crescatori - REVISTA FERMIERULUI

În ședința Guvernului din data de 21 septembrie 2022 au fost aprobate plafoanele alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum și cuantumul acestora, pentru anul de cerere 2022.

Prin actul normativ adoptat se aprobă plafonul de 185.483.810 euro, care se acordă crescătorilor de animale pentru anul de cerere 2022, pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, repartizat astfel:

a) 1.680.000 euro pentru specia bovine, categoria bivolițe de lapte;

b) 13.125.000 euro pentru specia bovine, categoria taurine din rase de carne;

c) 71.300.000 euro pentru speciile ovine/caprine;

d) 99.324.810 euro pentru specia bovine, categoria vaci de lapte;

e) 54.000 euro pentru specia viermi de mătase.

Cuantumul sprijinului per unitate pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin raportarea plafoanelor menționate anterior la efectivul de animale eligibile/kg gogoși crude de mătase eligibile.

„Crescătorii de animale care beneficiază de sprijinul cuplat în sectorul zootehnic vor primi, în premieră anul acesta, avansul APIA. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a făcut demersuri în acest sens, iar Comisia Europeană a aprobat, astfel încât în anul 2022 avansul pe care îl pot solicita fermierii noștri este de 70% din suma cuvenită”, a declarat ministrul Petre Daea.

Resursele financiare se asigură de la bugetul de stat, cu rambursare din FEGA, în limita sumelor aprobate cu această destinație MADR pentru anii 2022 și 2023.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

A XVII-a ediție a sărbătorii crescătorilor de ovine „Țurcana – Regina Munților” are loc pe 25 septembrie 2022, în județul Hunedoara, la Costești, comuna Orăștioara de Sus. Evenimentul este organizat de Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia”, cu scopul de a promova rasa Țurcană.

„Acest festival dedicat rasei de ovine Țurcană este o ambiție personală. Am inițiat această sărbătoare pentru zonă și mă bucur din suflet că s-a dezvoltat foarte mult și a luat o amploare națională, fiindcă fermieri din toată țara vin la Costești, schimbă păreri și discută cu crescătorii din județul Hunedoara. E un festival cu care ne mândrim. Am pus comuna Orăștiora de Sus pe harta turistică”, a afirmat Dumitru Andreșoi, președintele Asociației „Dacia”. Aşezarea din Munţii Orăştiei este deja un vechi loc de întâlnire al crescătorilor de oi, iar sărbătoarea dedicată acestora a devenit o manifestare de tradiţie a satului hunedorean.

Și la această a XVII-a ediție, atracțiile festivalului vor fi ovinele expuse în boxe și mâncărurile tradiţionale - balmoşul, virşlii, pastrama, tocăniţa, plăcintele, brânzeturile şi mezelurile de oaie. Totodată, sărbătoarea crescătorilor de oi mai are în program un simpozion și nelipsitul spectacol folcloric.

Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia” Hunedoara este recunoscută ca societate de ameliorare care conduce Registrul genealogic pentru ovinele din rasa Țurcană.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a fost pus în dezbatere publică, luni – 29 august 2022, proiectul de hotărâre de guvern pentru aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic (SCZ), precum şi pentru stabilirea cuantumului acestora, pentru anul de cerere 2022.

Conform proiectul de HG, pentru anul de cerere 2022, plafonul pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic este de 185.483.841 euro.

Sprijinul (SCZ) acordat crescătorilor de animale se repartizează astfel:

a) 1.680.000 euro, pentru specia bovine, categoria bivoliţe de lapte;

b) 13.125.000 euro, pentru specia bovine, categoria taurine din rase de carne;

c) 99.324.810 euro, pentru specia bovine, categoria vaci de lapte;

d) 71.300.000 euro, pentru speciile ovine/caprine;

e) 54.000 euro, pentru specia viermi de mătase.

Cuantumul sprijinului per unitate pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) prin raportarea plafoanelor la efectivul de animale eligibile, respectiv la kilogramele de gogoşi crude de mătase eligibile.

Toți cei interesați pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de 10 zile de la data publicării proiectului de act normativ, pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.Persoanele sau organizaţiile interesate care transmit în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice (https://madr.ro/proiecte-de-acte-normative.html) vor specifica articolul sau articolele din proiectul de act normativ la care se referă, menţionând data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Iubitorii de carne de vită și pasionații de experiențe culinare sunt așteptați miercuri, 3 august 2022, la Romanian Beef Master by Chef Radu Zărnescu, un festin gastronomic care are loc la Complex Arena din Moara Vlăsiei (Ilfov), începând cu ora 10. Evenimentul, aflat la a doua ediție, reprezintă un punct de plecare în promovarea produselor locale și crearea unei strategii de turism gastronomic, având în centru carnea de vită și crescătorii de animale, producătorii de alimente din România. Partener al evenimentului este Karpaten Premium Angus.

„Cei care ajung la Complex Arena – Moara Vlăsiei, la Romanian Beef Master 2022, au ocazia să urmărească live trei competiții. Mai mult, pot degusta carnea de vită gătită prin diverse tehnici, precum slow cooking, smoker, kamado, grill deschis, grill închis, beef spit roast și asado”, precizează Chef Radu Zărnescu.

angus

 

Competiția profesională, 18 jurați, 6 echipe, 1 trofeu

 

Principalul punct de atracție al ediției 2022 e competiția profesională, în care 18 bucătari cu experiență se vor întrece pentru titlul de cel mai bun bucătar român, specializat în prepararea cărnii de vită.

Concurenților li se va pune la dispoziție necesarul de carne de vită, produsă exclusiv în România, pentru a crea un fel de bază care să poarte semnătura echipei. În 90 de minute, bucătarii vor face 18 farfurii individuale (câte una pentru fiecare jurat), alcătuind o armonie între ingredientul principal, carnea de vită, și garnituri, sosuri, decoruri.

Elemente precum interpretarea rețetei propuse, ingeniozitatea asocierilor dintre ingrediente, corectitudinea gătirii cărnii de vită sau chiar coloristica, vor fi luate în considerare la punctajul final.

 

Culinariada, drumul către performanță și afirmare

 

În parteneriat cu Guvernul României, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, va avea loc competiția juniorilor, dedicată tinerilor elevi bucătari.

Într-un timp de 50 minute, concurenții vor pregăti un fel de bază alcătuit din vrăbioară de vită, garnitură, sosuri și elemente de decor comestibil. Echipele vor putea fi asistate de profesori sau mentori, pentru a ajunge la cel mai bun rezultat.

Inițiativa vine în sprijinul noilor generații de a se afirma într-un domeniu provocator, dar și ofertant.

 

Gătitul, o pasiune

 

Promovând carnea de vită produsă în România, bucătarii amatori prezenți își pot demonstra abilitățile de a găti, într-un concurs culinar deschis.

vita

Publicat în Eveniment

Revista Fermierului a găzduit, în mai multe rânduri, adevărate foiletoane despre pajiști, în care un drag colaborator, experimentat și învățat – l-am numit pe dr. Teodor Marușca, care acum este director adjunct tehnic al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov –, ne-a explicat ce este bine și ce nu în domeniu. E vremea să îl invităm să ne mai reamintească, pentru că este nevoie, iar și iar, că lucrurile nu stau deloc bine și că e important să punem un început bun.

1

Așa cum ne atrage atenția invitatul nostru, dr. Teodor Marușca, România s-a angajat cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, adică în urmă cu 15 ani, ca acele 4,8 milioane de hectare de pajiști să fie menținute, ca suprafață, dar și să fie îmbunătățite calitativ. Din păcate, nu s-a făcut nimic în această direcție, dimpotrivă, au fost lăsate pradă degradării. „Cauzele degradării, pentru care suntem atât de neliniștiți, sunt multiple. În primul și în primul rând este faptul că numărul de animale care valorificau această bogăție, acest patrimoniu național, a scăzut la mai bine de jumătate din efectivul de dinainte de 1990. Pajiștile au fost, în bună parte, abandonate – în totalitate, în unele cazuri – și la altele s-a redus încărcarea cu animale sub limita posibilă. La un calcul al nostru, față de efectivele actuale de pajiști, unități vită mare, abia dacă se acoperă la nivelul țării 0,3 unități vită mare la hectar. Apoi, calitatea lor, pe lângă abandon, este foarte slabă și din cauza faptului că nu se întrețin. Adică lucrările anuale de curățire a lor nu se mai efectuează, de asemenea nu se fertilizează cu îngrășăminte chimice sau organice, târlirea care se face cu animale este și aceea făcută necorespunzător, în sensul că animalele staționează în târlă sau în stână în același loc și nu se face o târlire rațională. Sunt foarte multe alte aspecte negative.”

Domnia sa spune că s-au luat totuși niște măsuri, la nivel național, prin apariția Legii pajiștilor și a Ordonanței de Urgență a Guvernului 34, amândouă din 2013, prin care se prevede întocmirea unor amenajamente pentru ca aceste pajiști să fie îmbunătățite. De altfel, chiar instituția pe care o reprezintă a întocmit un Ghid pentru amenajamentele pastorale, care se află sau ar trebui să se afle pe masa tuturor celor care fac astfel de lucrări de amenajare. Zice că toate UAT-urile din România trebuiau, conform legii, încă din 2004, să aibă aceste amenajamente întocmite, dar de atunci, în fiecare an, au apărut noi și noi legi de amânare a amenajamentelor pastorale, a termenelor de depunere.

2

„În 8 ani, pe care i-am avut la dispoziție din 2014 până în 2021, suprafața pe țară care are amenajamente pastorale este de abia de 54,5%, la care se adaugă 16,6% în lucru, deci în total puțin peste 71%. Ele trebuiau să fie încheiate, cum s-a propus încă din 2014 – cei care au propus această dată n-aveau cunoștințe de cât de complicat este să faci un amenajament pastoral. Silvicii mi-au spus, ei fiind principalii executanți ai acestor amenajări pastorale, că este mult mai complicat să faci amenajamentul unei pajiști decât amenajamentul lor din silvicultură. Și mergând mai departe la situația pe țară, singurul județ care a întocmit și este de 100% realizare este județul Harghita, urmat de Prahova, Hunedoara, Alba, Sibiu, Argeș, care au spre 70%. Județe rămase foarte în urmă sunt Mureș, Arad, Cluj, Gorj, Suceava și Buzău, care au abia între 20-35% realizări.”

 

Nu ne pricepem sau nu ne pasă?

 

Ceea ce ne întristează foarte mult, dar nu ne surprinde, pentru că sunt circumstanțe pentru o astfel de stare de lucruri, este următorul argument pe care ni-l dă domnul Marușca vorbind despre proasta calitate a pajiștilor: „Acum care sunt cauzele? În primul rând, în echipele care întocmesc amenajamentele nu sunt oameni suficient de bine pregătiți pentru a întocmi amenajamentele. Calitatea amenajamentelor noastre lasă mult de dorit. Și am să vă spun și de ce. Eu am urmărit în multe părți din țară, eu lucrez cu amenajiștii și am mai și verificat unele dintre lucrările lor, și am găsit lucruri incredibile. Adică, unii n-au făcut decât să copieze de la vecin proiectul, uitând să șteargă și de la cine a copiat. Și am fost surprins să găsesc amenajament în care era scrisă, pe coperțile amenajamentului, o comună, iar în interior am găsit scrisă altă comună. Erau schimbate doar suprafețele. Pe principiul copy-paste. Și foarte mult copy-paste din Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale întocmit de Institutul nostru. Ar trebui să existe la nivel național un organism care să instruiască pe cei care fac amenajamente – Institutul nostru s-ar putea angaja –, ca să nu facă oricine aceste amenajamente, ci doar cei abilitați să le facă, să aibă cunoștințe minime de botanică, de vegetație a pajiștilor”.

3

Trebuie să recunoaștem în această descriere și un aspect pe care domnul Marușca, din delicatețe, nu l-a exprimat. Este vorba și de multă nepăsare. Recunosc aici atitudinea elevilor chiulangii, care, neavând vreo atracție către carte, copiază tema sau extemporalul altuia cu tot cu numele aceluia. Și atunci, despre ce instruire să vorbim? Instruiești pe cel care se vrea instruit. Poate ar trebui să vorbim și de niște mecanisme de cointeresare a celor implicați. De ce nu, și de unele constrângeri legislative.

 

Cine-i învață pe verificatori?

 

Mai mult, nici cei care ar trebui să verifice se pare că nu prea o fac. Se pare că tot din nepricepere. „O altă problemă este verificarea aplicării amenajamentelor. Aici suntem complet… Agenția Națională pentru Zootehnie este chemată să facă aceste verificări. Acolo nu știu exact care este structura de specialiști, dar sunt mai mulți zootehniști, sunt mai mulți medici veterinari care n-au făcut nici botanică, nici amenajarea teritoriului, nu au făcut decât pasager probabil, cei de la zootehnie, cultura pajiștilor. Au un curs de producere a furajelor, dar este insuficient pentru a cuprinde complexitatea verificării. Acolo sunt formule de amestecuri de ierburi pentru înființarea unor pajiști semănate.”

7

Domnul Marușca își răspunde astfel negativ la doleanța exprimată de a se face, la nivel județean, o sinteză a tuturor amenajamentelor executate până acum, asupra cărora să se facă o analiză critică, pentru a se ști cât de bine sunt întocmite, pentru că e greu de presupus că fără o pregătire prealabilă cei care verifică pot să înțeleagă ceva. Oare cine ar trebui totuși să verifice? Domnia sa ne spune că există specialiști, absolvenți ai facultății de agricultură care activează în cadrul UAT-urilor și care ar putea fi consultați de către cei care întocmesc proiectele. „Ar trebui să vină și să-i întrebe, în condițiile UAT-ului, ce amestec e mai potrivit. Nu putem generaliza de la Institut, să spunem, pentru cele vreo 3.200 de UAT-uri, cât are România la ora asta, ce amestecuri să facă. Fiecare proiect trebuie să conțină aceste combinații. Și, pe lângă acestea, suprafețele care trebuie amendate cu amendamente calcaroase – vorbim de solurile acide – și rețetele de fertilizare cu îngrășăminte chimice, și altele. Local trebuie adaptate aceste soluții. Nu poți să generalizezi.” Dacă pot să consilieze, poate ar fi util să și verifice, în condiții legale, firește. Dacă nu, atunci cei care ar trebui să verifice ar trebui instruiți. Dr. Teodor Marușca spune că există o carte care ar putea sta la baza acestei instruiri pe care a publicat-o în colaborare chiar cu editura noastră, în 2016, după ce în prealabil a făcut obiectul unui serial ce s-a întins pe parcursul a 33 de numere din Revista Fermierului. Este vorba de cartea „Praticultura pe înțelesul tuturor”.

4

 

Nostalgia trecutului și admirația Vestului

 

Se pare că în trecut existau oameni mult mai bine pregătiți, cel puțin așa susține domnul Marușca: „Încă din 1933, după apariția legii din 1928, s-a prevăzut întocmirea amenajamentelor. Deci nu e o noutate ceea ce vă spun acum, în sensul că amenajamente s-au făcut și înainte de Al Doilea Război Mondial, ba chiar și în epoca noastră, după război, s-au făcut proiecte de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor, care erau executate de întreprinderi specializate, și cunosc bine situația. La nivelul fiecărui județ, exista o astfel de întreprindere de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor. Ele au dispărut după anii 1990 și este o mare pierdere, pentru că oamenii de atunci erau foarte bine pregătiți să le execute, la fiecare județ exista o întreprindere de îmbunătățiri funciare, dar și la nivel central. Întocmeau amenajamente pastorale, proiecte de îmbunătățire. Ele au dispărut și au fost lăsate în seama unor direcții agricole județene, a direcțiilor silvice și a altor organisme și instituții care nu sunt «de meserie»”.

5

Este în firea noastră să facem comparații cu alte țări, unde lucrurile stau vizibil mai bine, pentru că se vede din viteza mașinii, parcurgând drumurile europene. Această dispoziție a noastră de a face comparații nu este un aspect pe care să-l apreciez, considerând că ar trebui să luăm aminte la ce este bine pentru noi și să acționăm în consecință, dar nu putem să ignorăm experiența altora, reinventând roata. Din păcate, noi doar ne comparăm cu cei bine organizați, căinându-ne de cât de rău stăm, fără să preluăm absolut nimic din experiența lor sau a celor dintre noi care au învățat de la aceia. Este și cazul domnului Marușca. Domnia sa și-a petrecut mulți ani și a cules învățături de la cei cu rezultate remarcabile în domeniul culturii pajiștilor și, venind să le aplice la noi, s-a lovit de multă ignoranță și nepăsare. Zic cultura pajiștilor, dar la noi nici măcar nu se poate vorbi despre așa ceva, pentru că după cum ne spune chiar dr. Marușca, pajiștile nici măcar nu au fost luate în cultură. Ele sunt niște pârloage. „Dacă o pajiște n-o iei în cultură, n-o cosești în fiecare an, n-o cureți în fiecare an, nu-i dai îngrășăminte, nu îi dai o încărcătură normală cu animale, ea se degradează. Pentru că… ce e pajiștea? Un spațiu pe care omul l-a făcut, a defrișat pădurea ca să facă loc ierbii și să crească mai multe animale. De aceea au apărut aceste pajiști. Din păcate, la noi nu sunt întreținute pentru că avem impresia că este suficient să te duci cu animalele și să paști, atât. Peste tot, în vestul Europei, există mașinării care le întrețin, oameni care le-au luat în cultură, numai noi nu le-am luat încă în cultură. Noi suntem la stadiul de păstorit, fără să mai facem nimic. Ați văzut dvs. un crescător de animale care să aibă mașini de curățat pajiștile sau mașini de fertilizat? Nu găsiți așa ceva. Din păcate. Deci noi trebuie să creăm această civilizație pastorală și să întreținem pajiștile așa cum se cuvine.”

 

La munte e mai rău

 

Toate aceste probleme capătă accente dramatice dacă vorbim despre zona montană.

E de la sine înțeles că pajiștile cele mai multe se află în acea zonă. Verdictul specialistului preumblat prin acele locuri este cel care ne întristează. „Acestea sunt cele mai degradate!” Și ne explică de ce: „Pentru că sunt mai greu accesibile. Dacă înainte omul obișnuia să meargă pe munte cu samarul, punea pe măgăruș cât nu putea el duce, pe cai, cu căruța, acum, mai nou, folosește mașinile astea performante 4x4, iar unde nu ajunge mașina de acest tip, off-road, nu se mai instalează stâne. Asta înseamnă că multe din suprafețele de pajiști sunt abandonate”.

6

Am putea spune că multe s-au și împădurit. Ba chiar și unele zone accesibile cu acele off-road-uri. Asta, pentru că a scăzut dramatic și numărul de animale. Trebuie să îi dăm însă dreptate specialistului, care ne spune că fără aceste pajiști nu există viață pe munte. Viață economică, trebuie să precizăm și să reiterăm credința că dacă ne dorim ca munții să aibă în continuare viață, oamenii aceia ar trebui plătiți pentru că există. Teodor Marușca ne împărtășește iarăși din experiența sa de prin alți munți ai Europei. „În zona montană, pajiștile, care reprezintă peste 75-80-85% din suprafață, sunt motorul întregii activități de acolo. De aceea, unele țări din Europa dau foarte mare importanță acestui fapt. Recent, francezii au aniversat o jumătate de secol de la promulgarea legii pastorale la ei. Legea se referă, cea franceză zic, pentru că, vrem - nu vrem, din punct de vedere agricol și pastoral, Franța are niște priorități și este locomotiva Europei pentru agricultură. Și primul domeniu la care se referă legea pastorală franceză este favorizarea organizării crescătorilor de animale. Deci statul se interesează ca toți crescătorii de animale să fie organizați în asociații, federații etc., ca să creeze aceste grupuri pastorale care sunt autorizate de către stat. Al doilea domeniu, care la noi lipsește cu desăvârșire, este organizarea funciară a proprietarilor de teren cu destinație pastorală. Deci toți cei care dețin suprafețe de pajiști din zona montană sunt organizați în aceste asociații ale proprietarilor. La noi nu știu dacă există așa ceva, pentru că nu se cunoaște ale cui sunt pajiștile. Se cunoaște oarecum, dar nu în totalitate. Sunt unii care au obținut suprafețe imense din pajiștile românești, cu schimb de teren din câmpie. De ce? Ca să primească subvențiile care se dau pe pajiști. Ăsta e adevărul… Cel de-al treilea domeniu al legii franceze este facilitarea convențiilor plurianuale de păscut, adică îi adună pe crescătorii de animale cu asociațiile funciare ale proprietarilor de teren și fac convenții plurianuale între ei, astfel încât să se valorifice în integralitate iarba, dată de Cel de Sus sau făcută de ei. Și-și pun probleme și ei, în continuare, să perfecționeze această metodologie. Și mai spun ceva despre Franța: are un organism, se cheamă Cemegref, adică un centru de mecanizare a agriculturii, e și silvicultura aici, e și organizarea teritoriului, au un număr de 970 de agenți, din care 420 sunt cercetători științifici, și sunt organizați în 10 colective. Nimic nu se face în spațiul rural francez fără acest Cemegref, care deține în totalitate toate pârghiile. El știe unde-s conductele, care-i terenul; el face proiectele.”

Cemagref este un institut public de cercetare a cărui activitate se concentrează pe dezvoltarea durabilă în zonele non-urbane. Contribuie la conservarea și gestionarea acceptabilă a sistemelor de teren și apă, prevenirea riscurilor asociate și dezvoltarea activității economice durabile.

Evident că la noi sunt mai multe probleme decât soluții. De organizare, ce putem spune, lipsește cam de peste tot, de ce ne-am mira că lipsește de aici? Iar despre stimulare, nu doar că nu-i plătim, cum ziceam, ca să existe, dar le mai și facem viața grea punându-i într-o concurență total neloială cu crescătorii de animale de la șes. Iată cum ne spune domnia sa că rezolvă această problemă alte state cu zone montane: „Intervine ceva ce noi n-am reușit până acum să rezolvăm, respectiv preț diferențiat pe altitudine al producției animaliere. Nu este posibil ca laptele produs la câmpie sau la deal să aibă același preț ca acela produs la munte. Și am să vă spun că în Elveția, unde am făcut o specializare de 8 luni, în urmă cu 52 de ani, atunci, cu fiecare 250 m de altitudine, confederația plătea în plus producătorului de lapte 10%. Deci, dacă era un producător la 1.800 m altitudine și făcea 3.000 de litri de lapte de la vacile lui de-acolo, putea să concureze cu cel care era la altitudinea de 400-500 m din platoul elvețian, care făcea la vremea respectivă cam 5.500 de litri de lapte. La noi nu se întâmplă asta nici acum, deși eu am scris, după venirea din Elveția, în cărți și la reviste, de necesitatea prețului diferențiat pe altitudine, cel puțin al laptelui. Ajunsesem la concluzia că la noi ar trebui să fie o creștere de cel puțin 10% cu fiecare sută de metri altitudine în plus, ca să poată fi rentabil. Domnul academician Otiman a făcut un studiu, foarte interesant, pe baza datelor din zona montană, că la peste 700 de metri laptele trebuie stimulat ca preț, că altfel nu mai devine rentabil. Vă dați seama cum poate lupta un om în zona montană să supraviețuiască, dacă laptele lui, de la văcuța lui, de acolo, prețul este același cu al aceluia unde are condiții mult mai bune de lucru”.

 

Ecologia, un deziderat îndepărtat

 

Foarte interesantă este viziunea domnului dr. Teodor Marușca în privința modului cum ar trebui să evolueze acreditarea de agricultură ecologică. „Se vorbește acum că România ar trebui să ajungă la 25% din suprafață cu agricultură ecologică. Singura țară din Europa care a depășit acest cuantum de 25% este Austria. Dar vă pun întrebarea: pe ce anume se bazează Austria, de a făcut peste 25% agricultură ecologică? Pe pajiști, dragii mei! Și atunci, Institutul nostru, în cadrul unui proiect, a întocmit un Îndrumar de bune practici pentru agricultura ecologică montană, și mai departe, pajiști permanente și pastoralism. În această carte, ajunsă, la fel, în toate județele României, la minister, în sute de exemplare, care a fost prezentată, sunt toate legile apărute legat de agricultura ecologică și cum trebuie ea aplicată.” Cu toate acestea, nu crede că doar din pix se poate face asta, deși pășunile noastre probabil nu s-au întâlnit vreodată cu substanțele chimice de fertilizare. Dimpotrivă, crede că e nevoie de o etapă intermediară, de o cultivare convențională. „În primul și în primul rând, ideea pe care au lansat-o unii că e suficient că nu s-au dat pe pajiștile României, de secole, de zeci de ani, îngrășăminte și să le declarăm ecologice este o greșeală impardonabilă. Adică acestea nu sunt pajiști ecologice în bunul sens al cuvântului, pentru că au covorul ierbos degradat. Animalele nu consumă iarba, randamentul animalelor care pasc pe aceste pajiști degradate este extrem de scăzut, și atunci cum să te mai lupți cu agricultura convențională? În primul și în primul rând, trebuie să îmbunătățim pajiștile. Doi-trei ani, să le dăm îngrășăminte, să le refacem total, să semănăm alte specii mai valoroase prin reînsămânțare, să le folosim rațional și, după doi ani, de trecere, de conversie la agricultura ecologică, facem ecologic. Nu am găsit nicăieri pajiști degradate, când am umblat în Franța la specializare, toate au un covor extraordinar de bun. Nu. Nu se poate fără a trece printr-o fază de îmbunătățire. Sunt unele voci din România care nu sunt suficient de bine pregătite sau informate, și care sunt adeptele falsei idei că se poate face agricultură ecologică pe pajiști degradate. Se zice că avem îngrășăminte organice destule, târlim cu animalele. Nu e suficient. Din experiențele noastre, și vreau să spun că am experiență de 25 de ani în platoul Bucegilor la 1.800 de metri altitudine și am făcut experiențe, cât se poate târli cu animalele. Adică, țin animalele în mod corespunzător ca să se fertilizeze pajiștea, nu mai mult de 10-15%. Și ce fac cu restul suprafeței? O las tot așa? Deci ideea unilaterală că vom fertiliza organic e greșită. Fertilizăm organic după ce ducem mai multe animale sus, la conversie. Am făcut conversia, am animale mai multe, că au ce mânca, și atunci pot să fac și târlire cu animalele și să acopăr cât de cât necesarul de fertilizanți pentru iarba respectivă. Deci toate acestea se fac cu judecată și cu organizare.”

8

***

Așadar, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai importanți specialiști în domeniul pajiștilor de pe la noi, despre trei aspecte foarte importante. În primul rând, e nevoie de o nouă abordare a pajiștilor, pe care nu putem să le mai privim ca niște nomazi care vin cu animalele, le satură și pleacă mai departe pe alte plaiuri. Au trecut mii de ani de când se întâmpla asta. Trebuie să venim în actualitate, să devenim cultivatori ai pășunilor. E foarte frumos cum apreciază chiar interlocutorul nostru această chestiune: „Dacă noi nu aplicăm ce este nou în domeniu, pierim. Degeaba ne uităm că-i verde peste graniţă, dincolo, pentru că alea sunt făcute pentru că au luat în cultură pajiştile. Ei sunt deja în civilizaţia europeană a pajiştilor. Haideţi să intrăm şi noi în ea!”. Într-adevăr, să intrăm în acea civilizație care are grijă de oamenii greu încercați ai muntelui, sprijinindu-i, ca să punctăm și a doua temă pe care am dezbătut-o aici. Cea de-a treia a fost transformarea pajiștilor în acea pondere ecologică pe care ne-o impune noua politică europeană. Dar nu oricum, ci în modul în care cercetătorii, precum cel cu care am vorbit, ne învață.

 

Articol scris de: Adrian Nedelcu; Documentare: Alexandru Băgescu

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Zootehnie

Marți, 26 aprilie 2022, a început sesiunea de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectoarele bovine, suine și avicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID 19. Perioada de depunere a cererilor de solicitare a subvenției este de 20 de zile.

Deschiderea sesiunii de depunere a cererilor coincide cu momentul aprobării de către Comisia Europeană a schemei de ajutor de stat în valoare de 91 de milioane de euro (453,8 milioane de lei) de care vor beneficia peste 95.000 de fermieri, anunță Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Pe 21 aprilie 2022 Guvernul a aprobat Ordonanța de Urgență nr. 51/2022 prin care este instituită o schemă de ajutor de stat pentru a compensa o parte din pierderile pe care fermierii le-au înregistrat în ultimii doi ani din cauza perturbării lanţurilor de aprovizionare ca urmare a restricțiilor sanitare.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat este de 453.899.000 lei şi este repartizată după cum urmează:

a) 170.250.000 lei pentru sectorul bovine;

b) 167.649.000 lei pentru sectorul suine;

c) 116.000.000 lei pentru sectorul avicol.

Plata ajutorului de stat va fi efectuată până la data de 30 iunie 2022 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Ajutorul de stat se acordă pentru următoarele categorii de beneficiari:

a) în sectorul bovine, crescătorilor persoane fizice, persoane juridice, întreprinderi individuale sau familiale, persoane fizice autorizate, care, în anul 2022, desfășoară activitate de creștere a bovinelor;

b) în sectorul suine, crescătorilor întreprinderi individuale şi familiale, persoane fizice autorizate, după caz, precum şi persoane juridice care, în anul 2021, au desfăşurat activitate de îngrăşare şi/sau reproducţie a suinelor în exploatații autorizate sanitar-veterinar;

c) în sectorul avicol, crescătorilor de păsări întreprinderi individuale şi familiale, persoane fizice autorizate, după caz, precum şi persoane juridice care, în anul 2021, au desfăşurat activitate de reproducţie tineret și adulte și/sau de incubație şi/sau de creştere a păsărilor pentru carne sau de creștere a tineretului de înlocuire și a găinilor adulte pentru ouă consum în exploatații autorizate sanitar-veterinar.

Beneficiarii estimativi ai acestei scheme de ajutor de stat vor fi circa 95.000 de crescători de bovine și aproximativ 600 de fermieri din sectoarele suine și avicol.

 

BOVINE

 

În sectorul bovine, ajutorul de stat se acordă beneficiarilor, în scopul compensării pierderilor cauzate de pandemie în semestrul I al anului 2022, pentru minimum 3 capete bovine cu vârsta de minimum 16 luni la data de 31 ianuarie 2022, la care se pot adăuga și bovine cu vârsta de minimum 7 luni la data de 31 ianuarie 2022, în exploatație cu cod ANSVSA, înregistrate în RNE. Cuantumul pe cap de animal se calculează prin raportarea plafonului prevăzut la efectivul total de bovine eligibile.

 

SUINE

 

În sectorul suine, ajutorul de stat se acordă beneficiarilor, astfel:

a) pentru capacitatea de producţie în condiții minime de bunăstare deţinută în anul 2021, echivalent UVM, în funcţie de categoriile de suine, respectiv suine la îngrăşat şi/sau scroafe și scrofițe montate, denumite în continuare animale de reproducţie femele, cu scopul de a menține exploatația în bune condiții tehnologice;

b) pentru efectivele de suine, echivalent UVM, respectiv efectivul mediu anual aferent anului 2021/efectivul mediu anual eligibil în Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 pentru categoria de animale de reproducție femele și/sau efectivul livrat în anul 2021/efectivul eligibil în Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 pentru categoria de suine la îngrășat.

Cuantumul ajutorului de stat în sectorul suin este de 10 euro/UVM, echivalent în lei pentru capacitatea de producţie în condiții minime de bunăstare. Pentru efectivele de suine, echivalent UVM, acesta se calculează astfel:

  • din plafonul prevăzut se scade valoarea totală aferentă capacității de producţie în condiții minime de bunăstare, echivalent UVM;

  • suma rezultată din calculul de la pct.(i) se împarte la efectivul total de suine eligibile, echivalent UVM.

 

AVICULTURĂ

 

În sectorul avicol, cuantumul pe UVM se calculează prin raportarea plafonului alocat la efectivul total de păsări eligibile, echivalent UVM, și la capacitatea totală de producţie a stațiilor de incubație, echivalent UVM. Ajutorul de stat pentru susţinerea activităţii crescătorilor din sectorul avicol se acordă astfel:

a) pentru efectivele de păsări, echivalent UVM, respectiv efectivul mediu anual de găini rase grele/găini ouătoare aferent anului 2021/efectivul mediu anual de găini rase grele/găini ouătoare eligibil în Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 și/sau efectivul de pui de carne cu vârsta peste 35 zile și/sau pui de curcă cu vârsta  peste 71 zile,  livrați în 2021/efectivul eligibil în  Măsura 14 - Bunăstarea animalelor în anul 2021 și/sau efectivul mediu anual de tineret de reproducție aferent anului 2021 și/sau efectivul mediu anual de tineret de înlocuire pentru găini ouătoare aferent anului 2021.

b) pentru capacitatea de producţie deţinută în anul 2021, echivalent UVM, aferentă unei serii de pui eclozionați.

Valoarea totală a ajutorului acordat unui beneficiar nu poate depăşi echivalentul în lei a 290.000 euro.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici:https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Guvernul a aprobat Programul Naţional Apicol (PNA) pentru perioada 2020-2022, normele de aplicare și valoarea sprijinului financiar.

Cuantumul contribuției Uniunii Europene la Programul Apicol pentru România pentru anul 2022 se menține la același nivel ca în 2021, respectiv 6.081.630 euro, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Prin actul normativ adoptat de Guvern joi – 14 aprilie - se actualizează valoarea în lei pentru anul 2022 și valoarea totală a sprijinului financiar. Astfel, se modifică valoarea totală a PNA de la 168.639.000 lei la 169.621.000 lei, din care contribuția Uniunii Europene este de 50%, respectiv 84.810.500 lei, precum și valoarea pentru anul 2022 de la 59.214.000 lei la 60.196.000 lei.

PNA a suferit o serie de modificări și completări menite să simplifice accesarea unor măsuri din program. Astfel:

  • Au fost eliminate o serie de documente, respectiv copia actului care atestă autorizarea sanitară-veterinară pentru comercializare a furnizorilor de medicamente, precum și documentul care confirmă notificarea produselor proteice solide;

  • S-a introdus posibilitatea depunerii copiei manualului de utilizare/a instrucțiunilor de montare și întreținere a acestor mijloace, după caz, în locul copiei cărţii tehnice;

  • S-au definit produsele care intră în componența echipamentului de protecție, respectiv bluze/jachete apicole, pantaloni sau combinezoane apicole, mască apicolă si mănuși apicole, în vederea decontării corecte a acestora, ținând cont de faptul că au prețuri diferite la facturare;

  • S-a modificat termenul de depunere a cererilor de intenție de la 31 mai la 30 aprilie;

  • S-a definit categoria de „produse proteice solide”, respectiv produse proteice solide care se administrează ca atare, fără posibilitatea de a fi reconstituite, pentru clarificări și o aplicare unitară;

  • S-a reglementat faptul ca membrii formei asociative care sunt beneficiari ai serviciilor de consultanță, promovare și/sau perfecționare să nu fie furnizori de astfel de servicii în cadrul Programului, evitându-se astfel crearea de condiţii artificiale;

  • S-a abrogat art. 22 din anexa nr.2 la HG nr.339/2020, care reglementa o excepție pentru anul 2022 cu privire la termenul limită de depunere a cererii de plată şi a documentelor justificative, astfel încât pentru anul 2022 termenul limită este 31 iulie 2022;

  • Se reglementează posibilitatea redistribuirii sumelor neutilizate în cadrul unei acțiuni către celelalte acțiuni;

  • Se reglementează sancțiunea de excludere de la plată pentru refuzul controlului la faţa locului la data comunicată, precum și pentru lipsa produselor pentru care s-a solicitat sprijin în cererea de plată.

„Apicultura românească are un rol extrem de important în obținerea producțiilor din sectorul vegetal, iar produsele apicole românești sunt extrem de apreciate atât pe plan intern, cât și internațional. În urma dialogului cu reprezentanții apicultorilor, am simplificat condițiile de accesare a Programului Național Apicol pentru a le facilita accesul la fondurile disponibile. De asemenea, avem în vedere măsuri de sprijin pentru creșterea suprafețelor cultivate cu specii melifere, astfel încât apicultorii să aibă la dispoziție mai multe suprafețe când merg cu albinele în pastoral”, a precizat ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a stabilit cuantumurile aferente Ajutoarelor Naţionale Tranzitorii (ANT) în sectoarele vegetal și zootehnic pentru anul de cerere 2021 și a demarat procesul de autorizare la plată a acestor scheme.

Pe 2 martie 2022, Guvernul a aprobat plafoanele alocate Ajutoarelor Naţionale Tranzitorii (ANT) în sectoarele vegetal şi zootehnic, pentru anul de cerere 2021. Suma totală a ajutoarelor naționale tranzitorii în sectoarele vegetal și zootehnic este de 223.976.950 euro, în echivalent 1.108.125.958 lei și se asigură din bugetul pe 2022 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Peste 810.000 de fermieri beneficiază de ANT.

Plafoanele alocate Ajutoarelor Naționale Tranzitorii în sectorul vegetal sunt în sumă totală de 88.562.700 euro și se repartizează astfel:

  • ANT 1 - culturi amplasate pe teren arabil: 85.301.500 euro; 11,94 euro/ha

  • ANT 2-3 - in pentru fibră şi cânepă pentru fibră: 5.500 euro; 8,60 euro/ha

  • ANT 4 – tutun: 1.656.200 euro; 2.584,54 euro/ha

  • ANT 5 – hamei: 84.000 euro; 355,82 euro/ha

  • ANT 6 - sfeclă de zahăr: 1.515.500 euro; 78,13 euro/ha

Plafoanele alocate Ajutoarelor Naționale Tranzitorii în sectorul zootehnic sunt în sumă de 135.414.250 euro și se repartizează astfel:

  • ANTZ 7 - schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul lapte: 18.516.917 euro; 19,04/tona de lapte

  • ANTZ 8 - schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul carne: 77.839.917 euro; 66,28 euro/animal

  • ANTZ 9 - schema cuplată de producție, speciile ovine/caprine: 39.057.417 euro; 4,73 euro/animal

Plățile se efectuează în lei, la cursul valutar de 4,9475 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2021.  

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a început de miercuri, 16 februarie 2022, eliberarea de adeverințe pentru solicitanții schemei de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor pentru anul 2022.

Pentru anul acesta, APIA a încheiat convenții cu instituțiile bancare și nebancare, respectiv cu două fonduri de garantare - Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM), pentru a veni în sprijinul fermierilor care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente.

Astfel, potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință prin care confirmă că acesta a depus cererea inițială de solicitare a ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, aferentă anului 2022. Prin adeverință se confirmă valoarea de 70% din cuantumul ajutorului determinat aferent cererii inițiale anuale.

Valoarea creditului va fi de până la 90% din suma înscrisă în adeverința cuvenită solicitantului.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM) garantează maximum 80% din valoarea fiecărui credit acordat de bănci fermierilor.

Potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 703/2013, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește condițiile în care se vor încheia convențiile dintre instituțiile financiar-bancare sau nebancare și APIA, în vederea finanțării de către acestea a activităților curente ale beneficiarilor plăților derulate de Agenție în baza adeverințelor eliberate, dobânda aferentă acordării creditelor va fi de RON-ROBOR 6M + maxim 2%.

În ceea ce privește comisioanele practicate de instituțiile finanțatoare, APIA atrage atenția fermierilor care doresc să acceseze credite, să analizeze cu atenție sporită soluțiile de finanțare propuse de instituțiile financiar-bancare și nebancare ce vizează costul acestora, astfel încât să aleagă modalitățile de finanțare care răspund cel mai bine necesităților proprii.

Până în prezent, APIA a încheiat Convenții cu următoarele instituții bancare și nebancare, respectiv cu Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM):

1. APIA - BCR Social Finance IFN SA;

2. APIA – BRD - FGCR;

3. APIA - CEC Bank - FGCR/ FNGCIMM;

4. APIA – Creditcoop - FGCR;

5. APIA - Intesa SanPaolo -FGCR;

6. APIA – OTP - FGCR/ FNGCIMM;

7. APIA - Raiffeisen Bank - FGCR;

8. APIA - Patria Bank - FGCR;

9. APIA – Techcventures - FGCR;

10. APIA - Banca Transilvania - FGCR.

Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare, respectiv FGCR/ FNGCIMM vor fi postate pe site-ul Agenției: www.apia.org.ro, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Iarna este un anotimp de odihnă, reflecție și planuri pentru majoritatea fermierilor care se ocupă de cultura vegetală (nu vorbesc de cei care au zootehnie și unde este foc continuu sau legumicultorii care au pornit activitatea în forță de ceva timp) și care în această perioadă își permit ,,luxul” de a da atenție și altor lucruri. Fiecare acordăm mai mult timp familiei, plăcerilor personale, hobby-urilor, iar eu am preferat să mă ,,închid” în bibliotecă și printre altele să derulez un pic povestea neonicotinoidelor.

Recunosc că această aplecare a venit ca urmare a dezbaterii publice pe care am anticipat-o că va exista odată cu anunțul curajos al ministrului Agriculturii, domnul Adrian-Ionuț Chesnoiu, făcut înainte de Sărbătorile de iarnă, prin care urma să aprobe derogare pentru folosirea neonicotinoidelor la tratamentul semințelor de floarea-soarelui, porumb și sfeclă, derogare care până la data finalizării articolului a devenit efectivă.

În primul rând, dorința era mai veche și voiam să văd cu ochii mei, cum se spune, care au fost pozițiile globale și de ce în timp ce Uniunea Europeană a fost extrem de drastică, mergând până la interzicerea acestora, în alte zone ale globului lucrurile sunt la polul opus, iar țările care folosesc neonicotinoidele în lume la acest moment sunt în jur de 100.

Prin materialele publicate sau în curs de publicare, am explicat pe îndelete cele găsite în diverse lucrări științifice, rapoarte ale autorităților de reglementare (EFSA, DEFRA, AASFAC, USDA etc.) din multe țări, alte materiale, articole de presă, și unde dezbaterea este vie și dură între cei care au susținut și susțin interzicerea și cei care se opun acesteia.

Cert este că la acest moment nu există o opinie măcar larg acceptată, iar deciziile UE de interzicere a folosirii neonicotinoidelor ridică suspiciuni pentru foarte mulți, cercetători, oameni politici, dar mai ales în rândul fermierilor, inclusiv în ceea ce mă privește. Dar a avea suspiciuni nu înseamnă un lucru rău, ci arată dorința de a primi argumente clare și fără echivoc pentru o anumită situație.

Prin acest material nu doresc să fac încă o analiză a diverselor poziții internaționale în acest sens, ci doresc să fac o invitație personală către cititori, pentru a citi împreună anumite părți din raportul de cercetare din 2018, realizat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA) din România și a ne pune anumite întrebări. Apoi vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să vă gândiți și să trageți concluziile pe care le considerați de cuviință. De ce propun asta? Simplu, fiindcă asta ar însemna normalitatea, ca fiecare cititor să poată face un mic exercițiu de înțelegere a diverselor interpretări din media și apoi să înțeleagă ce greu devine a decela realitatea în această eră informațională, mai ales atunci când concluziile unui raport sunt sau pot fi puse în nuanțe diferite de interpretare, care pot respecta mai mult sau mai puțin realitatea.

În acest studiu realizat sub egida ASAS și coordonat de ICDDP (Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor) și unde parteneri ai proiectului au fost INCDA Fundulea, stațiunile de la Albota și Secuieni, plus ICDA, s-a urmărit aplicarea neonicotinoidelor la semințele de porumb, floarea-soarelui și rapiță. Asta ar fi prima idee legată de exercițiul nostru.

Partea de raport aferentă Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din România a fost realizată sub coordonarea directorului științific la acea dată, domnul dr. ing. Adrian Siceanu și s-a intitulat ,,Prelevarea probelor de polen, nectar, miere, puiet și albine din culturile de rapiță, porumb și floarea-soarelui și determinarea nivelului de reziduuri de imidacloprid, clotianidin si tiametoxam. Implementarea procedurii de lucru în recoltarea probelor de plantă, polen și nectar din plantă, polen recoltat la colector (la urdinișul stupului), păstură și miere din stup, puiet și albine, în condiții de câmp, pentru recoltarea probelor și trimiterea lor pentru analize către laboratoare acreditate ISO 17025.”

A doua observație constă în faptul că ICD Apicultură și-a propus să realizeze prelevare de probe din produsele apicole obținute la culturile tratate la semințe cu neonicotinoide prin implementarea unei proceduri de lucru în acest sens.

În raport se arată modul de înființarea al experienței la fiecare partener, în sensul că au existat suprafețe de cultură martor (netratate) și suprafețe tratate la sămânță cu fiecare neonicotinoid în parte (cele trei luate în analiză), dar fără să se precizeze la nici una dintre acestea care a fost tehnologia, în special tratamentele fitosanitare aplicate în vegetație. De ce spun asta și ce importanță are, o să vedem mai încolo.

De precizat că analiza reziduurilor de neonicotinoide s-a făcut în Franța la ANSES (laborator de referință în UE), iar unele din probe au fost analizate ca dublură și la QSI – Germania (laborator acreditat în UE).

O altă observație constă în faptul că pe lângă cele 4 experiențe vizate (o să le numesc mai departe experiențe oficiale) de la INCDA Fundulea, SCDA Albota, SCDA Secuieni și APPR Țăndărei, au mai existat trei locații care nu au fost experiențe (o să le numesc experiențe neoficiale), ci conform mențiunilor au fost niște stupi lângă niște câmpuri, unde nu s-au prezentat nici un fel de date legate de tehnologia de cultivare a acelor culturi și aici am în vedere și tratamentele fitosanitare aplicate. Deci de ce am făcut acele analize? Care au fost elementele urmărite? Cum putem raporta rezultatele obținute la tehnologia aplicată pentru cultivare? Nu contează, trecem mai departe.

Trecând la rezultate și discuții ne oprim la punctul 1 unde se arată ,,Recoltarea de probe de miere cu caracteristici specifice de miere monofloră (de rapiță și floarea soarelui) a fost dificilă în condițiile anului apicol 2018 din cauza lipsei de cules în special în locațiile Fundulea, Albota, Țăndărei, la culesul de rapiță, și în locațiile Fundulea și Albota, la culesul de floarea soarelui. Acest lucru reiese din sporul în greutate obținut la aceste culesuri, evidențiat prin sistemul de monitorizare Simbee”

Deci se face precizarea că realizarea culesului de către albine a fost slab datorită culturii, adică albinele nu au găsit nectar și polen să se hrănească și să înmagazineze, iar această afirmație se bazează pe sporul de greutate al stupului. Am înțeles argumentul invocat, deci mergem mai departe.

Ce nu înțeleg este de ce după 5 rânduri se spune altceva, adică la punctul 3 din rezultate, unde se afirmă următoarele ,,În privința rezultatelor obținute în urma analizei substanțelor vizate, pe albine, s-a constatat o slabă dezvoltare a familiilor de albine în anumite amplasamente, fapt care se corelează cu identificarea substanțelor în probele de albine recoltate de la urdiniș. ”

Privitor la modul de determinare se arată în continuare ,,De menționat că pe parcursul experimentelor nu s-au constatat mortalități imediate, acute, ci doar în anumite cazuri (Fundulea, Albota) s-a remarcat o slabă dezvoltare a familiilor de albine, fapt care poate fi observat și prin lipsa sporului de greutate monitorizat de stupul electronic.”

În primul rând, în cazul ambelor puncte, 1 și 3, pentru două probleme diferite, respectiv slaba dezvoltare a familiilor, atât datorită culesului cât și a aplicării tratamentelor la semințe, se invocă același argument, adică sporul de greutate al stupului, ceea ce nu este posibil. Dar așa cum știm, când avem o singur argument determinat, el nu poate justifica sau demonstra două sau mai multe probleme, fiindcă nu putem individualiza relația cauza-efect pe fiecare problemă analizată.

Haideți să gândim altfel, când vedem că o persoană slăbește accelerat, putem să ne gândim că este datorită unei diete, dar putem să ne gândim și că este bolnav de cancer. Deci care este cauza, fiindcă în ambele cazuri avem aceeași determinare, cântăritul. Dar dacă facem alte observații, alte determinări, putem identifica precis cauza și efectul. Așa și în cazul nostru.

Mai mult, haideți să vedem ce zicea EFSA privitor la aceste situații ,,Efecte clare nu au fost observate în oricare dintre studii. Au existat unele indicii cu privire la efectele potențiale (de exemplu, mortalitate crescută sau o creștere în greutate ușor mai mică a stupului în comparație cu controlul), dar în niciunul dintre cazuri nu ar putea fi atribuite expunerii la imidacloprid cu mare certitudine.; [Jurnalul EFSA 2013;11(1):3068 Concluzie privind evaluarea inter pares a evaluării riscului de pesticide pentru albine pentru substanța activă imidacloprid).

Concluzia enunțată de EFSA în 2013 a fost întărită în studiul din 2018 privitor la ,,Riscul asupra albinelor în urma utilizării tratamentului la semințe și a granulelor cu imidacloprid” și unde se afirmă ,,Se consideră că evaluarea privind greutatea probelor, ținând seama de incertitudinile acesteia, indică un risc scăzut pentru albinele melifere la reziduurile din polen și nectar pentru scenariul culturilor tratate pentru rapița oleaginoasă de iarnă. ”

Revenind la raportul nostru, este de menționat afirmația de la punctul 3 legată de ,,substanțelor vizate pe albine, s-a constatat o slabă dezvoltare a familiilor”, care nu este susținută de analizele de reziduuri de neonicotinoide prezentate în raport, iar acest lucru îl spun pe baza datelor prezentate în tabelul 1 și 2 (prelucrate de subsemnatul după datele raportului tabelelor 11.1 și 11.2).

Ca mențiune, din tabelele 11.1 și 11.2 cu analize al raportului am scos doar două coloane, cele legate de analiza frunzelor și tulpinilor la floare și porumb. Considerentul este că de interes sunt conținutul de reziduuri în organele care au contact direct cu albinele, adică în inflorescențe la rapiță și floarea soarelui, sau panicul la porumb.

Afirmația mea are în vedere faptul că în urma prelevările de probe de albine din cele 4 experiențe oficiale, avem reziduuri exclusiv de imidacloprid doar la INCDA Fundulea, cu un nivel de 0,1 ng/albină, iar la Țăndărei, aceeași substanță a fost sub limita de cuantificare al aparatelor. 

Dar așa cum arată datele EFSA (Autoritatea europeana de securitate alimentară) și acestea fiind invocate și de autorii raportului prezent la punctul 3 din rezultate, doza letală orală (DL50) este de minim 3,7 ng s.a./albină și doza minimă pentru apariția de efecte subletale ar fi trebuit să fie minim 0,282 ng s.a./albină. Adică altfel spus, conținutul de imidacloprid găsit în aceea probă de 0,1 ng s.a./albină ar fi trebuit să fie de peste 3000% mai mare ca să fie letal prin ingestie orală, iar pentru apariția efectelor subletale trebuia să fie mai mare de aproape 300%.

tab1          

tab2

Despre cea de a două probă unde nu a fost depășită limita de cuantificare ce să mai spunem, fiindcă nici măcar nu se determină cantitativ nivelul de reziduuri, deci diferențele sunt cu mult mai mari și decât cele arătate mai sus în cazul primei probe. 

Mai mult, la celelalte două substanțe analizate prin temă, adică clothianidin și thiametoxan, în probele de albine recoltate la culesul de rapiță sau floarea-soarelui nu s-au determinat reziduuri, nici măcar la stupii aceia din ,,experiențele neoficiale”.

Aș dori să fac și o mențiune legată de modul de prezentare al datelor din raport și în acest sens a se observa diferența între tabelul 1 și 2 prelucrate de subsemnatul, care arată că în al doilea tabel am eliminat rezultatele care se refereau la acetamiprid și thiacloprid pentru două motive, întemeiate după părerea mea.

Primul motiv se referă la faptul că nu făceau parte din tema proiectului, iar al doilea motiv mai serios după opinia mea, constă în faptul că acestea (acetamiprid și thiacloprid) se aplică doar în vegetație, nu și ca tratament la semințe, deci era o cu totul altă situație față de ce se propusese prin tema proiectului. Mai mult, chiar dacă s-au determinat aceste rezultate, ele puteau fi prezentate separat, nicidecum împreună ca să se creeze confuzie la interpretare. De asemenea, aplicându-se în vegetație nu se face mențiunea la câte zile au fost recoltate probele față de momentul aplicării, cunoscut fiind faptul ca planta are nevoie de timp ca să metabolizeze pesticidul aplicat.

Mergem mai departe și tot la punctul 3, autorii continuă afirmația din raport astfel ,,Cu toate acestea, albinele culegătoare nu reprezintă o sursă informativă de analiză a reziduurilor, iar preluarea de albine muribunde sau moarte este deseori o sarcină dificilă deoarece aceste mortalități, mai ales în intoxicații cronice, au loc în afara stupului și nu pot fi imediat observate.”

Deci, se continuă a se insista cu opinia că există o slabă dezvoltare a familiilor de albine și se induce subliminal cauza influentei neonicotinoidelor, în condițiile în care conținutul de reziduuri la probele de albine l-am prezentat mai sus și era departe de orice nivel potențial periculos. Până la urmă, care sunt argumentele care să justifice o astfel de afirmație?

În plus se mai introduce după opinia mea o mențiune fără argumente prezentate în raport, a intoxicațiilor cronice și care ar duce la moartea albinelor, dar departe de stup. Mai mult, se afirmă că albinele culegătoare nu sunt o sursă informativă pentru analiza reziduurilor, dar atunci mă întreb de ce sau mai făcut aceste analize de către autori?

Trebuie precizat un lucru, noi discutăm despre rezultatele analizelor efectuate de ICD Apicultură, deci în raport la ,,rezultate” trebuia prezentat ce s-a constat în urma analizelor și nu ce s-ar crede că s-ar fi întâmplat, în condițiile în care este posibil ca o albină să moară în urma unei intoxicații cronice, dar tot așa bine poate muri lovită de mașină, de stres, de epuizare sau poate de bătrânețe. Sunt situații când în raport vrei să justifici anumite interpretări, dar pe lângă datele obținute, citezi ca și argumente suplimentare, alte rezultate ale altor cercetători și prezentați la sursa bibliografică. Nu poți face o afirmație ca rezultat al unei cercetări, dacă nu prezinți modul în care ai făcut determinarea (astfel încât analiza să fie repetabilă) și valorile obținute.

Mai mult, în opinia mea albinele culegătoare pot fi o sursă informativă foarte bună de analiză a reziduurilor, dacă setezi corect de la început obiectivele, modul de realizare a experienței, ce vrei să determini prin analize și care este modalitatea de prelevare a probelor.

Poate pentru a fi mai simplu pentru toată lumea să înțelegem cum este cu determinarea reziduurilor de pesticide și cum ar fi putut fi făcută analiza, să ne referim un pic la organismul uman, care după orice medicament, drog, alte substanțe chimice administrat, o perioadă prezintă anumite niveluri de reziduuri din produsele respective în sânge, asta până organismul termină procesul de metabolizare și acestea dispar complet.

Acum întorcându-ne la albine, era important după opinia mea de a se fi analizat cum evoluează conținutul de reziduuri de neonicotinoide în corpul albinelor în timpul culesului și dacă s-ar fi confirmat sau nu capacitatea acestora de a metaboliza aceste pesticide, iar pentru asta poate ar fi fost bine să se recolteze probe de albine la diferite perioade de timp de la începutul culesului la fiecare din culturi (exemplu: la 2 zile, la 6, la 10, la 14 și la 18 de zile) și să se determine eventualul conținut de reziduuri din corp.

Această determinare ar fi avut ca bază de pornire observațiile făcute în Australia, unde autoritatea de reglementare într-o lucrare de sinteză arăta că ,,Imidaclopridul este cunoscut a fi metabolizat rapid de albine și este excretat cu un timp de înjumătățire de aproximativ 5 ore. (OVERVIEW REPORT - NEONICOTINOIDS AND THE HEALTH OF HONEY BEES IN AUSTRALIA © Australian Pesticides and Veterinary Medicines Authority 2013 ISBN: 978-1-922188-51-9.

Acest lucru nu este confirmat, dar nici infirmat de EFSA, care arăta că ,,Nu au fost disponibile date adecvate pentru efectele cumulate asupra albinelor. (Raport EFSA 2015 pag 13).

Analizând mai departe raportul, tot la punctul 3 de la rezultate, mai găsim și afirmația următoare ,,De asemenea, doar în cazul unei probe recoltate dintr-o stupină ICDA (Băneasa), aflată pe vatra stupinei, ca urmare a observării unor simptome de dezorientare și lipsă de zbor, în fața urdinișului, s-a constatat că acestea au fost contaminate cu cca 0,1 ng de imidacloprid/albină”

La fel cum am arătat și în cazul altor enunțuri din raport, autorii trag o concluzie, dar nu se prezintă nici rezultatele care să demonstreze acest lucru și nici o metodologie de determinare, încercându-se să se facă o legătură între dezorientarea și lipsa de zbor a albinelor (observată vizual) și determinarea unor reziduuri de 0,1 ng/albină, justificându-se acest lucru prin existența unor manifestări anormale, numite efecte subletale.

Prima observație constă în faptul că situația prezentată mai sus se referă la niște afirmații ale unui apicultor, care spune ce vede și crede, dar fără analize, plus că nu se știe sau nu s-a prezentat nimic despre tehnologia aplicată la cultura unde s-a observat efectul. Spun asta deoarece experiențele au fost deficitare și se observă din tabelul 1 că apar și determinări de neonicotinoide legate de tratamente în vegetație (acetamiprid sau thiacloprid), care nu erau nici obiectul temei (care era tratament la semințe) și nici nu trebuiau luate în calcul fiindcă nimeni nu solicită derogări pentru aplicări în vegetație.

Legat de a doua observație, imidaclopridul este singura substanță activă dintre cele analizate care se putea aplica atât în vegetație, cât și ca tratament la semințe, dar noi nu știm cum s-a aplicat la aceea cultură. Deci la ce ne gândim și ce analizăm?

În al treilea rând, însă cel mai important, la această concentrație de reziduuri, după catalogarea EFSA nu există nici măcar efecte subletale, nivel care pentru imidacloprid este definit la 0,282 ng/albină, adică analiza noastră ar fi trebuit să aibă o concentrație mai mare cu aproape 300%. Mai mult chiar dacă ar fi ar fi existat acel nivel pentru efecte subletale, asta nu înseamnă că albinele ar fi murit exclusiv din această cauză și nici ce procent dintre acestea, fiindcă ar fi fost mulți alți factori care ar fi influențat, gen starea de sănătate a familiei de albine, sursele de hrană și apă, vârsta albinelor, perioada anului, atac boli și dăunători, etc.

La fel să dăm un exemplu simplu ca să îl înțeleagă toată lumea, adică beția este un efect subletal pentru om provocat de alcool, care îl afectează neurologic, locomotor, dar până la un anumit nivel de alcoolemie nu omoară individul. Însă dacă se depășește un anumit nivel de alcool, în sânge se ajunge la comă și apoi dacă se continuă consumul de alcool, se ajunge la moarte.

În același timp consumul permanent de alcool poate duce la apariția de boli (ciroza - efect subletal) care în timp să devină sau nu mortale, dar nu este obligatoriu să moară individul din asta și nici nu înseamnă că nu se mai poate muri și din alte cauze după 80 de ani.

Revenind la albinele noastre, chiar dacă am fi avut o concentrație de 0,282 ng/albină, nu însemna că respectivele manifestări erau sigur de la pesticide, decât dacă erau eliminați orice alți factori care ar fi putut duce la același rezultat.

Ne întoarcem la om și ne gândim la o simplă febră, care nu înseamnă luată singular că ești obligatoriu răcit, poate să însemne și că ai o infecție care poate fi situată într-o mulțime de locuri în organism. Deci pentru a pune un diagnostic corect, înseamnă că trebuie să elimini orice alte posibilități și de aceea doctorii ne verifică în gât, ne ascultă la plămâni, ne fac analize de sânge, radiografii, ecografii etc, până pot determina cu certitudine cauza.

Revenind la raportul nostru, din păcate astfel de tipuri de enunțuri continuă în cadrul raportului și astfel la prezentarea de rezultate, la punctul 4 avem astfel ,,Un fenomen foarte interesant a fost observat la Buzău, în cadrul unei stupine amplasate la culesul de floarea soarelui: albine grupate pe calatidii de floarea soarelui care nu se mai întorc în familia de albine; acest fenomen este raportat în mediul online de mulți apicultori la acest cules. Nu există o explicație științifică pentru acest fenomen, dar una din explicații vizează dezorientarea acestora pe fondul tratamentelor fitosanitare”.

În momentul în care ne uităm pe tabelul cu analize de pesticide constatăm că la experiența de la Buzău nu există analize de reziduuri pentru cultura de floarea soarelui.

Deci care sunt rezultatele care stau la baza afirmației de mai sus și ce legătură are cu tema, respectiv cu tratamentul cu neonicotinoide la sămânță? Poate a fost efectul unor alte cauze sau poate a unor tratamente fitosanitare, dar important este cum o ,,cheamă pe substanță” dacă nu ai făcut analize? Rolul raportului era cumva ,,analiza bârfelor” pe internet și dorința de inducere subliminală a unor afirmații, sau obținerea și analiza unor rezultate serioase așa cum s-ar fi impus?

Dacă ne aplecăm asupra punctului 6, observăm că fără un fundament argumentat în cursul raportului, s-au analizat și neonicotinoide aplicate în vegetație și care nu făceau obiectul temei, dar care doar poate au ajutat la crearea unui cadru mai ,,apocaliptic”, așa cum s-ar percepe când rezultatul ar suna astfel ,,Procent de probe cu reziduuri (unul sau mai multe reziduuri din cele 5 analizate) din total probe trimise – 60%;

Citind mai departe ne mai vine inima la loc și ni se spune ,,Procent de probe în care s-au identificat unul sau mai multe reziduuri din neonicotinoidele vizate prin proiect (imidacloprid, thiametoxam, clothianidin), peste pragul de cuantificare -26,6%; Important e că aici vorbim doar de valori pentru limita de cuantificare, adică acele determinări care au dat ca rezultat o cifră care să poată fi analizată. Mai mult, în nici una din cele 4 experiențe oficiale, nu a existat vreo determinare de reziduuri de pesticide care să atingă pragul letal, sau cel subletal pentru substanțele analizate prin tema proiectului.

Recunosc că am și o mare nedumerire, de ce de exemplu la proba de frunze și tulpină de la Secuieni, au ieșit în aceeași probă toate cele trei tratamente de semințe? Cum îmi place să cred că nu au tratat de trei ori sămânța cu cele trei substanțe, mă gândesc la ipoteza că au adunat părți de plante din cele trei câmpuri tratate și au făcut o singură probă, ceea ce consider că ar fi greșeală.

Pornind de la această problemă, se mai ridică o întrebare și suspiciune legată de modul de aplicare al imidaclopridului, deoarece aceasta este singura substanță care a rezultat în analizele de reziduuri la albinele care au fost analizate la rapiță, la fel la mierea de floare și rapiță și la polenul de porumb.

Imidaclopridul este singura substanță din cele trei analizate ca temă și care se poate aplica și în vegetație și cum nu am regăsit în material tratamentele făcute în vegetație, nu putem fi siguri că acest lucru nu s-a întâmplat în realitate (așa cum tot greșit s-au aplicat alte neonicotinoide în vegetație) și să fi afectat acuratețea rezultatelor.

Ajungând la punctul 10 avem următoarea situație la care nu găsesc nici analizele, dar nici indicarea altor lucrări în cadrul raportului, care să argumenteze realizarea următorului calcul teoretic ,,Iată un exemplu de a analiza aceste riscuri. La un consum mediu de cca 20 mg hrană pe zi (miere și polen), necesară funcționării organismului, conform datelor din literatura de specialitate, o albina poate sa preia o doza letală de substanță activă (ex clotianidin), daca această substanță se află la limita de cuantificare minimă, identificată în analizele obținute, echivalent cu limita de cuantificare (QSI) (LOQ=0,010 mg/kg echivalent ng/mg, echivalent ppm, cazul polenului) în 18,5 zile, iar o doza subletală în 4,75 zile. La aceasta cantitate de hrană necesară funcțiilor fiziologice se mai adaugă și hrana preluată pentru depozitare (nectar și polen). De exemplu, o albină poate transporta la un singur zbor între 30-70 mg nectar sau/și 8-20 mg polen.

Mă întreb, în condițiile în care în analizele de reziduuri din albine nu ai găsit date care să susțină acest calcul, coroborat cu literatura de specialitate, unde EFSA afirmă că nu are date care să ateste acumularea de reziduuri, iar autoritatea australiană afirmă chiar existența unui termen de înjumătățire de 5 ore în cazul imidaclopridului, care a fost rolul acestei opinii? Doar de a induce o urmă de ,,credibilitate asupra toxicității acestor substanțe”, dar nereușind să se aducă nici o probă prin raport?

Mergând pe baza calculului, ar fi rezultat ca după 18,5 zile (eu zic și 25 de zile) să apară pierderi serioase în familia de albine, care nu au fost semnalate în nici un caz. Deci?

Nu în ultimul rând consider că merită atenție concluziile de la punctele 15, 16 și 17 așa cum sunt citate în continuare ,,15 Este foarte important de menționat și faptul că analizele efectuate nu au vizat și nivelul de reziduuri privind metaboliții substanțelor analizate/studiate, fapt ce conduce la o insuficientă abordare a conținutului total de reziduuri cu efect nociv asupra albinelor.”

Încerc să mențin o decență a prezentării și doresc să vedem cu toții cum doar din condei, la punctul 15, se emite o afirmație cu pretenție de concluzie, de genul sovietic ,,dacă te-am mai fi bătut, tu ne-ai mai fi spus”. 

Cum să afirmi fără nici o analiză în raport, care să argumenteze o potențială toxicitate asupra albinelor de orice fel, spunând că ,,insuficienta abordare a conținutului total de reziduuri cu efect nociv asupra albinelor”. Pe ce bază se confirmă efectul nociv asupra albinelor în urma analizelor efectuate?

Chiar dacă s-ar fi dorit o lucrare bibliografică, tot ar fi fost nevoie de citarea unor lucrări care să reprezinte argumente în acest sens.

La punctul 16 se continuă tirada cu afirmația la fel de gratuită și fără argumente, analize sau măcar citate bibliografice și se afirmă ,,În plus, efectul nociv este probabil și rezultatul combinării mai multor substanțe, a celor trei substanțe vizate prin proiect, a celorlalte considerate mai puțin nocive, dar și a altora (erbicide, fungicide), în doze diferite, detectate sau cuantificate, rezultând așa-zisul efect de cocktail.”

Apreciez că afirmația privind existența cocktail-ului este foarte corectă în cazul unuia bazat pe votcă, rom și tequila, dar tot nu am văzut în raport argumentele unuia chimic, ca să nu mai spun că este pentru prima dată când citesc că se evocă indirect posibilitatea de a trata de trei ori sămânța dar cu substanțe diferite (a se vedea formularea boldită de mai sus). Cine s-a mai gândit, mâna sus!!!

Dar noi mergem mai departe cu discuția și vedem cum ,,cocktailul” stă la baza nocivității asupra albinelor, dar la fel ca tot ce s-a prezentat până acum, fără a prezenta măcar un rezultat care să justifice acest lucru. Astfel să luăm notă și de punctul 17, total ,,apocaliptic” de altfel, care sună astfel : ,,Acest efect de cocktail poate explica nocivitatea asupra albinelor cu impact letal sau subletal – afectarea orientării în spațiu și timp, impactul asupra imunității și capacității naturale de luptă împotriva bolilor și dăunătorilor specifici, dar și asupra funcționării sistemului endocrin și exocrin….”

La final am păstrat ceea ce era mai important și anume - CONCLUZII  GENERALE și unde se arată: ,,1 Cercetările efectuate au condus la identificarea de reziduuri de neonicotinoide, diferite sub aspect cantitativ și calitativ, în probele recoltate și trimise către laboratoare de analiză acreditate la nivel European, reziduuri ce pot avea un impact nociv pe termen scurt (efecte letale) sau mai lung (efecte subletale) asupra albinelor melifere și a altor polenizatori, confirmând riscurile pe care studiile la nivel internațional le-au pus în evidență.”

Insecticidele prin definiție sunt substanțe create ,,să omoare” dar în anumite condiții, doze și modalități de aplicare, care nu se regăsesc nicăieri în cadrul raportului. Deci nu se arată nicăieri în raport care sunt ,,cercetările” care să arate aceste posibile efecte nocive, nici măcar pe baza unor citate din lucrări care să creeze baza unei bibliografii, că de analize și rezultate ce să mai vorbim.

A doua mare concluzie spune ,,2. Considerăm că cercetările efectuate până în prezent, prin acest proiect, pentru clarificarea efectelor neonicotinoidelor asupra albinelor în România confirmă existența unor riscuri extrem de importante privind sănătatea albinelor și a altor polenizatori, prin consumul de polen și nectar, riscuri stabilite de foarte multe studii științifice realizate pe plan internațional care au fost rezumate de EFSA și care au condus la interdicțiile de utilizare din prezent pe plan european. ”

Oricât aș încerca, nu pot să pricep cum se fac astfel de afirmații, în condițiile în care nu ai indicat în cadrul raportului nici un procent de mortalități ale albinelor, nu ai arătat nicăieri atingerea unor doze letale de substanțe, dar la concluzie o luăm după cum bate vântul. Legat de EFSA ar fi bine să mai citim rapoartele, mai ales la studiile de câmp și să vedem ce scrie, înainte de a face afirmații. Apropo tot în rapoartele EFSA scrie că acetamipridul este sigur pentru albine, fiind de altfel singurul neonicotinoid care nu s-a interzis, asta fiindcă poate nu a ajuns vestea la ICDA.

Mai mult, în toate rapoartele EFSA din 2008, 2013, 2015 și 2018, se arată că în cazul experiențelor de câmp rezultatele nu confirmă riscul asupra albinelor în urma tratamentelor semințelor.

Cred că merită acum spre finalul materialului să prezentăm o concluzie a unui studiu de lungă durată efectuat în nordul Germaniei, privind efectul neonicotinoidelor asupra bondarilor și unde se arată: ,,Întrucât studiile de monitorizare la nivel de peisaj sunt complexe, dificil de realizat și costisitoare, acestea nu sunt efectuate în mod regulat pentru evaluarea riscului de PPP pentru speciile de insecte polenizatoare. Cu toate acestea, ele pot conduce la evaluări care nu pot fi obținute din studii de nivel inferior (na. de laborator), de exemplu în ceea ce privește nivelurile de expunere realiste și relevanța punctelor finale măsurate. Acest lucru este valabil în special pentru bondari, deoarece metodele standardizate de testare nu sunt încă disponibile. În concluzie, studiul nu a identificat nicio dovadă că o singură cauză, cum ar fi utilizarea neonicotinoidelor, poate fi considerată responsabilă pentru o scădere a populațiilor de polenizatori, cum ar fi bondari, atunci când mai mulți factori, cum ar fi disponibilitatea resurselor (în special în ceea ce privește agricultura intensivă), agenții patogeni și alți factori joacă un rol în supraviețuirea speciilor de insecte polenizatoare. (Large-scale monitoring of effects of clothianidin-dressed OSR seeds on pollinating insects in Northern Germany: effects on large earth bumble bees (Bombus terrestris) Guido Sterk ● Britta Peters ● Zhenglei Gao ● Ulrich Zumkier - Ecotoxicology DOI 10.1007/s10646-016-1730-y -14 sept 2016)

În final, ultima concluzie a raportului ICD Apicultură este de-a dreptul apoteotică și îmi place la nebunie, merită să o citiți chiar și de mai multe ori, mai ales partea boldită, unde se spune ,,3. Cercetările viitoare pe această problematică ar putea completa studiile experimentale, realizate deja, cu studii de caz în care există semne clinice evidente de depopulări și mortalități prin implicarea apicultorilor din România. În acest sens este foarte importantă finanțarea unui program de monitorizare la nivel național - Program național pentru monitorizarea depopulărilor și mortalităților familiilor de albine (A.mellifera), program deja propus Academiei de Științe Agricole și Silvice - Gheorghe Ionescu Șișești, …..”

În loc de concluzie, sunt sigur că timpul și banii pierduți cu acest raport nu mai pot fi recuperați, iar pe lângă câteva aspecte bune dar puține ale acestui raport, pagubele de percepție în rândul apicultorilor, al cercetătorilor care îl citesc, a MADR care ar trebui să facă strategii pe aceste cercetări plătite de la buget, dar și al fermierilor care simt din ce în ce mai mult că au fost beneficiarii unei farse politice cu ,,interzicerea neonicotinoidelor” , rămân și nu mai pot fi șterse.

Mi-ar plăcea să cred că acesta este un caz singular, dar din păcate chiar și așa, este într-un domeniu extrem de important pentru agricultura românească și tare îmi e că dacă mai întrebăm mult de ce rapoartele României nu sunt luate în calcul la UE, să nu ne trezim că ne aduce postașul un mic cadou de acest gen.

Am realizat teza de doctorat sub îndrumarea unuia din corifeii disciplinei de Biologia solului din România, dl prof. univ. dr. Ștefanic Gheorghe, care alături de colegii și prietenii săi, domnii doctori Ghinea Lucian, Eliade Gheorghe, Ștefan Kiss și Papacostea Petre, toți cercetători extrem de redutabili, au creat una din cele mai puternice scoli în domeniu din întreaga lume, iar lucrările acestora sunt surse bibliografice în Europa și America. Cred, fără falsă modestie, că am un nivel de pregătire suficient pentru a citi și emite opinii cu privire la  un raport de cercetare, deși pentru raportul despre care am discutat în acest material, din păcate, nivelul de pregătire nu trebuie să fie prea ridicat, ca să înțelegi cât este de superficial și cum s-au scris concluzii total subiective, nesusținute de rezultatele obținute. Cred cu tărie că dacă acest raport ar fi fost o teză de disertație, studentul ar fi picat examenul cu brio!!!

Sper ca în viitor să nu mai plătim bani pentru astfel de rapoarte de cercetare. Ar fi bine ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, înainte să plătească, să aibă o echipă de cercetători/profesori universitari, colaboratori, care să valideze rezultatele înainte să se facă decontarea pentru astfel de proiecte de cercetare. În rest, numai de bine!

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Gânduri de fermier
Pagina 1 din 6

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

FMC banner site

banner.logo agroconcept

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista