berbecuti - REVISTA FERMIERULUI
Marți, 26 Mai 2020 19:05

Performanța cere calitate

Mai toți crescătorii de ovine care sunt în COP (Controlul Oficial al Performanțelor) doresc să vândă, mai departe, berbecuți pentru prăsilă, motiv pentru care e musai să se cunoască părinții. Doar astfel se poate ști exact valoarea produsului obţinut, ce poate fi folosit pe viitor ca reproducător. Cum poți face asta? Monta în harem este răspunsul. „Cei care sunt în COP au pretenția să vândă și berbecuți pentru prăsilă. E nevoie deci de o dirijare a campaniei de montă ca la carte, pentru a cunoaşte părinţii, cât şi valoarea produsului obţinut, care va fi folosit în continuare ca reproducător – mă refer la masculi”, arată Ioan Stoicoi, crescător și vicepreședintele Asociației Județene a Crescătorilor de Ovine „Dacia” - Hunedoara.

Calitatea crește an de an

La Asociația „Dacia”, monta la rasa Țurcană se face folosind un mior la 25 de oi şi un berbec adult la 35 de oi. Foarte important e ca valoarea animalelor să fie la același nivel. Inițial se aleg cele mai bune animale, vârfurile din fermă, şi se introduc cu cel mai bun berbec – maximum 35 de femele la un mascul – toți înregistrați și testați. Pe urmă, ierarhia scade, dar valoarea femelelor trebuie să corespundă valorii berbecului.

Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor de Ovine „Dacia” se îngrijește, prin controalele pe care le face, ca, începând campania de montă, berbecii să fie de calitate, să aibă autorizaţie de montă, să se înregistreze monta. „Controlez registrul de montă să fie adus la zi, particip la bonitări, la verificarea bonitărilor şi, numai după 2-3 controale pe care le fac, va primi un berbec certificatul de origine pentru a fi valorificat”, a explicat Ioan Stoicoi, care toamna trecută a verificat atent, în special la fermele din COP, campania de montă, deoarece e extrem de importantă calitatea berbecilor folosiţi la montă.

Rezultatele se îmbunătățesc de la an la an, calitatea fiind de altfel scopul tuturor crescătorilor. „Vă dau un exemplu: în primăvara lui 2019, în martie, am văzut în judeţele Timiş şi Arad 120 de ferme care au produs 4602 berbecuți pe care i-am cântărit prin sondaj. Şi rezultatele sunt de la an la an mai bune”, a mai spus Ioan Stoicoi, care de prin anul 1961 stă pe lângă oi. „Eu așa m-am pomenit. După ce am gătat 7 clase, în 1961, părinţii au vrut să mă oprească la oi. Și copil tânăr am pătimit o vară la oi, așa că am fugit la şcoală. Am făcut Şcoala Tehnică Veterinară, pe urmă am făcut Facultatea de Zootehnie la Cluj, am lucrat în cadrul Direcţiei Agricole 43 de ani. Sunt pensionar din 2015, dar oile le-am ţinut tot timpul.”

Ioan Stoicoi se ocupă în satul său (Boșorod, Hunedoara) de controlul oficial de prin anii ’70, sub directivele ORSA. Metodele erau altele însă. „În 1984, când funcţiona staţiunea de cercetări de la Cristian, am făcut însămânţări artificiale, la mine acasă, cu sperma congelată de acolo. Ştiu şi rezultate, toate sunt înscrise aici și se văd în registrele mele de când se urmăreşte. Am folosit doi berbeci, dar procentul de fecunditate e mai scăzut la însămânţarea artificială. Atunci am însămânţat 137 de oi, din care au fătat 67. Am metisat, am băgat friză, că numai două doze am avut, 12 doze cu friză, şi din 12 au fătat 4. Ăsta a fost procentul obținut”, povestește specialistul. 

Fermele de elită, următorul pas. Statul ar putea ajuta prin subvenții

Scopul, indiferent de metodele folosite, este de ameliorarea rezultatelor și de a obține produși cât mai performanți. În acest sens se urmărește chiar realizarea unor ferme de elită. „Vrem să se înfiinţeze odată aceste ferme de elită. În Timiș, Arad vreo 20 am găsit, la noi în judeţul Hunedoara vreo 12 şi, pe aceste efective, dorim să facem tehnică fix ca la carte”, a explicat optimist Ioan Stoicoi.

De ce optimist? Pentru că, spune el, din 2005, de când împreună cu președintele Asociației „Dacia”, Dumitru Andreșoi, a pus bazele asociației, în doi ani s-au strâns 750 de membri și lucrurile au evoluat. „Oamenii au aderat la această asociaţie. Am preluat și Controlul Oficial al Performanțelor pe urmă, acum ne ocupăm și de Registrul genealogic şi facem tot ce trebuie, tehnic, pentru oaie”, a specificat crescătorul hunedorean.

Pentru a avea ferme de elită, ar fi nevoie de subvenționare de la stat, pentru că ele presupun niște cheltuieli destul de mari. Dar atunci va fi nevoie și de mână de lucru calificată, de ciobani pregătiți care știu să depisteze oile în călduri, să le repartizeze berbecilor, să poată urmări profesionist întregul proces.

Apoi, e nevoie de pășuni de calitate, pentru ca oile să se poată sătura. „Că, dacă ai o păşune slabă, oameni slabi, numai te încurci, chinui oile şi nu faci nimic. Trebuie bani pentru a avea putere să le furajezi şi atunci poţi să obţii. Rasa asta, Țurcana, are viitor, dar n-o să mai fie cu ciopoare aşa, pe vârf de munte, cu ciobani. Nu mai găsești omul în transhumanța aia frumoasă, cu fluierul, cu oile pe munte... n-o să mai fie așa”, a conchis oftând specialistul hunedorean, care a muncit în copilărie la o stână de acest fel.

Publicat în Zootehnie

Crescătorii de ovine au realizat că doar urmând sfaturile specialiștilor vor crește randamentul economic. Călin Petru Marian, directorul executiv al Direcției pentru Agricultură Județeană Hunedoara, este unul dintre cei care au înțeles că monta dirijată în harem reprezintă întâlnirea științei cu tradiția și încearcă să ofere crescătorilor modele de lucru, fiind alături atât de crescători, cât și de Asociația Crescătorilor de Ovine Dacia, din județul Hunedoara.

În zona pe care o păstorește Călin Petru Marian, oile se cresc tradițional, iar Țurcana este desemnată Regina munților, apreciată la întreaga-i valoare. „S-a adus această rasă de la 40-50 kg la femele, la 80-90 kg, iar berbecii sar de o sută de kilograme. Cel mai important lucru este că putem să urmărim genetic produșii care se nasc în această exploatație și, mai departe, să meargă berbecii autorizați, cu acte în regulă, către ceilalți crescători, în scopul de a ameliora cât mai mult cele trei direcții ale acestei rase și anume, laptele, carnea și lâna. Nu mai putem ține oi doar de plăcere și doar de a ne uita la ele ce frumoase sunt. Trebuie să le valorificăm, pentru că fiecare fermier, până la urmă, își urmărește interesul de a crește economic”, ne-a zis directorul DAJ Hunedoara.

În acest scop, oierii trebuie să trimită berbecuți la export cu o greutate foarte bună, cu o carcasă cu cât mai multă carne și cu un scăzut conținut de grăsime. „Noi, ca specialiști, la Direcția Agricolă încercăm să dăm acest exemplu tuturor fermierilor, nu este nimic ficțiune, este la fața locului, la Asociația Dacia vedem exemplarele care sunt de înaltă clasă genetică. Dar nu putem face genetică de pe un an pe același an. Lucrurile astea se întâmplă în timp”, a adăugat Călin Petru Marian.

Selecția, timp și multă știință

Evoluția din punct de vedere genetic a unui animal are loc în timp și se realizează cu specialiști de top din domeniu, așa cum s-a întâmplat la Asociația Crescătorilor de Ovine Dacia, unde, în toamna anului 2019, a avut loc în premieră monta dirijată la rasa Țurcană, cu aportul profesorului dr. ing. Gheorghe Neață, coordonatorul Registrului genealogic, precum și cu sprijinul profesorului Ioan Pădeanu de la Universitatea de Științe și Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. „Zeci de ani de experiență, atât practică, cât și didactică, științifică, până la urmă, și se vede aportul dumnealor în ceea ce privește creșterea acestei rase de ovine. Eu mă bucur foarte mult că se dorește să se facă anumite lucruri ca la carte, să se ducă către partea practică și științifică aceste performanțe ale rasei Țurcană și să demonstrăm mai departe că oile pe care le creștem noi în România sunt de o înaltă valoare genetică și putem concura, până la urmă, cu rasele prestigioase de ovine din toată lumea”, precizează directorul executiv de la DAJ Hunedoara.

Ameliorarea acestei rase, creșterea valorii genetice de la an la an, aduce plusvaloare pentru toți crescătorii din țară, pentru că Țurcana este predominantă la noi în țară. De pildă, în județul Hunedoara, această rasă reprezintă aproximativ 90% din totalul de ovine, alături de Țigaie.

Subvenția pe pășune a dublat efectivul de oi, în zece ani

Foarte important la rasa Țurcană este că reușește să valorifice totul de pe o pășune. „Pentru aceste pășuni care acum zece ani erau pline de spini, neîngrijite, statul și Uniunea Europeană au dat subvenții. Dar ca să iei subvenție, trebuie să ai și încărcătură de animale, iar specia care rezistă cel mai bine în conexiune, în feedback cu pășunea este oaia, deoarece valorifică tot de pe pășune cu un randament și cu o cheltuială mult mai mică față de alte specii. La noi în județ, în zece ani s-a dublat efectivul, pentru că lumea a simțit că oaia este ușor de crescut, valorifică bine pășunile. A venit timpul să facem următorul pas, de a nu mai crește oaia „după ureche” și cum ne-a învățat bunicu’, ci să creștem oaia așa cum ne spune cartea, cum ne spun specialiștii”, a afirmat Călin Petru Marian. El a remarcat că, de la an la an, la întâlnirile de la târguri sau de la Sărbătoarea Crescătorilor de Ovine „Țurcana – Regina Munților” se îmbunătățește performanța genetică. Cu aceste ocazii, crescătorii discută, observă ce a realizat fiecare, iar acest schimb de experiență și concurența aceasta duc la performanțe.

Performanța este asigurată și prin urmărirea descendenților, în cadrul montei în harem. Datele sunt trecute într-un soft special, descendenții sunt urmăriți, se păstrează doar produșii care aduc plus de calitate, conform cu ceea ce se urmărește (carne, lapte, lână) și sunt trecuți în Registrul genealogic al rasei ovine. „Nu este simplu să faci montă în harem, montă dirijată, că e o cheltuială în plus, sunt furaje în plus, dar oamenii văd că dacă bagi un reproducător performant, cu siguranță o să ai produși mult mai performanți și, pe generație ce trece, or să se vadă efectele”, a arătat directorul DAJ Hunedoara.

Dincolo de calitatea produșilor, crescătorii vizează creșterea economică, ceea ce acest tip de montă le poate oferi, deoarece și prețurile vor varia dacă oile sunt sau nu trecute în Registrul genealogic.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Conform Mediafax, crescătorii de ovine din localitatea Vurpăr, județul Sibiu, organizați în Asociația Eco Miorița, au expediat șase autotrenuri încărcate cu peste 9.000 de miei către consumatori din Spania și Italia.

Foto credit: Mediafax

Mieii, crescuți pe o pășune ecologică din localitatea citată, au fost comercializați la un preț de 10-11 lei kilogramul în viu, însă după trecerea Paștelui catolic, prețul pe kilogram s-a diminuat.

Potrivit spuselor președintelui Asociației Eco Miorița Vurpăr, Florin Dragomir, acesta așteaptă să existe debușeu de vânzare la prețuri mai bune și pe piața autohtonă, înainte de Paștele ortodox.

Piața arabă

Totodată, crescătorii de ovine sibieni, pregătesc, încă de pe acum, mieii pentru vară, moment în care vor comercializa berbecuți la cel puțin 40 de kilograme către țările arabe.

În acest context, Dragomir a mărturisit că speră la un câștig mai bun cu mieii care vor lua drumul Orientului Mijlociu.

„După sărbătorile pascale, urmează să trimitem și la arabi. Noi sperăm că și ei vor să cumpere de la noi, că au mai luat și au fost mulțumiți. Arabii vor de la 40 de kilograme în sus pentru sărbătoarea lor, pentru Ramadan. Ei caută miei grași, frumoși, așa că după Paște începem să îngrășăm mieii”, a mai spus Dragomir, citat de agenția de presă.

În cadrul Asociației care crește în județul Sibiu oi pe pășuni neatinse de pesticide sunt înscriși mai mulți crescători care au, în comun, peste 15.000 de oi.

Încă din 2006, crescătorii s-au gândit că pot avea o şansă mai bună dacă şi-ar obţine certificare ecologică. S-au unit într-o asociaţie şi de atunci nu mai folosesc substanţe chimice pentru erbicidarea păşunilor.

Publicat în Zootehnie

Sectorul creșterii ovinelor, caprinelor și bovinelor are nevoie de o continuitate și de o stabilitate legislativă cel puțin patru ani de acum încolo, astfel încât țara noastră să reducă dependența de importurile de material biologic, a declarat Iacob Lelior, directorul general al Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ) într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

El spune că țara noastră este practic obligată să-și garanteze propriul material genetic obținut la nivel intern, trebuie să-l consolideze și să-l aducă la o valoare în așa fel încât să satisfacă nevoile pieței domestice și, dacă se poate, să asigurăm ceva și în piețele externe.

Nu mai devreme de joi, 11 august 2016, începând cu orele 14:00, la sediul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie, comuna Cristian, judeţul Sibiu, prim-ministrul Dacian Cioloș şi ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, participau la o întâlnire de lucru cu reprezentanţii asociaţiilor producătorilor agricoli din sectorul zootehnic (bovine, ovine-caprine, porcine, păsări), dar și șefi de agenții (cum a fost și cazul lui Iacob Lelior).

La întâlnire au participat reprezentanţii a 20 de asociaţii ale crescătorilor de animale, temele dezbaterilor vizând, cu precădere, aspecte legate de: legea vânătorii, problema TVA-ului la persoanele fizice, posibilitatea acordării unui ajutor de minimis pentru achiziţionarea de berbeci de rasă, problema păşunilor aflate în proprietatea primăriilor, acordarea subvenţiilor în zootehnie, asigurarea pieţelor de desfacere (ţările arabe, Turcia etc), amenajarea de către ANSVSA a unor puncte de sacrificare locale, problemele legate de zilierii inplicaţi în activităţile agricole, precum şi aspecte legate de condiţiile privind bunăstarea animalelor (porc şi pasăre).

Câteva zile mai târziu, mai exact la data de 31 august 2016, Guvernul tehnocrat condus de premierul Dacian Julien Cioloș aproba printr-o Hotărâre instituirea unei scheme de ajutor de minimis în valoare totală de 24 de milioane de lei, sumă care va fi repartizată, începând cu 15 noiembrie, producătorilor agricoli pentru achiziţionarea de berbeci/ţapi de reproducţie din rase specializate pentru producţia de carne şi lapte.

Practic, prin această măsură se are în vedere selecţia dirijată în direcţia îmbunătăţirii producţiei de lapte şi carne, realizarea de linii şi hibrizi cu potenţial productiv superior, adaptată la cerinţele pieţei autohtone şi externe. Cuantumul sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de maximum 2.500 de lei/cap berbec din rasă specializată şi respectiv maximum 2.500 de lei/cap ţap din rasă specializată.

HG prevede şi algoritmul în baza căruia beneficiarii pot achiziţiona numărul maxim de animale. Astfel, achiziţia de berbeci/ţapi de reproducţie se realizează respectând proporţia de un berbec/un ţap la 30 de capete femele ovine/20 capete femele caprine deţinute de beneficiar şi, totodată, numărul maxim de berbeci/ţapi care poate fi achiziţionat de un beneficiar, trebuie să corespundă, aplicând proporţia prevăzută, unui număr de 700 capete femele ovine/350 capete femele caprine.

Mai mult, țara noastră are posibilitatea de a exporta în Turcia bovine vii destinate sacrificării, anunţa, miercuri, Ministerul Agriculturii, în urma unei informări transmise de Ambasada Turciei în data de 22 august 2016.

„În urma negocierilor la nivel înalt purtate de ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, şi omologul turc, Faruk Çelik, Ambasada Republicii Turcia din România a transmis, în 22 august 2016, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, informaţia că, în urma garanţiilor oferite de Autoritatea Naţională Sanitară - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) din România către serviciile veterinare din Turcia, importul de bovine vii destinate sacrificării imediate din România este considerat posibil începând cu 5 august 2016”, se arată într-un comunicat al MADR.

Despre ce s-a discutat la Cristian cu ocazia întâlnirii cu premierul Cioloș, în 11 august 2016, și legăturile acelor propuneri cu deciziile din ultima perioadă, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Care au fost principalele nemulțumiri exprimate de crescătorii de animale la întâlnirea cu premierul?

Iacob Lelior: Prima nemulțumire exprimată de crescătorii de animale prezenți la Cristian a fost aceea că nu și-au încasat la timp subvențiile, astfel încât să-și achite inputurile și să-și rezolve alte probleme pe care le mai au, având în vedere și faptul că o parte dintre ei suferă și din cauza secetei care a cuprins sudul țării noastre.

Un alt aspect discutat în sesiunea de comunicări care a avut loc la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie a fost și cel al laptelui. Sunt de ceva vreme probleme în România; se plătește un preț foarte mic pe materia primă. Prim-cumpărătorii sau procesatorii doresc mai degrabă să cumpere lapte din afară, decât să preia produsul de la noi din țară, pe motiv că acel lapte important este mai bun sau are calități mai deosebite.

La întâlnire a fost abordată și problematica materialului biologic. Potrivit celor afirmate de unii crescători, față de rasele pe care le avem în România, cele achiziționate de afară sunt considerate a fi mai bune. Vreau să vă spun că, la noi în țară, ne-au mai rămas, așa cum ne-au lăsat dacii acum 2.000 de ani, două specii foarte importante și foarte dragi nouă: ovinele și albina carpatină. Dacă vom continua să susținem această idee și vom considera că sunt mai bune rasele din afară, în detrimentul celor din România, persistăm în a greși. Vom pierde astfel un patrimoniu genetic național de mare valoare.

R.F.: Ce rol ar putea avea stațiunile de cercetare-dezvoltare în stoparea acestui fenomen?

I.L.: S-a pus problema adăugării unor guri de oxigen acestor stațiuni de cercetare-dezvoltare, de punerea în valoare a acestora. În primul rând, rolul lor ar fi foarte important în acea zonare a sectorului din zootehnie, pentru că aici stăm de vorbă privind activitățile care, zic eu, au un caracter tehnico-economic în aceea de a stabili arealele de creștere pentru rasele de animale din România, în funcție de adaptabilitatea pe care o vor avea la condițile de mediu și climă.

Dacă nu vom recunoaște faptul că nu putem crește alte animale decât pe acelea bine adaptate ecotipului, mediului în care s-au născut și în funcție de exploatarea care are loc asupra lor, vom pierde un mare potențial genetic din România. Rasele aduse de afară sunt foarte bune, dar veți constata, dacă este să discutăm de ovine, există riscul pierderilor golurile alpine; vor fi depopulate. Rasele pe care le aducem din afară nu au efectul de turmă: una merge în stânga, alta merge în dreapta. Riscăm astfel acest patrimoniu dacă ne referim la pășuni și fânețe și pe care fermierii noștri l-au obținut în ultima perioadă de timp datorită actelor normative elaborate de Ministerul Agriculturii.

R.F.: Am discutat de sectorul de creștere a ovinelor. Care au fost problemele ridicate de fermieri pe zona de bovine?

I.L.: Prețul laptelui, în primul rând, aspect despre care am discutat pe scurt la începutul acestui interviu. Apoi, crescătorii de bovine au afirmat că au fost mulțumiți de minimisul acordat anterior și așteaptă reimplementarea aceluiași act normativ prin care ei să-și poată infuza în fermele proprii material biologic din rasă pură, cu origine cunoscută. Pe de-o parte, cei care au produs materialul biologic trebuie să-și valorifice investiția făcută, iar pe de altă parte sunt tineri fermieri la sate care doresc să-și înființeze ferme mici și medii de bovine, de ovine ș.a.m.d.

Pe zona de carne, aici lucrurile sunt puțin mai bune; nivelul subvenției și-a spus cuvântul. Sperăm ca la anul să se regleze oarecum piața. Oricum, este un trend ascendent pentru fermieri în România, având în vedere și prețul laptelui, orientarea lor către piața producției și creșterea vacilor de carne. Deja, vaca de carne a luat o mare amploare în România. De aceea, considerăm că avem nevoie de asigurarea aprovizionării piețelor din România cu produse românești și eu cred că nu este lipsit de importanță să spun că este nevoie de o consolidare a poziției fermierului din România pe filiera de produs.

R.F.: Avem îndeajuns de multe animale încât să satisfacem acea cerință din Legea 321 conform căreia 51% din produse să fie provenite din lanțul scurt de aprovizionare?

I.L.: În momentul acesta cred că avem. Consider însă că este loc de mai bine. Pe noi ne interesează un singur lucru: știm foarte bine că nevoia de hrană la nivel global este din ce în ce mai mare. Pentru asigurarea acestei nevoi, ne interesează în primul rând să creștem numărul de animale și, poate chiar în același timp, să creștem performanța pe individ. Pentru a crește însă numărul de animale, acest lucru implică construcții zootehnice, implică spații special amenajate și, nu în ultimul rând, implică forță de muncă suplimentară. Este o mare problemă cu forța de muncă. Nu mai avem oameni care să muncească, să lucreze în fermele din România. Aici intervine rolul geneticii performante, intervine rolul stațiunilor de cercetare, al Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ) în a-i ajuta pe fermieri să crească valoarea genetică, performanța animalelor pe care le au în curte. Din datele oficiale pe care le are ANZ, efectivele de animale de calitate au crescut. Și asta o vedem din evidențele pe care le avem cu privire la controlul oficial de producție, care a crescut față de anul 2015 și respectiv 2014. În COP au crescut chiar și cu 50 la sută.

R.F.: Cu cât au crescut efectivele de animale?

I.L.: Dacă mă refer numai la ovine, anul trecut, în Controlul Oficial al Producției (COP) aveam undeva la 400.000 de capete, anul acesta am depășit cifra de un milion, iar numărul este în continuă creștere. Bineînțeles, cifra se majorează și în registrele genealogice. Asta înseamnă că fermierii din România trebuie să crească animale performante, să vină cu genetică bună, iar asta nu va duce decât la consolidarea exploatațiilor zootehnice de la noi din țară, la specializarea fermelor din România, să știm și noi că avem unități de elită, că deținem ferme de înmulțire și, bineînțeles, ferme comerciale. Asta va fi garantată numai dacă Ministerul Agriculturii, Guvernul României vor aplica o metodă prin care vor asigura o coerență a actelor normative, de acum încolo, pentru a avea o siguranță. Dacă aceste stimulente pentru fermieri se acordă doar anul acesta, iar la anul sau peste doi ani nu, vă dați seama că întreruperile respective vor duce la perturbări mari în sectorul zootehnic. Ne trebuie cel puțin până în 2020 aceste acte normative să aibă o continuitate, astfel încât să reducem dependența României de materialul biologic adus de afară. Trebuie să ne garantăm materialul pe care îl producem în România, să-l consolidăm și să-l ducem la o valoare încât să satisfacă nevoile pieței din România și, dacă se poate, să asigurăm ceva și în piețele externe.

R.F.: Cam la cât se ridică numărul de capete din rase specializate pentru reproducție în prezent?

I.L.: Din datele pe care le avem și din de minimisul care a fost plătit în urmă cu doi ani, dacă vorbim de berbeci din rase specializate, au fost achiziționate 5.200 de capete. Din acest total, nici măcar 300 nu au fost aduse din afara granițelor. Fermierul român a înțeles foarte bine ce înseamnă animal adaptat și crescut în condițiile țării noastre. Aici avem o experiență foarte clară: și înainte de 1989 noi am avut o piață bună și în Orient, iar cei de acolo au o părere foarte bună vizavi de calitatea materialului din România. Eu cred că putem să mergem pe ideea pe care o avem în momentul de față și să ne îmbunătățim, într-adevăr, materialul pe care îl avem în țara noastră.

R.F.: Ați amintit de piața din Orient. Care sunt problemele pe această zonă?

I.L.: Problema pe care o știm cu toți este cea a acelor intermediari care nu fac altceva decât să ofere un preț foarte mic, sub prețul de producție.

R.F.: Încă se practică această intermediere în pierdere pentru producători?

I.L.: Din păcate, încă se practică. Într-adevăr, aceasta este o nemulțumire a fermierilor pentru că ei nu și-au vândut animalele în primăvară și au rămas cu mieii pe perioada de vară. În aceste condiții nu au putut nici mulge animalele să obțină lapte, în ideea că vor vinde mieii la un preț bun. Constatăm în momentul de față că prețurile sunt din ce în ce mai mici. Un preț de 6 lei pe kilogramul de miel în viu este foarte puțin.

R.F.: Care este în prezent efectivul de ovine și de bovine al României?

I.L.: Dacă discutăm de ovine, cifra atinge un nivel aproximativ de 14 milioane de capete, din care un milion sunt oi matcă, oi de reproducție. Dacă vorbim de bovine, numărul este de aproximativ două milioane de capete. Vacile cu lapte depășesc ca număr cifra de un milion. În sectorul bovinelor sunt probleme. Nu reușim să ducem această cifră într-o creștere, în fiecare an. Trendul este descendent din păcate, iar aici trebuie să intervenim foarte atent. Nu putem altfel decât prin acele măsuri stimulative de a încuraja fermierii să-și dezvolte capacități de producție și să-și dezvolte ferme mici și mijlocii în mediul rural.

Publicat în Interviu

Publicitate

banner web nuseed

banner anunt 300x250

TPV RF 300x250 2

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista