Zilele acestea, am descoperit că fostul meu partener de miuță din spatele blocului situat în cartierul bucureștean Balta Albă, Dragoș „Stoe” Stoenescu, cel care a apărat de multe ori spectaculos și cu succes poarta naționalei de polo a României, cultivă, mai nou, lavandă pe o mie de metri pătrați de teren.

Pe Dragoș îl știu de peste trei decenii, așa cum am mai spus, încă de pe vremea când băteam „mingea de 35” în spatele „blocurilor gri”, în niște pseudo-campionate de minifotbal pe viață și pe moarte (la care, apropo, la acea vreme, asista și Lavinia Petrea, vedeta știrilor Pro TV, pasionată și ea de sportul cu balonul rotund). Atlet de profesie („mânca” polo pe apă încă de atunci), „Stoe” era și un bun jucător de fotbal, adversar alături de care am spart vreo câteva bășici din cauciuc.

Anii au trecut însă, iar profesiile ne-au împins în direcții diferite, pe el către sportul profesionist, iar pe mine către gazetăria de nișă, astfel că, vreo 15-20 de ani, nu ne-am mai văzut. Grație însă unei rețele de social media, l-am „reîntâlnit” în mediul virtual pe Dragoș, acum vrei doi-trei ani sau mai bine, iar acum câteva zile am descoperit și noua sa pasiune – cultura lavandei. Cum nu puteam să scap printre degete oportunitatea de a vorbi cu un „tânăr fermier” în devenire, amic cu ștate vechi, am decis să-l întreb de trecerea sa de la polo pe apă (și de la haina militară, apropo, pentru că el activează în prezent ca ofițer al Poliției Române), la cultura de lavandă.

„Nu pot sta departe de bazin”

Chiar dacă Dragoș recunoaște că s-a retras din sportul de performanță în 2017, el mărturisește că nu poate sta departe de bazin.

„În timpul liber, mă duc sa înot sau chiar să joc polo cu foștii colegi”, recunoaște el.

Dragoș Stoenescu nu este singurul sportiv care conștientizează importanța sectorului agricol. În urmă cu cinci ani, Ion Ţiriac afirma că, cităm: „Agricultura e viitorul. Mâncarea şi energia sunt următoarele zone de investiţii enorme în România”. Și lista nu se oprește aici. O întreagă pleiadă de sportivi români au băgat bani în diverse exploatații horticole, agricole și zootehnice.

Din acest motiv, l-am întrebat și noi pe fostul jucător de polo cum vede el sectorul agroalimentar, în condițiile în care miza asigurării hranei la nivel global nu mai este de mult un moft.

„Domeniul agroalimentar nu e deloc punctul meu forte, dar consider ca ar merita mai multă atenție și, cu o susținere financiară și de specialitate, cred că poate ieși de o afacere bună. Am observat în ultima perioadaă că se caută produse românești și mai ales produse bio”, a precizat, pentru ediția online a Revistei Fermierului, Dragoș Stoenescu.

Pariul cu lavanda - „ideea a fost a mea și a cumnatului meu”

Cum trecerea de la sportul de performanță la cultura lavandei reprezintă un drum lung (și o provocare pentru mine în a înțelege resorturile din spate), am decis să-l întreb pe Dragoș de unde până unde noua abordare. El a recunoscut că totul a început dintr-o simplă joacă a imaginației, de genul cum ar fi dacă ar fi.

„Despre lavandă... s-o luăm cu începutul (n.r. - râde). Terenul este undeva în zona Teleorman, mai exact, în Tătărăștii de Jos. Acolo, socrii mei și-au construit o casă de vacanță și au o curte de aproximativ 2.000 de metri pătrați. Jumătate din spațu este plin cu pomi fructiferi, cu pomi decorativi și cu viță-de-vie, iar pe cealaltă jumătate am plantat noi lavandă”, spune fostul sportiv. „Ideea a fost a mea și a cumnatului meu (n.r. - fratele soției, și el, jucător de polo). Toată treaba cu microplantația de lavandă a început așa, în joacă, de la stadiul unei simple idei: «Ce frumos s-ar vedea, dar ce frumos ar mirosi etc.». Ne-am hotărât să încercăm, până la urmă.”

Următorul pas al fostului portar al naționalei române de polo a fost acela de a achiziționa 1.600 de butași de lavandă, de undeva din județul Constanța, mai exact ,din localitatea Ovidiu.

„Într-o vineri seara, la începutul lunii mai 2017, am plecat să cumpăr materialul săditor, iar sâmbătă-dimineața am și început să plantăm butașii. Șansa a fost de partea noastră, pentru că vânzătorul ne-a și sfătuit cum să-i plantăm, la ce distanță să punem firele ș.a.m.d. Am pregătit terenul, l-am arat, l-am discuit și «am tras» rândurile. Totul, exact cum mi-a spus comerciantul. Pe locul pregătit, am reușit să plantăm 1.300 de fire. Restul de 300 le-am pus «la școală»”, precizează Stoenescu.

Acesta recunoaște că la toată această treabă l-au ajutat și ceva oameni din sat, cu tot cu utilajele aferente.

„Au venit cu un tractor, cu un cal și cu alte utilaje. La plantat, am ajutat și eu, și cumnatul, plus trei persoane. Cert este ca am terminat plantatul cam în șase ore. Câteva zile, am udat... și asta a fost!”, explică Dragoș.

„Nu băltește niciodată”

Am fost uimit de discursul și de termenii folosiți de fostul meu adversar la minifotbal. Se vede că-i place să lucreze pământul, de vreme ce știe deja de buruienile dăunătoare, de băltire, dar și de necesarul de lumină solară pentru plantele sale. Deloc surprinzător, fostul poloist a depistat o altă problemă întâmpinată în mediul rural, și anume lipsa forței de muncă.

„Acolo, în curte, avem toate condițiile necesare: apă, energie electrică, loc de dormit, iar norocul este că terenul este în pantă și orientat către sud. Nu băltește niciodată, apa se scurge exact pe rânduri, iar soarele bate de dimineață până seara pe lavandă. Partea proastă sunt buruienile care «ne omoară» și, de asemenea, că nu găsești oameni care să te ajute. Am avut grijă de ea cum am putut și uite cu ce tufe bogate m-am pricopsit! S-au prins cam 95%, iar unde este mai umbră, tufele sunt puțin mai mici”.

Dragoș Stoenescu a afirmat că soiul de lavandă plantat de el și de cumnatul său este Lavandula angustifolia și ne-a mărturisit că... ar avea nevoie și de ajutor. Din păcate, lipsa de consultanță în cultivarea plantelor medicinale și aromatice își spune cuvântul, nu numai forța de muncă. În plus, valorificarea pare să fie, acum, o problemă.

„Trebuie tunsă (n.r. - lavanda) și nu știu ce să fac cu ea. Aici am nevoie de ajutor. Unde să o distribui?!”, se întreabă fostul sportiv de performanță.

„Ador să stau acolo, la țară”

La nivel european, se tot vorbește de transferul între generații, de întinerirea mediului rural. Sunt o grămadă de politici UE în acest sens, însă impresia este că rar mai găsești tineri de la oraș dispuși să dea viața agitată din Capitală pe liniștea și munca de la țară. Un exemplu care mă determină să cred că mai sunt șanse este însă și Dragoș. El se gândește chiar la extindere și orientare către piață. Ar fi și exemplul Alinei Stancu, proprietara Kale România, o altă tânără cu viziune, care a reușit să construiască un brand despre acest produs și despre care am scris în urmă cu vreo cinci-șase ani.

„Mie mi-ar plăcea foarte mult să mă extind și chiar să plantez altceva, dar lipsa timpului și, mai ales, a mâinii de lucru, reprezintă impedimente demne de luat în calcul. Eu ador să stau acolo, la țară, dar, momentan, este mai greu; trebuie să am grijă și de cele două fete ale mele care au un an și jumătate și trei ani și jumătate. Merg împreună cu soția și cu fetele acolo, dar nu prea vor ele să doarmă peste noapte”, mai mărturisește Stoenescu.

El recunoaște, de asemenea, că, atât pentru el, cât și pentru familia sa, munca din gospodăria de la Tătărăștii de Jos, în „minicâmpul de lavandă”, este o activitate relaxantă.

„Cel puțin, acum arată superb cultura și este plină de fluturi și de albine!”, ne mai spune el.

În final, el recunoaște că pensia „nu se vede prea aproape”, însă atunci ar vrea să se retragă „undeva, lângă București, împreună cu familia”.

„De altfel, de patru ani ne-am mutat în Ciorogârla, unde și aici avem o curte mare care îmi mănâncă o groaza de timp (râde)”, a conchis fostul performer.

Piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă

Potrivit spuselor directorului Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Adrian Pintea, și în Campania 2018 levănțica se află pe lista culturilor subvenționate prin SAPS, ANT1, M10_P4, M10_P10, M10_P 9.1, M11_S1_P5 și M11_S2_P5.

Lavandula angustifolia este o specie exotică de subarbust târâtor, cultivat în regiunile cu temperaturi moderate.

Potrivit specialiștilor, tunderea plantelor de lavandă se face primăvara (aprilie-mai, după ce a trecut riscul de îngheț) și constă în tăierea lăstarilor afectați de îngheț, uscați, rupți etc. Apoi, tăierea presupune eliminarea inflorescențelor de anul trecut și a 2,5 centimetri din lăstar, pentru a stimula creșteri noi și îndesirea tufei.

În general, recoltatul lavandei se face în perioada 15 iunie – 20 iulie, în zilele însorite, fără risc de precipitații și după ce a trecut roua. Producția la hectar poate ajunge și la 5-6 tone, mai ales că plantele dau și o a doua floare, toamna, în funcție de cum sunt tăiate, ceea ce reprezintă uneori chiar jumătate din prima producție.

După ce se maturizează cultura, iar fermierul se experimentează, profitul poate ajunge și la 8.000 de euro pe an.

Pentru că există o piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă și o cerere în creștere, dar individual este mult mai greu să pătrunzi pe piață, iar valorificarea ar putea fi mult mai simplă în condițiile asocierii. Așa a și fost înființată, cu câțiva ani în urmă, prima cooperativă dedicată cultivatorilor de lavandă, și anume Cooperativa Agricolă Lavandine Oil. Sunt însă și alte forme asociative din care fac parte producători de lavandă din România, una dintre cele mai importante fiind în județul Alba.