apa - REVISTA FERMIERULUI

IPSO Agricultură, lider pe piața utilajelor agricole din România, și Metzer, prima companie din Israel cu unitate de producție de linii de picurare în țara noastră, anunță un parteneriat strategic menit să revoluționeze industria irigațiilor prin picurare de la noi. Prin această colaborare, IPSO Agricultură și Metzer doresc să ofere fermierilor români instrumentele necesare pentru a face față provocărilor actuale și viitoare ale agriculturii. „Suntem dedicați să sprijinim agricultura românească și să contribuim la dezvoltarea durabilă a sectorului agricol”, transmit cele două companii.

Unindu-și forțele pentru a oferi fermierilor români soluții avansate, personalizate și performante de sisteme de irigații prin picurare, IPSO Agricultură, prin departamentul IPSO Irigații, și Metzer România aduc în prim-plan tehnologii de vârf care sunt ecologice și care contribuie la reducerea impactului provocat de schimbările climatice și de alte provocări cu care se confruntă fermierii în zilele noastre.

 

Avantajele parteneriatului

 

Metzer, cu o experiență de peste 50 de ani în sectorul microirigațiilor la nivel mondial, aduce în România tehnologii de ultimă generație și cunoștințe temeinice despre necesitățile fermierilor. Cu ajutorul IPSO Agricultură, o companie cu reputație solidă în domeniul soluțiilor agricole inteligente, acest parteneriat strategic va oferi fermierilor autohtoni acces la tehnologii inovatoare și servicii de consultanță specializate pentru a optimiza producția și a asigura utilizarea eficientă a resurselor naturale.

Parteneriatul IPSO Agricultură – Metzer România are următoarele avantaje:

  • Sisteme de Irigații Avansate: Fermierii beneficiază de sisteme de irigații avansate, bazate pe tehnologia de linii de picurare, care asigură distribuția uniformă a apei și optimizarea consumului de apă. Astfel, agricultorii obțin randamente mai bune și economisesc resursele de apă prețioase.

  • Soluții Personalizate: Pentru fiecare fermier sunt oferite soluții personalizate, în funcție de specificul culturilor, solului și cerințelor locale, pentru a asigura eficiență maximă și producție sustenabilă.

  • Consultanță Specializată: Echipa de experți a celor două companii va oferi consultanță fermierilor în ceea ce privește proiectarea, instalarea și întreținerea sistemelor de irigații, garantând astfel performanța optimă a echipamentelor.

  • Angajament Ecologic: Sistemele de irigații sunt proiectate să reducă consumul de apă și să minimizeze impactul asupra mediului înconjurător, contribuind la o agricultură sustenabilă și la conservarea resurselor naturale.

 

IPSO Agricultură este de peste 25 de ani partenerul agricultorilor din România care doresc soluții eficiente și profitabile, capabile să aducă un beneficiu cât mai mare prin utilaje și sisteme moderne inteligente. Grija pentru nevoile clienților este atuul cu care IPSO Agricultură își consolidează poziția de partener strategic de încredere al tuturor fermierilor români.
Metzer România este o filială a Metzer, lider inovativ în industria irigațiilor prin picurare, cu o experiență vastă și recunoscută în producția de linii de picurare și sisteme de irigații de înaltă calitate la nivel global.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Începutul anului 2023. Agricultura din România a avut problemele ei de acum obișnuite, cum ar fi influența cerealelor ucrainene, costul îngrășămintelor chimice și al inputurilor în general, lipsa politicilor agricole, aplicarea PNS-ului cu lacunele și erorile lui, dar și seceta mai mereu prezentă pe zona de est și sud a țării.

Dar vine și un an 2024, care va aduce patru rânduri de alegeri, cu promisiuni care mai de care mai frumoase, îndrăznețe și mai nevăzute, care să convingă încă o dată electoratul pentru a introduce în urnă biletul norocos al unei funcții de demnitate publică, pentru cei care sunt mai carismatici și lipsiți de inhibiții în a păcăli opinia publică, după 34 de ani de experiențe negative.

Mereu în agricultură am dus lipsa unor subiecte (câte au fost, au fost prea puține) care să creeze cu adevărat baza unei strategii naționale pentru agricultură, care să fie asumată la modul general de clasa politică și care să rezulte din analiza argumentată a nevoilor agriculturii în raport cu modul de economie pe care dorim să o dezvoltăm, pentru a putea reprezenta și deveni un sector profitabil al economiei românești.

În acest sens, fără a avea pretenția unor adevăruri absolute, voi încerca în următoarea serie de articole ale rubricii ,,Gânduri de fermier”, să lansez sau să relansez câteva teme pe care le consider de mare importanță pentru agricultura românească, dar nu numai, cumva ca o provocare și pentru alți colegi din agricultură, dar și pentru specialiști din institute de cercetare, mediul asociativ, presa agricolă și mulții alții care se doresc implicați, de a participa cu argumente la astfel de discuții, dar și de a continua astfel de dezbateri și în alte direcții unde eu personal nu mă pricep.

Poate mulți crescători de animale, legumicultori, apicultori sau viticultori care vor citi vor fi nemulțumiți de alegerile mele, dar eu nu sunt specialist în zootehnie, vie sau pomi, legumicultură sau apicultură, însă îi invit pe cei care activează în aceste sectoare să aleagă teme, să sintetizeze o serie de argumente și, dacă se consideră că este nevoie, mă pot contacta pentru a le găsi o formă de a le face publice în paginile revistei.

 

Seceta la alții

 

Legat de subiectele articolelor următoare pe care o să le propun cititorilor, am încercat să aleg o serie de teme care să implice și să aibă relevanță pentru mai multe sectoare și pentru mai mulți fermieri din agricultură, dar în același timp să reprezinte o minimă platformă de discuții în perioada următoare de campanie electorală, inclusiv pentru cei care visează să conducă destinele agriculturii românești.

Revenind la subiectul propus pentru acest articol, ne reîntoarcem în timp în primăvara acestui an, când au apărut o serie de informații pe fluxurile de știri, legate de seceta gravă care se abătuse asupra agriculturii spaniole.

Trebuie menționat că Spania are în mod obișnuit probleme cu seceta, dar la începutul anului 2023 se confrunta cu o secetă cum nu mai existase în agricultura spaniolă în ultimii circa 80-100 de ani, mai ales că aceasta era o continuare a anului 2022, la fel foarte secetos, deci efectele amplificându-se la un nivel extrem de mare și grav.

În aceste condiții, specialistul în agro-climatologie Serge Zaka a descris într-o intervenție pentru presa spaniolă (preluată de EURONEWS) că ,,Spania este într-o situație de megasecetă, suferind cea mai mare parte a efectelor secetei din vara anului 2022 și apoi a iernii uscate care a urmat. Starea [actuală] a solului și a rezervelor de apă corespunde în general cu ceea ce vedem de obicei în august. Acest lucru este total fără precedent”.

Într-o altă intervenție pentru televiziunea spaniolă, expertul Jorge Olcina, șeful laboratorului de climatologie de la Universitatea din Alicante, arăta că „situația este deosebit de alarmantă în regiunile Catalonia și Andaluzia, unde rezervoarele de apă sunt la mai puțin de 25% din capacitatea lor”.

Din această cauză, guvernele regionale ale ambelor regiuni au impus restricții de apă la sfârșitul lunii februarie, ceea ce înseamnă că locuitorii nu au mai avut voie să-și ude grădinile sau să-și umple piscinele. Fermierii au fost rugați, de asemenea, să reducă irigarea.

În continuarea intervenției sale, dl Olcina arăta că ,,nici restul Spaniei nu este în afara pericolului. Starea rezervelor este din ce în ce mai îngrijorătoare în regiunile Valencia, Murcia, Castilia-La Mancha și Extremadura. Stocul de apă disponibil a scăzut sub 40% din capacitatea totală”.

Astfel, se contura la acel moment situația critică a rezervelor de apă ale Spaniei, și aici trebuie să înțelegem că vorbim de rezervele de apă pentru populație, economie, agricultură și orice alt sector care vă mai vine în minte.

Ca o curiozitate, este de menționat că și în Spania mai există obiceiul de a invoca prezența și intervenția divină, dar fără a fi motiv de derâdere și batjocură în societate, și asta deoarece înainte de a emite o concluzie, lumea de acolo (societatea, în general) se apleacă mai serios asupra lucrurilor și dacă constată că oamenii aceia (fermierii, în cazul nostru) nu mai pot face nimic altceva, toate soluțiile fiind deja epuizate, pot înțelege acest gest de natură religioasă și o văd ca ultimă soluție în fața incapacității autorităților de a-i ajuta.

Astfel, presa spaniolă a relatat despre mai multe astfel de procesiuni religioase, precum cele din satul andaluz Jaen, unde pe 1 mai 2023 s-a organizat o astfel de acțiune, denumită ,,El Abuelo”, unde locuitorii s-au rugat pentru ploaie, scoțând statuia lui Hristos pentru a le întări rugăciunile, fapt care se mai întâmplase doar în anul 1949.

Poate este important de știut că în Spania, începând cu anii ‘50, s-au instalat sute de baraje și sisteme de deviere a cursurilor de apă, pentru a răspunde lipsei recurente a acesteia. În total, țara are acum aproximativ 1.200 de baraje și rezervoare artificiale, mai multe decât oricare altă țară din Europa, dar nu numai. Majoritatea acestor baraje se găsesc în jumătatea de sud a Spaniei, furnizând apă în principal zonelor intensiv agricole, dar și fermelor mai mici sau activităților turistice și nevoilor populației.

Întorcându-ne la subiectul nostru, guvernul spaniol, evaluând situația ca fiind extrem de gravă atât pe termen scurt, dar și în perspectivă, a decis în urma unei reuniuni de urgență a cabinetului o primă serie de măsuri, prin alocarea unei sume de circa 2,19 miliarde de euro pentru două componente, prima în valoare de vreo 749 de milioane de euro, ca sume de completare la despăgubirile acordate fermierilor spanioli, și a doua componentă de circa 1,4 miliarde de euro, pentru construirea de noi baraje de colectare a apei.

Nu trebuie uitat că la acest moment sistemul spaniol de asigurări pentru agricultură care funcționează sub forma societății ,,AGROSEGURO” este cel mai performant din Europa, dar în astfel de situații chiar și acesta își atinge limitele, iar statul a fost nevoit să intervină sub diferite forme pentru a salva fermierii de la dispariție, inclusiv prin acordare de despăgubiri financiare, dar și prin exceptarea de la anumite taxe și impozite.

Cu toată reacția rapidă a guvernului spaniol, dată poate și de apropierea la acel moment a alegerilor locale și municipale, specialiștii au tras și alte semnale de alarmă, în sensul că această soluție privind ,,construirea mai multor rezervoare de apă nu mai are sens: nu mai avem apă de pus în rezerve”, a spus Olcina de la Universitatea din Alicante. „În schimb, trebuie să dezvoltăm noi moduri de a folosi apa, cum ar fi reutilizarea apei. Dar, mai presus de toate, trebuie să folosim mai conștient apa”, a adăugat acesta, astfel putând să ne ducem cu gândul că acest program s-ar putea să reprezinte doar bani risipiți în condițiile în care se consideră că în Spania climatul se schimbă, inclusiv în zona montană, ariditatea crește și astfel sursele de apă care să umple rezervoarele și barajele scad, deci programul ar fi inutil.

 

România și necesitatea de apă

 

Plecăm cu gândul la acest moment al povestirii din Spania pentru a veni înapoi pe plaiurile mioritice și să vedem în același context cum stăm cu rezervele și consumul de apă.

La acest moment, Hidroelectrica are o capacitate de stocare, în cele circa 40 de lacuri de acumulare, de vreo patru miliarde de metri cubi, apă care este folosită aproape exclusiv pentru producția de energie electrică, regularizarea unor cursuri de apă împotriva inundațiilor și viiturilor, dar și pentru consumul populației și al industriei, într-o foarte mică măsură.

Consumul de apă al României a cunoscut în ultimii 35-40 de ani o variație extrem de importantă, în sensul că acesta, înainte de Revoluție și în primii ani după aceasta, se ridica la circa 20 de miliarde de metri cubi anuali, cam cât este consumul actual al Germaniei.

Acum, trebuie să înțelegem că acest consum era atât de ridicat și din cauza consumurilor exagerate din industrie, din cauza unor tehnologii energofage sau a risipei, dar și din cauza consumului pentru agricultură, care se ridica la aproape 5,5-6 miliarde de metri cubi pe an, adică cu peste 50% mai mult decât sunt rezervele Hidroelectrica azi.

Datele ultimilor ani arată, conform Apelor Române, că în 2018 cererea era de 6,86 miliarde de metri cubi, iar acum s-a ajuns la 8,6 miliarde, iar cea mai mare creștere s-a înregistrat la cererea de apă în agricultură, de la 1,62 miliarde la 2,8 miliarde în doar cinci ani, asta datorită creșterii suprafeței irigate.

Tot conform acelorași date, consumul casnic a crescut cu doar vreo 0,2 miliarde de metri cubi, de la 1,16 miliarde de metri cubi de apă la 1,35 miliarde. Potrivit datelor INS, apa potabilă distribuită pentru uz casnic a ajuns în 2022 la 597 milioane de metri cubi, o scădere ușoară față de 2021.

În această trecere în revistă a rezervelor de apă trebuie avută în vedere că de principiu distribuirea cursurilor de apă (nu a volumelor de apă) pe teritoriul țării este relativ uniformă, doar că cele mai mari captări sunt pe Dunăre cu cele două baraje de la Porțile de Fier 1 și 2, iar apoi mai sunt câteva baraje mari pe râuri interioare (Bicaz, Vidraru, Vidra, Izvorul Muntelui, Oașa și altele).

O primă observație ar fi că în România mai există posibilități imense de construcție de noi baraje de acumulare, atât de natură tehnică, în sensul în care să găsim locații care să prezinte conformație naturală, dar și versanți de natură geologică potrivită pentru a se construi barajul, dar mai există și surse de apă care pot fi captate pentru astfel de întrebuințări.

După opinia profesorului Dorel Pavel și studiile realizate de ISPH, potențialul hidroenergetic neexploatat este estimat la circa 8000 Mwh, adică echivalentul a circa 11-12 reactoare nucleare precum cele de la Cernavodă (unul are o putere instalată de circa 700 Mwh), iar acumulările de apă se pot ridica la cca 6-7 miliarde metri cubi apă. În această estimare s-au inventariat doar situațiile foarte favorabile economic și tehnic, potențialul fiind mult mai mare dacă se vor lua în calcul și variantele bune economic sau cele medii.

Acest potențial a fost blocat în mare măsură de politica dusă prin Ministerul Mediului, care oficial a invocat eventualele probleme de mediu care pot apărea, dar care nu au fost demonstrate nicăieri în lume în cazul unor construcții și exploatări durabile, urmărite permanent, și unde se aplică legea în mod precis atât în timpul construcției, dar și ulterior pe durata exploatării, ci, din contră, se consideră că avantajele și beneficiile pot fi extrem de importante pentru natură și om.

Sunt numeroase exemple în acest sens, iar mulți dintre cei care mai fac turism în România se duc și admiră lacul de la Oașa sau lacurile Scropoasa sau Bolboci din Masivul Bucegi, care pot fi luate drept model de bună practică.

Având în vedere experiențele de la noi cu modul de manifestare al clasei politice, de multe ori și sub umbrela unor propuneri fără logică și temei științific ale Comisiei Europene, ne putem pune întrebarea dacă Ministerul Mediului nu a fost folosit ca organ de limitare a dezvoltării locale prin exploatarea resurselor hidroenergetice și, pe de altă parte, de stimulare a unor alte activități de producere a energiei, pe bază de panouri fotovoltaice sau eoliene (toate venite din import), care au impact chiar mai mare asupra naturii, dar acesta este un subiect separat.

Cert este că România, dacă dorește astăzi, să zicem, să își amenajeze circa patru milioane de hectare de teren agricol irigat (asta însemnând repararea celor trei milioane de hectare de pe timpul lui Ceaușescu și încă un milion de hectare care ar fi de dorit drept amenajări noi) și să poată asigura măcar 150 mm/ha/an (adică 1500 mc/h sau echivalentul a 3 udări), are nevoie de surse de apă de 6 - 6,5 miliarde de metri cubi, adică de 1,5 ori cât poate înmagazina astăzi Hidroelectrica, presupunând că ar și folosi această apă pentru irigații, ceea ce nu se întâmplă.

La fel este de reținut că într-un an secetos cum a fost și acesta, o cultură de porumb are nevoie de 4-5 udări, iar o cultură de soia, de 5-6 udări, ceea ce ar duce consumul de apă necesar irigațiilor pentru suprafața avansată de 4 milioane ha la un volum de 8-9 miliarde de metri cubi de apă.

Trebuie menționat că astăzi noi, ca țară, nu avem stocuri de apă pentru irigații, adică ne asigurăm apa de irigații doar din ce curge pe Dunăre sau anumite râuri interioare (un procent foarte mic), fără să putem folosi acumulările din barajele de la Porțile de Fier 1 și 2 care sunt exclusiv pentru producerea de energie electrică, iar pe râurile interioare nu avem amenajări de captare a apei de irigații pentru folosință în timpul verii (nu avem captări de apă nici pentru industrie sau turism), ele fiind tot pentru energie electrică și într-o foarte mică măsură pentru nevoile populației sau industriei, asta cu toate că ne uităm la apă cum curge liber pe râurile interioare și Dunăre, și, neîngrădit, către mare.

Este obligatoriu să înțelegem cu toții că în România dezvoltarea economică viitoare (industrie, agricultură, turism, populație) se bazează aproape în totalitate pe apa care curge prin intermediul cursurilor de apă, deoarece noi nu avem baraje de captare. Dacă cursurile scad sau seacă, în acele zone autoritățile nu au soluții de suplinire a lipsei de apă (în afară de cisternele pompierilor), cum ar fi putut fi existența în amonte a unui baraj, căruia să i se dea drumul în mod controlat pentru a susține nevoile economice și sociale.

Pentru cei care nu știu sau au uitat foarte repede, anul trecut în România, în jurul datei de 1 august, s-a oprit apa de irigații în sudul țării, din cauza nivelului scăzut al Dunării care făcea imposibilă aducțiunea de apă, iar situația nu a putut fi atenuată cu barajele de pe Dunăre, deoarece acea apă, așa cum am arătat mai sus, avea o altă destinație. Dar odată cu scăderea cursurilor râurilor au fost puse la grea încercare și alimentarea cu apă pentru populație, industrie, răcirea reactoarelor de la Cernavodă, circulația fluvială și multe altele.

Dacă ne referim la agricultură, este sugestiv exemplul din acest an, când la neirigat în zona mea (Brăila), dar și în alte județe limitrofe producția de porumb a fost de 250-400 kg/ha, iar la irigat producția este de 10-12 to/ha. Dacă o raportăm la 2 milioane ha irigate (jumătate din cât am propus pentru amenajat), vorbim de o producție de 20 de milioane de tone/an, cu o valoare de piață astăzi de circa 3,6 miliarde euro/an, totul fiind posibil în acest scenariu.

Ecologiștii trebuie și ei să înțeleagă că și fauna sau plantele mor fără apă, deci o regularizare a acestor cursuri de apă ar ajuta și aceste aspecte, iar beneficiile ar fi incomparabile în raport cu problemele care ar putea apărea.

 

Avem interesul unor astfel de investiții în viitorul apropiat în România?

 

Personal, fără presiunea societății cu toate elementele care o constituie, nu cred că avem o clasă politică să poată prevedea o astfel de ,,APOCALIPSĂ”, iar asta va fi una dintre greșelile fundamentale ale noastre ca țară și nație, cu mult mai mare decât greșeala care se dovedește acum a lipsei unui buget de înarmare la un nivel rezonabil de-a lungul ultimilor 30 de ani, fapt care ne-a dus într-o situație de vulnerabilitate pe care încercăm să o recuperăm, dar nu va fi ușor.

Nu trebuie să neglijăm scenariul foarte probabil ca ariditatea multor regiuni din sudul, estul și vestul tării să crească și noi să nu avem instrumente de intervenție pentru a salva producția de hrană a țării, iar decât să ajungem să dăm anual câteva sute de milioane de euro pentru despăgubiri fără finalitate, nu ar fi mai bine să gândim un program de captare a resurselor de apă care azi se pierde?

Cred că realizarea unor investiții în astfel de baraje ar putea fi un pilon de bază al strategiei de asigurare a securității alimentare a țării, dar și garanția unei dezvoltări economice, care nu va fi posibilă fără apă.

Legat de problema resurselor de apă ale unei țări sau alteia, mi s-au părut interesante afirmațiile ministrului moldovean al Agriculturii, domnul Bolea, care afirma că în raioanele din sudul țării (Republica Moldova) nu ar trebui să se mai cultive porumb, în condițiile în care precipitațiile însumează cca 200-300 mm/am, iar consumul porumbului este de 500-600 mm/an pentru o producție decentă.

Afirmația mai includea o parte referitoare la nevoia unor reglementări legale privind cultivarea acestei plante, dar care până la urmă a fost dezmințită de demnitarul moldovean.

Totuși, această afirmație îmi aduce aminte de o situație din Franța, unde în departamentele din centrul și nordul Franței nu găsești fermieri care să cultive porumb boabe decât în mod excepțional, deoarece condițiile climatice nu sunt cele mai bune, rezumându-se la porumbul de siloz pentru zootehnie sau la cultivarea cerealelor, sfeclei de zahăr sau a rapiței, iar asta deoarece acești fermieri ascultă de sfaturile cercetătorilor din diferite institute de cercetare sau camere agricole.

Ca să spui acest lucru în România, în sensul că poate trebuie începută o discuție despre recomandările de amplasare a culturilor sau activităților agricole în anumite zone cu probleme climatice, nu ar face decât în cele mai multe situații ca aceia care ar avea ceva de spus să rămână rezervați, în schimb fel de fel de neaveniți își vor da cu părerea în funcție de cum ar bate vântul, iar astfel, din păcate, mulți fermieri dintre cei care ar trebui să fie protejați de astfel de recomandări vor sfârși prin falimentul fermei, fenomen existent, dar nerecunoscut azi.

 

Care ne sunt urgențele

 

În concluzie, cred că avem nevoie urgentă de:

I. Realizarea unei strategii de captare a resurselor de apă în vederea creării unor rezerve strategice pentru susținerea agriculturii și a industriei în condiții de calamitate naturală gravă.

  • Această strategie ar trebui să aibă în vedere și reducerea/eliminarea importurilor de pește, care se cifrează la cca 110.000 de tone pe an, reprezentând între 85-90% din consumul intern.

  • Poate fi baza unor dezvoltări locale de natură turistică, așa cum a început lacul Oașa, sau de prea mult timp așteaptă o inițiativă în acest sens alte lacuri de acumulare ca Bolboci sau Scropoasa.

  • Asigurarea stocurilor de apă pentru consumul populației sau al obiectivelor industriale, în special al celor strategice, dar nu numai.

Acest program ar trebui să cuprindă captările care ar putea fi realizate în zonele montane pe cursurile existente, care apoi ar putea fi folosite și drept canale pentru conectarea la noi amenajări de irigații sau pentru aprovizionarea Dunării pentru a avea nivel care să facă posibilă irigarea culturilor din sud-estul țării.

Ar trebui să ne gândim să ducem apa Dunării pe albia unor cursuri care se varsă în fluviu pe teritoriul românesc, ca să nu fim nevoiți apoi să împărțim cu ,,frații bulgari”, iar astfel de cursuri sunt Ialomița/Prahova sau Buzău, care vin din zonele montane și care pot prelua pe parcurs și alte surse de apă.

O astfel de gândire poate fi implementată și în sudul țării, folosindu-se culoarul râurilor Argeș/Dâmbovița, dar la fel, și cu riscurile asociate, bazinele Oltului și Jiului. În plus, nu ar trebui uitată finalizarea proiectului amenajării Siret-Bărăgan.

II. Realizarea unei strategii de obținere a resurselor de apă pentru ,,înverzirea Dobrogei” prin desalinizarea apei de mare, astfel încât să fie asigurată apa pentru irigații și industrie.

  • Costul energiei pentru uzinele de desalinizare ar putea fi redus și ,,verde”, având în vedere că zona este propice atât pentru energie fotovoltaică, dar și eoliană (pe lângă cea nucleară de la Cernavodă), care ar asigura costuri reduse de obținere a apei.

  • Sursele de apă astfel obținute ar putea permite și o reindustrializare a zonei, care ar permite fructificarea existenței portului Constanța, dar lipsa apei este un impediment pentru multe sectoare economice.

Această regiune, Tulcea și Constanța, ar însemna circa 450.000 ha potențial irigabile, zonă care ar putea cunoaște o dezvoltare fantastică prin culturi de origine subtropicală, atât culturi vegetale, dar și culturi pomicole sau viticole și cu desfacere la export (caise, piersici, struguri de masă, smochin, migdale, legume).

Dar pentru a dimensiona și realiza o estimare corectă și fiabilă a modului de gestionare a resurselor de apă, am avea nevoie și de alte analize, dar și de alte măsuri. Aici ar trebui să ne gândim la stimularea fermelor cu sere hidroponice care permit recircularea apei și consumurile cele mai eficiente dintre toate sistemele de cultură ale legumelor.

Trebuie avute în vedere și recuperarea, și reutilizarea apei, noi fiind acum în situația în care avem stații de epurare care curăță apa și îi dau drumul în diferite cursuri de apă, în loc să o reutilizeze în procesul de producție sau în alte scopuri, aspecte care se întâmplă și la stațiile de epurare a apelor din unele localități sau complexe zootehnice.

Autoritățile trebuie să se trezească din visele frumoase cu râuri repezi și ape cristaline care nu se mai opresc și să încerce să vizualizeze terenuri aride, lipsa vegetației și a animalelor, imagini ale „APOCALIPSEI” resurselor de apă care se apropie cu pași repezi, iar la rândul lor ecologiștii de cafenea trebuie să înțeleagă că plantarea unui pom sau interzicerea agriculturii intensive va aduce doar niște mici modificări la imaginile apocaliptice anterioare, adică pe lângă peisajele aride vor mai fi și oameni subnutriți, muribunzi și care nu vor mai avea puterea să se gândească la nimic.

Dar despre asta și multe alte aspecte, într-un număr viitor. În rest, numai de bine.

*****

De ceva timp, cochetez cu unii dintre colegii din presa agricolă la un mod de organizare a unor grupuri de lucru sau denumite oricum altfel, dar fără a avea patronajul unui minister, asociații profesionale sau organizații de presă, ci o formă cât mai independentă, dar unde să participe specialiști din ASAS, Institutul de Economie Agrară, INCDA Fundulea și stațiunile din teritoriu, MADR, organizații ale fermierilor, specialiști din presa agricolă și fermieri cu astfel de competențe, care cu toții, într-un spirit voluntar, dar asumat, să pună umărul la un astfel de proiect. Normal că doar presa (în special cea agricolă) poate face promovarea și diseminarea unui astfel de proiect. Trebuie menționat că un astfel de proiect nu este dedicat celor care își doresc o trambulină ministerială sau parlamentară, ci pentru cei care în mod altruist ar dori să aloce timp, și nu puțin, pentru studiu, pentru a scrie și pentru a susține astfel de programe atât de necesare, după cum bine constatăm de vreo 30 de ani încoace.
Dar vom putea construi un astfel de forum pentru dezbatere, fără a pune înainte egoismul și dorința de a mai avea o funcție sau avantaj personal? Eu sper sincer că da și sunt deschis discuțiilor cu toți cei care ar îmbrățișa o astfel de idee, și aștept cu drag orice feedback în acest sens.

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Gânduri de fermier

Școala Europeană de Somelieri - Filiala România (European School for Sommeliers - Eurosommelier.com) transmite, prin intermediul unui comunicat de presă, că salută inițiativa Asociației Somelierilor din România (ASR) de a organiza o competiție de specialitate, dar că aceasta nu poate fi considerată în niciun caz una de anvergură națională, ci cel mult un concurs intern, atâta vreme cât nu este deschisă decât membrilor ASR. Comunicatul vine ca urmare a anunțului Asociației Somelierilor din România privind organizarea concursului „Trofeul somelăriei”, cu subtitulatura „Cel mai bun somelier din România”.

„În România, în momentul de față există mai multe organizații profesionale ale somelierilor și chiar și o Federație – care ar trebui să grupeze aceste organizații - iar titulatura de „cel mai bun din România” folosită de ASR este de natură să inducă în eroare opinia publică și membrii profesiei sau alte entități care utilizează ori găzduiesc servicii, traininguri sau competiții ale somelierilor. În realitate, „Trofeul somelăriei” este un concurs care se adresează doar membrilor respectivei Asociații și care nu primește înscrieri din afara acestei grupări. Salutăm orice concurs de somelieri organizat profesionist și îi felicităm pe organizatori, dar considerăm că este absolut necesar să facem precizările cuvenite și să nu aruncăm o lumină greșită ori incompletă asupra unei ierarhii profesionale prin utilizarea unor temeni ca „național” sau „cel mai bun din România”, atâta vreme cât o parte importantă - poate chiar majoritară - dintre practicanții acestei meserii nu pot lua parte la competiție”, precizează Marian Timofti, reprezentantul Școlii Europene de Somelieri - Filiala România.

Școala Europeană de Somelieri - Filiala România este recunoscută și activează pentru ESS pe teritoriul țării noastre din anul 2019, ca parte a Federației Naționale a Degustătorilor Autorizați, și asigură servicii de formare profesională ale căror absolvenți primesc diplome recunoscute pe plan european, prin intermediul ESS - European School for Sommeliers cu sediul principal în Germania, Amtsgericht Hannover HRB 210018, cu activități asemănătoare în alte 18 țări după primii ani de activitate.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Comunicate

Pentru prima dată, Zilele Câmpului Horsch 2023 se desfășoară în afara Germaniei. Chiar proprietarii renumitului producător german de utilaje agricole, Cornelia și Michael Horsch, au ales România și ferma Agro Fondinvest din județul Călărași, de la Valea Argovei.

Pe parcursul lunii iunie, sute de fermieri din 17 țări din Europa au ajuns în țara noastră la Zilele Câmpului Horsch 2023 pentru a vedea tehnica agricolă de vârf la lucru, precum și pentru a afla noutăți. Totodată, evenimentul înseamnă schimb de experiență, de idei.

ta mewi

Ferma gazdă pentru Zilele Câmpului Horsch 2023, Agro Fondinvest (Valea Argovei – județul Călărași) are în exploatare 600 de hectare și este administrată de Ionel și Doru Gheorghe, tată și fiu. „În 2023, evenimentul Zilele Câmpului Horsch se desfăşoară pentru prima dată în afara Germaniei. Totul a început anul trecut, odată cu vizita familiei Horsch în luna septembrie în România, lună în care operaţiunile de semănat la rapiţă ar fi trebuit să fie în toi, dar nimeni nu făcea nicio mişcare pentru că lipsea apa cu desăvârşire. Şi atunci Cornelia şi Michael Horsch au spus: OK, România ar putea fi un potenţial candidat pentru Zilele Câmpului 2023, în ideea de a învăţa, pentru că tot ce se întâmplă astăzi aici e posibil ca peste câţiva ani, sau chiar în acest an, să se întâmple şi în Germania, şi în Franţa, şi în Cehia, şi în toate ţările din Europa. De aceea, familia Horsch a zis că e mai uşor de învăţat de la fermierii români, care deja trec de câţiva ani, adică dacă numărăm din anul 2020 deja se poate observa o revenire a acestor condiţii extreme de temperaturi în timpul verii sau lipsa completă a precipitaţiilor, care a afectat sudul şi estul României în 2020, dar şi în 2022, şi se pare că şi anul 2023. Prin urmare, ne-am dorit să vedem în aceste condiţii, cu toate restricţiile impuse şi de normele europene, cum se descurcă fermierul român şi cum reuşeşte totuşi fermierul român în continuare să lucreze într-un asemenea sol, să supravieţuiască şi să mai facă şi profit pentru a putea continua activitatea. Așadar, pe parcursul a patru săptămâni, în luna iunie, în această fermă, la Agro Fondinvest de la Valea Argovei, județul Călăraşi, au ajuns fermieri din Germania, Austria, Elveţia, Luxemburg, Olanda, Bulgaria, Ungaria, Franţa, Belgia, Cehia, Polonia, Ţările Baltice și, desigur, fermieri din toată România”, a arătat Constantin Curcă, reprezentant Horsch în România.

c tin.curca3

 

Vremuri provocatoare pentru fermieri

 

Evenimentul Zilele Câmpului Horsch are și scopul de a pregăti fermierii pentru provocările actuale și viitoare. Peste tot în lume, agricultorii trebuie să facă față presiunilor impuse de schimbările climatice, de crizele de tot soiul și, în același timp, să facă față unei instabilități permanente a pieței. „Am observat în ultima perioadă un schimb foarte activ de informaţii şi foarte multe griji din partea unor fermieri din vestul Europei. Deja ce se întâmplă la noi se manifestă şi la ei, poate pe suprafeţe şi pe zone mai reduse ca teritoriu, doar local, dar tendinţa este clară, schimbările climatice îi afectează şi pe ei în mod direct. Nu vrem să învăţăm din evenimentul ăsta decât cum să ne pregătim mai bine ca fermieri, cum să-i pregătim mai bine pentru ceea ce-i aşteaptă în viitor, pentru că pe lângă opinia publică care este de obicei în vestul Europei împotriva agriculturii, de aici şi toate măsurile politice care se nasc de la nivel european, toate restricţiile care survin în urma politicilor la nivel european au loc şi în contextul în care agricultura este privită un pic mai sceptic de către populaţia vest-europeană. În acest context, în lipsa precipitaţiilor şi în împărţirea lor inegală pe parcursul anului agricol, pe fermieri îi aşteaptă vremuri provocatoare. Se pot întâmpla oricând aceste evenimente şi vreau să plecăm de la evenimentul ăsta cu următoarea concluzie: nu există un sistem perfect de prelucrare a solului sau o direcţie clară care funcţionează peste tot. Vrem să transmitem mesajul că trebuie să fii cât mai flexibil, să te adaptezi noilor tehnologii sau să cauţi tehnologii, cover-crops. Nu vrem să plecăm cu ideea că în 4, 5, 7, 10 ani în Europa se va semăna doar direct, pentru că nu va fi cazul, adică nu vrem să plecăm nici de la ideea de a nu mai face nicio prelucrare a solului, pentru că trebuie să păstrezi apa în sol, bine, o păstrezi pe cea pe care o ai, dar cealaltă care vine, dacă e un sol care nu se pretează foarte mult la compactare, atunci cea care vine va sta deasupra solului, nu se va infiltra. De aceea urmărim prin practicile pe care fermierul de aici, familia Gheorghe de la Agro Fondinvest, le practică în ultimii ani să le transmitem mai departe. Adică, se caută cumva o agricultură care, pe lângă faptul că urmăreşte să obţină şi profit în final, să îmbunătăţească calitatea solului, sănătatea lui, porozitatea, capacitatea de a se lăsa prelucrat, de a atrage şi de a reţine apa şi elementele nutritive în sol. Cu ideea asta vrem să plecăm de aici”, a punctat Constantin Curcă.

zilele.cmp.horsch4

Reprezentantul Horsch în România este de părere că tehnologia va juca un rol important în viitorul agriculturii. „Probabil acum e un proces de aşezare, se caută soluţii, se caută direcţii de către toţi fermierii pentru a-şi proteja investiţiile şi pentru a-şi amortiza aceste investiţii – care sunt de sute de milioane de euro la nivelul României – şi atunci noi, ca producători, nu facem decât să dăm o mână de ajutor. Ascultăm ceea ce ni se transmite şi încercăm cumva ca împreună să găsim soluţii din ce în ce mai bune pentru a ajuta fermierul în continuare să rămână fermier.”

 

Soluții tehnologice pentru performanță

 

Pe 13 iunie am fost și noi prezenți la evenimentul Zilele Câmpului Horsch 2023 de la Valea Argovei – județul Călărași, care a început încă de dimineață într-o hală a fermei familiei Gheorghe, unde agricultorii au socializat și au discutat cu reprezentanții producătorului german de utilaje agricole. Apoi, în restul zilei am vizitat câmpurile și am asistat la demonstrații.

ta 241 mewi 1

Vizita în câmp a început la un profil de sol. „Fiecare fermier din România ar trebui să aibă un profil de sol sau cel puţin un profil de sol, ca să-şi cunoască foarte clar terenul: care este stratul fertil de sol, cât de adânc este stratul de cernoziom, dacă acel sol depozitează foarte bine substanţele nutritive, dacă acel sol permite hrana sau cum se comportă el în momentul în care se usucă, cum se comportă la umiditate. Toate lucrurile astea pot fi simulate şi pot fi făcute într-un profil de sol foarte simplu. Şi atunci poţi să-ţi adaptezi strategiile de prelucrare a solului, de însămânţat, în funcţie de solul pe care-l ai. E foarte important. Acel profil de sol teoretic ar trebui să fie abecedarul agriculturii din fermă, ar trebui să fie foarte bine cunoscut, ca toate lucrările care se execută să fie în concordanţă şi să nu dăuneze acelui sol. Pentru că pentru fiecare tip de sol sunt o grămadă de tratate şi de cărţi scrise şi experienţe care-ţi arată nişte linii directoare, cum ar trebui să te comporţi în funcţie de solul pe care te afli, pe care-l exploatezi”, a precizat Constantin Curcă.

ta 241 mewi 2

După profilul de sol au urmat culturile de rapiță și grâu, unde discuțiile au încins și mai mult atmosfera deja încinsă de arșița Bărăganului. Sigur, au fost dezbateri constructive, practic am asistat la o lecție de agricultură. „Această cultură de rapiţă, anul trecut, s-a înfiinţat într-un covor vegetal care nu s-a vrut a fi acolo, ci un covor vegetal de la această plantă, de latir, care a fost recoltată şi resturile de la combină şi ce a căzut pe sol au încolţit şi au pornit în vegetaţie. La sfârşitul lunii septembrie, fermierul a decis să lase cultura de latir și să semene direct în ea rapița. Cumva a fost un experiment în final reuşit, unde el a semănat cu semănătoarea Horsch Focus şi cu semănătoarea Horsch Maestro din 70 în 70 cm rapiţă, bob cu bob. Lucrul acesta a funcţionat şi a funcţionat foarte bine, a avut rezultate foarte bune, a avut o acoperire completă pe perioada toamnei târzii, adică evapotranspiraţia a fost foarte redusă, după care a avut în primăvară plantele, acest latir care a murit peste iarnă la îngheţ a protejat solul de evapotranspiraţie şi de alte buruieni care ar fi putut creşte, le-a acoperit foarte bine, plantele au intrat în vegetaţie foarte repede şi am ajuns ca astăzi să avem o cultură de excepţie, la care rezultatele aşteptate sunt probabil unele dintre cele mai mari, în condiţiile date”, a explicat Constantin Curcă.

ta 241 mewi 3

La grâu am văzut o altă tehnologie, mai ales că fermierul Ionel Gheorghe caută de fiecare dată soluţii legate de densităţi, de distanţă între rânduri, fiind şi cultivator de seminţe. „De asta, la grâu, am văzut şi rândurile deplasate cu distanţă între ele, distanţă care permite celor care vin şi ajută la purificarea loturilor să treacă şi să meargă fără a călca plante pe câmp. O plantă călcată, lăsată la un anumit stadiu de vegetaţie, la un moment dat poate transmite anumite boli la celelalte plante vecine şi de asta este un pic de ordine. Am văzut toate problemele sau toate nevoile cu care se confruntă clientul nostru, deci el îşi caută soluţii singur pentru a putea să facă faţă la toate provocările”, a menționat reprezentantul Horsch în România.

ta 241 mewi 4

 

Noi utilaje născute din necesitățile și dorințele agricultorilor

 

Pe câmpul fermei de la Valea Argovei – Călărași au demonstrat în fața agricultorilor unele dintre cele mai reprezentative mașini agricole Horsch. „Am încercat cumva pe partea de echipamente de semănat să punem în evidenţă cele trei sisteme: sistemul clasic, prelucrarea solului pe profunzime cu cultivatorul Tiger şi semănatul cu Pronto, sistemul Strip-Till, o prelucrare superficială cu un Joker, un dezmiriştit superficial, după care semănatul direct cu cuţitele de la Focus şi sistemul no-till cu un tocător de resturi vegetale şi cu semănătoarea Avatar, care e special gândită pentru semănatul direct. Vrem să arătăm toate cele trei sisteme ca un tot şi ca soluţii de ales în momentul în care fermierul trebuie să optimizeze fiecare suprafaţă, pentru că în funcţie de condiţie, de planta premergătoare, de cantitatea de precipitaţii, solul se lasă a fi prelucrat într-un fel sau altul. Ar fi ideal să prelucrăm solul în fiecare an, în condiţiile în care să nu investim energie, să scoatem bolovani ca să investim altă energie, să-i distrugem apoi mecanic cumva. Dar în momentul în care nu avem soluţii, în momentul în care nu avem precipitaţii, să avem şi o soluţie de backup, în care pur şi simplu a face mai puţin e probabil mai interesant şi mai sănătos decât a încerca să faci prea multe. Că trebuie să ţii costurile sub control, astea sunt singurele lucruri care fluctuează. Producţiile, preţurile la vânzarea produselor finite, nimeni nu le poate defini înainte de semănat, dar costurile sunt un element pe care fermierul îl poate ţine sub control. Câteodată e mai important să nu acţionezi decât să acţionezi la impuls şi să-ţi creezi alte probleme în viitor”, a arătat Constantin Curcă.

zilele.cmp.horsch1

În dialogul cu reprezentantul Horsch în România am amintit de faptul că în urmă cu ceva ani producătorul german a construit semănătoarea Focus 12.50 ST, cu care se seamănă în Insula Mare a Brăilei atât păioasele, cât și prășitoarele, utilaj care poartă semnătura respectatului inginer Lucian Buzdugan, cel care a imaginat și a lucrat alături de inginerii Horsch la crearea acestui utilaj. Prin urmare, țara noastră „a născut” o mașină Horsch. L-am întrebat pe Constantin Curcă dacă România va mai da naștere altor utilaje marca Horsch. „Cu toate că portofoliul nostru este vast, de fiecare dată ajungem într-un punct în care un fermier şi-ar dori să combine calităţile mai multor tipuri de semănători într-una singură şi care să facă toate lucrările la un moment dat. Da. Ţara noastră chiar mai are potenţial de a mai naşte încă o semănătoare Focus, de genul celei pe care am dezvoltat-o în Insula Mare a Brăilei alături de prietenul nostru domnul Lucian Buzdugan. Chiar anul acesta suntem sub acoperire, suntem chiar cu trei sisteme de semănat prin România pe care le testăm, cele trei sisteme la un moment dat probabil se vor completa într-unul singur, din care va ieşi un nou sistem. Avem nevoie de încă un prieten bun precum Lucian Buzdugan, care să vină şi să ne tragă de mânecă, şi să ne spună clar: asta aş avea nevoie de la voi, iar voi aţi putea să-mi faceţi. Lucrăm, suntem tot timpul în legătură cu fermierii noştri, schimbăm foarte des impresii pe toate gamele de utilaje, echipa noastră din România transmite mai departe de fiecare dată, constant, tot fluxul de informaţii către Germania şi lucrurile sunt cumva îndosariate, pregătite şi la câţiva ani să ştiţi că tot ce apare nou apare şi ca necesitate sau ca o dorinţă a clienţilor noştri.”

zilele.cmp.horsch2

 

Agro Fondinvest, un model de urmat

 

La Valea Argovei, în județul Călărași, familia Gheorghe practică deja de opt ani agricultura conservativă, regenerativă sau durabilă, se poate denumi în oricare dintre aceste trei variante. Agro Fondinvest este un model de urmat. „Am încercat să anticipăm condiţiile grele cu care ne vom confrunta în viitor, şi acum deja suntem în mijlocul lor, şi am tot adaptat tehnologia de aşa natură încât să diminuăm costurile cât mai mult şi să reuşim să supravieţuim în condiţii grele. Vorbim de o tehnologie cu lucrări minime ale solului, dar care să nu compromită dezvoltarea armonioasă a plantelor şi care să nu afecteze producţiile de care depindem atât de mult, având în vedere şi ce preţuri avem, şi ce cheltuieli, şi ce investiţii s-au făcut de-a lungul anilor. Pentru că, bineînţeles, tehnica agricolă costă, tehnologiile moderne costă, şi trebuie să reuşeşti să amortizezi costurile acestea pe termen lung. Am început această tranziţie cu opt ani în urmă şi am luat-o pas cu pas, şi atunci şi investiţiile au venit pe rând. Dar cred că cineva care vrea să facă pasul ăsta, dacă-şi face calculele foarte bine şi se gândeşte foarte atent ce să-şi achiziţioneze şi ce tip de tehnologie să adopte, cred că-l poate face. Bineînţeles că şi noi, chiar şi după opt ani, încă învăţăm şi încă ne adaptăm în continuare, adică tot îmbunătăţim an de an strategia pe care o abordăm. Din păcate, la noi în ţară rotația culturilor este un pic deficitară, pentru că nu reuşim să găsim culturi care să fie profitabile şi la care să avem o piaţă de desfacere şi să ne fie uşor să valorificăm. Aşadar, avem în rotaţie culturile obişnuite: grâu, rapiţă, porumb şi anul acesta şi ceva floarea-soarelui. În rest, am integrat culturi de leguminoase, covoare vegetale de leguminoase de scurtă durată, menite să îmbunătăţească calitatea solului. Ca tehnologie, așa cum am spus, avem tehnologia strip-till, prelucrare în bandă şi o prelucrare superficială în spatele combinei ca să securizăm suprafaţa terenului, să nu se mai evapore apa, să creăm acel mulci de suprafaţă practic, un amestec de resturi vegetale cu pământ şi în felul acesta sigilăm terenul şi reuşim să păstrăm apa din adâncime cât mai mult, ca să putem să o utilizăm când vom avea nevoie la semănat, pentru germinarea următoarei culturi”, ne povestește Doru Gheorghe.

doru.gheorghe

Tânărul fermier, gazda evenimentului Zilele Câmpului Horsch 2023, a ținut să ne spună că semănătoarea de strip-till de la producătorul german este piesa principală din ferma pe care o administrează împreună cu tatăl său. Un astfel de utilaj n-ar trebui să lipsească din fermele românești. „Este o semănătoare care permite prelucrarea în bandă şi permite semănatul dintr-o singură trecere, concomitent cu aplicarea localizată a îngrăşămintelor, cu un consum foarte mic de motorină şi cu timpi de lucru foarte reduşi, pentru că nu mai suntem nevoiţi să facem o mie de lucrări, pur şi simplu facem o lucrare superficială în spatele combinei după recoltat, după care ulterior, la momentul potrivit, venim şi semănăm direct cu această semănătoare care face o prelucrare la nivelul rădăcinilor plantelor, adică permite rădăcinilor să se dezvolte armonios.”

Un vecin al lui Doru Gheorghe, tânăr și el, a urmat exemplul fermei Agro Fondinvest și a trecut la agricultura conservativă. Alex Simon, împreună cu tatăl său, exploatează 300 de hectare la Valea Argovei (Călărași). „Am ales acest drum, al agriculturii conservative, pentru că am observat că are efecte pozitive şi ni s-a redus destul de mult timpul de lucru, iar principalul motiv a fost reducerea risipei de apă. Am ales să lucrăm cât mai puţin terenul şi cât mai eficient, cât mai protejat. Să avem grijă de el cât mai mult, pe termen lung, pentru a avea beneficii în urma acestor treceri reduse”, ne-a zis Alex Simon.

alex simon

În urmă cu vreo opt ani, a cumpărat primul utilaj Horsch, un disc, iar după câțiva ani, a achiziționat o semănătoare de păioase, pe care ulterior a înlocuit-o cu un alt model, tot Horsch, o semănătoare care se potrivește mai bine zonei. „Este vorba de Horsch Focus, avem una de patru metri, suficientă pentru suprafaţa noastră, iar discul este Joker de cinci metri. În prezent este cam singura tehnologie pe care o mai aplicăm. În principiu facem dezmiriştitul după ce recoltăm rapiţa, grâul sau depinde ce avem în cultură, după care în toamnă venim şi semănăm. Doar aceste două lucrări le mai facem. La arat am renunţat în urmă cu cinci ani, după care am continuat cu scarificarea terenului undeva la 35 cm, mai apoi să lucrăm ceva şi mai superficial, cu un cultivator de mirişte, undeva la 17-20 cm. Iar acum am renunţat complet şi la aceste utilaje, pentru că semănătoarea aceasta de la Horsch face ceea ce făceau acele utilaje, doar că o face în momentul semănatului. Puţina apă pe care o avem reuşim să o conservăm, să o păstrăm cât mai mult, pentru că de la an la an deficitul de apă este semnificativ şi nu avem decât această variantă, în momentul de faţă. Am ales agricultura conservativă ca să reușim să avem şi noi ceva rezultate cu un minim de efort, nu și cu un minim de investiţii, pentru că aceste utilaje înseamnă ceva investiţie, pe care am făcut-o cu forţe proprii, fără niciun proiect pe fonduri europene. Utilajele le-am achiziţionat prin credite personale şi doar atât putem acum să reuşim să facem, să rezistăm în faţa acestei lipse de apă”, a încheiat tânărul fermier Alex Simon.

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2023
Abonamente, AICI 
Publicat în Tehnica agricola

Am puțină experiență în mediul asociativ, trei ani, deci mai am multe greșeli de făcut din care să învăț.

Despre ceea ce înseamnă leadership și lider cred că am ceva experiență în câmpul muncii (25 de ani) și de viață (48 de ani), încât să pot spune că în mediul asociativ eu nu prea am simțit, ca să nu spun că lipsește, capacitatea de a influența comportamentul fermierilor, în sensul de a-i determina să acționeze, să-și apere drepturile, să ceară un cadru legislativ și financiar care să le permită să se dezvolte sănătos, că asta înseamnă în esență leadershipul. Oamenii acționează atunci când simt o motivație. De aceea, menținerea motivației oamenilor că lucrurile se pot schimba sau că obiectivele setate pot fi atinse într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă, într-o proporție mai mică sau mai mare față de ținta propusă, este cheia care ține o organizație vie și implicit un mediu asociativ performant.

Alegerile pentru funcția de președinte la APA Brăila, pe care le-am pierdut în 2 martie 2023, mi-au adus multă înțelegere despre cum funcționează mediul asociativ agricol și despre cum reușesc unii fermieri să rămână de-i uită și Dumnezeu pe funcție sau, atunci când se retrag, din diverse motive, își lasă un discipol după chipul și asemănarea maestrului.

Generic, celor care se află la conducerea organizațiilor de fermieri li se spune lideri și atunci toți se cred lideri. În realitate, sunt extrem de puțini cei care se apropie de ceea ce înseamnă lider, în opinia mea. Dacă ești un bun fermier care ai demonstrat că ai avut capacitatea să-ți construiești o fermă singur sau ajutat de părinți, de statul paralel sau perpendicular, că nu mai contează cum i se spune, conjuncturi de tot felul, nu înseamnă că ai și capacități de lider.

Există o mare diferență între a fi un bun manager/administrator de fermă și a fi un bun lider de organizație profesională de fermieri. Manager înseamnă să-ți stabilești obiectivele, apoi să planifici, să organizezi și să orientezi munca ta și/sau a angajaților tăi, dacă ferma are angajați, și să gestionezi resursele pe care le ai pentru atingerea obiectivelor fermei, care de regulă sunt de natură economică, că doar așa poți menține o fermă viabilă economic. În schimb, lider înseamnă cu totul altceva. Înseamnă să ghidezi oameni care te urmează de bună voie, să-ți transpună în realitate viziunea pe care-o dai organizației și agenda pe care o stabilești împreună cu ei. Sigur, sunt și fermieri care au capacități și de administrator, și de lider, dar nu prea sunt dispuși să se angajeze să dărâme zidul ridicat în jurul organizației unde vor să intre, pentru a nu se alege cu eticheta de om distructiv.

Liderii construiesc încrederea la nivelul organizației că obiectivele sunt realizabile, ceea ce va conduce la mobilizarea echipei pentru a implementa cu succes orice foaie de parcurs. Cu această abordare, liderii îi provoacă pe membrii echipei să fie cât pot de buni, îi stimulează să renunțe la prejudecățile care le limitează performanțele și dau un exemplu personal în a performa, și îi inspiră și pe ceilalți în a face acest lucru. Păi, pe liderii noștri când îi auzi cum vorbesc în spațiul public, că în privat e și mai rău, cât de pesimiști sunt, cât bat câmpii că alții (indivizi, popoare, neamuri) ne vor răul și noi suntem prizonierii acestora, chiar că n-ai de ce să te îndrepți către mediul asociativ, că e pierdere de vreme, nu se schimbă nimic. Mai bine te plângi în oglindă, iar de banii pentru cotizație faci o faptă bună, dai ceva de pomană. Ești mai câștigat decât să-l asculți pe cel despre care tu credeai că e mai bun decât tine și l-ai ales să te reprezinte, plătindu-i și o cotizație pentru reprezentare.

Liderii își cunosc bine oamenii, începând cu abilitățile acestora și până la modul în care le place să lucreze și să relaționeze. Pentru asta trebuie să dedici timp, ca lider, să te întâlnești formal sau informal, să discuți, să-i asculți, să vezi cum gândesc, ce așteptări au de la tine, tu să le spui ce așteptări ai de la ei, altfel nu vei avea niciodată o echipă închegată și te vei plânge mereu că oamenii nu sunt interesați de organizațiile profesionale. În felul acesta, liderii își creează adepți care cred în viziunea și forța lor de a schimba lucrurile în bine. Adepții îi cresc liderului vizibilitatea și credibilitatea la nivelul breslei fermierilor și vor atrage alți fermieri în organizație. Ce lider este cel care declară că organizația din care face parte este în disoluție? Chiar dacă ar fi așa, deși nu este, că fac parte din aceasta, nu declari public sau, dac-o faci, îți recunoști eșecul ca lider, măcar parțial, și lași locul liber, nu rămâi în scaun și speri că va mai veni cineva către organizație să-ți plătească o cotizație ca să cimentezi tu găurile/crăpăturile/fisurile care au condus la stadiul de disoluție.

Ar mai fi multe de spus despre liderii din agricultură care se cocoață în fruntea organizațiilor pentru statutul de lider, nu și pentru rolul de lider, întrucât în mintea lor cred ca e unul și același lucru. Totuși, să rămânem optimiști că lucrurile se pot schimba, depinde doar de noi, de fiecare dintre noi!

 

Editorial scris de: NINA GHEORGHIȚĂ, fermier, vicepreședinte LAPAR

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Editorial

În urma solicitărilor fermierilor, autoritățile au venit cu clarificări în ceea ce privește practicile agricole specifice GAEC 6. Astfel, lucrările care se pot face în terenul arabil trebuie să fie minim invazive, cu utilaje mecanice care să asigure distrugerea capilarității stratului arabil imediat după recoltarea culturii premergătoare, în condițiile menținerii unei părți din vegetația ruderală și a accelerării apariției samulastrei.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a trimis o adresă prin care cere punctul de vedere al ASAS (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”) referitor la interpretarea aferentă GAEC 6/PS 2023 „acoperirea minimă a solului pentru a evita solurile goale în perioada/perioadele cea mai sensibilă/cele mai sensibile”. ASAS a transmis că trebuie analizați factorii de mediu (temperatură ambientală, precipitații, umiditate atmosferică, caracteristicile fizico-chimice ale solului, însușirile specifice ale solurilor, zona eco-pedo-climatică etc). În acest context, susține Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, un agroecosistem cultivat cu culturi de toamnă (cereale de toamnă, rapiță, mazăre) recoltate în sezonul estival se confruntă cu următoarele fenomene:

  • Creșterea temperaturilor ambientale la peste 30-32° C (conform prognozelor ANM);

  • Reducerea precipitațiilor atmosferice la sub 50% (în majoritatea zonelor cultivatoare de cereale de toamnă) în raport cu media multianuală (conform prognozelor ANM);

  • Creșterea gradului de aridizare și reducerea umidității relative a aerului (consecință a asocierii creșterii temperaturilor medii zilnice cu reducerea cantității de apă din precipitații);

  • Creșterea gradului de evaporare a apei din sol și a evapotranspirației vegetației remanente;

  • Pierderea accelerată, accentuată și ireversibilă de apă liberă din stratul superficial arabil, din cauza lipsei/absenței unei culturi oarecare sau a unei vegetații ruderale care să joace rolul de cultură de acoperire;

  • Creșterea gradului de îmburuienare a miriștilor pe baza rezervei semințelor de buruieni din stratul superficial al solului și a pierderilor de semințe din specia de cultură (samulastrei) care asigură acoperirea minimă a solului până la înființarea culturilor de toamnă, în condițiile în care nu se înființează culturi succesive, culturi secundare, culturi verzi, culturi de acoperire etc.

„O clasificare sumară a fenomenelor enumerate situează pe primul loc pierderea accelerată a rezervelor de apă din stratul arabil care este puternic influențată de creșterea temperaturii ambientale, reducerea precipitațiilor, creșterea gradului de aridizare, lipsa condițiilor de vegetație a plantelor, inclusiv a celor din flora spontană. Din aceste motive singura intervenție agro-fito-tehnică menită să conserve apa în sol, mai ales în condițiile în care se prognozează o vară extrem de secetoasă, este distrugerea capilarității stratului arabil imediat după recoltarea culturii premergătoare, în condițiile menținerii unei părți din vegetația ruderală și a accelerării apariției samulastrei”, transmite ASAS.

Operațiunea de distrugere a capilarității solului din stratul superficial se poate realiza prin:

  • Discuire superficială a miriștii, cu bateriile de discuri înclinate în același sens, cu cel mult 10° (sexagesimale) față de axa de înaintare, eventual perpendiculare pe aceasta;

  • Afânarea superficială a solului cu combinatorul echipat cu cuțite daltă.

„Ambele lucrări au avantajul că nu distrug buruienile din vegetația remanentă post recoltă decât în proporție mică, stimulează răsărirea samulastrei și a rezeervei de semințe de buruieni din stratul superficial al solului și împiedică semnificativ pierderea apei din acesta”, subliniză ASAS, în răspunsul către MADR, semnat de președintele Valeriu Tabără.

În concluzie, prin respectarea celor menționate mai sus se respectă normele impuse de GAEC 6.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR) solicită autorităților să vină cu precizări suplimentare în ceea ce privește practicile agricole specifice GAEC 6, astfel încât, pe de o parte, să fie aplicabile în practică, iar pe de altă parte să atingă obiectivele de sustenabilitate pe care le vizează sprijinul direct.

„Punctăm încă o dată importanța de a include, între aceste practici, o lucrare superficială a solului, fără răsturnarea brazdei (dezmiriștire). Astfel, după recoltarea culturii premergătoare, pentru ca resturile vegetale rămase la suprafață să asigure o protecție adecvată, agrotehnica ne recomandă o lucrare superficială a solului, fără răsturnarea brazdei (dezmiriștire prin discuire sau afânare cu combinatorul), care ar permite ruperea capilarității, evitând pierderea apei din sol. În plus, menționăm, din nou, că este permisă erbicidarea acolo unde este necesară, pentru a evita proliferarea necontrolată a buruienilor problemă și infestarea solelor”, subliniază Forumul APPR.

Pe parcursul anului trecut, FAPPR a participat la discuții oficiale și a propus amendamente care au dus la o formă mult ameliorată a actualului PNS.

„Este urgent ca propunerea bazată pe expertiza FAPPR și informațiile tehnice transmise constant, legat de clarificarea privind GAEC 6 să fie comunicată urgent de APIA către fermieri”, transmite Forumul APPR.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Compania Agreena anunță rezultatele celui de-al doilea an de recoltă și a doua plată anuală anticipată pentru fermierii participanți în programul AgreenaCarbon.  Compania își concentrează activitatea pe impactul climatic și tehnologie financiară, având cea mai mare platformă de certificare a carbonului din sol la nivel global.

În anul de recoltă 2022, numărul de hectare înscrise în programul AgreenaCarbon s-a mărit de zece ori față de anul precedent, iar numărul fermierilor participanți a crescut de patru ori. Utilizând un sistem modern de cuantificare a carbonului din sol, Agreena este compania care plătește cele mai mari stimulente fermierilor, între 32 și 36 de euro pe certificatul anticipat de carbon în funcție de regiune, ceea ce reprezintă o creștere de până la 45% față de anul trecut.

Compania este un pionier în crearea de sisteme naturale de eliminare a carbonului și stocarea acestuia în sol. Certificatele vor fi disponibile în curând pe piață pentru companiile care doresc să sprijine tranziția fermierilor către practici care contribuie la combaterea schimbărilor climatice, a pierderii biodiversității și a viitorului securității alimentare.

agreena site iunie 2

Stocarea carbonului în sol este considerată una dintre soluțiile de top pentru extinderea acțiunii împotriva schimbărilor climatice, datorită accesibilității și impactului imediat pe care îl poate avea, obstacolul principal în calea adoptării fiind reprezentat de costurile ridicate pentru fermieri. Pentru a converti tranziția fermierilor către practicile agricole regenerative în certificate de carbon de înaltă calitate, Agreena generează un nou flux de venituri pentru fermieri prin valorificarea pieței voluntare a carbonului. Astfel, 20% din creșterea anuală a numărului de hectare din portofoliul Agreena a provenit de la fermierii membri care au adăugat mai mult teren agricol în program.

„Agreena introduce pe piață o nouă categorie de certificate de carbon și va dura o perioadă pentru ca aceasta să se dezvolte și să se extindă, însă fermierii nu așteaptă, aceștia au nevoie de o plată fiabilă și rapidă pentru a-și acoperi eforturile investite în tranziția practicilor regenerative. De aceea, Agreena își asumă un risc calculat și plătește fermierii în fiecare an de recoltă. Cu toate acestea, certificatele de carbon sunt doar o parte a soluției și este nevoie de un cumul de stimulente pentru ca fermierii din întreaga lume să facă tranziția spre practici regenerative”, a declarat Simon Haldrup, CEO Agreena.

Fermierii și companiile care își bazează activitatea pe certificatele de carbon pentru a reduce gazele cu efect de seră se află în momente diferite de timp. Vânzările certificatelor de carbon pot dura un an sau mai mult după ce impactul a fost certificat. Fermierii înscriși în programul Agreena pot decide cum ar dori să folosească certificatele pe care le generează, iar una dintre aceste opțiuni este să fie plătiți imediat după încheierea anului de recoltare pentru a-și acoperi costurile inițiale. Plata anticipată se bazează pe prețurile pieței la momentul respectiv. Creșterea pieței voluntare de carbon și prețurile pentru certificatele de carbon de înaltă calitate continuă să crească, iar orice avantaj venit din vânzarea certificatelor direct de către Agreena este împărțit cu fermierul.

agreena site iunie 1

 

Fermierii se pot înscrie în programul Agreena pentru anul de recoltă 2023 până la 30 iunie

 

Certificatele de carbon Agreena sunt rezultatul faptului că fermierii iau măsuri pentru a stoca carbon suplimentar din atmosferă în solurile lor și, în același timp, pentru a-și reduce propriile emisii prin practici agricole precum no-till. Compania a dezvoltat un program care este în concordanță cu cea mai recentă abordare IPCC și cu principiile recunoscute ale pieței voluntare de carbon și a construit relații cu partenerii agricoli și fermierii din Europa.

Recent, Agreena și-a lărgit activitatea corporativă care gestiona doar vânzările de certificate, soluțiile MRV și de risc. În prezent, Agreena lucrează și cu cumpărătorii de certificate pentru a adapta, structura și crește portofoliul companiei, modelat după activele deja vândute și tranzacționate pe piețele financiare tradiționale.

„Prima noastră recoltă de certificate de carbon de înaltă calitate provine de la fermieri din Europa Centrală și tocmai a fost pusă la dispoziție pentru o prevânzare în cantitate limitată. Suntem încântați să putem facilita participarea companiilor în sprijinirea finanțării acestei tranziții pentru fermieri”, a subliniat  Frederik Aagaard, directorul Piețelor Carbonului Agreena.

Fermierii se pot înscrie în programul Agreena pentru anul de recoltă 2023 până la data de 30 iunie și astfel se poate calcula potențialul de câștig, completând formularul de pe site-ul Agreena. Mai multe informații despre program și cum funcționează acesta pot fi găsite aici.

Agreena anticipează că, pe măsură ce piața voluntară de carbon va continua să se dezvolte, piața va vedea evoluții continue legate de certificare și noi standarde. Portofoliul Agreena de certificate de reducere a gazelor cu efect de seră și de eliminare a carbonului este acreditat conform standardului ISO 14064-2 și în prezent este în curs de certificare Verra VCS.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Comunicate

Domeniul irigațiilor este într-o continuă dezvoltare. În urmă cu câțiva ani se vorbea rar despre irigații în România, iar acum fermierii își asumă un mare risc dacă nu optează pentru sisteme de irigat.

„Cine a pornit cu dreptul continuă tot așa. Cine a pornit cu stângul și a învățat din greșeli proprii a învățat și a rectificat pe pielea lui. Însă, la cum se mișcă lucrurile în zilele noastre, nu mai există timp pentru încercare și eroare, timpul costă bani și toată lumea vrea să meargă de la început cu ceea ce este potrivit”, susține Dănuț Andrei, specialist sisteme irigații și șeful departamentului Irigații al companiei Mewi.

ta 236 mewi 2

Din păcate, se pare că există încă mulți fermieri care își fac sistemele de irigații „după ureche”, care au văzut la vecinul și merge, atunci de ce n-ar merge și la ei? „Noi considerăm că este deosebit de important să consiliem clientul, să încercăm să facem lucrurile cât mai bine, încă de la început. Adică, să pornim cu dreptul. Clientul zice că vreau aia și aia, dar mereu punem întrebarea „dar ce vrei să faci cu ea?”. Că de vândut ceva poate oricine să vândă dacă știe că îl are în curte, dar noi la irigații mergem pe varianta „hai să vedem ce îți trebuie, mai întâi, hai să calculăm”. De aceea le și zice „sisteme de irigații”, pentru că sunt un ansamblu complex, iar dacă un singur element nu mai funcționează, nu mai funcționează corespunzător toate. Din această cauză este foarte important să se efectueze calcule de două ori. Chiar acum dimensionăm pentru un fermier din zona de sud un sistem unde a trebuit să facem calcule de la sursa de apă până la pivot, fiind lucruri foarte importante pe care trebuie să le avem în vedere, astfel încât clientul să știe că beneficiază de echipamentul cel mai bun din punct de vedere energetic”, arată Dănuț Andrei, specialist sisteme irigații și șeful departamentului Irigații al companiei Mewi.

 

Calculul pentru alegerea sistemului potrivit

 

Specialistul Mewi accentuează că factorii care stau la baza calculului la alegerea sistemului de irigat sunt câmpul, forma sa, mărimea, denivelările, chiar și structura solului, „deși la noi nu este atât de importantă precum la irigarea prin picurare”. Totodată, un factor important este sursa de apă, distanța de la sursa de apă până unde va fi amplasat utilajul care udă în câmp.

ta 236 mewi 4

„Aflând forma și mărimea câmpului, putem să găsim un utilaj pe care să îl configurăm, fie pivot, hipodrom, fie liniară, ca apoi, în urma configurării, să aflăm de ce necesar de apă avem nevoie la el. Odată aflat necesarul de apă, noi trebuie să găsim pompa necesară, însă acest lucru nu se poate face fără să vedem cum ajunge apa la pompă (care trebuie să fie lângă sursa de apă) și din pompă la un kilometru, acolo unde este centrul pivotului. Din nou calcule, legate de țeava care merge pe sub pământ, ce diametru are, ce presiune, ce tip și abia după ce știm toate lucrurile astea, putem stabili pompa corectă. La un model de pompă poți avea 5-6 versiuni, iar mulți nu înțeleg acest lucru, diferă o literă în model și pare la fel, dar dacă cineva nu îți explică ce face fiecare, nu vei înțelege, că nu ai de unde să știi. Lucrul pe care pun cel mai mare accent, și îl tot repet echipei mele, este acela că trebuie să fie foarte bine pregătiți pentru a putea asigura consiliere fermierilor. Apoi, la fel de importantă este executarea corectă a calculelor și găsirea sistemului care funcționează cel mai bine”, explică Dănuț Andrei.

 

Tamburi, pivot sau liniare?

 

Irigarea cu tamburi este cea mai ieftină, cea mai accesibilă, dar și cel mai puțin eficientă din cauza consumului mare de energie, deoarece sunt necesare presiuni mai mari. Și, totuși, sistemul cu tamburi este cel preferat de mulți fermieri. „Îi duc în câmp, udă și, când intră cu combina la recoltat, se așteaptă să umple rapid buncărul. Însă nu se întâmplă așa”, afirmă șeful departamentului Irigații de la Mewi. Iată și un exemplu concret. „Un fermier a irigat «de și-a rupt oasele», după cum spunea chiar el, cu apă multă din Mureș. La porumb a obținut 3,5 t/ha de pe terenul irigat și 2,5 t/ha de pe cel neirigat. Este evident că undeva a greșit, deși a avut tambur de irigat. Chiar dacă ai un tambur și crezi că poți acoperi X hectare, acesta nu poate acoperi cele X hectare pe care tu le dorești, el poate să acopere o anumită suprafață. Fiecare utilaj are limita lui. În plus, contează foarte mult și câtă apă îi oferi. Cei din Insula Mare a Brăilei au avut anul trecut o rată de udare la porumb de 400 l/mp, pe când fermierul nostru, din exemplu, a mers cu 150 l/mp. Când vrei să irigi, vrei să scoți o anumită plusvaloare, dar dacă nu o faci cum trebuie, o faci degeaba.”

Fermierii care utilizează sisteme de irigație trebuie să se concentreze pe cerințele plantei, nu pe nevoia lor de udare pentru a acoperi toată suprafața. „Ai un echipament, vrei să acoperi 150 ha, dar dacă planta are nevoie de multă apă, tu te grăbești să uzi cele 150 ha și nu îi oferi plantei necesarul său. Planta are nevoie de cât mai multă apă, nevoia fermierului este să acopere o suprafață cât mai mare. Acest lucru înseamnă că, pentru a acoperi atât nevoia plantei, cât și a ta, mai ai nevoie de alte echipamente. Tamburul pe care îl ai nu îți acoperă 100 ha, ci face doar 20 ha. Aceasta este problema utilizării incorecte a echipamentului”, punctează Dănuț Andrei.

ta 236 mewi 6

La sistemele pivot și liniare, spune specialistul Mewi, eficiența este mai mare, deoarece necesarul de presiune este mai scăzut și de aici vine toată diferența. Aceste sisteme cu pivoți și liniare prin definiție sunt mai eficiente, însă, din nou, intervine problema calculului. „La fiecare trebuie efectuate calcule astfel încât să fie eficiente. Nu, pivotul vecinului și pompa lui nu funcționează la fel ca la mine. Și vorbim aici mai ales de sistemele acestea mari. De pildă, configurăm, în prezent, irigarea unei suprafețe foarte mari, la care, cu cât greșești mai mult, cu atât plătești mai mult, și trebuie calculate toate datele acestea pe care noi le introducem (ce avem și ce vrem să facem, unde avem și ce merge cel  mai bine etc.), în așa fel încât să fie sistemul cât mai eficient, iar când mă refer la eficient vorbesc despre costul la hectar”, conchide Dănuț Andrei.

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2023
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Tehnica agricola

Apa este o resursă vitală de viață și este esențială pentru creșterea și întreținerea tuturor organismelor vii. Pentru agricultori, apa este deosebit de importantă pentru irigarea culturilor și hrănirea animalelor. Prin urmare, este important să fim conștienți de potențialele amenințări care pot pune în pericol această resursă prețioasă și să știm cum să le gestionăm eficient pentru protejarea eficientă a culturilor.

Există numeroase amenințări naturale care pot pune în pericol apa utilizată în agricultură. Schimbările climatice reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare, deoarece pot duce la apariția unor fenomene meteorologice extreme care pot diminua cantitățile de apă necesare pentru susținerea fermelor. Seceta reprezintă astăzi una dintre cele mai frecvente amenințări. Atunci când o regiune se confruntă cu o lipsă prelungită de precipitații, aceasta poate provoca o lipsă de apă pentru irigații, ceea ce face ca anumite culturi să sufere pierderi semnificative, fapt ce pune în pericol eficiența și supraviețuirea fermelor. În mod similar, inundațiile pot reprezenta o problemă pentru fermieri, deoarece pot cauza contaminarea apei, distrugerea culturilor și a terenurilor agricole, ceea ce duce la o scădere semnificativă randamentului culturilor.

Pe lângă amenințările naturale, există și amenințări de origine umană cu referire la apa utilizată în agricultură. Extracția excesivă de apă duce la scăderea nivelului apei freatice și la o lipsă de apă pentru agricultură. În plus, practicile ineficiente de gestionare a apei, cum ar fi stocarea, livrarea, programarea sau aplicarea, pot, de cele mai multe ori, pune în pericol apa utilizată în agricultură, deoarece pot duce la pierderi și la o scădere a disponibilității ei.

Aplicarea excesivă a îngrășămintelor cu azot poate duce la contaminarea directă a apei potabile cu nitrați și nitriți, precum și la scurgeri care pot duce la o serie de probleme devastatoare în ecosistemele de apă dulce și în bazinele hidrografice de coastă. Aceste efecte semnificative asupra mediului au făcut ca eficiența utilizării azotului și gestionarea îngrășămintelor să devină priorități cheie pentru combaterea efectelor dăunătoare ale aplicării azotului în agricultură.

 

Soluții pentru protejarea apei

 

Din fericire, există soluții care pot fi puse în aplicare pentru a proteja apa utilizată în agricultură. Unele practici durabile sunt concepute pentru a maximiza utilizarea tuturor inputurilor pe bază de azot necesare, reducând în același timp la minimum pierderile de azot, pentru a produce nu numai cel mai ridicat randament al investiției, ci și pentru a diminua impactul agriculturii asupra mediului. Spre exemplu, fermierii români au acum acces la biostimulantul Utrisha™ N dezvoltat de Corteva Agriscience pentru a sprijini gestionarea azotului în mod sustenabil. De asemenea, compania pune la dispoziția fermierilor cei mai adaptați și rezistenți la secetă hibrizi de porumb din portofoliul Pioneer® Optimum® AQUAmax®, care le permit să obțină rezultate bune chiar și în condiții climatice nefavorabile. Acești hibrizi prezintă un front genetic de top, combinând armonios stabilitatea cu potențialul maxim de producție al porumbului de ultimă generație.

În plus, creșterea capacității de stocare a apei poate contribui la creșterea disponibilității ei pentru agricultură. În cele din urmă, monitorizarea și protejarea surselor de apă împotriva contaminării, a utilizării excesive și a altor amenințări provocate de om pot contribui la garantarea faptului că apa utilizată în agricultură este sigură și disponibilă pentru anii următori.

Articol scris de: JEAN IONESCU, Country Leader Corteva Agriscience RO & MD

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Comunicate
Pagina 1 din 8

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner KV AGRI SUMMIT 2024 300x250px

Andermatt Slides

T7 S 300x250 PX

Banner Corteva 2020

4x5 b2b foodexpo 100

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista