Potrivit unui comunicat de presă remis la redacție, deputatul PSD Costel Lupașcu a declarat recent că este îngrijorat de creșterea alarmantă a incidenței obezității în rândul copiilor din România și că va propune reglementarea unui impozit special pentru alimentele și băuturile cu un conținut ridicat de zahăr.

„Am citit un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății care plasează România pe locul al treilea în Europa în ceea ce privește obezitatea în rândul copiilor și adolescenților. Practic, 3 din 10 copii și adolescenți din România sunt obezi, aceasta fiind o consecință directă a consumului mare de băuturi și alimente cu un conținut mare de zahăr. La copiii cu vârsta de 8 ani, prevalența obezității este de 26,7%. Este o chestiune de sănătate publică, deci se impune o intervenție a statului”, a declarat deputatul Costel Lupașcu.

Referitor la modul în care crede că se poate interveni pentru limitarea acestui fenomen îngrijorător, deputatul PSD a spus că ar putea iniția o propunere legislativă pe care o va discuta în partid și în grupul PSD din Camera Deputaților.

„Iau în calcul o lege pentru supraimpozitarea alimentelor și băuturilor cu un conținut mare de zahăr. Există astfel de reglementări în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, precum și în alte state. Organizația Mondială a Sănătății recomandă tuturor statelor să aplice un astfel de impozit. Există și dovezi că astfel de măsuri au condus la scăderea consumului acestor produse. Evident, înainte de a iniția o propunere legislativă, mă voi consulta cu ceilalți colegi din partid și din grupul PSD de la Camera Deputaților”, a precizat Lupașcu.

La începutul lunii martie 2017, eurodeputata Daciana Sârbu a prezentat politicile anti-obezitate ale Parlamentului European la conferința Coaliției Împotriva Obezității de la Varșovia.

„Obezitatea este cea mai importantă provocare a secolului 21 în domeniul sănătății publice, alături de îmbătrânirea populației”, potrivit reprezentanților Coaliției Împotriva Obezității, o rețea europeanaă de organizații si instituții, care a găzduit în martie, la Varșovia, conferința „Epidemia de obezitate – provocări pentru Europa Centrală si de Est. Pacienții, experții, sistemul”, reunind reprezentanți ai instituțiilor UE și pe cei ai statelor central si est-europene.

Europarlamentara Daciana Sârbu a fost invitată atunci să susțină o alocuțiune despre politicile adoptate de Parlamentul European în lupta împotriva obezității în UE. Comisarul european pentru Sănătate, Vytenis Andriukaitis, a fost invitat să reprezinte Comisia Europeană.

„Sunt onorată să particip la un eveniment care tratează cu maximă seriozitate impactul acestui fenomen foarte grav și tot mai dificil de gestionat, mai ales că, adesea, instituțiile europene sau cele din statele membre aleg să ignore sau să treacă în plan secund această prioritate de sănătate publică.

Voi prezenta măsurile și programele adoptate deocamdată la nivelul Parlamentului European, însă trebuie să afirm ca politicile europene sunt insuficiente, slab finanțate și incorect calibrate pentru amploarea curentă și prognozată pentru viitor a acestui fenomen. Uniunea Europeană nu acționează suficient, nici pentru prevenție (prin campanii de informare si educație nutrițională), nici pentru a face alimentele sănătoase mai accesibile, nici pentru sprijinirea celor care suferă deja de obezitate.

Copiii sunt, în viziunea mea, cea mai mare victimă, deoarece ei cresc într-un mediu dominat de opțiuni nesănătoase și deprind obiceiuri nocive de la cele mai mici vârste, păstrându-le apoi și în viața de adult”, sublinia Daciana Sârbu.

Conform unui studiu realizat cu câțiva ani în urmă, piaţa autohtonă a băuturilor răcoritoare este dominată de trei jucători importanți, și anume marii rivali Coca-Cola şi Pepsi, dar şi de producătorul local European Drinks, aceştia fiind completaţi de maximum 10 jucători cu acoperire naţională, dar cu o cotă de piaţă infinit mai mică.

Potrivit structurării pieţei băuturilor, realizată de MEMRB (companie internaţională de marketresearch), băuturile răcoritoare carbonatate ocupă locul al II-lea, cu o pondere din piaţă de 20,6%, fiind precedate de bere, cu 30% din piaţă.

În aceeaşi piaţă mai pot fi enumerate cafeaua (10%), apa minerală (8,2%), Ice Tea-ul (1,7%) și băuturile energizante (0,8%).

Trei fermieri cu experiență (doi „învățăcei” și „mentorul”) au vorbit cu presa de specialitate despre nevoile tinerilor care vor să continue tradiția părinților în producția agrozootehnică, despre problemele cu care aceștia se confruntă atunci când vor să acceseze fonduri FEADR, dar și despre ceea ce înseamnă impactul deciziilor ministerului de resort și al instituțiilor subordonate atunci când vine vorba de acordarea la timp a subvențiilor sau investițiilor în sectorul de irigații.

Ziua – sâmbătă, 10 septembrie 2016. Ora – prânzului. Locația – centrul satului Vîlcelele, județul Călărași. Ocazia – „Ziua Fermierului Călărășean” și „Ziua Comunei Vîlcelele”. Veselie, voie bună, bucate alese, aglomerație. Cu greu am reușit să smulgem din mulțime o echipă de trei producători agricoli. Spunem echipă, pentru că așa cum s-au autointitulat „învățăceii” și „mentorul”, cei trei, Petre Moraru și Nicolae Tănase, respectiv Constantin „Mentorul” Moldoveanu aveau să-și dovedească cu brio trecutul profesional în agricultură.

Toți trei au copii, toți trei au avut norocul ca aceștia să preia frâiele exploatațiilor și mai toți au întâmpinat aceleași probleme atunci când moștenitorii au încercat să acceseze fonduri FEADR. S-ar putea spune „tipic românesc”, dacă această sintagmă de care nu mai scăpăm odată n-ar fi enervantă la culme.

Primul care a vorbit despre beneficiile accesării fondurilor pentru dezvoltare rurală a fost Petre Moraru, deținător a 150 ha teren și a unei microferme de vaci cu 32 capete (23 vaci cu lapte, iar restul tineret). Zootehnistul a spus că a fost mulțumit de cum s-a derulat programarea anterioară a PNDR (2007-2013), nu și de actuala perioadă 2014-2020.

„Nu putem primi cele 90 de procente pentru că firma are mai mult de cinci ani vechime. Băiatul are 28 de ani. Nu puteam face proiect în anul înființării pentru că se cerea istoric. Acum spun că vom merge pe 70 la sută finanțare nerambursabilă FEADR din cauză că firma are cinci ani și patru luni”, se plânge fermierul vâlcelean.

Producătorul agricol a mai spus că pe lângă situația apărută la accesarea banilor europeni destinați investițiilor în dezvoltare rurală, nici cu plățile directe nu s-a descurat mai bine. Subvenția pe teren n-a încasat-o în totalitate, iar plata pe animale nu o va primi deloc.

„Ne este drag de animale, dar cum să le mai țin? Litrul de lapte este cumpărat cu 0,70 lei, subvenția n-o primim, grâul 0,55 bani. Seceta ne-a afectat. Ne așteptam să fie în primăvară o producție mai mare, dar seceta din ultimele două luni ne-a afectat rău tare”, a mărturisit cu amărăciune în glas vâlceleanul. „N-am primit subvenția în totalitate, nici la ora actuală. La vaci, am câteva zile de când am fost anunțat că nu primesc subvenție absolut deloc, motivația fiind că am înființat exploatația după 2013. Mi s-a primit toată documentația și așteptam un răspuns pozitiv încă din primăvară. Până la urmă n-am primit subvenția în integralitatea ei nici acum. La fiecare patru ani, când se schimbă legislatura și legislația internă, noi, fermierii, suntem primii care avem de suferit”.

„Mentorul” Moldoveanu duce dorul programului „Fermierul”

SAPARD-ul românesc, vestitul program „Fermierul”, a adus numai beneficii vâlcelenilor, a spus Constantin Moldoveanu cu nostalgie-n glas. Nostalgie pentru că actuala perioadă de programare este una a birocrației, mai spune fermierul pensionar, una care nu acordă nicio șansă tânărului producător agricol. Mai mult, el nu crede în mult trâmbițata simplificare a procedurilor, anunțată de șeful MADR, Achim Irimescu.

„Problema este că nu s-a scăpat la accesarea fondurilor europene de documentația stufoasă; prea multe hârtii. Eu, ca persoană, în 2006, am accesat un fond care se numea atunci „Fermierul”. A fost o lansare pentru noi. În comuna Vîlcelele, dacă nu greșesc, au fost vreo 11 proiecte. Pentru noi a fost o gură de aer puternică. Apoi, a birocrația s-a instaurat pe la agenția de plăți. (...) Nu cred că la noi în țară se va ajunge vreodată la simplificare pentru că toți caută să aducă ceva care să îngreuneze procesul de accesare a fondurilor europene”, a precizat Constantin „Mentorul” Moldoveanu. „Băiatul meu a preluat frâiele exploatației din mâinile mele. El se ocupă mai departe de agricultură. Cum să i se dea un impuls tânărului care vine de 20 de ori la Direcția Agricolă Județeană, să i se spună că-i mai trebuie o virgulă pe proiect. Amândoi copiii mei lucrează în agricultură (băiat și fată), au societăți, au făcut programe, să vedem acum ce chichițe le vor mai găsi. Ce a depins de ei, au făcut”.

Buba doritorului de fonduri FEADR: „eligibil, dar nefinanțabil”

Celălalt „învățăcel” al echipei, Nicolae Tănase, fermier care lucrează 220 ha, s-a plâns și el de experiența neplăcută a interacțiunii cu birocrația accesării fondurilor pentru dezvoltare rurală din actuala perioadă de programare și deplânge ușurința cu care obținea finanțare în perioada SAPARD.

Chiar dacă pentru Tănase agricultura este o loterie, nu se dă bătut. Băiatul său va mai încerca o dată cu un proiect depus la AFIR, în condițiile în care de trei ori a fost catalogat „eligibil, dar nefinanțabil”.

„Eu am doi copii. Fata a terminat acum doi ani facultatea, iar băiatul a definitivat studiile superioare în acest an (el muncește de la 13 ani pe tractor). Am încercat să discut cu el și să preia afacerea. Acum un an i-am predat ștafeta. Eu stau pe lângă el și îl ajut. Am accesat Programul SAPARD în 2006, accesibil și binevenit pentru noi în perioada respectivă, o adevărată gură de aer. De atunci, am încercat să depun trei proiecte. Toate eligibile, dar nefinanțabile. Din această cauză am fost nevoit să apelez la bănci, să pot lua împrumuturi. Am apelat la credite de peste 400.000 de euro până în prezent. Dacă acești bani pe care i-am investit în utilaje până acum, i-aș fi accesat ca fonduri europene de dezvoltare rurală, altfel stătea treaba. Fondurile FEADR sunt foarte greu de accesat. Băiatul încearcă acum cu un proiect, a ajuns până la 58 de puncte. Sper ca anul acesta să reușesc să fac un alt proiect. Agricultura este o loterie. Dacă statul nu va încerca să ajute agricultura, nu știu cât va rezista. În agricultură sunt foarte multe lucruri la care nu ne așteptăm; semănăm, dar nu știm ce iese”, a afirmat fermierul

Pentru că are încredere că tinerii reprezintă viitorul agriculturii, el îl roagă pe ministrul de resort, Achim Irimescu, să găsească pentru ei o soluție de creare a fermelor mici, de 100 ha, o soluție dedicată celor care vor să muncească în agricultura din România.

„Deocamdată sunt tineri care vor să muncească, dar n-au loc în acest sistem. Dacă noi nu-i protejăm pe tineri și ministerul Agriculturii nu vine cu un un program dedicat pentru ei, atunci aceștia vor fi nevoiți să plece. Ai mei își doreau să plece în străinătate. Le-am spus că ar fi bine să găsim o soluție, să trăim aici, să muncim și să cheltuim bani împreună, să rămânem aici, iar în străinătate să mergem în vizită. Copiii mei au înțeles, vor să muncească, dar după cum văd eu situația, e grea. Noi trecem, copiii vin, dar dacă nu găsesc soluții să trăiască mai bine, ei vor pleca”, a mai spus Nicolae Tănase.

Nu în ultimul rând, el îl mai roagă pe Irimescu să susțină finanțarea sistemelor de irigații. Referindu-se la volumele mari de apă dulce din Dunăre care se varsă în Marea Neagră, producătorul agricol vede asta ca pe o pierdere. Similar cu campania de subscripție publică „Dați un leu pentru Ateneu”, Tănase consideră că sistemul de irigații ar fi refăcut dacă populația s-a implica într-un soi de parteneriat public-privat.

„Sperăm să găsească o soluție pentru sistemul de irigații. Apă avem suficientă. Dunărea este atât de mare, se varsă în Marea Neagră și se pierde o așa mare cantitate de apă dulce. Eu zic că dacă s-ar strânge câte-un leu de la fiecare cetățean al României, s-ar putea face ceva pentru irigații. Cred, după mintea mea, că nu se vrea să se facă irigații. Noi, anul acesta, dacă aveam sistem de irigații pe comuna Vîlcelele, aveam producții de până la 12 tone la porumb. Cum n-am avut sistem de irigații, s-a dus la 5 tone la hectar. Să investești circa 2.500 de lei la hectar și să scoți doar cinci tone de porumb boabe la hectar, să-l comercializezi cu 0,55 lei kilogramul și să plătești și arenda, întrebarea este către ministrul Agriculturii – ce ne mai rămâne și nouă, măcar să dăm copiilor? Dânsul să găsească o soluție pentru cei care vor să facă agricultură în România”, a conchis el.

Vasile Iliuță, CJ Călărași: „Este nevoie de un proiect pe care România să-l preia”

Inițiatorul proiectului „Zilele Fermierului Călărășean” și „Zilei Comunei Vîlcelele” pe vremea când era primar, fermier și el, dar și actual președinte al Consiliului Județean Călărași, Vasile Iliuță, a tras un semnal de alarmă și a spus că dispar micile ferme create prin Programul SAPARD, din cauza lipsei competitivității. Soluția șefului CJ Călărași  - un proiect de țară.

„Avem un alt nivel de accesare a fondurilor europene și o altă prioritate pe care județul Călărași o are. Această prioritate este că am accesat programul SAPARD, am construit fermele mici, de 10-50 vaci. A venit apoi PNDR 2007-2013, am luat fonduri de două milioane, am făcut ferme de 1.000 de vaci. Acum avem o problemă: exploatațiile mici sunt deființate pentru că nu mai pot să rămână într-o competiție în care prețul produselor dispărând cota de lapte și nemaiavând siguranța prețurilor, ele dispar. De aceea, este nevoie de un alt proiect, unul pe care România trebuie să-l preia”, a afirmat fostul edil al comunei Vîlcelele.

Iliuță crede că acest proiect de țară s-ar putea concretiza printr-o lege de susținere a reîntineririi satelor prin susținerea eficientă și concretă a cooperației.

„Astăzi e nevoie să întărim satul românesc pentru că nu vom avea valoare adăugată acolo, iar tinerii nu vor mai rămânea acolo. Problema pe care o ridic – viitorul satului românesc – este, dacă aș face o predicție, în 10 de ani de zile, ori dispar bătrânii și nu vom mai avea cu ce să-i înlocuim, ori dispare satul românesc. Dacă nu venim cu o lege care să încurajeze revenirea tinerilor care au plecat din satul românesc pentru a le da niște legi prin care să-și asigure existența cu demnitate și cu un câștig predictibil, nu avem nicio șansă să reușim în viitor. Cred că soluția este ca pe lângă susținerea europeană a integrării tinerilor fermieri, să venim cu marfa cooperativelor agricole la raft prin susținerea fiscală și un sprijin mai mare către cei care vor să facă ferme noi”, este de părere fermierul.

Ionel Tatu, primar Vîlcelele: „Avem maximum 20 de oameni pe lista de ajutor social”

Bucuros că a reușit să ducă mai departe moștenirea lăsată de Iliuță, după cinci ani de pauză de la ediția a IX-a a „Zilei Fermierului Călărășean”, actualul edil a declarat că se mândrește cu o rată a șomajului de doar unu la sută, că a reușit să asfalteze în timp șoseaua principală înaintea evenimentului, banii utilizați provenind chiar din fonduri FEADR. Mai mult, el spune că susține tinerii prin oferirea de consultanță specializată pentru proiecte depuse pe fonduri europene. Secretul – un specialist din cadrul Primăriei.

El acuză AFIR că este căpușată de firme de consultanță „de casă” care știu doar să încaseze comisioane.

„Localitatea Vîlcele este compusă în proporție de 90% din fermieri. Avem și producători agricoli tineri, care au accesat fonduri europene. Mă bucur, i-am sprijinit, îi ajutăm în continuare. Avem și fermieri mai mari. Aici pot da exemplul chiar pe domnul președinte al CJ, Vasile Iliuță, care este unul dintre cei mai mari fermieri ai comunei, care ne asigură poate 80% din bugetul comunei, firmele domnului președinte”.

„Este o bucurie pentru mine să văd că fermierii au creat, au locuri de muncă. Marea majoritate a cetățenilor din comună lucrează la aceste ferme agricole. Exploatațiile se întind pe o suprafață de 4.500 ha, cât deține comuna Vîlcele în proprietate. Vorbim de ferme mai mici, ferme mai mari, dar una peste alta, cetățenii din comună au unde să muncească. Își câștigă existența prin salarii decente. În cazul localității Vîlcelele, nu ne-am confruntat cu o cerere mare de locuri de muncă. Avem maximum 20 de oameni pe lista de ajutor social, ceea ce pentru mine înseamnă puțin la o populație de 2.000 de locuitori, adică aproximativ unu la sută.

„Eu, în general, am încercat să-i chem pe tineri la Primărie, să le asigur consultanță. Am încadrul Primăriei un specialist care se ocupă de proiecte europene, de accesare. Încerc să-i ajut, să-i sprijin, chiar să merg cu ei până acolo unde este finalul, să merg până la AFIR, până la Ministerul Fondurilor Europene, Direcțiile Agricole, numai să pot să-i ajut, astfel încât tinerii să se dezvolte în această comună.

„La acest moment, comuna Vîlcelele avem proiecte începute, avem proiecte de asfaltare pe PNDR. Chiar săptămâna aceasta, cu ajutorul constructorului am terminat asfaltarea celor 4,5 kilometri de drum comunal. Chiar eu am accesat un proiect PNDR în martie 2016, la AFIR, pentru 8,5 kilometri de drum comunal, asfaltare. În cazul meu, cu 59 de puncte am fost eligibil, dar fără finanțare; la 60 de minute au dispărut fondurile. Chiar doream să întreb ce voi face mai departe cu acest proiect. La AFIR apare o situație în care dispar fondurile foarte repede. Mi se pare că acolo, cine lucrează cu firmele de consultanță „de casă” ale AFIR, aceia accesează fondurile. Chiar dacă plătim alte firme de consultanță, ne trezim că rămânem cu banii dați proiectantului, consultantului, dar noi rămânem fără finanțare europeană”, a conchis el.

Comuna Vîlcelele este compusă din satele Vîlcelele și Floroaica. Situată în partea de nord-est a județului Călărași, la o distanță de 29 km nord-vest de municipiul Călărași, la 35 km față de fluviul Dunărea și la 90 km față de București, comuna este străbătută de șoseaua județeană de la nord-vest spre sud, care traverseaza ambele sate, se îndreaptă spre comuna Cuza-Voda și face legătura cu șoseaua națională București-Constanța. Localitatea ocupă o suprafață de 1.627 kilometri pătrați - vatra satului și 4.560 ha teren arabil. Are o populație de 2.081 locuitori, de naționalitate română, din care 1.384 în satul Vîlcelele și 697 in satul Floroaica.

Economia, ca a tuturor satelor din Bărăgan, este dominată de sectorul agricol, inițiativa privată fiind cea care a reușit să reechilibreze declinul înregistrat după Revoluția din 1989, când atât sectorul de stat, reprezentat de IAS Floroaica, cât și sectorul cooperatist, reprezentat de CAP Vîlcelele, au intrat într-un proces de dezorganizare. Astfel, în prezent, peste 400 persoane lucrează ca salariați în sectorul agricol privat, iar un număr de peste 150 au propriile lor exploatații  agricole familiale.