, în calitate de reprezentant al industriei de morărit și panificație din România, puteți preciza dacă producția de grâu a acestui an este bună din punct de vedere calitativ și îndeajuns?

Aurel Popescu: Conform datelor pe care le deținem, provenite de la asociațiile membre ale OIPA Cereale, Oleaginoase şi Produse Derivate, producția de grâu a României, aferentă acestui an, se situează sub nivelul a 10 milioane de tone. Oricum ar fi, producția de grâu a anului în curs este una cu mult mai mare decât ceea ce consumăm noi în România și creează un disponibil pentru export de circa 5-6 milioane de tone. Nu ar fi problemă din acest punct de vedere. Problema este însă calitatea materiei prime. Am avut necazuri mari generate de intemperii, de ploile din perioada recoltării, astfel că mai bine de 50 de procente din recolta de grâu au avut afectați indicii de panificație.

Dacă luăm în calcul că 50% este grâu bun și 50 la sută cu indici mai slabi calitativ, înseamnă că dacă am exportat până acum patru milioane de tone și mai urmează să comercializăm peste graniță încă 1,5 milioane de tone, materia primă de bună calitate a plecat la export, iar grâul cu indici mai slabi rămâne în țară. De acum încolo, suntem sortiți să facem pâine din grâu cu indici de panificație mai slabi.

R.F.: V-a mai rămas în stoc grâu și din anul agricol anterior?

A.P.: Am avut, dar l-am „mâncat”. Din acest punct de vedere, vom avea de dovedit că brutarii noștri sunt maeștri buni și că vom reuși să facem o pâine bună dintr-un grâu mai slab calitativ, cel din acest an.

R.F.: Ce ne puteți spune despre indicii de panificație ai grâului din recolta 2018?

A.P.: În primul rând, vorbim de greutatea hectolitrică a grâului, parametru care a fost afectat puternic și care generează un randament mic în moară. Din acest motiv, din punctul de vedere al costurilor, suntem la pământ. În al doilea rând, discutăm de probleme cu nivelul proteinei, și legat de proteină este și glutenul grâului. (...) S-a deteriorat foarte mult bobul de grâu în perioada recoltării și, din această cauză, sigur, i-a scăzut calitatea. A fost spălat bine de ploi, a rămas cu umiditate multă, a încolțit în spic și s-au întâmplat foarte multe fenomene.

R.F.: Ce informații vă vin de pe teren în ceea ce privește însămânțările cu grâu din această toamnă?

A.P.: S-a semănat foarte puțin grâu, din cauza faptului că în această toamnă nu s-au putut face lucrările de toamnă și n-a putut semăna ceea ce și-a propus fiecare. Asta înseamnă că rămân multe suprafețe neînsămânțate cu grâu și că va fi nevoie să semănăm în primăvară porumb sau floarea-soarelui, în funcție de ceea ce am avut anul acesta. Cu alte cuvinte, anul viitor, va fi grâu puțin cu preț mare și porumb mult cu preț mic.

R.F.: Cu cât ați cumpărat grâul față de anul trecut? Este prețul în creștere sau în scădere față de recolta anterioară?

A.P.: Nici nu putem compara față de recolta anului trecut, pentru că anul trecut am avut un preț aproape liniar pe tot parcursul anului 2017. Anul acesta, am cumpărat grâu la recoltare cu 650 lei tona, în timp ce acum cumpărăm cu 850 lei tona. A crescut foarte mult prețul, cu aproximativ 25 de procente. Indiferent ce-am face, dacă am aduce grâu din afară pentru a-l ameliora pe cel românesc, ar însemna să avem costuri mari, mult mai mari decât cu grâul românesc. De aceea, repet, suntem sortiți să mâncăm acest grâu care a rămas în țară.

Forța de muncă se va întoarce pentru salarii mai mari

Revista Fermierului: Anul trecut, domnule Popescu, discutam de subiectul absenței disponibilului de forță de muncă de pe piața de morărit și panificație și nu numai. Ce noutăți ne aduceți în 2018?

Aurel Popescu: Situația este ceva mai bună decât va fi anul viitor. Adică, este mai proastă decât anul trecut și anul viitor cred că va fi și mai proastă. Avem aceste probleme cu forța de muncă nu numai noi, în sector. Vorbim aici de toată industria alimentară și, cred, toată economia țării are acceași problemă.

Soluția de redresare a situației ar fi aceea de a plăti salarii care să îi determine pe români să rămână în țară. Concret, un salariu ar trebui să fie undeva la 1.000 de euro sau cât îi rămân unui conațional în Spania, Italia sau unde muncește, minus cheltuielile pe care le are cu cazarea și celelalte. Fără salarii mari, nu putem sta de vorbă despre stabilitatea forței de muncă și despre asigurarea forței de muncă.

În al doilea rând, este necesar, din punct de vedere educațional, să lucrăm foarte mult cu Ministerul Învățământului, cu Ministerul Agriculturii, cu liceele agricole, astfel încât să putem găsi tineri care să intre în aceste școli și să-i atragem.

R.F.: Ce deficit de forță de muncă aveți la nivel de ramură?

A.P.: Vorbim de un deficit de câteva mii de oameni. Dacă noi avem în prezent 40.000 de angajați, deficitul este de cel puțin 10 procente. Prețul materiei prime a crescut, prețul forței de muncă, la fel. Pe lângă toate acestea, am primit notificări de la furnizorii de gaze și de energie electrică pentru a ne informa că scumpesc cu 25 la sută.

R.F.: Aceste creșteri se vor reflecta și în prețul final al produselor finite? Concret, un covrig costă acum deja 1,5 lei.

A.P.: Dacă țigara s-a scumpit, nu trebuie să scumpim și pâinea? Dacă, înainte, o pâine costa cât o țigară, trebuie să coste și de aici încolo cât costă o țigară.

Legat de covrig, trebuie să luăm în calcul nu numai aceste creșteri. Este problema și restului la produs pe care îl dai omului. Am făcut un experiment – am aruncat 10 bani pe jos pentru a vedea câte persoane se apleacă să ridice moneda. Nici la 25 de oameni nu s-a aplecat unul să ia 10 bani sau 20 de bani. Însă, dacă persoanele observă o monedă de 50 de bani, pe aceea o ridică. Este bună și la cărucioarele din supermarket, și la cafeaua de la automat etc. Atunci, decât să nu-i dai rest omului sau să-i umpli buzunarul de mărunțiș, sunt convins că majorarea de preț a fost un pic mai mare decât trebuia, astfel încât să fie eliminată această chestie cu restul dat clientului.

R.F.: Să înțelegem un pic mai bine. Vorbim de o rotunjire de preț, în minus sau în plus?

A.P.: În momentul de față, prețul franzelei variază între 0,60 lei și 1,30 lei. Dacă fiecare adaugă un minimum de 0,20 lei, atunci produsul va costa între 0,80 și 1,5 lei. Vorbim de franzela de 300 de grame. Calculele noastre strict făcute pe brutăria Rompan – Proiect Service – ne arată că acesta este intervalul la care trebuie să ne referim. Sigur, dacă un produs costă 4 lei, nu mai vorbim de o majorare de 0,20 lei, ci de altceva. Mai și rotunjești, astfel încât să ai grijă de consumator. Astfel, dacă acele calcule duc la o sumă de 4,6 lei, nu vei scoate produsul cu acest preț, pentru că trebuie dat rest patru piese de 10 bani; se va merge pe 4,5 lei. Dar și dacă prețul iese de 4,4 lei, atunci tot către 4,5 lei este rotunjit.

R.F.: Tot în anii trecuți, se vorbea de rețetele consacrate, de Pâinea București. A avut aceasta succes pe piața din Capitală?

A.P.: Vreau să vă spun sincer că Pâinea București nu a prins așa de bine, dat fiind faptul că ea conține material mai mult, grăsime, zahăr etc. De aceea, lumea se ferește să consume un asemenea produs. El merge foarte bine sâmbăta sau duminica, pentru diverse ocazii. În cursul săptămânii, a prins mai puțin.

La doar trei zile de la anunțul Asociației Române a Cărnii (ARC) conform căruia, în primul trimestru din 2017, preţul mediu de achiziţie pentru carcasa de porc a fost cu 26% mai mare faţă de 2016, respectiv cu 12% peste valoarea înregistrată în 2015, brutarii anunță și ei că pâinea s-ar putea scumpi cu până la 10%.

Anunțul brutarilor și morarilor, prin intermediul șefului Rompan, Aurel Popescu, citat de Agerpres, se bazează pe argumentul majorării preţurilor la grâu şi făină, dar şi a costurilor cu forţa de muncă, odată cu majorarea salariului minim la 1.450 de lei.

„Sunt premise pentru ca preţul pâinii să mai crească în această perioadă, motivat de patru elemente. În primul rând, preţul grâului a crescut de la 1 martie cu 7-8 procente din cauza cererii mari de grâu la export, iar prin acest export se diminuează şi cantitatea de grâu care ne rămâne la dispoziţie. În al doilea rând, este vorba de creşterea costului cu forţa de muncă prin majorarea salariului minim la 1.450 de lei, dar corelat au crescut şi salariile celorlalţi angajaţi, care nu erau pe minim şi este o creştere semnificativă. Noi suntem de acord cu ea, pentru că oamenii trebuie să câştige mai bine şi forţa de muncă calificată să rămână în ţară, dar ne costă şi atunci trebuie să o prindem în preţul produsului finit. De asemenea, trebuie să recunoaştem că şi energia şi combustibilul şi gazele naturale sunt mai scumpe decât anul trecut. În procente, pot să vă spun că ar fi vorba de o creştere de până la 10% sau în jur de 10 bani la o pâine”, a declarat Aurel Popescu pentru Agerpres.

El a adăugat că, în această perioadă, preţul grâului este situat în intervalul 780 şi 800 de lei pe tonă adus la moară, în urcare cu aproximativ 10 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce tona de făină s-a scumpit de la 850 de lei, anul trecut, la 1.000 de lei/tonă, în prezent.

La noi în țară, consumul de pâine s-a diminuat în ultimii ani, de la 98 de kilograme pe locuitor într-un an la mai puţin de 96 de kilograme în prezent, dar încă se menţine peste media europeană de 82 kg/locuitor/an. Societăţile autohtone de morărit şi panificaţie pun pe piaţă lunar în jur de 180.000 de tone de pâine.

În industria de morărit şi panificaţie lucrează 80.000 de salariaţi, peste jumătate din toată industria alimentară, unde sunt 150.000 de salariaţi, numai în societăţile membre Rompan fiind peste 40.000. Sectorul înregistrează anual o cifră de afaceri de circa 2,5 miliarde de euro.

Și dacă morarii spun că scumpirea unei franzele la producător va fi de circa 10 bani pe unitate, nu același lucru se poate spune despre carnea de porc.

Preţul cărnii de porc ar urma să crească în România, în medie, cu 15-30%, începând cu luna aprilie, atrag atenţia reprezentanţii Asociaţiei Române a Cărnii (ARC).

Potrivit ARC, în primul trimestru din 2017, preţul mediu de achiziţie pentru carcasa de porc a fost cu 26% mai mare faţă de 2016, respectiv cu 12% peste valoarea înregistrată în 2015. În plus, în ultimul an s-a constatat o majorare importantă la pieptul de porc, unde preţul de tranzacţionare s-a majorat cu 40%. Totodată, la jambon s-a înregistrat o creştere a preţului de 25%, la fel şi la alte piese rezultate din tranşare.

Potrivit datelor prezentate de Comisia Europeană în luna martie a acestui an, în cadrul Consiliului Economic al Observatorului pentru Piaţa Cărnii se estimează că această creştere a preţului cărnii de porc va urma o curbă ascendentă până în a doua parte a anului 2017, când va avea loc o stagnare.

Printre cauzele care au condus la creşterea preţului cărnii de porc la nivel european se află: creşterea semnificativă, în cursul anului 2016, a exportului de carne de porc în ţările asiatice, în special în China, Japonia şi Hong Kong, respectiv scăderea efectivelor de porcine, la toate categoriile de vârstă (de până la -2,3% la exemplarele tinere între 20-50 kg şi de -1,1% la porcii la îngrăşat între 50 și 80 kg).

În plus, pe relaţia China exporturile de carne de porc au reprezentat 44,9% din totalul exporturilor în ţări terţe. De altfel, în luna ianuarie 2017 a fost semnalată o creştere a exporturilor cu 20% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016, supremaţia deţinând-o în continuare China, urmată de Hong Kong şi Coreea de Sud, se arată în comunicatul ARC.

Patru din membrii ROMPAN i-au transmis președintelui organizației, Aurel Popescu, să se adreseze cu cereri Ambasadelor Indiei, Pakistanului și Bangladeshului pentru a perfecta inițierea unui aflux de imigranți dispuși să lucreze în morile și brutăriile din România, potrivit spuselor șefului ROMPAN.

Popescu mărturisește că s-a ajuns în această situație din cauza încurajării „nemuncii” de la Revoluție încoace, așa cum îi place să descrie plastic starea de asistați social în care mulți dintre tinerii țării se regăsesc.

El consideră agricultura ca fiind o șansă atât de reîntinerire a satelor, cât și una de potențial business prin programe dedicate celor care au emigrat către țări străine pentru un câștig bănesc mai bun.

În plus, șeful ROMPAN dă asigurări că o parte din fondurile FEADR vor fi orientate și către cursurile de perfecționare a angajaților din sistem începând din 2017.

Nu în ultimul rând el vorește de grâul obținut de România în anul agricol 2015-2016, unul calitativ superior și care permite exportul de făină la parametri deosebit de buni (cenușă, proteină, gluten și w).

Revista Fermierului: Domnule Aurel Popescu, am auzit ceva, dar nu ne-a venit să credem. Recunoașteți că aveți cereri din partea unor membri ROMPAN de a contacta ambasade străine în vedere negocierii unui aflux de imigranți pentru a lucra în morărit-panificație?

Aurel Popescu: Am patru solicitări de la membrii noștri să discutăm cu Ambasada Indiei, Bangladeshului, Pakistanului și alte ambasade să aducem forță de muncă din afară.

R.F.: Cum s-a ajuns la situația aceasta?

A.P.: De-a lungul acestor 20 și ceva de ani de la Revoluție s-a tot încurajat nemunca. Pur și simplu s-au dat ajutoare pentru cei care nu muncesc, iar cei care munceau, spuneau că lucrează și câștigă puțin, în timp ce aceia care nu munceau, primeau acasă totul. Or, eu asta propun: să se termine cu ajutoarele acestea, pentru că suntem o țară de asistați.

Pe de altă parte, să facem ceva pentru tineri, să populăm satele românești. La sate au rămas puțini tineri, toți sunt plecați, satele sunt îmbătrânite, predomină femeile și, din această cauză, pot spune cu sinceritate că, deja, nu mai avem țărani. Țăranii pe care îi știu eu erau oameni cu dor de muncă, cu bun simț, primitori și darnici. Acum, s-a stricat mediul și la sate, din păcate, pentru că au rămas bătrânii, iar tinerii toți sunt plecați. Noi trebuie să-i aducem înapoi. Cum îi aducem? Făcând niște programe pentru ei, pentru că, altfel, mâine-poimâine, nu mai putem lucra.

R.F.: Cum s-a ajuns în situația ca tinerii angajați să emigreze? Credeți sincer că întoarcerea la agricultură ar fi soluția?

A.P.: Noi am tot angajat muncitori necalificați, i-am calificat, iar pe urmă aceștia au pleacat în străinătate cu diploma și muncesc acolo pentru că se câștigă mai bine. (...) În agricultură este însă o șansă pentru acești tineri de a se întoarce, asta îi spuneam și ministrului (n.r. - ministrul Agriculturii, Achim Irimescu) nu demult. Cunosc multe cazuri din Canada, SUA, din țări europene, în care tinerii ar vrea să vină și să-și facă o afacere în România și întreabă: «Ce să fac?», pe de-o parte. Pe de altă parte, e o șansă și pentru tinerii din țară, că trebuie să-i luăm și pe ei în calcul, să nu mai plece în străinătate să muncească.

R.F.: Cu ce îi poate motiva sectorul de morărit-panificație pe tineri să rămână în țară sau să se întoarcă? Cât ar putea câștiga în medie un nou angajat în acest domeniu? Cineva amintea de 1.500 lei net, plus tichete de masă...

A.P.: Nu pot spune care este media și nici nu vreau să influențez lumea să zică, spre exemplu, că unul plătește mai mult sau altul mai puțin. Însă, în orice caz, oamenii sunt plătiți destul de bine, mult peste salariul minim pe economie. Nu se pune problema de acest lucru. Sunt și facilități care li se dau: să primească niște pâine sau alte produse, tichete de masă, o calificare care îi stă omului în buzunar și care foarte bine poate să-l ridice pe o treaptă superioară de salarizare. Plătim oamenii dublu când lucrează în orele suplimentare și, mai ales, în week-end. Sunt foarte multe facilități, nu aceasta este problema.

Aici, la standul IndAgra, am vorbit cu o clasă de la școala profesională, cu profesorii și toți elevii. Au fost prezenți aici, la noi, la stand și am vorbit timp de o jumătate de oră vizavi de ceea ce vor face ei după ce termină școala. Nimeni nu s-a arătat dornic de a munci. Am auzit scuze de genul „voi vedea” sau „mă fac ospătar”. Munca nu este atractivă pentru că tinerii cum termină liceul, intră în șomaj. Politicile acestea nu sunt OK.

R.F.: Am avut finanțări pentru diverse programe de formare profesională cu cu fonduri FEADR. Au fost sau sunt angajați în morărit-panificație care au provenit din cursurile realizate prin intermediul acestor bani europeni?

A.P.: Nu au fost cursuri deloc, făcute pentru industria alimentară. Acestea ar fi trebuit să existe. Am accesat fonduri europene, am făcut unități noi de producție, am modernizat unități. Muncitori, pe noua tehnologie, trebuiau instruiți. Trebuiau făcute cursuri de perfecționare neapărat. Acum de abia, la solicitarea noastră expresă, AM PNDR ne-a promis că, începând cu 2017, vom face și cursuri de perfecționare. Peste tot este nevoie de a veni în întâmpinarea oamenilor cu noile tehnologii, cu noile utilaje, cu tot ce trebuie.

R.F.: Cum stăm cu grâul domnule Popescu? Avem acoperit necesarul intern și de export?

A.P.: Anul acesta, România a reușit și a trecut de pragul de patru tone de grâu la hectar. Anul acesta am realizat peste opt milioane de tone de grâu. Noi mâncăm patru milioane de tone; sunt patru milioane disponibile la export. Eu preconizez că în 2017, la 1 iulie, când se termină anul-recoltă, vom rămâne cu mai bine de un milion de tone de grâu. Materia-primă de anul acesta este foarte bună din punct de vedere calitativ. Nu cred că este nicio problemă.

Având în vedere cerințele partenerilor externi privind calitatea făinii, ne procupăm foarte mult să găsim loturile de grâu care să corespundă cerințelor, astfel încât să avem asigurat grâul, să putem face și export, dar în mod cert, în primul rând, piața internă este preocuparea noastră de bază.

R.F.: Care sunt parametrii principali pe care trebuie să-i atingă făina, astfel încât să fie catalogată una de calitate pentru export?

A.P.: La făină, la export, ni se cer patru parametri: cenușa (culoarea făinii), să aibă proteină peste 13, să aibă gluten peste 28 și să aibă W (n.r. - lucru mecanic alveografic) peste 200.

R.F.: Anul trecut se discuta de rețetele consacrate, inclusiv în panificație. S-a blocat pe undeva demersul? Nu mai vorbește nimeni de aceste rețete...

A.P.: Nu s-a blocat nimic. Noi realizăm toate aceste produse pe bază de rețete consacrate, le facem, au un succes în magazine, vindem și prin hipermarketuri. Dacă la început vindeam câte șase-opt bucăți pe zi din aceste produse, acum am ajuns și la 60-80 de bucăți pe zi și sunt convins că o să crească în timp, pentru că nu avem decât două săptămâni de când am început.

R.F.: Pentru programele guvernamentale au început contractările la produsele din panificație?

A.P.: Sigur. Pentru anul școlar în curs sunt făcute documentele, se derulează contractul, totul este în regulă. Pentru anul viitor, întrucât s-a schimbat legislația, iar laptele se asigură din fonduri europene, probabil se vor organiza licitații separat pe lapte, separat pe fructe și separat pe corn.

Din punct de vedere al produselor de panificație distribuite în școli, vor fi cornuri, vor fi biscuiți, precum și alte specialități de panificație, obținute însă în baza cerințelor impuse și solicitate de Ministerul Sănătății, referitoare la adaosul de zahăr și grăsimi.