asociere - REVISTA FERMIERULUI

Luni, 22 martie 2021, la sediul MADR, asociațiile profesionale ale crescătorilor de bovine s-au întâlnit cu ministrul Agriculturii, Adrian Oros, după ce se mai întâlniseră în urmă cu câteva zile la Cluj (sâmbătă – 20 martie a.c., subiect despre care am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/zootehnie/item/4902-bovine-aproximativ-40-euro-animal-ajutoare-de-stat.html). Tema discuțiilor a vizat modul de acordare a Ajutoarelor naţionale tranzitorii (ANT) la bovine, respectiv ANT 7 - schema decuplată de producţie, în sectorul lapte şi ANT 8 - schema decuplată de producţie, în sectorul carne.

La întâlnirea de la Cluj, ministrul promisese un ajutor total pentru anul 2020 de 40 euro/animal, însă până luni sprijinul statului s-a redus.

Din partea mediului asociativ au participat: Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România (AGCTR), Asociaţia Crescătorilor de Taurine HolsteinRo, Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine din România (FCBR), Asociaţia Crescătorilor de Vaci „Bălţată Românească” Tip Simmental (ACVBR-SIM), Asociaţia Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR), Asociaţia Aberdeen Angus România, Asociaţia Angus Ro, Asociaţia Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, Asociaţia Crescătorilor de Taurine „Brună-Schwyz” Maramureş, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Cooperativa Agricolă „Someş-Arieş”.

Fermierii au nevoie de cel puțin 100 euro/cap de animal

Crescătorii de bovine vor primi circa 5 lei/cap de vacă și 2 lei/tona de lapte, pentru animalele existente în exploatație la 31 ianuarie 2013, încercându-se astfel să nu mai primească subvenții cei care nu mai dețin animale ori și-au redus foarte mult efectivele.

Banii rămași, circa 45 milioane de euro vor fi împărțiți celor care dețin animale în fermă la data de 31 ianuarie 2021, minimum trei capete de 16 luni. De asemenea, eligibili sunt și vițeii care au împlinit șapte luni. Acest ajutor a fost numit de Ministerul Agriculturii „sprijin Covid”.

„Faptul că ANT-ul a fost redus cu peste 50%, atât la vegetal, cât și la zootehnie, este o decizie total greșită și lipsită de logică a guvernului. În nicio țară din Uniunea Europeană nu s-au tăiat subvenții, mai ales că fermierii trec printr-o perioadă foarte grea, atât din cauza pandemiei, cât și din cauza secetei. Banii pe care vor să ni-i dea ca „sprijin Covid”, noi nu-i considerăm așa – „sprijin Covid” pentru 2021, chiar dacă sub această formă se vor acorda. Am solicitat ministrului Agriculturii, la întâlnirea de luni – 22 martie 2021 - de la MADR, ca la rectificarea bugetară să fie prevăzuți bani pentru „sprijin Covid 2021”. Considerăm că se impune, ținând cont de greutățile cu care se confruntă crescătorii de bovine, ca pentru anul acesta să fie alocați cel puțin 100 euro/cap de animal, la bovine, bani necesari pentru supraviețuirea fermelor. Sperăm ca măcar în ceasul al 12-lea, conducerea MADR și întreg Guvernul României să înțeleagă că nu mai pot asista pasivi la chinurile prin care trece cel mai greu sector al agriculturii românești, zootehnia, în special creșterea vacilor de lapte și carne. Siguranța alimentară a poporului român nu trebuie să rămână un slogan, iar țăranul român trebuie să fie sprijinit, nu doar păcălit din patru în patru ani, la alegeri!”, a transmis Asociaţia Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR).

Reamintim că, pe 25 martie 2021, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a pus în dezbatere publică proiectul de act normativ pentru aprobarea plafoanelor ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, specia bovine, pentru anul de cerere 2020 (am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/zootehnie/item/4910-ant-bovine-2020-sectoarele-lapte-si-carne-1-758-265-euro.html).

Plafoanele aferente plăţilor pentru ajutoarele naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, specia bovine, pentru anul de cerere 2020, sunt în limita sumei de 1.758.265 de euro, în echivalent 8.567.147 de lei, asigurându-se de la bugetul MADR pe anul 2021.

Ajutoarele naționale tranzitorii (ANT) se distribuie astfel:

  • 445.128 euro pentru schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul lapte;

  • 1.313.137 euro pentru schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul carne.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Miercuri – 24 martie 2021, fermierii au protestat la București, în Piața Victoriei, organizator fiind Alianța pentru Agricultură și Cooperare. Protestul a fost autorizat între orele 11 și 14 și, din cauza pandemiei de COVID-19, au putut participa doar o sută de agricultori.

Pe parcursul protestului, fermieri din diferite județe ale țării, președinți de asociații au vorbit, și-au spus păsurile, mesajul fiind unul singur: acordarea despăgubirilor pentru culturile afectate de seceta din anul 2020, despăgubiri promise de actualii guvernanți în campania electorală premergătoare alegerilor parlamentare din decembrie anul trecut.

Reprezentanții protestatarilor au discutat cu George Scarlat, președintele Comisiei pentru Agricultură din Senat, care i-a asigurat pe fermieri de sprijinul acțiunilor întreprinse de aceștia, iar în cursul săptămânii următoare, vor cere un răspuns din partea premierului României și în funcție de răspuns fermierii vor decide care este următorul pas. Șeful Executivului de la București n-a fost disponibil în ziua protestului agricultorilor, fiind în deplasare prin județul Dolj împreună cu președintele țării și ministrul Agriculturii, la plantat de copaci.

Același George Scarlat, fermier și el, a fost acum scos în față, „carne de tun”, ca și vara trecută la protestul cu tractoare al fermierilor din județul Constanța, când dobrogenii au fost asigurați că Ministerul Agriculturii este alături de ei, că la MADR se vor gândi programe special pentru condițiile existente în acea zonă a țării, că ministerul va face tot posibilul pentru a ajuta fermierii constănțeni să irige și multe alte promisiuni. Tot atunci, spre final de august 2020, George Scarlat, secretar de stat în MADR la acel moment, i-a asigurat pe agricultori că până la campania de primăvară 2021 vor avea în conturi banii reprezentând despăgubirile la culturile de primăvară afectate de seceta pedologică extremă manifestată în 2020.

Protestul din 24 martie a.c. demonstrează nu doar că foștii și actualii guvernanți nu au cuvânt, ci și că pentru ei agricultura nu contează.

Am fost prezentă la protestul constănțenilor și am înregistrat întregul discurs al lui George Scarlat, cât și discuțiile dintre fermieri și reprezentantul Guvernului României, reportaj pe care l-am difuzat la acea vreme în emisiunea România Agricolă, realizată de Revista Fermierului pentru AGRO TV. Era august. După câștigarea alegerilor din decembrie s-a șters totul, fermierii rămânând, ca mai mereu, cu promisiuni și speranțe deșarte.

Mai jos redăm din discursurile reprezentanților fermierilor, prezenți la protestul din 24 martie 2021, de la Guvern.

Emil Bălteanu, președinte ACCPT Iași (reprezentant APPR): „Le transmit parlamentarilor, clasei politice în ansamblul său că o țară fără pâine e o țară fără mâine. Sper ca semnalul nostru să fie auzit dintr-un colț de Piața Victoriei care ne îngrădește, dar sunt sigur că mii de fermieri, zeci de fermieri sunt alături de noi și ne privesc de acasă și și-au pus speranța că prezența noastră aici va da dovadă de hotărârea noastră de a merge mai departe în situația în care guvernanții nu vor da curs cererilor noastre. Ministrul Adrian Oros, deși anul trecut a promis că o să acorde despăgubirile pentru culturile afectate de secetă, anul acesta a susținut acest lucru cu și, drept urmare, promisiunile nu au fost respectate.”

Ionel Arion, președinte Federația PRO AGRO: „Guvernul nu și-a onorat promisiunile făcute către agricultori. Se împlinește un an de când tot arătăm conducerii guvernului, conducerii ministerului, ceea ce se întâmplă în fermele noastre. Se pare că, pentru dânșii, nu există agricultură. Aș vrea să vă amintim, domnule prim-ministru, azi, aici, fiind în fața dumneavoastră, că hrana nu este o opțiune, este o necesitate.”

Mircea Băluță, președinte UNCSV: „Protestul de azi e o necesitate, pentru a rezolva problemele fermierilor care au fost grav afectați de seceta pedologică din anul 2020, România fiind o țară care se bazează pe fermierul român. Deși Alianța pentru Agricultură și Cooperare a avut nenumărate întâlniri și discuții neconcretizate cu autoritățile, cu guvernanții, aceștia din urmă ar trebui să se dea și ei pe brazdă pentru a asigura un viitor al agriculturii românești. Nu ne este rușine de ceea ce solicităm, pentru că sunt lucruri care fac parte din normalitatea fermierilor din Vest. Acordați sau nu acordați aceste despăgubiri fermierilor români?”

Alexandru Baciu, vicepreședinte LAPAR: „Sunt încântat că mulți tineri sunt prezenți la protest și că aceștia încă nu au plecat din România. Pentru Guvernul României, acordarea despăgubirilor nu ar fi fost un efort atât de mare. Ce-ar fi însemnat aceste despăgubiri pentru colegii noștri care au suferit această secetă cumplită? Ce efort ar fi trebuit să facă Guvernul, statul român, în condițiile în care a cheltuit nenumărați bani pe măști, dezinfectanți, care nu și-au avut niciodată finalitatea sau nu și-au avut rostul? Pandemia există, n-am reușit s-o stopăm! Ar fi însemnat un efort, până la urmă, de 600 de milioane de lei, nu de un miliard. 600 de milioane care ar fi însemnat o gură de oxigen pentru mulți dintre dumneavoastră! Pe colegii din Moldova, care au venit astăzi, vreau să îi asigur că celelalte organizații sunt în totalitate aproape de ei.”

Tiberiu Stan, membru în Consiliul Director APPR și ACCPT Iași: „Ne-am adunat aici pentru a solicita un singur lucru, să fim tratați corect, să fim tratați ca fermierii europeni, deoarece atunci când e vorba de plătit impozite nu există excepții. Dar, când e vorba de susținut agricultura, suntem uitați. Cerem doar să fim tratați corect și să se respecte cuvântul dat! Prin promisiunile făcute de către ministrul Adrian Oros, fermierii au fost doar amânați, iar acum, la începerea anului agricol, mulți fermieri se află în imposibilitatea a-și înființa culturile agricole.”

Ion Notingar, fermier din comuna Miroslava - Iași și membru ACCPT Iași: „Subvenția acordată în România este jumătate din subvenția acordată în alte state membre ale Uniunii Europene, iar produsele noastre sunt de o calitate superioară comparativ cu cele din alte țări europene. Noi, datorită cuvântului dumneavoastră, am făcut credite agricole ca să ne putem continua dezvoltarea fermelor și să putem înființa culturile. Avem datorii la bănci și nu reușim să plătim ratele scadente. Până acum am avut niște acțiuni decente, dar vom continua dacă nu ni se va acorda ceea ce ni s-a promis. Nu vrem să transformăm tractoarele și utilajele agricole în niște obiecte pentru a bloca autostrăzile și drumurile publice, pentru a se respecta niște promisiuni care au fost făcute.”

Theodor Ichim, președinte Asociația Producătorilor Agricoli din Dobrogea (APAD): „Anul acesta, un guvernant, administrator isteț, ar investi bani acolo unde ar exista un potențial, într-o afacere care se prefigurează a-i aduce banii înapoi foarte repede. Așa că, dați-ne despăgubirile pentru culturile de primăvară calamitate, pentru că oricum în agricultură le vom întoarce! Vom cumpăra îngrășăminte, combustibil, vom face toate lucrările necesare și vom avea producții care vor însemna bani în economie. O declarație oficială a unui ministru într-o țară civilizată este luată în serios de către cei cărora li se adresează. Domnule ministru, în baza declarațiilor dumneavoastră, colegii noștri au achiziționat inputuri cu scadență la momentul acordării despăgubirilor. Ne-ați adus în imposibilitate de plată! După ce fermierii s-au confruntat cu o calamitate naturală, acum se confruntă cu altă calamitate: minciunile oficialilor!”

Petru Dăscălescu, fermier din județul Iași - membru ACCPT Iași: „Domnilor guvernanți, nu încercați să dați acest pământ pe care noi îl trudim și pe care vrem să-l lăsăm copiilor noștri și copiilor copiilor noștri!”

Adrian Chirițoiu, fermier din Vaslui - membru ACCPT Iași: „Cifra de azi este zero. Zero kilograme de cereale, zero kilograme la porumb, zero kilograme la floarea-soarelui. În situația aceasta, în care nu am recoltat niciun bob anul trecut, suntem peste o sută de fermieri din Vaslui. Zero este și încrederea noastră în acest ministru al Agriculturii.”

Vergil Buche, fermier din județul Botoșani: „La Botoșani, jumătate din județ a făcut producție, iar jumătate nu, dar nu suntem vinovați, noi, cei care nu am reușit să facem. Am venit până aici nu ca să cerșim, ci ca să ni se dea ce ni s-a promis!”

Călin Matieș, actual senator de Alba, cel care a fondat și condus Federația Naţională a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România, a venit la protestul fermierilor, purtând cu mândrie portul tradițional, și spunând că un miliard pe care l-ar fi acordat guvernul pentru despăgubirile culturilor afectate de seceta din anul 2020 s-ar fi întors ca plus valoare în bugetul statului – vreo cinci miliarde. „Fermierii sunt ultimii care se încăpățânează să plece din România și care mai oferă țării 20% din produsul alimentar românesc”, a punctat Călin Matieș.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Marți, 16 martie 2021, Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere publică pe pagina sa de internet un proiect de hotărâre de guvern privind modificarea și completarea HG nr. 108/2019 pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a producţiei de usturoi”, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de verificare şi control al acesteia. Toți cei interesați pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de zece zile de la data publicării, la adresa de email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Potrivit proiectului de act normativ supus dezbaterii publice, în anul 2021, valoarea ajutorului de minimis care se acordă cultivatorilor de usturoi este de maximum 14.617,5 lei/ha, care reprezintă contravaloarea în lei a maximum 3.000 euro/ha, la cursul de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2020, fără a depăşi valoarea maximă de 20.000 euro/trei exerciţii financiare/beneficiar.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis pentru anul 2021 sunt în sumă de maximum 3.078.000 euro, echivalent lei - 15.000.000, şi se asigură din bugetul pe anul 2021 repartizat MADR. „Suma alocată în acest an este cu aproximativ 1.600.000 de euro mai mare a față de anul 2020”, susține Ion Păunel, președintele Sindicatului Producătorilor Agricoli (SPA) Olt.

În situaţia în care, după centralizarea tuturor situaţiilor privind sumele necesare reprezentând ajutor de minimis, se constată depăşirea sumei maxime prevăzută pentru această subvenție, valoarea ajutorului de minimis care se acordă per beneficiar se reduce proporţional în vederea încadrării în bugetul alocat Ministerului Agriculturii pe anul în curs.

În anul de cerere 2021, valorificarea producţiei de usturoi se face în perioada 1 iulie - 22 noiembrie, iar documentele justificative care să ateste valorificarea producţiei se depun la direcţiile pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, până la data de 29 noiembrie.

Pentru proiectul de act normativ privind ajutorul de minimis pentru cultivatorii de usturoi, supus dezbaterii publice, accesați link-ul: https://madr.ro/proiecte-de-acte-normative.html

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Știm cu toții, în calitate de fermieri, care ne sunt problemele grave pe care le înfruntăm și știm și care ar fi soluțiile bune pentru noi, dar și pentru bugetul național, în așa fel încât să nu sufere nimeni. Și noi, fermierii din LAPAR, la fel ca toți ceilalți fermieri din România, suntem la fel de loviți de seceta cruntă pe care am înfruntat-o și ale cărei efecte le resimțim din plin. Știm cu toții ce pierderi imense am avut mulți dintre noi și, pentru că jucăm într-o piață ultra-concurențială, cu condiții inegale, am considerat necesar să cerem ca statul român să ne întindă o mână de ajutor. Nu am cerut nimic degeaba, nu cerem pomană, ci pur și simplu spunem că acum nu putem răzbi singuri și este vremea ca autoritățile să facă mai mult pentru noi, țintit și temporar.

Fermierul român nu a stat cu mâna întinsă spre bugetul statului, pe care l-am îndestulat cu multe miliarde din activitatea noastră. Dar acum, când multor agricultori le-a ajuns cuțitul la os, ar fi necesar ca liderii noștri politici să aplece mai mult urechea la nevoile noastre și să găsească ajutoarele financiare de care avem neapărată nevoie, până ne punem pe picioare. Doar atât, și ca dovadă că nu cerem ce nu se poate, noi, cei din LAPAR, alături de colegii din Alianța pentru Agricultură și Cooperare, am și găsit soluții convenabile tuturor, și agriculturii, și statului.

De aceea eu, Nicu Vasile, în dubla calitate de fermier și președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, spun, și susțin, că aceasta este singura cale prin care putem izbândi. Prin dialog, cu menținerea unei presiuni constante asupra celor ce decid, prin discuții cu argumente pertinente, și nu prin amenințări strigate în stradă. Putem înțelege fără probleme că bugetul este unul limitat și că nevoile sunt multe, mai ales în condiții de pandemie; asta nu înseamnă însă că agricultura nu mai este sector strategic, că nu mai este nevoie de noi, cei care punem pâine pe masa a milioane de români.

Uniunea Europeană, prin demersurile pe care le face, nu mai are nevoie de agricultură, sau industrie. România are nevoie de agricultură, pentru noi a fost și a rămas una din singurele ramuri de activitate care poate redresa economic România.

De aceea, eu, președintele LAPAR, spun că nu mai este timp și nevoie de dispute, de nici un fel, nici politice, nici cu iz sindicalist. Suntem cu toții actori în acest joc complicat, cu mare miză, și consider că doar alături unii de alții am avea sorți de izbândă.

Ce rost au disputele iscate în spațiul public, altul decât de a abate atenția de la problemele importante și presante? Văd că toată lumea se preocupă mai nou de numărul angajaților bugetari și de salariile acestora. Sigur, și această chestiune trebuie analizată și găsite soluții pentru eficientizarea muncii. Dar, cred că „cineva” ne direcționează anume pe astfel de subiecte, doar, doar vom uita de celelalte greutăți.

Soluția este să rămânem uniți, să fim o singură voce autoritară în fața liderilor și clasei politice, pentru că știm cu toții că nu fărâmițarea este soluția problemelor noastre și că acuzațiile aruncate cu nonșalanță nu rezolvă situația.

Cer clar să fie explicate aceste „blaturi”, în ce constau ele și cine le-ar fi făcut, pentru că enunțul este de-a dreptul calomnios, în condițiile în care toate discuțiile Alianței au fost publice, iar rezultatele comunicate de îndată. Reacțiile Alianței au fost numeroase și cu soluții de fiecare dată. De aceea, susțin că nu mai este timp pentru dispute sterile și inutile, despre cât de bun e unul sau altul și cât de „reprezentativ” se vrea în declarații. Spun din nou că este vremea să vorbim doar despre performanță și despre productivitatea muncii, despre implicarea noastră, a fermierilor, în alcătuirea bugetului și în obținerea de rezolvări pentru criza financiară în care mulți dintre noi se zbat.

Că vrem să recunoaștem sau nu, România rămâne o țară preponderent agrară, măcar după numărul de exploatații și numărul celor implicați direct în agricultură. De aceea spun că împreună putem revitaliza acest domeniu strategic și că pământul trebuie tratat ca un bun național strategic și nu ca o marfă.

Scris de: DR. ING. NICU VASILE, PREȘEDINTE LAPAR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Opinii

Pasionat din copilărie de agricultură, Dan Herțeg a reușit prin multă muncă să dezvolte ceea ce astăzi este una dintre fermele importante, model, din județul Arad. Fiind o persoană deosebit de calculată, adeptă a unei planificări minuţioase, știe că fiecare bănuţ investit trebuie să genereze profit. Ferma din localitatea Semlac are astăzi în exploatare 3.086 de hectare.

„Avem un parc de zece tractoare. Lucrăm cu șapte operatori. La randamentul pe care îl avem astăzi nu este nevoie de mulți operatori, ci puțini, bine plătiți și obligatoriu de calitate.”

Dan Herțeg (49 de ani) s-a apucat de agricultură în urmă cu 17 ani. „Nu mi-e rușine, ba chiar sunt mândru de faptul că am pornit de la două tractoare românești, un 450 și un 650, și am ajuns astăzi, așa cum urmează să vedeți, la o flotă mare de utilaje pe care le deținem, o parte din ele în leasing, mare parte din utilaje plătite. Lucrăm pe trei societăți. Societatea cea mare este Agro Raluca, înființată în anul 2004, pe care o conduc din poziția de director și în care sunt angajatul soției, dacă se poate spune așa. Am și eu un PFA, iar fiica mea, inginer agronom, are un SRL”, ne-a spus fermierul arădean încă de la începutul dialogului nostru.

Înainte de 1989, părinții lui Dan Herțeg cultivau legume în solarii. „Agricultura este o pasiune moștenită din familie. Eu am muncit de mic, de la 10-11 ani mergeam vara în vacanțe la irigat, nu e o rușine să muncești, cred că e un lucru care înnobilează omul.”

A început cu 117 hectare, iar în prezent, cele 3.086 de hectare sunt lucrate pe trei societăți, iar toamna, Dan Herțeg, pune peste o mie hectare cu grâu, cu rapiță încă o mie și ceva, iar primăvara însămânțează floarea-soarelui (pe vreo 150 ha) și porumb (în jur de 700 ha).

L-am întrebat cum se descurcă cu forța de muncă. „Avem șapte oameni care lucrează la noi de foarte mult timp, de 10-15 ani. Unul dintre ei a început cu tatăl meu, în 1993, și de atunci este la noi. Mai este câte unul care vine, învață un an sau doi, câștigă undeva la 10.000 de lei salariu într-o lună bună, apoi pleacă. Dar vin alții la fel de buni cu care ne descurcăm”, a răspuns Dan Herțeg.

În agricultură, încă sunt probleme nerezolvate

Dan Herțeg este adeptul sămânței din import. „Folosesc soiuri și hibrizi de la marii producători străini”, a punctat fermierul, care ne-a zis că și în anii agricoli dificili s-a descurcat destul de bine. „2018 a fost un an normal pentru zona noastră, în care am obținut 8.519 kg/ha la grâu, 11-12 tone/ha la porumb, peste 4 tone/ha la rapiță. În 2019 am avut o producție medie de grâu de 3.020 kg/ha. La rapiță am avut undeva la 2.700 kg/ha, iar în 2020 la rapiță am făcut aproape 4.000 kg/ha. Porumbul ne-a salvat în 2019, dar și 2020, an în care am obținut o producție medie de 10 tone/ha. Anul trecut, la grâu, de la semănat și până pe 26 mai, am avut circa 76 de litri de ploaie. Am primit apoi într-o lună circa 100 de litri de ploaie. Am obținut undeva între 3.800-4.000 kg/ha, foarte slab”, povestește fermierul.

A reușit să irige o suprafață de 346 ha, pe vechea structură de hidranți. Vrea să extindă suprafața irigată prin accesarea proiectelor europene, intenționează, de asemenea, să investească în echipamente pentru irigat. „Momentan, așteptăm să vedem ce se decide la Bruxelles, dacă ne plafonează subvențiile. Sunt mulți factori, multe elemente care contribuie la posibilitatea de a ne dezvolta sau a rămâne pe loc”, precizează Dan Herțeg, adăugând că de ani de zile fermierii cer ca subvenția pe societăți comerciale să nu mai fie înregistrată ca venit și impozitată ca atare, problemă care a rămas și azi nerezolvată. „Subvenția este un ajutor pentru prețurile foarte mici de la noi. Vedem că la noi se vinde 1 kg de grâu cu 55-60 de bani. În Europa 1 kg de grâu se vinde undeva la 90 de bani. Deci este o diferență de 40%. Primim o subvenție mai mică decât europenii cu 30-40%. Lucrez și pe raza a două orașe. Impozitele sunt undeva la 20 de euro. În toată Europa civilizată, impozitul pe un hectar de teren este de doi euro. Mi se pare și acest lucru o problemă de rezolvat. Motorina este subvenționată la 72 de litri. Sunt ani în care nu putem să ne încadrăm în 70 de litri, pentru că folosind o scarificare de 20-24 de litri, la o trecere cu disc, la un semănat, la fertilizat, recoltat, la transporturi tehnologice și la tot ce ai folosești peste 100 de litri. Cred că ar fi timpul ca după atâția ani aceste lucruri să se îndrepte.”

„Așteptăm să vedem ce se decide la Bruxelles, dacă ne plafonează subvențiile. Sunt mulți factori, multe elemente care contribuie la posibilitatea de a ne dezvolta sau a rămâne pe loc.”

Randamentul la tractoarele șenilate este foarte mare

Vizita noastră în ferma lui Dan Herțeg a trecut și prin parcul de utilaje agricole, fermierul amintindu-și că în anul 2004 a cumpărat de la târgul Agromalim Arad două tractoare din grupul CNH și două pluguri. „După care, într-un an ne-am dezvoltat. În momentul de față, avem un parc de zece tractoare. Lucrăm cu șapte operatori, suntem suficienți, poate chiar prea mulți. La randamentul pe care îl avem astăzi nu este nevoie de mulți operatori, ci puțini, bine plătiți și obligatoriu de calitate.”

În 2017, fermierul arădean a cumpărat un tractor articulat pe șenile, de la Titan Machinery. „Am un partener de suferință, un agricultor din județul Constanța, care din două vorbe m-a convins. Și-a cumpărat unul în 2016 și altul în 2017. Și îmi spunea că este de necrezut ce poate face acest utilaj și de aceea am luat decizia de a lua și al doilea tractor. Este vorba despre cel mai mare tractor articulat, pe șenile, Case IH Quadtrac 620. Adevărat că am luat decizia să achiziționez acest tractor pentru că știam că sunt cele mai bune din piață în ceea ce privește tractoarele pe șenile, Case IH având peste 25 de ani de experiență în tractoare șenilate.”

Nu doar experiența producătorului l-a convins pe Dan Herțeg să investească în tractoarele pe șenile, ci și faptul că aceste utilaje nu compactează solul, au o tracțiune mai bună, puterea motorului se aduce mai bine la nivelul solului. „Tractoarele pe roți, vara, în anii mai secetoși chiar aveau o problemă. Randamentul la tractoarele șenilate este foarte mare. Printr-o singură trecere poți face două-trei lucrări, consumul de motorină este foarte rezonabil, iar costul de producție pe hectar scade mult. Sunt lucruri importante în avantajul fermierului.”

„Dacă s-ar asocia, fermierii mici cred că ar avea o soartă mai bună, sunt bani europeni, sunt variante pentru ei.”

Dezvoltare prin asociere

Dialogul cu Dan Herțeg s-a încheiat cu viitorul, pentru că, având în vedere problemele actuale ale agriculturii românești, pe toți ne preocupă ce va fi, cum vor merge mai departe fermierii, ce e de făcut la ora actuală. „Fermierii mari probabil că s-au pregătit și se pregătesc, își vor diviza societatea mare în societăți mai mici. Probabil că vom face între noi grupuri de producători sau cooperative, cei mari. Cei mici, la fel, trebuie să înființeze cooperative, ca să se poată dezvolta. Sunt foarte mici, iar la nivel de inputuri nu au putere de negociere, la vânzare de produse și acolo pierd foarte mult. Dacă s-ar asocia, cred că ar avea o soartă mai bună, ar face niște silozuri, sunt bani europeni, sunt variante pentru ei. Noi, ăștia mari, nici bani europeni pe proiecte nu prea putem accesa. Sperăm ca la următorul exercițiu financiar 2021-2027 să avem și noi acces la banii europeni. Până acum nu am avut, fiind societăți mai mari, eram depunctați. Cei mai mici aveau puncte bonus, dar nu aveau săracii finanțare de la bănci, pentru că nu-i finanța nimeni că nu aveau cu ce gira, și așa s-a pierdut și din bruma de bani europeni.”

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

În zilele de 5 și 6 martie 2021, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca are loc cea de-a doua ediție a Congresului Internațional de Medicină Complementară, eveniment organizat online de către Facultatea de Medicină Veterinară (FMV).

Medicina complementară și/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate și sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Această formă de terapie este din ce în ce mai răspândită, atât în cadrul medicinei umane, cât și în cadrul medicinei veterinare.

Medicina complementară include mai multe categorii distincte - presopunctura, acupunctura, electroacupunctura, aromoterapia, homeoterapia, chiropractica, hipnoza, masajul, meditația, osteopatia, reflexologia, yoga etc., în ultima perioadă deținătorii de animale fiind tot mai interesați de forme mai naturale de terapie, care singure sau în asociere cu metodele convenționale să rezolve diverse afecțiuni. 

Tema principală a evenimentului din acest an o reprezintă afecțiunile bazinului și membrelor posterioare la animale, iar lectorii invitați provin din România, Israel, SUA și Brazilia. „Lectorii invitați vor împărtăși din experiența lor, favorizând evoluția și progresul în ceea ce privește evaluarea neurologică, abordările chirurgicale, osteopatie, ozonoterapie, acupunctură, nutriție, microbiom și fitoterapie. Colegiul Medicilor Veterinari din România a acreditat acest congres ca parte a Programului de pregătire profesională continuă a medicilor veterinari. Mulțumim companiilor și organizațiilor profesionale care au susținut această manifestare științifică și, de asemenea, USAMV/FMV pentru suportul oferit pentru buna desfășurare a acestui eveniment”, a declarat prodecanul Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca, conf. dr. Cosmin Peștean.

Obiectivul princiapal al congresului, care va fi găzduit online de specialiștii USAMV Cluj-Napoca, este acela de a veni în sprijinul medicilor veterinari practicieni, dar și al studenților, în vederea dezvoltării sau descoperirii de noi metode terapeutice complementare aplicabile în medicina veterinară. „Una din preocupările permanente ale Facultății de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca este adaptarea ofertei educaționale la cerințele studenților noștri și medicilor veterinari practicieni. Interesul crescând al medicilor veterinari pentru Medicina complementară a determinat facultatea noastră să introducă în planul de învățământ Disciplina de Recuperare Medical-Veterinară și să sprijine desfășurarea unor conferințe sau workshop-uri pe această temă. Deși ne-am fi dorit să ne întâlnim în frumosul campus al USAMV Cluj-Napoca, un congres virtual rămâne, astăzi, în condițiile pandemiei, cel mai bun mod de a reuni comunitatea noastră și de a acorda tuturor posibilitatea de conectare, informare și dezvoltare profesională. Medicina complementară reprezintă o temă vastă și fascinantă de discuție, fiind de interes pentru medici veterinari din foarte multe specialități, dornici de a cunoaște posibilități diferite în abordarea unei patologii”, a explicat conf. dr. Cosmin Peștean.

Abonamente Revista Fermierului -ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) reamintește cooperativelor agricole din România că, prin modificările și completările aduse la Legea Cooperației Agricole nr. 566/2004, au obligația actualizării actelor constitutive conform prevederilor nou introduse și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului până la 20 aprilie 2021.

Pentru a nu aglomera birourile ORC aproape de termenul limită, UNCSV recomandă organizarea din timp, în condiții de siguranță a Adunărilor Generale, pregătirea propunerilor de modificare a actelor constitutive și depunerea acestora începând cu luna martie 2021. De asemenea, pe lângă modificările actelor constitutive, este de nevoie de elaborarea, aprobarea și respectarea altor documente interne precum: Regulamente interne urmărind relațiile dintre cooperativa agricolă și membri; Contract cadru între cooperativă și membru, încheiat pe o perioadă de minimum trei ani; Fișa de post director executiv cooperativa agricolă.

„Pentru buna funcționare, dezvoltare și consolidare a formelor cooperatiste moderne, reiterăm necesitatea respectării principiilor cooperatiste stabilite de Alianța Internațională a Cooperativelor și tragem un semnal de alarmă prin care solicităm respectarea prevederilor art. 12 alin (2) care interzice societăților comerciale sau societăților pe acțiuni din România să folosească sintagma sau în denumirea, brandurile, mărcile înregistrate ale societăților în promovarea entităților care nu au statutul de cooperativă/societate cooperativă și forma de organizare corespunzătoare. Cei care sunt convinși de beneficiile asocierii în cooperative sunt bineveniți să preia principiile cooperatiste, toate drepturile și obligațiile specifice cooperativelor și să acorde părți sociale partenerilor implicați în activitate”, precizează directorul executiv al UNCSV, Florentin Bercu.

La actualizarea actelor constitutive, punctează UNCSV, trebuie avute în vedere următoarele:

  • Definirea cooperativei agricole active conform lit. g) a art. 9;

  • Completarea obligațiilor membrilor, art. 16 alin. (6), lit. f). cu respectarea regulamentelor interne și lit. g). să acopere integral eventualele prejudicii cauzate cooperativei agricole;

  • Menționarea expresă că angajații și prestatorii de servicii cu profesie liberală răspund solidar față de cooperativă de modul în care își îndeplinesc atribuțiile și sunt responsabili pentru erorile personale comise, în conformitate cu art. 19 alin (2) și legislația în vigoare;

  • Precizarea obligativității încheierii între membri și cooperativă a unui contract pe minimum 3 ani, conform alin. (3) al art. 19;

  • Completarea actelor constitutive cu modificarea regulamentelor interne, urmărind relațiile dintre cooperativa agricolă și membri conform art. 24 lit. c);

  • Introducerea obligațiilor prevăzute la art. 29 alin. 21 și 22 prin care un fermier poate fi membru într-o singură cooperativă pe același sector de activitate și pentru cooperativele cu o vechime mai mare de 2 ani, să aleagă în Consiliul de Administrație doar membri cooperatori deținători de părți sociale cu o experiență în cooperativă de minimum 2 ani;

  • Prevederea expresă că atât cooperativele agricole, cât și membrii acestora nu se încadrează în categoria întreprinderilor afiliate conform art. IV alin. (2) din Legea nr. 265/2020;

  • Precizarea în actele constitutive că Legea Cooperației Agricole nr. 566/2004 se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare.

„România, sectorul agroalimentar și fermierii au nevoie de cooperative agricole autonome, independente, rentabile și consolidate. Sunt dovezi istorice că, mai ales în perioadele de criză, cooperativele agricole moderne sunt alternative de echilibrare economico-socială, a puterii de negociere, veniturilor pe lanțul agroalimentar și suntem convinși că vor continua să întărească această realitate și în contextul actualei crize provocate de pandemia de coronavirus”, concluzionează Florentin Bercu.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Circa 20% din terenul care se lucrează în România este lucrat de vreo 1.700 de fermieri în ferme medii, între 30-300 de hectare.

Aproximativ 40% este lucrat de 0,56% din fermieri în ferme foarte mari.

Cam 40% din teren este lucrat de vreo 790.000 de ferme de subzistenţă.

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, continuă să afirme că una dintre priorităţile programului de guvernare este sprijinirea fermei de familie.

În interviul pe care ni l-a acordat, oficialul MADR a vorbit despre sume de bani consistente prevăzute în Programul Național Strategic din perioada de tranziție 2021-2023 pentru legumicultură, pomicultură, zootehnie.

Adrian Oros susține că singura șansă a micilor agricultori este asocierea în cooperative. 

Urmăriți un scurt interviu cu ministrul Agriculturii, realizat pentru emisiunea România Agricolă (difuzată în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18:00, la AGRO TV, emisiune realizată de Revista Fermierului), aici: https://www.youtube.com/watch?v=XXOIpRdIy-I&feature=youtu.be

Publicat în Video

Am trecut de puțin timp în anul 2021, iar mie îmi zboară deja gândul la problemele noastre de zi cu zi din agricultură, unde, după părerea mea, cea mai stringentă și importantă este noul PNS (Planul Național Strategic) 2021-2027, care se zbate în chinurile facerii, prin sertarele ministeriale ori prin discuții ascunse prin cotloanele ministerului, precum creștinii pe vremea lui Nero. Unul dintre obiectivele principale enunțate de fostul și noul ministru, același domn Adrian Oros, îl reprezintă asocierea fermierilor în cooperativele model ,,made in France” sau dacă acestea s-au ,,terminat”, se pot lua și modele înlocuitoare tip german, austriac, belgian etc.

Acum, când fermierii, mai ales cei din cultura mare, mai stau la gura sobei sau cilindrul caloriferului, îmi fugi și mie gândul la o experiență petrecută prin vara lui 1994,  când pregătindu-mă să fiu ,,latifundiar” în agricultura viitorului din România, spălam cu entuziasm și perseverență instalația de muls a unui fermier francez, care mă primise în stagiu de practică, la ferma lui din sătucul Chatelais din departamentul Maine et Loire.

Era (și este) o zonă superbă pe valea Loarei, dar unde agricultura era (și este) o muncă grea din cauza solurilor mai slabe calitativ și cu multă piatră și unde creșterea animalelor era o activitate aproape obligatorie în orice fermă care vrea să reziste și să fie rentabilă economic.

Ferma era o asociere între cinci fermieri, sub forma unui GAEC, între trei frați și doi dintre copii acestora, deci erau în familie și exploatau în comun 170 ha, aveau 120 de vaci Holstein în lactație, cam 80 de capete tineret femel de înlocuire (tăurașii îi vindeau la două săptămâni la cooperativă), aveau și circa 35 de capete vaci matcă de carne Limousine plus tineretul aferent, iar în plus exploatau și o hală de 3.000 pui de carne pe serie.

Dar întorcându-ne la amintirile trecutului, așa cum ziceam, spălam de zor instalația de muls, când în încăperea unde se afla tancul de răcire și depozitare a laptelui, intrară trei bărbați, îmbrăcați modest și care arătau a fermieri, aspect care apoi s-a confirmat.

Au scos tacticos din servită un registru, un pix, o trusă de prelevare lapte și furaje pentru analiză, plus combinezoanele să nu se murdărească pe haine și chiar intenționau să se apuce de treburile lor, când simțul de ,,vajnic apărător al proprietății” din mine se răzvrăti și punând mâna pe lopata care îmi era atunci drept prieten apropiat, mă uitai chiorâș la ei și îi întrebai cine sunt și ce poftesc să facă.

Văzând că nu sunt de-al lor și plus că aveam o figură care ,,spunea tot” ce îmi trecea prin cap, începură să îmi explice că sunt echipa de control de la cooperativă, că sunt fermieri și ei și au ca sarcină să verifice efectivele de vaci, să ia probe de lapte pentru a vedea calitatea și dacă se respectă eliminarea laptelui muls de la animalele sub tratament cu antibiotic sau cu alte probleme de sănătate și în plus să ia probe din furajele administrate, în special din cele însilozate. Dar, spre surpriza lor, figura mea în loc să se destindă, se încorda și mai mult, iar cuvintele doar îmi treceau pe la ureche, când spre norocul tuturor, apăru fermierul meu, adică proprietarul și care aplană repede situația conflictuală.

Acesta, adică fermierul meu, mi-a explicat care era situația de fapt. El era membru al unei cooperative a crescătorilor de vaci din regiune și care, printre altele, colectau și vindeau laptele în comun către o fabrică de procesare. Această cooperativă îi reprezenta în raport cu fabrica de procesare, dar în același timp mai îndeplinea și sarcinile de a contracta tehnicieni care controlau și corectau rațiile furajere, sau verificau controlul gestației și al lactației, verificau starea de sănătate a efectivelor, dar în același timp îi și controlau ,,la sânge” pe membrii cooperatori, deoarece în contractul cu fabrica de lapte se preciza că eventualele probleme de calitate a laptelui duceau la sancționarea cooperativei, deci a tuturor membrilor, deoarece ei (cei de la fabrică) nu făceau „poliție” să îl caute pe făptaș.

Atunci membrii cooperatori se apărau singuri și în fiecare an alegeau o altă ,,echipă de șerifi” dintre ei și care efectuau controalele de calitate la fermele membre ale cooperativei. Dar toți înțelegeau că orice problemă de calitate apărea, aceasta se răsfrângea asupra tuturor, de aceea toleranța era zero, iar conceptul de „mușamalizare” a problemelor nu funcționa.

Într-o altă zi, am văzut dimineața la micul dejun că fermierul meu era agitat și mă lămuri repede care era motivul, faptul că urma să recoltăm grâul în acea zi și deci aveam multă treabă.

Când să ieșim din casă, se auzi afară „uruitul ca de tanc” al unei combine, care deja venise la recoltat. După saluturile protocolare, mă băgai și eu în seamă și am întrebat combainerul dacă era prestator de servicii, iar el îmi explică că nu, ci era combina de la CUMA, adică o cooperativă a fermierilor care își cumpărau și exploatau utilajele cu costuri mari, în comun, iar aici se aveau în vedere combinele, mașinile de tratat, presele de balotat, remorcile de transport etc., care dacă erau cumpărate de un singur fermier era un efort de nesuportat economic, la mărimea fermelor lor. La această CUMA aveau și atelier de reparații pentru echipamentele lor agricole.

Atunci ei s-au reunit în forme asociative și cumpărau și exploatau împreună utilajele. Interesantă era situația la utilajele care nu erau autopropulsate și care erau luate pe rând, pe baza unei programări, de către fiecare fermier și care scria fiecare într-un registru când au luat și cât au exploatat acel utilaj, asta fiindcă și costurile reparațiilor se suportau proporțional cu durata de utilizare de către fiecare fermier, adică nu era pe principiul la tine s-a stricat, tu plătești. Nu vorbim de accidente, ci de defecțiuni de exploatare normală. Nu le trecea prin cap la niciunul să nu declare realitatea și toată lumea respecta cu sfințenie regulile de programare și exploatare a acestor utilaje, fiindcă doar așa puteau rezista economic.

Realitatea din agricultura franceză este că mulți fermieri au câini, dar nu și covrigii din coada acestora, adică nivelul de viață al multora dintre ei este departe de cel vehiculat cu nonșalanță de vizitatorii agriculturii franceze, participanți la delegațiile politice sau economice și unde, ca peste tot, fermierii selectați sunt cei mai de „soi”, dar nu reprezintă realitatea majoritară, care este mult mai tristă și cenușie. În fața acestei situații, fermierii francezi au înțeles nevoia asocierii în cooperative și au fost inovativi în acest sens, ca forma cea mai bună de a deveni mai performanți economic și să poată rezista în mediul concurențial internațional, care nu este tocmai lejer.

„Socotitorii” noștri de meserie, tot timpul se referă la agricultura franceză ca având un nivel de viață al fermierilor foarte ridicat, aspect incorect raportat la nivelul de viață francez și nu numai, iar ca argument se ridică problema subvențiilor mai mari și care este o realitate în agricultura franceză, dar să vadă și să calculeze și care sunt costurile la inputuri, adică semințe, îngrășăminte, pesticide și care și acestea sunt mai mari (procente cu două cifre), apoi costurile cu forța de muncă, fiindcă costul vieții este altul, taxele și impozitele pe muncă și proprietate și multe altele. Dacă noi credem că statul francez este liniștit că are o fermă medie de circa 70 de ha, iar lucrurile sunt minunate și perfecte în agricultura franceză, atunci nu putem avea pretenții că înțelegem realitățile europene și ne merităm soarta.

Statul nu poate obliga ,,cooperativizarea”, dar o poate stimula prin măsuri inteligente

Dacă revenim acum pe plaiurile danubiano-carpatine, de unde agricultura franceză se „adapă cu nesaț” și învață organizarea și performanța tehnologică a unei agriculturi de viitor, vom vedea că noi, la nivel politic și cu girul „specialiștilor de birou” de la aceea vreme, din toate structurile consultate pentru a realiza vechiul PNS, au considerat că este cert faptul că fermierii români vor înființa cooperative pe bandă rulantă, stimulați fiind de punctajele favorizante acordate în obținerea cu generozitate a fondurilor europene.

Astfel am avut înființate peste 1.600 de cooperative până la finele lunii mai 2020, iar dintre acestea doar circa 634 au depus bilanț (adică circa 47%), adică sunt aparent funcționale și au o medie de sub șase membri cooperatori. Prin urmare, vorbim de mai puțin de 3.600 de membri cooperatori la nivelul întregii țări, în condițiile în care avem peste 800.000 de beneficiari de subvenție. O mare reușită a politicienilor care s-au perindat pe la MADR.

Mai mult, ca tabloul să fie complet, dintre acestea doar 147 de cooperative au reușit să aibă cifra de afaceri mai mare de 25.000 euro, adică să fie funcționale cu adevărat, ceea ce înseamnă sub 10%. Impresionant rezultat!!!

Dar, multe dintre aceste cooperative de carton au funcționat exact cât au trebuit să elibereze adeverințele de membru și în baza cărora fermierii au primit fonduri pentru dotarea unilaterală a fermelor, fiindcă s-au finanțat în special fermele membrilor cooperatori, dar nu au fost stimulați pentru a dezvolta o structură asociativă precum cea mai sus prezentată, iar proiectele să fi fost derulate doar de aceste cooperative. 

Dacă am fi făcut „prostia francezilor”, am fi avut o serie de cooperative care cu un parc de utilaje de 500.000 de euro ar fi deservit poate 1.000-1.500 ha, așa la noi deservesc în multe cazuri poate doar cel mult 25% din acea suprafață. În plus, fermierii beneficiari au fost obligați cinci ani să nu facă prestări de servicii ,,legale”, deoarece codul CAEN finanțat era cultura cerealelor și nicidecum servicii în agricultură.

După acest model am reușit ,,performanța” de a face în ultimii ani foarte multe cooperative pe hârtie, dar care au rezistat exact cât pupa unui fluture, pentru cei care înțeleg ce zic, adică la unele specii doar câteva ore.

De ce oare nu s-au finanțat doar cooperativele pentru achiziția anumitor tipuri de utilaje cu valori foarte mari și care depășeau capacitatea de achiziție normală a unei ferme mici? Păi cum să finanțezi o combină cu productivitate de 25-30 ha pe zi la o fermă de 150 ha? În astfel de situații valoarea amortismentului ar fi fost de circa 700 lei/ha la o durată de 8 ani, asta fără să considerăm și restul utilajelor necesare, în condițiile în care o fermă poate suporta un amortisment de circa 1.000-1.200 lei/ha? Iar în restul timpului ce să facă combina decât să ruginească? Este adevărat că, dacă spui unui politician astfel de lucruri îți va răspunde cu ,,aroganță” că știe el mai bine ce este de făcut, dar în realitate acela este de o prostie care i-ar permite câștigarea aurului, dacă nivelul acesteia ar fi probă olimpică.

De ce nu s-au finanțat masiv achizițiile patrimoniale doar în cazul existenței de cooperative funcționale și doar cu derularea proiectelor în numele acestora și nu al membrilor cooperatori, mai ales în sectorul de procesare al laptelui, al cărnii, al cerealelor, al legumelor, atunci când vorbeam de fermieri mici? Astăzi aceste cooperative ar fi putut fi competitive pe piețe, ar fi putut să asigure nevoile de marfă ale unui supermarket și multe altele.

Nivelul de pregătire managerială la ,,apelul bocancilor” pentru cei care s-au ocupat de vechiul PNS, politicieni și ,,sfătuitori”, a dus în multe cazuri la un eșec al politicilor agricole guvernamentale, iar faptul că anumite ferme sunt performante astăzi este meritul doar al fermierilor care au știut ce au de făcut. Dacă același tip de politicieni vom avea și în viitor, cu ,,sfătuitorii aferenți”, se va alege praful și de acestea câte mai sunt, iar fenomenul a început.

Statul nu poate obliga ,,cooperativizarea”, dar o poate stimula prin procese și măsuri inteligente, dar care necesită pentru implementare existența unor oameni care să posede și ceva pregătire profesională dar și ceva ,,materie cenușie” pusă în slujba acestor activități, dar realitatea este departe de nevoia reală.

Poate domnul ministru Oros, măcar acum în ultimul ceas va înțelege să își caute și oameni care chiar pricep ceva legat de administrarea afacerilor și care să îl ajute în implementarea unui PNS de succes, dar pentru asta ar trebui să facă transparent procesul (transmis pe internet), astfel încât să provoace o dezbatere reală în mediul agricol. Nu am mari așteptări de la numirile politice, unde interesele unor grupuri politico-economice, vor fi mult mai puternice decât interesul unei ramuri economice, dar poate niște consilieri ,,pro bono” să găsească domnul ministru printre cei dispuși să ajute, fără a primi funcții sau remunerație.

Legat de cooperative, poate ar trebui să înțelegem, că aceasta se nasc natural dintr-o nevoie comună și conștientizată a unor entități economice, în cazul nostru ferme agricole, iar dacă acestea sunt conduse de oameni care înțeleg regulile asocierii, se naște o cooperativă de succes, dar pentru asta și fermierii care vor deveni membri cooperatori vor trebui să accepte tipul de reguli mai sus menționate și nu numai. Oare câți fermieri români vor accepta astfel de reguli, fără să se gândească mai întâi la favorizarea interesului personal?

Până acum, avem circa 900 de fermieri în cele 147 cooperative cu adevărat funcționale, adică având o cifră de afaceri de minimum 25.000 euro. Despre ce vorbim???!

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Gânduri de fermier

Agricultura și fermierii din România au mare nevoie de asociere, dar nu doar pe hârtie, ci în cooperative agricole care să își îndeplinească menirea, aceea de a genera valoare adăugată din punct de vedere economic pentru membrii lor și care, în plus, să aibă o activitate economică relevantă, să reziste pe piață și să se dezvolte.

„România are nevoie de cooperative agricole autentice de succes!”, susțin reprezentanții Uniunii Naționale a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV), organizație care numără 25 de cooperative agricole active în sectorul vegetal, structuri care au în componență, în total, 436 de agricultori (între 5 – 45 membri în cooperative).

Din totalul cifrei de afaceri a cooperativelor de cultură mare din țara noastră, membrii UNCSV dețin 80%. Fermierii vând între 50-100% din producție prin intermediul cooperativei.

Agricultorii afiliați în cooperativele membre UNCSV exploatează suprafețe de la două hectare la 1960 de hectare. 6 cooperative au între 600 – 1000 ha; 13 cooperative între 1000 – 10.000 ha și 6 cooperative au în exploatare suprafețe mai mari de 10.000 ha.

Ieri, 14 ianuarie 2021, o delegație din partea Uniunii Naționale a Cooperativelor din Sectorul Vegetal s-a întâlnit la sediul Ministerului Agriculturii cu ministrul Adrian Oros și cu echipa tehnică din MADR care are responsabilități pe sectorul cooperativelor. „Am prezentat rezultatele obținute și prioritățile UNCSV. Am arătat modele de cooperative funcționale, cu bune rezultate, cooperative care au adus plusvaloare și stabilitate fermierilor membri cooperatori, care au reușit să depășească, împreună, asociați, dificultățile generate de anul agricol 2020, fiind grav afectați de seceta pedologică severă. S-a demonstrat încă o dată că asocierea în cooperative agricole este singura soluție pentru toți fermierii (mici, medii și mari), pentru capitalizarea acestora pe termen lung, adaptarea la cerințele pieței și asigurarea unei stabilități economico-sociale spațiului rural. Aceste realizări și realități mai pot fi continuate doar dacă, prin politicile agricole promovate în continuare, va fi facilitat accesul la investiții al cooperativelor agricole funcționale, ținând cont de experiență și corelarea cu capacitatea de implementare a acestora. S-a pus accent și pe necesitatea digitalizării, debirocratizării și simplificării procedurilor de accesare și implementare a investițiilor. UNCSV își manifestă în continuare disponibilitatea de a veni cu propuneri constructive și soluții, menținându-și rolul de partener de dialog interinstituțional corect, pentru consolidarea cooperativelor agricole din România, întărirea sectorului agroalimentar autohton și echilibrarea balanței comerciale agroalimentare a țării noastre”, ne-a povestit directorul executiv al UNCSV, Florentin Bercu. El a punctat că, în 2 ani și 10 luni de activitate, Uniunea Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal a transmis către autoritățile statului peste 540 de adrese oficiale, reprezentând amendamente, solicitări și inițiative legislative.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Pagina 1 din 2

Publicitate

2021 GRO 300x250px

TPV RF 300x250 2

Virtual AGRO 2021 300x250px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista