Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită intervenția imediată a autorităților naționale și europene pe piața îngrășămintelor pentru a stabiliza prețurile și a asigura disponibilitatea acestora, acordarea de sprijin financiar urgent fermelor și cooperativelor pentru a face față creșterii costurilor, simplificarea și modernizarea legislației agricole prin pachetul Omnibus, eliminând birocrația care frânează inovarea și menținând substanțele de protecția plantelor existente până la apariția altora care au eficiență similară și cost suportabil, autorizările/reautorizările/prelungirile/derogările și nu în ultimul rând, garantarea accesului la energie și gaze la prețuri suportabile, cu prioritate pentru sectorul agroalimentar.

La mai bine de o lună de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, fermierii și cooperativele agricole din Europa se confruntă din nou cu o serie întreagă de perturbări externe care le afectează producția și le cresc costurile. Situația era deja dificilă din cauza războiului din Ucraina, care împinsese în sus prețurile îngrășămintelor. Apoi, la începutul anului 2026, implementarea mecanismului CBAM a generat o nouă scumpire de 20-25%.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) susține că fermierii se află într-o situație fără ieșire: marjele de profit sunt deja la minimum din cauza stagnării piețelor cerealiere în ultimii ani, iar acum costurile explodează exact în mijlocul sezonului agricol. Mulți sunt nevoiți să cumpere mai puține input-uri sau să reducă suprafețele cultivate. Potrivit Copa-Cogeca, organizația europeană din care face parte AAC, prețurile la uree ajung azi la peste 700 euro pe tonă și continuă să crească. În toate țările UE, îngrășămintele sunt vândute la prețuri prohibitive de circa 800 euro pe tonă.

Fermierii din țara noastră, împreună cu cei europeni, prin Copa-Cogeca, semnalează patru probleme critice:

• Îngrășămintele au devenit inaccesibile;

• Prețul motorinei aproape s-a dublat;

• Facturile la energie au crescut în toate sectoarele, de la sere până la fabricile de furaje;

• Întregul lanț de aprovizionare se află sub o presiune uriașă: ambalajele, transportul și logistica sunt mai scumpe și mai greu de găsit ca oricând.

„În fața acestor crize multiple, Europa are nevoie de un răspuns ferm și coordonat, care să readucă predictibilitatea, siguranța și încrederea în rândul fermierilor și cooperativelor. Organizațiile fermierilor și cooperativelor din România, precum și organizațiile de fermieri europeni și cooperative, prin vocea Copa-Cogeca, cerem Comisiei Europene măsuri concrete și urgente de sprijin, pentru a contracara efectele dezastruoase ce se întrevăd”, transmite AAC.

Copa-Cogeca consideră că autoritățile de la Bruxelles trebuie să acționeze pentru asigurarea disponibilității și accesibilității îngrășămintelor, așa încât să se amelioreze situația actuală. Se solicită acordarea de sprijin specific pentru lichiditatea fermelor și a cooperativelor agricole, utilizând toate instrumentele UE disponibile pentru a face față creșterilor excepționale ale costurilor.

„Instituțiile UE trebuie să modernizeze legislația care descurajează în prezent inovarea, blochează și încetinește procesul de autorizare și limitează circularitatea. Totodată, fermierii și cooperativele au nevoie de certitudine privind accesul sectorului la energie prin garantarea disponibilității energiei și a gazelor la prețuri rezonabile. Trebuie să se acorde prioritate tuturor operatorilor din lanțul de aprovizionare agroalimentar în cazul raționalizării gazelor sau al reducerii energiei. În plus, este necesară diversificarea și stimularea aprovizionării cu energie, cu rolul-cheie al bioenergiei/biocombustibililor din culturi/biometanului, biogazului și potențialului energiei regenerabile descentralizate la nivel de fermă. Ne așteptăm ca Uniunea Europeană să pună la dispoziție toate instrumentele existente pentru a sprijini fermierii și cooperativele agricole din UE, astfel încât producția agricolă europeană să se desfășoare fără întreruperi pe termen scurt și mediu. Reducerea dependențelor strategice și consolidarea competitivității în agricultură și în sectorul agroalimentar reprezintă fundamentele esențiale pentru o Europă cu adevărat rezilientă. Fără măsuri urgente și excepționale, producția agricolă europeană este în pericol, iar factura o vom plăti în final toți ca consumatori”, transmite Copa-Cogeca.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), organizație membră a Copa-Cogeca, este formată din: Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Clubul Fermierilor Români atrage atenția că măsura de reducere de la 8% la 2% a cantității de bioetanol din benzină, dispusă prin ordonanță de urgență în contextul crizei pe piața petrolului, nu este una benefică agriculturii. Producătorii agricoli nu au fost consultați, mai ales că nu există vreun mecanism de compensare garantat.

Măsura elimină practic, în șase luni, un canal de piață care absorbea o parte esențială a producției interne de cereale, canal construit tocmai ca urmare a angajamentelor europene de tranziție energetică pe care fermierii le-au onorat.

O lovitură de 100 de milioane de lei dată agriculturii

Reducerea cotei minime de biocombustibil la 2% înseamnă scoaterea, în doar șase luni, a aproximativ 142.000 de tone de cereale din circuitul intern al biocombustibililor, cu o valoare estimată la peste 100 de milioane de lei. Această sumă dispare practic din veniturile potențiale ale fermierilor, fără nicio garanție că va fi recuperată.

Contracția bruscă a cererii vine tocmai în anul în care recolta de porumb se anunță a fi cea mai bună din ultimii trei ani, o conjunctură care, în condiții normale de piață, ar fi trebuit să reprezinte un avantaj competitiv pentru România. În schimb, eliminarea acestui canal de valorificare va amplifica riscul de supraofertă, cu presiune directă asupra prețurilor de achiziție la poarta fermei, lovind cel mai dur fermele mici și medii.

Ajustarea se face pe spatele agriculturii, un precedent periculos

Fermierii nu au fost consultați înaintea adoptării acestei ordonanțe, deși decizia îi lovește direct în veniturile aferente producției de materii prime pentru biocarburanți. Guvernul justifică măsura prin necesitatea de a tempera creșterea prețurilor la pompă și de a preveni disfuncționalitățile în aprovizionare - obiective legitime, pe care Clubul Fermierilor Români nu le contestă. „Ce contestăm este soluția aleasă și anume transferarea întregii poveri a ajustării asupra sectorului agricol. Ordonanța prevede doar generic o eventuală analiză și posibile măsuri compensatorii la 30 de zile după încheierea perioadei de criză. Formularea este insuficientă și lipsită de orice angajament concret. Fermierii nu pot opera pe baza unor promisiuni vagi, mai ales când pierderile sunt imediate și cuantificabile”, transmite Clubul Fermierilor Români.

Risc de încălcare a normelor europene

Măsura contravine spiritului angajamentelor europene privind ponderea energiei regenerabile în transporturi și rolul biocombustibililor în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, asumate în cadrul Directivei RED III. Pe baza acestor angajamente, agricultorii au fost încurajați ani la rând să producă materii prime pentru biocarburant și au investit în consecință. „Nicio altă țară membră a Uniunii Europene nu a adoptat o măsură similară, iar România nu a notificat Comisia Europeană cu privire la această derogare”, subliniază Clubul Fermierilor.

Clubul Fermierilor Români solicită Guvernului României să adopte urgent:

1.  Un mecanism clar și garantat de compensare a pierderilor suportate de fermierii producători de materii prime pentru bioetanol, cu un calendar ferm de implementare;

2.  Un calendar ferm de revenire la pragul de 8% pentru biocombustibili, astfel încât investițiile agricole orientate spre bioenergie să nu fie abandonate;

3.  Consultarea obligatorie a organizațiilor reprezentative ale fermierilor în orice decizie legislativă cu impact direct asupra piețelor agricole interne;

4.  Explorarea unor instrumente alternative de temperare a crizei la pompă, inclusiv reducerea temporară a accizei la carburanți, care să nu sacrifice lanțul de valoare al biocombustibililor.

„Criza prețurilor la pompă nu poate fi rezolvată durabil prin sacrificarea lanțului de valoare al biocombustibililor. Soluțiile corecte protejează atât consumatorul, cât și fermierul care produce materia primă. România nu poate abandona simultan agricultura și tranziția verde la care s-a angajat în fața Europei”, semnalează Clubul Fermierilor Români.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) atrage atenția Guvernului cu privire la Ordonanța de Urgență privind declararea stării de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, că măsura de reducere a cantității de biocarburant din benzină (de la 8% la minimum 2%), prezentată public ca soluție rapidă de scădere a prețului final, afectează direct producătorii agricoli și, în același timp, ridică probleme de legalitate europeană și de sustenabilitate a sectorului agricol. AAC subliniază că nu există alte țări membre ale Uniunii Europene care să fi luat o decizie similară.

Solicitările AAC către Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:

1. Respectarea angajamentelor europene privind biocombustibilii

Mandatul de amestec minim de biocombustibili (B8 – 8% bioetanol în benzină), reprezintă o obligație asumată de România față de Comisia Europeană prin Directiva RED III și transpusă prin OUG 80/2018. Orice derogare, chiar temporară, trebuie notificată formal Comisiei și justificată ca situație excepțională, conform procedurilor prevăzute de dreptul UE. „Adoptarea unei reduceri discreționare, fără notificare prealabilă și fără evaluare de impact, nu poate fi considerată soluție de piață rapidă și benefică”, punctează AAC, care, totodată, solicită să se mențină și să nu se modifice mandatul B7 la motorină, deoarece orice reducere ar avea un impact economic negativ.

„Valoarea adăugată adusă de industria de procesare a rapiței pentru biodiesel este de 385.000.000 euro, calcul efectuat pe volumul procesat în România, măsurat prin randamentul de extracție, prețul materiei prime, prețul vânzării către industria de biodiesel și venitul conex din vânzarea șrotului de rapiță către zootehnie. În afară de valoarea adăugată, industria conexă va fi impactată negativ la rândul ei. Iar piața locală va fi inexistentă pentru fermierii din România, aceștia rămânând captivi la discreția exportatorilor sau a comercianților intracomunitari. Efectiv, se va muta valoarea adăugată din România către țările din vestul Europei și va fi redus venitul fermierilor români prin lipsa competitivității dintre piața internă și cea externă.”

Aceleași principii ca mai sus se aplică și în cazul mandatului B8 pentru etanolul din benzină. Piața de procesare nu va mai aduce valoarea adăugată, lipsa competiției va crea factorul discreționar în formarea prețului la porumb, iar tot ceea ce înseamnă valoare adăugată va fi transferat către țările din vestul Europei

„O astfel de derogare neanunțată și nejustificată creează un precedent periculos. România își pierde credibilitatea ca stat membru care respectă angajamentele din politica europeană de energie și climă. Consecințele s-ar resimți imediat în negocierile viitoare privind RED IV, Pactul Verde European și alocarea fondurilor din Politica Agricolă Comună (PAC)”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare. 

2. Impactul direct asupra agricultorilor români

Reducerea componentei BIO afectează direct fermierii care au investit și și-au asumat contracte de livrare către industria de etanol pentru biocombustibili. Aceste culturi reprezintă o sursă stabilă de venit pentru mii de exploatații agricole din zonele rurale, contribuie la asigurarea rotației culturilor și reduc dependența de importuri de materii prime.

O scădere bruscă a cererii va genera:

• pierderi financiare imediate pentru fermierii care au încheiat deja contracte de livrare;

• intrarea într-o piață captivă, generată de lipsa competiției între procesarea internă și export;

• apariția unui factor discreționar în formarea prețurilor, care va exercita o presiune suplimentară asupra fermierilor lipsiți de alternative comerciale.

„Această măsură nu conduce la o reducere semnificativă a prețului combustibilului. Impactul estimat este de maximum 30 de bani pe litrul de benzină, nivel nesemnificativ în condițiile actuale ale pieței.”

3. Alte aspecte esențiale care trebuie avute în vedere

• Efectul asupra locurilor de muncă rurale: industria biocombustibililor susține mii de posturi în zone defavorizate, iar reducerea lor agravează depopularea satelor și pauperizarea populației locale.

• Alternative reale și conforme cu UE: reducerea accizei la motorina agricolă (măsură deja anunțată) este o soluție țintită și legală care ajută direct fermierii fără a încălca obligațiile RED. „Considerăm însă că se poate extinde acest ajutor și se poate menține amestecul BIO, compensând eventual cu scheme de sprijin temporar notificate la Bruxelles.”

• Impactul de mediu și de securitate energetică: biocombustibilii reduc dependența de fosile importate. Sacrificarea lor pentru o criză temporară contrazice angajamentele de tranziție verde asumate de România.

4. Concluzii și soluții recomandate

Fermierii din România nu se opun măsurilor de protecție a consumatorilor, dar cer ca acestea să respecte dreptul european și să nu sacrifice un sector agricol deja vulnerabil. De aceea, AAC solicită implementarea urgentă a următoarelor măsuri:

• Reducerea temporară a accizei, propusă chiar de industrie ca alternativă, cu un impact estimat de circa 30 de bani pe litru (restul fiind taxe, accize și TVA) neutru față de structura de cost a oricărui operator și fără efect asupra cererii de biocarburanți;

• Menținerea blendingului de 8% cu flexibilitate operațională, adică permiterea compensării deficitelor lunare pe parcursul anului calendaristic, fără reducerea pragului anual. Această abordare există în practica unor state membre și nu afectează nici consumatorul, nici fermierul furnizor;

• Dacă derogarea era inevitabilă, mecanismul compensatoriu din alin. (2) al art. 5 ar fi trebuit să fie obligatoriu, cu termene și volume clare de recuperare, și extins explicit la furnizorii de materie primă agricolă, nu doar la operatorii petrolieri.

„Fermierul a plătit prețul unei crize pe care nu a generat-o, cu un instrument de compensare care nici măcar nu îl menționează. Domnilor guvernanți, agricultura românească nu este o variabilă de ajustare în crize temporare! Ea este pilonul securității alimentare și energetice a țării. Respectarea angajamentelor europene și protecția fermierilor nu sunt opționale, ci sunt condiții ale dezvoltării durabile a României.  Solicităm ca, în OUG privind declararea situației de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere și pentru instituirea unor măsuri de protejare a economiei și populației pe durata situației de criză, precum și pentru modificarea unor acte normative în domeniul energiei, Art. 5 să aibă forma de mai jos, în caz contrar Guvernul să anunțe compensațiile concrete echivalente pe care le va acorda în regim de urgență.”

În concluzie, Alianța pentru Agricultură și Cooperare vrea ca în articolul 5 din OUG să se specifice: „Pe durata situației de criză stabilită potrivit art. 1, prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2018 pentru stabilirea condițiilor de introducere pe piață a combustibililor lichizi și gazoși, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de stabilire a metodelor de calcul și de raportare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru modificarea și completarea Legii nr. 220/2008  pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 311/2018, cu modificările și completările ulterioare, privind obligația de introducere în consum a carburanților cu conținut de biocarburanți, operatorii economici pot comercializa pe teritoriul României benzină cu un conținut de biocarburant de minim 2% în volum, cu condiția menținerii blendingului cu flexibilitate operațională, respectiv permiterea compensării deficitelor lunare pe parcursul anului calendaristic, fără reducerea pragului anual de 8%.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Drumul Europei către neutralitatea climatică transformă profund sectoarele care se confruntă cu provocări majore de decarbonizare, iar aviația se numără printre cele mai afectate. Întrucât aeronavele nu pot fi electrificate, iar tehnologiile alternative de propulsie sunt încă insuficient dezvoltate, combustibilul sustenabil pentru aviație (Sustainable Aviation Fuel – SAF) reprezintă, în prezent, cea mai viabilă soluție pentru reducerea emisiilor din transportul aerian.

Reglementările europene impun deja introducerea SAF (Sustainable Aviation Fuel) în amestec, pornind de la 2% și crescând progresiv până la 70% până în anul 2050, ceea ce transformă piața combustibililor pentru aviație și generează o cerere semnificativă pentru materii prime sustenabile, produse la scară largă. În acest context, decarbonizarea aviației nu mai este doar o problemă industrială și de mediu, ci și una agricolă, deoarece leagă politicile energetice de economiile rurale și de deciziile de producție la nivelul fermelor din întreaga Uniune Europeană.

În acest cadru european mai larg, țările cu baze agricole solide sunt în mod natural bine poziționate pentru a juca un rol important, iar România este un exemplu relevant. Agricultura rămâne un contributor strategic la PIB și la ocuparea forței de muncă în mediul rural, iar dezvoltarea biocombustibililor avansați oferă fermierilor o cale practică de diversificare și creare de valoare. Fermierii români cultivă deja suprafețe extinse cu plante oleaginoase și se află printre principalii producători de floarea‑soarelui din Uniunea Europeană. Dincolo de piețele tradiționale de hrană și furaje, aceste culturi pot furniza și materii prime pentru combustibili sustenabili pentru aviație, produși în conformitate cu standardele europene stricte.

O oportunitate majoră constă în extinderea culturilor intermediare sau secundare cultivate între ciclurile agricole principale: soiurile oleaginoase cu ciclu scurt pot fi recoltate și valorificate comercial, transformând practicile de conservare a solului în surse suplimentare de venit. Fermierii adoptă treptat aceste sisteme, prin semănarea culturilor oleaginoase după grâu și integrarea rotațiilor cu plante precum floarea‑soarelui, crescând productivitatea terenurilor fără extinderea suprafețelor agricole sau competiție cu producția alimentară. Acest potențial este susținut și de politicile naționale care vizează atingerea unui prag de 1% biocombustibili avansați până în 2025 și 3,5% până în 2030¹, în timp ce baza agricolă solidă a României, fermele comerciale și infrastructura existentă creează condiții favorabile pentru creșterea producției și furnizarea de materii prime către piața emergentă a combustibililor sustenabili pentru aviație.

Inovația tehnologică va fi esențială pentru extinderea eficientă a sistemelor de culturi secundare. Companii precum Corteva Agriscience, companie internațională de știință și tehnologie agricolă, investesc peste 4 milioane de dolari zilnic în cercetare și dezvoltare și operează mai mult de 120 de centre R&D la nivel global, oferind fermierilor soluții agricole avansate. Acestea includ hibrizi oleaginoși de înaltă performanță, cu producții îmbunătățite, cicluri de vegetație mai scurte și o reziliență sporită la stresul climatic, caracteristici‑cheie pentru integrarea culturilor intermediare, menținând în același timp sănătatea și productivitatea solului pe termen lung. În paralel, colaborarea de‑a lungul întregului lanț valoric contribuie la conectarea producției agricole cu cererea din sectorul energiei regenerabile. De exemplu, Etlas, societatea mixtă dintre Corteva Agriscience și bp, demonstrează cum inovația poate reuni expertiza în genetică vegetală cu capacitățile din sectorul energetic, creând un flux mai predictibil de materii prime agricole pentru combustibili sustenabili pentru aviație și motorină regenerabilă, oferind totodată fermierilor noi oportunități de venit.

La nivel european, predictibilitatea reglementărilor este la fel de importantă. Comisia Europeană definește în prezent termenul de „cultură intermediară” în cadrul legislației privind energia regenerabilă, clasificare care va determina ce produse agricole sunt eligibile pentru piețele biocombustibililor. Această definiție are un impact direct asupra deciziilor de plantare și a planificării investițiilor la nivelul fermelor. Fără reguli clare și flexibile, producătorii pot ezita să adopte sistemele de culturi intermediare din cauza incertitudinii privind eligibilitatea pe piață. Un cadru de reglementare stabil ar oferi fermierilor încrederea necesară pentru a‑și diversifica producția, aliniindu‑se în același timp obiectivelor de decarbonizare ale Europei.

Cu politici favorabile, inovație tehnologică continuă și o coordonare mai strânsă între sectoarele agricol și energetic, fermierii români sunt bine poziționați pentru a deveni furnizori de încredere în lanțul valoric al combustibililor sustenabili pentru aviație, consolidând în același timp competitivitatea pe termen lung a economiei rurale.

¹ https://commission.europa.eu/system/files/2023-11/ROMANIA%20-%20DRAFT%20UPDATED%20NECP%202021-2030.pdf

Autor: SERGII KHARIN, Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 26 ianuarie se sărbătorește Ziua Internațională a Energiei Curate.

Dezbaterile globale privind energia curată se concentrează de obicei pe ceea ce poate fi construit: mai multe panouri solare, parcuri eoliene mai mari și baterii cu durată lungă de viață. Se acordă mult mai puțină atenție a ceea ce poate fi cultivat. Totuși, unele dintre cele mai practice soluții pentru reducerea emisiilor vin din agricultură.

Puține sectoare ilustrează acest lucru mai bine decât aviația și transportul greu. Aviația singură reprezintă aproximativ 2–3% din emisiile globale și, spre deosebire de transportul rutier, nu are o cale ușoară spre electrificare. Combustibilul sustenabil pentru aviație (SAF) și motorina regenerabilă sunt printre puținele opțiuni viabile pe termen scurt. Cererea crește rapid, consumul global de SAF se estimează că va crește de la aproximativ un milion de tone în 2024 la până la zece milioane de tone până la finalul deceniului, în timp ce cererea de motorină regenerabilă ar putea aproape să se dubleze în aceeași perioadă.

Problema nu este tehnologia, ci aprovizionarea. Capacitatea de rafinare se extinde, cerințele devin mai stricte, iar companiile aeriene sunt presate să își reducă emisiile. Ceea ce lipsește este o sursă fiabilă și scalabilă de materii prime cu emisii scăzute. Aici agricultura poate juca un rol decisiv.

Culturile oleaginoase precum floarea-soarelui sau rapița pot oferi o soluție eficientă pentru a crește la scară producția de biocombustibili. Nu sunt întotdeauna utilizate pentru alimentație și pot fi cultivate între ciclurile principale ale culturilor alimentare, ca așa-numite culturi intermediare. Acestea nu necesită teren suplimentar, nu înlocuiesc producția de hrană și pot îmbunătăți sănătatea solului prin reducerea eroziunii și creșterea materiei organice. Pentru fermieri, reprezintă o sursă suplimentară de venit într-o perioadă în care marjele agricole sunt sub presiune.

Acest lucru nu mai este doar teoretic. La începutul acestui an, compania internațională de cercetare agricolă Corteva Agriscience și compania globală de energie bp au lansat Etlas™, un joint venture conceput pentru a crea un flux dedicat de materii prime pe bază de culturi pentru SAF și motorină regenerabilă. Obiectivul este de a ajunge la aproximativ un milion de tone de materii prime anual până la mijlocul anilor 2030, suficient pentru a produce peste 800.000 de tone de biocombustibil pe an, cu primele livrări așteptate din 2027.

Modelul funcționează prin conectarea a trei părți ale lanțului valoric care au operat istoric separat: fermierii care cultivă culturi oleaginoase intermediare pe terenurile existente; furnizorii de semințe și servicii agronomice care îmbunătățesc randamentul și reziliența; și companiile energetice care transformă aceste culturi în combustibili conformi, cu emisii reduse, folosind infrastructura de rafinare existentă. Rezultatul este o cale eficientă, cu investiții reduse, care transformă perioadele în care terenul ar rămâne nelucrat în faze productive pentru generarea de energie.

Implicațiile sunt deosebit de importante pentru Europa. Conform reglementării ReFuelEU Aviation, companiile aeriene trebuie să utilizeze un amestec de 6% SAF până în 2030, procent care va crește la 70% până în 2050. Pentru fermierii din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, aceasta reprezintă o oportunitate economică în creștere. Regiunea dispune de teren arabil extins, producție oleaginoasă bine stabilită și infrastructură existentă de procesare și depozitare.

Dacă Europa și alte regiuni sunt cu adevărat hotărâte să își atingă obiectivele climatice fără a compromite competitivitatea, vor avea nevoie de soluții practice, scalabile și sustenabile din punct de vedere politic. Biocombustibilii agricoli îndeplinesc aceste criterii. Alegerea nu mai este între hrană și combustibil, ci despre utilizarea mai inteligentă a terenurilor, sezon după sezon, pentru a furniza ambele.

Tranziția energetică nu va fi impulsionată doar de tehnologie. Ea va depinde și de fermieri, de câmpuri și de capacitatea adesea subestimată a agriculturii de a alimenta părți ale economiei care au puține alternative. Fermierii au hrănit întotdeauna lumea. Tot mai mult pot contribui și la alimentarea ei.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Lider Comercial Corteva Agriscience Europa Centrală și de Est

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Este greu de înțeles și total nerealist obiectivul stabilit de Uniunea Europeană ca până în 2030 emisiile de CO₂ să scadă cu 45% față de 2010 și să ajungă la zero până în 2050. Această afirmație trebuia continuată cu un alt obiectiv, la fel de neînțeles și total irealizabil, ca până în 2050 să dispară viața de pe Terra, pentru că tot ce este viu respiră și emite CO₂.

Se știe că peste 95% din corpul plantelor, din masa vegetală, este format din CO₂ și H₂O. De fapt, din H₂O se reține doar H, iar oxigenul este cedat în atmosferă îmbogățind aerul cu oxigenul atât de necesar tuturor viețuitoarelor.

La fel, ar trebui să se știe că tot ce este viu pe Terra și tot ce mișcă pe acest pământ au la bază energia solară transformată în energia chimică potențială și înglobată în produsele sintetizate (hidrați de carbon, proteină, grăsimi) în procesul de fotosinteză. Prin urmare, CO₂ nu numai că nu este dăunător, el este vital pentru tot ce este viață și pentru tot ce mișcă pe acest pământ (oameni, animale, păsări, insecte, microorganisme, dar și mașini, trenuri, avioane etc.) fiind, totodată, folositor în multe alte domenii.

1.       Principalul rol al CO₂ constă în aceea că el constituie materialul de bază pentru formarea producției vegetale care, la rândul ei, constituie sursa de energie pentru tot ce mișcă pe planeta noastră. Să se asigure cât mai multă clorofilă pe pământ pentru a valorifica tot mai mult CO₂ și a elibera cât mai mult oxigen. Se apreciază că anual se consumă 175 de miliarde de tone CO₂ și se eliberează 460 de miliarde de tone oxigen.

2.       CO₂+H₂O → H₂CO₃ (acid carbonic), care are capacitatea de a solubiliza substanțele greu solubile din sol și a le pune la dispoziția plantelor.

3.       CO₂ împreună cu celelalte gaze rezultate din descompunerea materiei organice și a humusului contribuie la creșterea porozității solului, dând aspectul de teren „dospit”, căruia îi asigură o anumită elasticitate și rezistență la tasare-compactare.

4.       CO₂+H₂O→H₂CO₃, care, prin disociere, rezultă ioni de HCO^-₃, CO^--₃ și H⁺, care participă la schimbul de ioni în procesul de absorbție și în metabolismul plantelor.

5.       În depozitele pentru păstrarea fructelor este necesar să se asigure concentrații mărite de CO₂ (10%).

6.       Prin creșterea concentrației de CO₂ de la 0,03% la 0,28%, fotosinteza crește de trei ori deoarece CO₂ absorbit prin rădăcină (în sol concentrația de CO₂ este de zece ori mai mare) ajunge la frunze și participă la fenomenul de fotosinteză. Maximumul de fotosinteză se realizează la concentrații de CO₂ de 2-5%, lucru care se poate realiza în sere și solarii.

7.       Aprecierea gradului de fertilitate a solului se poate face după cantitatea de CO₂ degajată din sol, deoarece aceasta dovedește că solul este bogat în materie organică și rădăcinile au o respirație intensă.

8.       De pe suprafața de un hectar se elimină zilnic 60 kg CO₂ din respirația rădăcinilor și 70 kg CO₂ din activitatea microorganismelor.

9.       În condiții de secetă, concentrația de CO₂ din atmosferă, mărită, încetinește procesul de fotorespirație a plantelor, determinând folosirea mai eficientă a apei din sol.

10.     S-a constatat că anumite microorganisme modificate genetic pot realiza din CO₂ biocombustibil.

11.     Unele semințe tari (cu repaus seminal îndelungat) pot încolți numai într-o atmosferă cu concentrația de peste 0,5% CO₂.

12.     În ultima perioadă, CO₂ este folosit la fabricarea unei proteine întrebuințate în furajarea animalelor. CO₂ și H folosit drept sursă energetică se introduc într-un rezervor de fermentare și rezultă o pulbere care conține 40% proteină.

Prin urmare, problema trebuie pusă nu sub aspectul reducerii emisiilor de CO₂, pentru că este folositor în multe domenii, ci de asigurare a mijloacelor care să valorifice cât mai mult CO₂. Aceste mijloace, care stau la îndemâna omului, constau în asigurarea a cât mai multă clorofilă care, cu miraculoasele ei cloroplaste, în procesul de fotosinteză, cu ajutorul energiei solare transformă CO₂ în produsele sintetizate ce conțin energie chimică potențială.

Dacă ne referim la zona ecuatorială și la cea subtropicală, care mențin vegetația permanent verde, dacă avem în vedere pădurile Amazoniei de 5.500.000 km² unde trebuie stăvilite defrișările și incendiile, numai această vegetație poate consuma o bună parte din emisiile de CO₂ de pe Terra.

Referindu-ne la țara noastră, avem în vedere, de pildă, că un fag matur care ocupă câțiva metri pătrați are suprafața cloroplastelor de 20.000 m² cu care poate face fotosinteză.

Dacă toate suprafețele improprii agriculturii ar fi împădurite, dacă toate zăvoaiele aflate de-a lungul râurilor ar fi întreținute, dacă s-ar înființa perdele forestiere de producție de-a lungul șoselelor și căilor ferate, pe diguri și canale, precum și perdele de protecția culturilor agricole, la care am adăuga arborii și arbuștii existenți în parcuri, care se vor extinde și se vor îngriji, precum și respectarea recomandărilor ca majoritatea suprafețelor agricole să fie menținute permanent verzi, am avea suficiente mijloace pentru a consuma emisiile suplimentare de CO₂ și a evita efectul de seră cu implicații negative în schimbările climatice. La fel, există posibilitatea înlocuirii combustibililor fosili cu motoare electrice, cu motoare care consumă H, motoare cu consum de biocombustibili etc. Prin urmare, există suficiente posibilități, dacă se vrea, și să nu mai fie atât de hulit CO₂, acest „oxigen” al vegetației, acest suport al vieții.

Articol scris de: PROF. DR. ING. VASILE POPESCU

Melasa reprezintă un lichid vâscos, negru, care este produs în urma proceselor de rafinare a trestiei și a sfeclei de zahăr. În acest moment, melasa reprezintă o materie primă folosită foarte mult în industria alimentară și în cea a furajelor pentru hrana animalelor.

Conform noilor proiecte ale Uniunii Europene (UE) care, în curând, vor deveni cadre legislative, biocombustibilii pe bază de melasă vor fi din ce în ce mai promovați și utilizați la scară largă. Acest lucru înseamnă că peste puțin timp vom începe să ne îngrijorăm pentru melasa folosită acum în industria alimentară, umană și animală, pentru că scopul ei principal va fi îndreptat către producția de biocombustibili.

În prezent, UE este deja nevoită să importe peste un milion de tone de melasă anual, iar în cazul în care o mare parte din această cantitate va fi redirecționată către producția de biocombustibili, o mulțime de industrii, dar și consumatori finali vor avea de suferit.

Industria alimentară – drojdie

În fabricarea drojdiei, melasa joaca un rol foarte important. În momentul în care importurile ar crește, odată cu ele ar crește și prețurile tuturor produselor care au la bază drojdia. De la pâine și produse de panificație, patiserie și cofetărie și până la bere și vin, dar nu numai, toate s-ar scumpi.
Totodată, în UE lucrează aproximativ 3.100 de persoane în procesul de prelucrare al melasei.

Numărul acestora ar scădea, deci am ajunge la o destabilizare a forței de muncă în Europa.

Dacă rămânem la capitolul industriei alimentare, melasa, în formă pură, se folosește la prepararea unor delicii tradiționale, cumpărate în toată lumea, spre exemplu biscuiții belgieni și cei danezi.
Tot în această industrie, putem vorbi de acidul citric, un antioxidant natural folosit în conservarea gustului și aspectului alimentelor pe care noi le consumăm.

Industria furajelor pentru animale

Melasa este un ingredient care se folosește în mare parte în furajele destinate hrănirii animalelor. Are o mare valoare energetică și stimulează aroma și textura acestora.

Așadar, o mulțime de industrii ar avea de suferit în cazul în care cantitatea de melasă existentă pe piața Uniunii Europene ar fi destinată altui scop decât cel actual. Lesaffre România susține inițiativa www.molassesforfood.eu și propune eliminarea melasei din lista biocombustibililor alimentari.