Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, producătorul agricol constănțean Gheorghe Lămureanu a mărturisit că decizia sa de a cultiva un soi de grâu dezvoltat de compania Semințe Fundulea – PG102 – a fost una inspirată, în condițiile în care acesta i-a oferit o productivitate-record în acest sezon, una de 9.980 kilograme la hectar.

Asta, în condițiile în care, în sezonul 2015-2016, fermierul constănțean a folosit pe 400 ha soiul Apache de la Limagrain, unul care i-a oferit atunci o producție de peste șapte tone la hectar. Pentru anul în curs, și la acest soi străin Lămureanu recunoaște că a obținut productivități mari în condiții de agromediu aproape perfecte.

Pe fondul unui an relativ slab din punctul de vedere al randamentelor obținute la floarea-soarelui, condițiile meteo din sudul țării fiind potrivnice acestei culturi (culcări din cauza furtunilor, calatidiu mic, uscat și tijă verde), Lămureanu se poate lăuda totuși cu o medie de circa 4.500 kg. de sămânță la hectar.

Și porumbul este motiv de laudă pentru fermierul constănțean, 12 tone la hectar fiind o medie de invidiat în 2016, limită peste care el estimează că va sări în această toamnă, și în acest caz cultura fiind ajutată de irigații.

În contrapartidă, Lămureanu urmează să renunțe treptat la rapiță, ca urmare a schimbărilor climatice din arealul în care acesta activează.

Conform celor mai recente rapoarte furnizate de USDA, suprafețele cultivate cu grâu și porumb, la nivel mondial, vor scădea în sezonul următor cu 0,71%, respectiv 0,5%.

Pentru Uniunea Europeană se estimează o scădere a suprafețelor cultivate cu grâu cu 2,52%, în vreme ce porumbul rămâne relativ constant, iar suprafețele cultivate cu rapiță și floarea-soarelui ar urma să crească cu 2,92%, respectiv 0,63%.

Revista Fermierului: În ceea ce privește cultura grâului, în ferma dumneavostră cum au evoluat lucrurile de la ultima discuție?

Gheorghe Lămureanu: La grâu am încheiat sezonul cu o producție medie de 7.500 kilograme la hectar, suprafața totală însămânțată fiind de 700 ha. Chiar dacă nu am semănat în totalitate soiuri românești, la acestea am obținut randamente care au depășit 9.000 de kilograme la hectar. Un exemplu elocvent în acest sens este și soiul creat de Semințe Fundulea – PG102 –, unul care s-a apropiat de 10 tone/ha randament mediu pe anul acesta. Adevărul este că grâul din ferma mea a avut parte de niște condiții de agromediu bune în sezonul încheiat cu recolta din vară: umiditate, a succedat o cultură premergătoare ideală (soia), însă 10 tone de grâu la hectar înseamnă până la urm o reușită (9.980 kilograme grâu la hectar).

R.F.: Și suntem siguri că, pe lângă randament, soiurile românești au și un grad de panificație pe măsură...

G.L.: PG102 este unul din soiurile care au proteină, așadar, indirect, și gluten. Asta nu înseamnă că soiurile străine n-au dat rezultate. Spre exemplu, Apache, care este considerat din punct de vedere al panificației nu atât de eficient, totuși, ne dă producții în fiecare an, de circa 4-5 ani de zile, de aproximativ 10 tone la hectar.

R.F.: S-a discutat foarte mult de irigații. Noi știm că investiți în acest sector. Ați reușit să aduceți apă pe solele cu deficit?

G.L.: De doi ani de zile am beneficiat de programul acesta al Uniunii Europene (UE) și am irigat în jur de 400 ha, motiv pentru care am obținut producții deosebite. Și pentru a exemplifica, am reușit să obținem la floarea-soarelui în jur de 4.500 de kilograme la hectar, ceea ce nu este deloc de neglijat. Sperăm să „sărim” și la porumb de limita pe care am avut-o anul trecut, undeva la 12 tone producție medie. I-am dat trei „ape”, i-am oferit umiditatea necesară atunci când a trebuit și cât a trebuit.

R.F.: Am înțeles că rapița a reprezentat o problemă pentru fermierii români, din punct de vedere al însămânțării în toamna lui 2017. Care este situația din ferma dumneavoastră?

G.L.: Catastrofă, și anul trecut, și anul acesta. Aici nu avem cu ce ne lăuda. Rapița este o cultură care, probabil, va dispărea în viitorul apropiat din arealul nostru. Ne-am sfătuit mai mulți fermieri, astfel încât, încet-încet, să renunțăm la această cultură. Am însămânțat totuși 200 ha și anul acesta, având în vedere oferta Pioneer (valabilă la suprafețe de peste 150 ha), companie care s-a angajat să suporte prețul seminței în cazul în care cultura nu va răsări. Rapița este de trei săptămâni în pământ și putem spune că este deja compromisă.

R.F.: Către ce ne putem reorienta? Dacă renunțăm la rapiță, prima cultură care aduce bani în fermă, avem potențial de a merge pe zona de sorg?

G.L.: Am semănat și eu 50 ha cu sorg acum trei ani. Totuși, eu prefer să merg pe cultura de orz, una care a dat rezultate la fel de bune ca ale grâului și care a avut un preț mai bun, chiar mai bun precum cel de anul trecut.

R.F.: Ați fost căutat de fabricile de bere pentru producția de orz?

G.L.: Sigur. De câțiva ani însă, nu mai colaborăm cu Soufflet, care este o firmă mare și corectă, dar care este foarte departe de noi și ne costă o groază de bani transportul, în condițiile în care, la malul mării, suntem căutați atât cu orzul, cât și cu grâul.

R.F.: În momentul de față, care este oferta de achiziție la florea-soarelui în zona dumneavoastră de interes? Sunteți mulțumit de sumele obținute?

G.L.: Din păcate, și la floarea-soarelui prețul este la fel de mic, comparativ cu cel al grâului. Am obținut 355 de dolari pe tona de materie-primă de la o fabrică românească. Nu ne satisface. Măcar 1,5 lei kilogramul dacă obțineam pe kilogramul de floarea-soarelui (o cultură la fel de riscantă ca rapița)... În zona noastră, primăvara și vara nu prea beneficiem de precipitații optime și, atunci, fie cultura trebuie neapărat irigată, fie te mulțumești cu producții mai mici pe unitatea pe suprafață, atunci când nu ai aport de precipitații.

R.F.: Domnule Lămureanu, care este cultura-regină a toamnei în ferma dumneavoastră?

G.L.: Cultura pe care o iubim mai toți fermierii este cea a grâului, una care dă satisfacție atunci când faci tehnologie și îi dai pământului puțin mai mult decât ai luat de la el, dar se pare că anul acesta floarea-soarelui va ocupa locul I. Și asta pentru că am semănat pe mai mult de jumătate din suprafață ceea ce am recoltat până acum – floarea-soarelui – în condițiile unui randament de 4.500 kg la hectar; un record.

R.F.: Asta vă îndeamnă să păstrați pe mai departe în structura de cultură floarea-soarelui?

G.L.: An de an, 10 la sută din suprafață o semănăm cu floarea-soarelui, astfel încât să facem rotația la 7-8 ani de zile.

R.F.: Vă temeți de posibila modificare legislativă (europeană și națională) cu privire la acordarea plăților directe în baza existenței cadastrului, și anume la plățile acordate pe fermă?

G.L.: Nu mă tem de nimic. Atunci când ești corect în declarații și dacă nu ești lacom, nu ai de ce să te temi de nimic. Eu sunt unul dintre cei care așteaptă anul 2020 pentru a vedea ceea ce se va întâmpla cu primele (n.r. - plățile). Probabil că dacă nu va mai da Europa, nu vom mai primi nici noi.

Sper însă ca, în perioada aceea, să putem vinde materia-primă la prețul corect, s-o valorificăm cu același preț pe care îl obțin și vesticii. În prezent, ei comercializează grâul cu 250 de euro tona, iar noi cu 150 euro tona; inadmisibil. Și asta în condițiile în care, la ora la care discutăm, cheltuielile pe unitatea de suprafață, în euro, sunt identice și la noi, și la ei (n.r. - fermierii din țările vestice). Prețul inputurilor este egal cu al lor, iar producția noi o vindem cu 40 la sută mai puțin.

Vicepreședintele LAPAR, Gheorghe Lămureanu, are cu ce se lăuda în vara aceasta, în condițiile în care de pe două treimi din suprafața de circa 600 de hectare însămânțate cu grâu (soiul utilizat fiind cel franțuzesc - Apache), acesta a reușit să obțină o productivitate de peste șapte tone la hectar, aproape identică cu media preconizată a fi atinsă de fermierii din Hexagon anul acesta, și anume circa 7.09 tone la hectar.

O parte din recolta obținută (cea cu indici de panificație de peste 12,5) a fost deja comercializată către traderul Ameropa cu 139 de euro tona metrică însă, chiar și așa, vicepreședintele LAPAR se plânge că abia a reușit să fie pe break-even la capitolul investiții-câștiguri, veniturile obținute fiind, conform statisticilor proprii, cu 30 de puncte procentuale mai mici decât cele practicate în 2015.

„Astăzi (n.r. - 11 iulie 2016) vindem cu 139 EUR/TM de grâu la Ameropa. Orzul l-am comercializat deja cu 131 euro tona metrică, iar rapița am dat-o cu 343 euro/TM. Prețurile la grâu sunt însă problema, fiind cu 30 de procente mai mici decât cele din 2015; abia reușim să ne scoatem cheltuielile cu șase tone la hectar producție medie. E criminal. Asta este”, ne-a mărturisit oficialul LAPAR.

Banii pe care Lămurereanu i-a obținut de la traderi nu variază însă prea mult față de prețurile practicate zilele acestea în Portul Constanța. Potrivit spuselor analistului Bogdan Iliescu, în prezent, grâul se tranzacționează cu prețuri variind între 140 și 142 euro tona metrică, 142-144 euro/TM de porumb, rapița la 335 euro tona metrică, floarea soarelui la 360 dolari americani (monedă impusă de tranzacțiile din Ucraina), iar orzul la 130 euro tona metrică, prețuri FCA Port Constanța (marfa adusă în port).

„Toți comercianții tac zilele acestea. Prețurile continuă să se ducă în jos. Mai toți au pierdut”, a declarat pentru Revista Fermierului, Bogdan Iliescu, analist specializat pe comerțul cu cereale, făcând referire la volatilitatea prețurilor. „Comcereal a avut cel mai mult de pierdut, în condițiile în care a cumpărat rapița linoleică cu 340-345 euro tona metrică și a vândut-o cu 320-325 EUR/TM. Prețul a scăzut imediat după finalizarea recoltatului (n.r. - în urmă cu circa o săptămână); s-a dus în jos cu aproximativ 20 de procente. De pierdut au avut și traderii locali, în timp ce comercianții multinațională s-au pus la adăpost prin hedging. În prezent, estimarea recoltei de rapiță este de 1,350 milioane tone”.

La grâu, producătorul constănțean a folosit pe cele 400 ha soiul Apache de la Limagrain. Acest soi i-a oferit, spune el, o producție de peste șapte tone la hectar, în timp ce soiurile Miranda, Musik și celelalte (inclusiv cele de la dr. Mihai Berca) au oferit puțin peste cinci tone ca randamente.

Pariul lui Lămureanu în anul agricol 2015-2016 a fost grâul pentru panificație, chiar dacă materialul semincer achiziționat a fost mai scump.

„Diferența de preț a fost mică între grâul de panificație și cel cu parametri pentru furajare, așa încât am mizat pentru grâul premium”, a precizat Lămureanu.

Chiar dacă nu toată cantitatea de grâu obținută de fermier atinge parametrii impuși de achizitorii de materie primă de proveniență agricolă (în ultimii doi ani, traderii cer un indice de panificație cu 2,5 puncte peste cel din Franța, conform informațiilor venite din piață), productivitatea medie este totuși de circa șase tone la hectar.

„Cu indicii de calitate la grâu nu stăm (...) grozav; suntem în limitele minimum acceptate de cumpărători. Avem două categorii de materie-primă la finele acestui an agricol: una din grupa premium, de făină, și una din grupa de grâu destinat zootehniei (n.r. - așa-zis furajer). Ca o paralelă, când francezii au 10 indice de proteină, sunt boieri. În cazul nostru, cumpărătorii ne cer minimum 12,5; de vreo doi-trei ani sunt probleme de acest gen la noi. Ei vin, ne vând soiurile lor, și după aceea spun că nu au proteină”, a declarat Gheorghe Lămureanu. „Când ai totuși șase tone de grâu producție medie la hectar, recoltă obținută de pe cele 600 ha însămânțate, înseamnă că ai aplicat tehnologia corespunzătoare zonei”.

Fermierul ne-a mai spus că în afara celor 600 ha însămânțate cu grâu, în anul agricol 2015-2016 acesta a mai optat pentru orz (200 ha), rapiță (200 ha), mazăre (75 ha), porumb (120 ha), soia (100 ha) și floarea soarelui linoleică (120 ha). Ca randamente, la orz, recolta „a sărit” de șase tone la hectar, iar la soiul de mazăre „erectă cu cârcei” s-a apropiat de patru tone la hectar.

Scăderea TVA la inputurile folosite în agricultură, de la 1 august 2016, binevenită. Lămureanu nu mai investește în teren, ci în extinderea instalațiilor de irigații

Întrebat fiind cum comentează știrea potrivit căreia Guvernul propune o serie de facilități fiscale cu privire la reducerea TVA de la 20% la 9 procente pentru lucrări agricole și livrarea unor inputuri necesare sectorului agricol, printre care se numără și produsele de protecția plantelor, atât de necesare unei agriculturi moderne și competitive, Lămureanu a spus că „e ceva”, în condițiile în care recuperarea TVA era greoaie.

„Dacă se va transpune în realitate propunerea premierului de diminuare la nouă la sută TVA la inputuri, tot e ceva. Întotdeauna erau probleme le recuperarea TVA; dura cinci-șase luni cel puțin. Nu am avut niciodată probleme în recuperarea banilor de la stat, însă îi primeam după un an de zile. Faci cerere, durează cam două luni până se vine în control, după aceea cel puțin două luni până primești banii; un an și jumătate finanțezi statul”, a precizat Gheorghe Lămureanu.

În plus, dacă fermierul constănțean nu se mai gândește să se mai extindă cu ferma, el vrea să mărească numărul de hectare amenajate pentru irigații, pe lângă cele peste 400 ha pe care le udă în acest moment, investiție care se cifrează până acum la peste un milion de euro. Apă are la discreție din Canalul Dunăre-Marea Neagră.

„Suprafața este oarecum comasată la mine în fermă. Nu mă gândesc însă să mai iau niciun metru pătrat în plus în arendă sau să cumpăr. Îmi ajunge (...). Mă gândesc să măresc însă suprafața amenajată pentru irigații în toamnă. În prezent, în proprietate am circa 300 ha din 1.400 ha lucrate în prezent”, a mai punctat producătorul agricol. „Mai nou, pe 409 hectare din suprafața pe care o lucrez am un sistem de irigații cu tambur, investiție care a costat 1.240.000 euro, bani europeni în cuantum de un milion de euro, restul fiind fonduri proprii. Ca sursă de pompare am Canalul Dunăre-Marea Neagră, treapta unu de pompare. Ferma mea este situată la intrarea în Agigea, lângă podul vechi”.

Ca investiții efectuate în 2016 la capitolul utilaje, Lămureanu a explicat că a achiziționat două combine performante pe care a dat peste 400.000 de euro, luate în leasing, cu dobândă mică, negociată.

„Ca investiții pe zona de utilaje, am achiziționat două combine noi anul acesta de la Fendt, cu heder de șase metri lățime, plus un plug și un disc. Combinele le-am achiziționat la un preț de 420.000 euro în leasing, cu avans 130.000 de euro. Achiziția de utilaje direct prin leasing este mai puțin stresantă decât cea prin fonduri FEADR. Să nu mai vorbim de dobândă, în condițiile în care cea pe care am negociat-o fiind minimă de pe piață”, a conchis el.

Agroterra SRL, firma lui Gheoghe Lămureanu, avea în 2015 un număr de 34 de angajați (în mare parte cu o vechime în firmă de 15-20 de ani) și păstrează constantă suprafața lucrată - 1.400 ha. Din acest total, majoritatea suprafețelor aflate în proprietate au fost achiziționate în ultimii 3-4 ani, când prețurile erau în creștere, la un preț de circa 3.000-4.000 euro hectarul. Restul suprafețelor este luat în arendă, pe un termen de până la 15 ani, iar arenda negociată cu proprietarii este de 900 kg de grâu la hectar (la nivelul anului trecut).

Vicepreședintele LAPAR a intrat în afaceri în 1991, laolaltă cu aproximativ 20 colegi de muncă, prieteni și apropiați. Suprafața de la care a plecat a fost de aproape 150 de hectare. Surpriza plăcută, spune el, este cea făcută de urmași și de ginere, care s-au implicat în afacere și îl ajuta în fermă cu tot ceea ce este nevoie.

Chiar daca are o avere demnă de invidiat, estimată de piață la circa 10 milioane de euro, Gheorghe Lămureanu nu și-a dorit să plece de lângă exploatația sa și a vrut să fie aproape de locurile în care și-a petrecut copilăria.