Întrebarea nu este dacă vinul românesc poate reveni, ci dacă cei care îl produc, îl promovează și îl iubesc sunt pregătiți să facă împreună ceea ce nu au reușit să facă separat.

Unghiul meu, strict subiectiv, surprinde la actorii industriei aerul de superioritate, de detașare față de ideile care ar fi putut atrage atenția asupra vinului românesc, care ar fi putut lega comunități în jurul acestui produs. Notez aici lipsa totală de interes față de poziționarea României ca singura țară care găzduiește un concurs internațional gratuit. Amorțeala față de imperativul de a susține inventica domeniului (și aici readuc aminte de sunetul vinului și brain mapping ~ neurofeedback în degustare). Neînțelegerea și, pe cale de consecință, neimplicarea în proiectul Muzeul Național al Vinului, neparticiparea la proiectele de upcycling Enovart, refuzul parcursului de reabilitare vizuală a cramelor (propusă încă de acum 20 de ani!) și exemplele pot continua prin teme ca festival de film cu temă „oeno”, caravaning în enoturism, editare de carte, emisiuni radio și TV cu actualizări în online, turnirul regiunilor viticole ș.a.m.d.

Rezumând, sectorul ar trebui să reevalueze ce are cu adevărat de făcut, mai ales că are la îndemână resurse ideatice.

Minuni nu există. Strategii fundamentate, da.

O piață în stare de șoc

Piața vinului din România traversează în prezent una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa recentă. Nu este vorba despre o simplă fluctuație de piață sau despre un efect colateral temporar al unor condiții economice nefavorabile, ci despre o criză structurală cu rădăcini adânci în decizii greșite acumulate de-a lungul anilor, într-o lipsă cronică de anticipare și viziune strategică la nivelul întregii industrii.

Vinul românesc de calitate ar fi trebuit să fie înțeles, apreciat, apropiat și... băut. Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă. Sau se întâmplă la niște cote extrem de scăzute.

Semnalele de alarmă au existat cu mult înainte ca situația să devină critică. Voci din industrie au avertizat în repetate rânduri că direcția urmată nu este sustenabilă, că ecosistemul vinului românesc nu este încurajat să se dezvolte organic și că salvările individuale nu pot substitui o strategie colectivă coerentă. Aceste avertismente au fost, în mare parte, ignorate. Astăzi, piața plătește prețul acestei neglijențe colective.

Este esențial să înțelegem că vârful „lanțului trofic” al vinului nu poate fi monopolizat exclusiv de producători. Un ecosistem sănătos presupune o rețea complexă de actori: presă de specialitate, organizații nonguvernamentale, distribuitori, somelieri, critici, promotori, un concurs finanțat de dimensiuni europene, consumatori educați și instituții de promovare. Absența sau subdezvoltarea acestor verigi a slăbit întregul lanț.

Susținerea Institutului Vinului ar fi compensat absența Agenției Naționale de Promovare a Vinului. Am fi avut un Muzeu – o instituție vie, la granița dintre știință și edutainement. Din fericire, în binele tuturor, cu sacrificii și voluntariat, a funcționat și crescut Concursul Internațional. Dar „una hirundo non facit ver”.

Anatomia crizei: cauze și mecanisme

Lipsa unui ecosistem de susținere

Una dintre cauzele fundamentale ale actualei crize este absența unui ecosistem dezvoltat în jurul industriei vinicole românești. Spre deosebire de mari țări producătoare – Franța, Italia, Spania –, unde vinul este susținut de o infrastructură legislativă și culturală vastă – reviste de specialitate, programe TV dedicate, școli de degustare, festivaluri cu tradiție îndelungată –, în România aceste structuri fie nu s-au format, fie au fost ignorate chiar de către cei pe care ar fi trebuit să îi servească, dispărând prematur.

Presa de specialitate s-a „diluat”, concursurile de vinuri sunt accesate de-a valma (după sclipici!), iar emisiunile TV dedicate nu au reușit să câștige tracțiune instituțională suficientă. Paradoxal, această alterare a venit adesea chiar din partea producătorilor, iar autoritățile au preferat să controleze mesajul, în loc să îl amplifice. Rezultatul a fost o bulă informațională în care consumatorul a rămas neinformat și, implicit, neimplicat emoțional, iar connaisseur-ul s-a distanțat de superficialitatea curentă.

Prăbușirea canalului HoReCa

Sectorul HoReCa reprezintă nu doar un canal de vânzare, ci și principala scenă de prezentare și descoperire a vinului. Un consumator care descoperă un vin bun la restaurant este, cu o probabilitate ridicată, un viitor cumpărător fidel. Prăbușirea consumului în acest sector este, prin urmare, mai mult decât o problemă de cifre de afaceri – este o criză de recrutare a noilor consumatori.

Explicațiile simplificate (rostogolite de neaveniți) care atribuie această prăbușire exclusiv prețurilor ridicate din HoReCa sunt insuficiente și înșelătoare. Realitatea este multifactorială: lipsa de educare a personalului din servicii, absența unor liste de vinuri bine structurate și explicate, lipsa totală a căilor de comunicare AR, VR, competiția băuturilor alternative (cocktailuri craft, bere artizanală), dar și eșecul producătorilor de a corecta conduita acestui canal – toate acestea au contribuit la deteriorarea situației. „Incentivele” financiare de tip taxe de dop sau taxe de listare au reprezentat un plasture expirat aplicat pe o rană care necesita o intervenție chirurgicală.

Tinerii și viitorul consumului de vin

Poate cea mai îngrijorătoare tendință pe termen lung este îndepărtarea tinerilor de cultura vinului. Generațiile tinere nu au fost cultivate ca potențiali consumatori și ambasadori ai vinului românesc. Responsabilitatea pentru acest eșec revine în primul rând departamentelor de marketing ale marilor producători, care nu au reușit să construiască o narațiune relevantă și autentică pentru publicul tânăr.

Consumul de vin nu este doar un act de „băut o băutură” – este un mod de socializare cât se poate de modern, o formă de expresie culturală, dar și o legătură cu identitatea locală și cu tradiția. Tinerii din România nu au fost invitați în acest scenariu. Li s-a prezentat vinul ca un produs al bătrânilor sau ca o băutură de lux inaccesibilă sau cu prea multe reguli, nu ca o experiență de bucurie și atractivă. Greșelile de comunicare s-au acumulat până când distanța dintre tineri și vin a devenit o prăpastie greu de traversat. Constatăm că nu știm nici cine sunt acești tineri, nici ce vor să consume. De ce sunt antialcool „generic”?

Campaniile de marketing bazate pe vedete și influenceri au ratat adesea tocmai această conectare autentică. Colaborările au generat vizibilitate superficială, dar nu au construit simpatia reală, nici notorietatea de durată a brandurilor, și cu atât mai puțin creșteri semnificative ale vânzărilor. O strategie de marketing eficientă pentru vin trebuie să fie construită în jurul experienței, convenției narative și educației – nu al imaginii. Educație înseamnă și nuanțarea relației alcool–vin. 

Responsabilitatea colectivă, un bun comun

Un aspect important, adesea neglijat în dezbaterile despre criza vinului românesc, este cel al responsabilității colective. Vinul românesc, denumirile de origine controlată, arealele viticole, moștenirea culturală a podgoriilor – toate acestea sunt bunuri comune ale națiunii, nu proprietatea exclusivă a producătorilor. Prin urmare, dreptul de a opina și de a contribui la soluționarea crizei revine tuturor celor care au o legătură cu această industrie, indiferent dacă dețin sau nu o cramă. Până și proximitatea geografică față de o Denumire de Origine (de rezidență sau antreprenoriat fără legătură „oeno”) justifică luarea de poziție.

Istoria recentă demonstrează că unele dintre cele mai bune idei au venit din afara cercului producătorilor: primele magazine specializate, primele platforme de vânzare online, inițiativele de promovare culturală. Din nefericire, în loc să fie sprijinite și integrate, aceste inițiative au fost adesea privite cu suspiciune sau chiar sabotate indirect de producători, care au căutat să le dubleze în condiții de concurență neinspirată (până mai ieri, „prețuri de producător” la poarta cramei sau, ceva mai nou, în online-ul minuscul al fiecărui producător în parte).

Marketingul vinului, unde s-a greșit

Serviciile de marketing din industria vinului românesc suferă de o problemă sistemică: în proporție covârșitoare, strategiile adoptate sunt ineficiente, costisitoare și inadaptate realităților pieței. Această afirmație nu este o critică fără fundament, ci o concluzie susținută de rezultatele concrete: scăderea consumului, lipsa de notorietate a brandurilor locale și eșecul de a conecta emoțional cu publicul tânăr. Un „ingredient” folosit des: oameni de marketing provin din afara domeniului și sunt „neaclimatizați” (neșcoliți specific). De aici, și lauda participărilor la pseudocompetiții ca Frankfurt, Lyon ș.a.m.d. (reversul ar fi: în cunoștință = bătaie de joc față de public.

Marketingul eficient al vinului nu mai înseamnă a angaja o frumusețe pentru a poza cu un pahar în mână. Înseamnă a construi o poveste autentică despre terroir, despre oamenii din spatele vinului, inclusiv despre legătura dintre loc și gust. Înseamnă educație continuă a consumatorilor, prezență consistentă în canalele de comunicare relevante și o strategie de conținut bine gândită pe termen lung. Nimic din toate acestea nu se poate cumpăra cu taxe de dop sau campanii de imagine efemere. Primul exemplu fericit care îmi vine în minte este o emisiune/podcast de tip „travel” sau „discovery”. Nici parti-pris-urile cu haterii de serviciu n-au avut rezultat. Poate că – plătind – ai scăpat de o injurie, dar „verbul” colectiv a fost inhibat.

Unele firme mari poate au resurse suficiente pentru a-și permite ocoluri costisitoare și pentru a rezista perioadelor dificile. Altele, tot mari, dar și cramele mici și mijlocii nu au acest lux. Pentru acestea, fiecare an de marketing ineficient poate însemna înghețarea întregului circuit comercial, incapacitatea de a plăti furnizorii, pierderea listărilor în magazine și restaurante (ceea ce înseamnă dispariția din ochii consumatorilor). Criza nu are același chip pentru toți jucătorii din industrie.

Un ecosistem necoagulat

De-a lungul deceniilor, au existat numeroase inițiative valoroase care ar fi putut forma nucleul unui ecosistem vibrant al vinului românesc: publicații de specialitate, coloane în reviste naționale generaliste, glossy sau axate pe diferite domenii de interes, rubrici în presa economică, emisiuni TV, cărți de vinuri, concursuri. Toate acestea au funcționat, unele cu rezultate remarcabile. Totuși, industria nu s-a coagulat niciodată în jurul lor. Au fost percepute ca proiecte ale „altcuiva”, nu ca instrumente colective de construire a pieței. Nici măcar nu s-a folosit forța industriei pentru a determina acțiuni din partea administrației sau a entităților proiectate să facă ceva pentru vinul românesc.

Această fragmentare a generat un paradox dureros: cu cât fiecare actor și-a urmărit mai exclusiv interesul individual pe termen scurt, cu atât a afectat mai mult interesul colectiv pe termen lung. Salvările individuale au erodat valoarea percepută a vinului românesc în ansamblu. Astăzi avem scadența.

Calea înainte: soluții și condiții pentru redresare

Soluțiile există, dar trebuie spus cu toată onestitatea: costul implementării lor astăzi este semnificativ mai mare decât ar fi fost dacă s-ar fi acționat la timp. Fiecare an de inacțiune a adăugat noi straturi de dificultate și a redus marja de manevră a industriei. Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune – mizele sunt prea mari, atât economic, cât și cultural. Adică, mize existențiale!

Reconstruirea ecosistemului informațional și de acțiune

Prima prioritate trebuie să fie reconstruirea unui ecosistem informațional solid în jurul vinului românesc. Aceasta presupune susținerea activă a presei de specialitate, nu inhibarea ei. Presupune investiție în conținut editorial de calitate – articole, podcasturi, canale video –, care să educe și să entuziasmeze consumatorii. Presupune deschiderea producătorilor față de critica constructivă și față de evaluările independente. Impune o adoptare totală și rapidă a ideilor novatoare. (Repun pe tapet modelul A7 – Autostrada Podgoriilor.)

Totodată, este necesară o relație mai matură cu autoritățile și cu administrația publică. Lobbyul pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și fiscal nu trebuie să fie lăsat exclusiv în sarcina producătorilor – care se expun prin această poziție. ONG-urile, asociațiile profesionale, jurnaliștii specializați pot fi delegați să preia o parte din această responsabilitate de reprezentare. Evident, industria este obligată să formeze un buget pentru aceste demersuri și/sau să oblige statul să permită implementarea unor idei valoroase (vezi indicatoarele turistice amplasate pe domeniul public) – lucruri care nu costă, dar care au efect.

Reconectarea cu tinerii

Reconectarea cu publicul tânăr necesită o schimbare fundamentală de abordare. Vinul trebuie prezentat ca parte dintr-un stil de viață modern, nu ca o relicvă, un simbol al trecutului sau ca un mod de viață nesănătos. Evenimentele de degustare trebuie să devină experiențe sociale atractive, accesibile și distractive. Platformele digitale – Instagram, TikTok, YouTube – trebuie exploatate cu conținut autentic și educativ, nu cu reclame tradiționale adaptate superficial.

Colaborările cu creatori de conținut autentici, pasionați de gastronomie, călătorii și cultură pot fi mult mai eficiente decât campaniile cu vedete. Autenticitatea și cunoașterea reală a produsului sunt criteriile care trebuie să ghideze alegerile de parteneriat, nu notorietatea superficială. Caravaningul ar putea sta la baza celor enunțate mai sus. (Notați, vă rog!)

Revitalizarea HoReCa drept scenă a vinului

Sectorul HoReCa trebuie reconsiderat ca o scenă de prezentare și educare, nu doar ca un canal de vânzare. Producătorii pot „forța” ca, în timp, personalul din restaurante și hoteluri să aibă pregătire specifică ca barem de clasificare pentru restaurant. Astfel, chiar în condițiile de fluctuație a lucrătorilor, investiția în profesionalizarea lor ar avea sens, dar să și ofere materiale educative atractive, să organizeze degustări cu somelieri și personal de servicii. O chelneriță care poate recomanda cu entuziasm și cunoaștere un vin local face la fel de mult pentru brandul respectiv ca o campanie publicitară. AI-ul îi poate fi un sprijin „natural”.

Concluzii: momentul adevărului

Piața vinului românesc se află la o răscruce. Criza actuală este dureroasă, dar poate reprezenta și un catalizator pentru schimbarea profundă de care industria are nevoie de mult. Condiția esențială este ca actorii relevanți să renunțe la abordările individualiste și să accepte că problemele comune necesită soluții comune.

Este momentul să se pună întrebările corecte și să se enunțe problemele cu onestitate, fără a căuta vinovați externi sau a minimiza responsabilitatea internă. Este momentul unui audit sincer al strategiilor de marketing, al relațiilor cu presa de specialitate, al modului în care industria se raportează la consumatorii tineri, la canalul HoReCa și la foarte probabile noi obiceiuri de consum.

Vinul românesc are un potențial remarcabil: soiuri autohtone și internaționale, terroir-uri valoroase, o tradiție milenară. Toate acestea reprezintă un capital natural și cultural pe care nicio criză nu îl poate șterge. Ceea ce lipsește nu este potențialul, lipsesc voința colectivă și capacitatea organizatorică de a-l valorifica. Dacă industria va reuși să construiască această voință comună, redresarea este nu doar posibilă, ci 100% viabilă.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM

Participarea României la marile târguri internaționale de vin ar trebui să fie unul dintre instrumentele-cheie prin care construim, consecvent și credibil, imaginea vinului românesc ca activ strategic de țară. Wine Paris este un astfel de eveniment, un reper major în calendarul internațional, cu dată fixă, cu mize comerciale clare și cu o relevanță care depășește cu mult simpla prezență formală într-un pavilion expozițional.

Pentru a înțelege unde apar blocajele, este necesar să urmărim mecanismul concret al organizării. Planul anual de târguri este depus de APEV (Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Vinuri din România), organizația care reunește o parte importantă a producătorilor orientați spre export, către ARICE – Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior, instituția publică responsabilă de promovarea exporturilor românești și de organizarea participărilor la târguri internaționale.

Planul de târguri a fost transmis către ARICE încă din luna iunie 2025, ceea ce înseamnă că evenimentul era cunoscut, previzibil și perfect planificabil din punct de vedere administrativ. Cu toate acestea, bugetul nu a fost aprobat din timp, procedurile necesare nu au fost derulate anticipat, iar licitația pentru amenajarea standului național a fost demarată cu doar câteva zile înainte de deschiderea târgului, într-un interval care face imposibilă orice construcție coerentă de imagine și comunicare.

Rezultatul este, din nou, o participare bifată în grabă, lipsită de forță strategică și de capacitatea reală de a contribui la poziționarea vinului românesc pe piețele internaționale. În loc de un discurs comun, de un concept de reprezentare integrat și recognoscibil, producătorii români apar fragmentați, fiecare încercând să se salveze individual într-un context care ar fi trebuit să servească un interes colectiv.

La Wine Paris 2026 (9 – 11 februarie), zece producători români au ales să participe pe cont propriu, suportându-și integral costurile, deoarece absența de la un astfel de târg poate avea consecințe directe, inclusiv pierderea accesului la edițiile viitoare ale evenimentului sau la alte târguri similare. Printre ei se numără Averești, Oprișor, Domeniile Dropiei, Domeniile Franco-Române, SERVE, Familia Darabont, Cotnari, Aurelia Vișinescu, Crama de Matei și Budureasca. Cramele Recaș sunt prezente cu stand propriu, iar Crama Gîrboiu participă în cadrul standului CMB (Concours Mondial de Bruxelles), unul dintre cele mai importante concursuri internaționale de vin, care promovează, în cadrul târgurilor, producătorii distinși cu medalii în competițiile sale.

În absența unui stand național organizat din timp, această dispersare face ca România să nu aibă o prezență unitară, coerentă, sub un mesaj comun, ci o sumă de apariții individuale, oricât de onorabile și profesioniste ar fi fiecare în parte. Faptul că producătorii români sunt nevoiți să se organizeze individual, în lipsa unei structuri naționale funcționale, spune multe despre fragilitatea mecanismului de promovare externă. Nu este doar o problemă de execuție administrativă, ci una de viziune. Un stand național nu este o simplă cheltuială bugetară, ci un instrument de diplomație economică, un cadru care ar trebui să transmită consistență, profesionalism și încredere și o narațiune coerentă despre ce identitate poartă vinurile românești.

Responsabilitatea nu aparține însă exclusiv autorităților. Dacă ne dorim ca vinul românesc să-și atingă cu adevărat potențialul în cadrul brandului de țară, este nevoie de o asumare mai fermă din partea tuturor actorilor implicați. Producătorii, la rândul lor, ar putea deveni mai organizați și mai vocali atunci când este vorba despre evenimente care le servesc atât interesele individuale, cât și pe cele colective. Poate că este momentul să existe o presiune mai coerentă pentru schimbări legislative, să fie căutat sprijin la Ministerul Agriculturii, să fie implicați deputații și senatorii din zonele vitivinicole, astfel încât promovarea vinului să fie tratată explicit ca un pilon al imaginii de țară, nu ca o anexă administrativă.

În lipsa unei strategii multianuale, construite împreună de autorități și industrie, vom continua să repetăm același scenariu din ultimii 20 de ani: reacții de ultim moment, soluții improvizate și prezențe lipsite de anvergură. Între timp, alte țări investesc constant, își rafinează discursul, își consolidează brandurile naționale și tratează fiecare târg major ca pe o declarație strategică.

Vinul românesc are potențial, terroir și o generație de producători care contează. Ceea ce îi lipsește vinului autohton nu este valoarea, ci cadrul care să îl susțină și să îl facă vizibil. Fără asumare, predictibilitate și coerență, participarea la marile evenimente internaționale riscă să rămână doar un exercițiu de supraviețuire individuală, nu o investiție reală în reputația României.

Aceasta este miza reală a discuției. Nu un târg anume, nu încă o ediție ratată într-un lung șir acumulat în ultimii 20 de ani, ci felul în care ne raportăm, ca industrie și ca stat, la a fi prezenți simbolic sau relevanți cu adevărat în marea lume a vinului.

Autor: DIANA PAVELESCU, secretar general ADAR (Asociația Degustătorilor Autorizați din România)

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Există momente rare în istoria unei țări când infrastructura încetează să mai fie doar un ansamblu tehnic – o înșiruire de kilometri, betoane, pasaje și noduri rutiere – și devine un instrument de reconstrucție culturală, socială și economică. România se află acum într-un asemenea moment.

Autostrada A7, proiectată să lege Moldova de Muntenia, este mai mult decât o șosea strategică, este o șansă de repoziționare identitară, un traseu care atinge comunități, tradiții, economii locale și bazine viticole ce definesc un întreg filon al ființei românești. De aceea, tot mai mulți specialiști și lideri culturali vorbesc despre Autostrada Podgoriilor. Nu ca despre un nume de marketing, ci ca despre o realitate care exprimă ceea ce A7 poate – și trebuie – să fie: un drum spre binele colectiv, o rută a coeziunii, o vitrină bine luminată a unui nou tip de turism și coloana vertebrală a unei dezvoltări programate. Pentru că nimic nu reflectă mai bine bogăția, dar și subtilitatea României rurale decât podgoriile sale, așezate ca o galerie de artă vie, de la Cotnari, Iași, Strunga, Bucium, Bohotin, Averești, Vrancea toată, Dealu Mare de Buzău și Dealu Mare de Prahova.

Un traseu cu valoare simbolică: Santiago de Compostela, Via Transilvanica și Autostrada Podgoriilor

Marile rute culturale ale lumii au pornit, fără excepție, de la infrastructură: un drum, o potecă, o cărare. Camino de Santiago nu este doar o direcție pentru pelerini, ci și o cheie pentru regenerarea a zeci de comunități spaniole. Via Transilvanica a pornit ca un proiect de suflet și a devenit firul Ariadnei al turismului pedestru și etnocultural în România. Ambele exemple arată același lucru: un traseu devine important atunci când relevă poveștile locurilor și când (re)conectează energiile risipite ale unei societăți.

Autostrada Podgoriilor are potențialul unui astfel de traseu. Este, în fond, o călătorie prin cultură. Într-o Europă în care identitatea rurală se estompează, România păstrează încă lanțul viu al activității tradiționale, care poate deveni un argument pentru turism matur, pentru economie locală sănătoasă și pentru brand național, mai ales dacă se adaugă vitivinicultura modernă și turismul... anticipativ în concept.

Drumul nu este doar asfalt. Drumul este forța care trage mai aproape trecutul și prezentul de viitor. Și viitorul merită privit cu atenție.

De la simplu transport la o nouă geopoezică a Moldovei

A7 reprezintă mai mult decât doar trecerea de la drumuri aglomerate și anacronice la o infrastructură modernă; reprezintă trecerea spre o paradigmă în care Moldova devine cu adevărat conectată – logistic, economic și cultural. Pentru prima dată după decenii, regiunea își poate depăși izolarea primită „cadou” de la puterea centrală.

Iar podgoriile, așezate ca un șir de muzee naturale, oferă exact ceea ce Europa caută astăzi: autenticitate, natură, gastronomie, patrimoniu viu. Autostrada Podgoriilor nu înseamnă doar viteza cu care ajungi, ci și calitatea lumii în care ajungi. Deși este o arteră de mare debit, A7 va stimula – paradoxal? – turismul capilar.

Turismul cu autorulote, oportunitatea pe care România nu are voie să o rateze

Europa occidentală este dominată de un fenomen stabil: turismul cu autorulote, caravaningul și traseele tematice. Spania, Portugalia, Italia, Franța, Germania – toate au dezvoltat în ultimele două decenii o infrastructură dedicată unui nou tip de călător, caracterizat prin:

• autonomie financiară mare,

• dorință de explorare în zone nonurbane,

• consum constant de produse locale,

• interes pentru cultură și gastronomie.

A7 este, din punct de vedere geografic, singura autostradă românească ce poate susține un asemenea flux: nord-sud, paralel cu munții, traversând podgorii și spații rurale cu atractivitate naturală.

Dacă comunitățile de pe traseu ar instala zone de popas specializate, marcate coerent, ar putea deveni, în cinci-șapte ani, un pol major de caravaning în Estul Europei. Podgoriile care ar face același lucru ar câștiga vizitatori (cumpărători!), comunitățile ar câștiga bani, iar brandul de țară ar câștiga relevanță.

Autostrada Podgoriilor, mai mult decât o axă rutieră: un proiect cultural

Pentru prima dată, România are șansa să creeze un concept care să o diferențieze în Europa. Dacă A7 rămâne doar un drum, va fi utilă – dar nu memorabilă. Dacă însă A7 devine Autostrada Podgoriilor, atunci va spune o poveste: povestea celei mai vechi culturi viticole din acest spațiu. Va și scrie o nouă poveste: succesul unei zone marginale a Europei care devine centrul atenției.

Un brand național nu se construiește prin lozinci, ci prin infrastructuri inteligente.

Autostrada Podgoriilor este, în sine, un act de cultură.

Este modul prin care România spune Europei: „Aici avem tradiție, aici avem terroir, acum avem cea mai nouă tehnologie, avem personalitate. Aici avem comunități care cresc, nu doar supraviețuiesc. Și, la toate acestea, aveți acces în cel mai modern mod cu putință: avion, autostradă”. (Și București, și Iași sunt huburi pentru transport aerian.)

Beneficii pentru comunități și pentru binele colectiv:

• creștere economică locală – micii producători pot intra în circuite turistice stabile; marii producători pot juca global;

• stoparea depopulării – zonele rurale devin atractive pentru investiții și locuire;

• migrație inversă – atragerea diasporei într-un mediu atractiv de trai și business;

• educație și cultură – rutele tematice invită la cunoaștere, nu doar la consum;

• coerență teritorială – Moldova devine o regiune integrată și vizibilă;

• brand național – România capătă un reper unic în Europa Centrală și de Est.

În cele din urmă, drumul care poate schimba mentalități, Autostrada Podgoriilor este o invitație la normalitate, la bucurie, la echilibrul care vine din bine făcut împreună. Nu este doar un proiect tehnic, ci și unul identitar. E șansa României de a transforma infrastructura în cultură, transportul în experiență, mobilitatea în prosperitate.

A7 este cifră. Autostrada Podgoriilor este sens.

Oportunități ocupaționale generate de Autostrada Podgoriilor

O infrastructură de asemenea anvergură nu înseamnă doar tranzit; înseamnă ecosisteme de muncă. De la servicii turistice la agricultură modernizată, de la restaurare de patrimoniu la transport logistic, A7 creează zeci de ramificații profesionale. Zonele rurale pot absorbi forță de muncă în noi forme: ghizi specializați pe turism viticol, lucrători în hospitality, operatori de centre-camper, artizani, tehnicieni, somelieri, inspectori de calitate, organizatori de evenimente culturale.

Într-o regiune în care emigrația a fost norma, Autostrada Podgoriilor poate deveni echilibrul care aduce oamenii înapoi, singura șansă pentru creștere demografică.

Oportunități de business: un lanț valoric complet

A7 – Autostrada Podgoriilor activează întregul lanț economic asociat vinului și turismului:

• microcrame și proiecte de vinuri artizanale;

• crame mari cu etalarea calității constante;

• spații de degustare și horeca rurală;

• retail local cu produse specifice;

• zone de servicii pentru autorulote;

• dezvoltări imobiliare controlate și integrate cultural;

• centre de formare profesională în vitivinicultură și enoturism;

• ecologie de mediu.

Nu în ultimul rând, fiecare localitate a traseului poate dezvolta propriul cluster economic, legat fie de vin, fie de gastronomie, horticultură, meșteșuguri, artă, sport sau wellness.

Entertainment: experiențe care dau viață drumului

Autostrada Podgoriilor nu înseamnă doar vizitare, ci și trăire. De-a lungul noii rute pot apărea:

• festivaluri gastronomice;

• piețe volante tematice;

• concerte în aer liber;

• trasee de biciclete și drumeție;

• seri de film în spații neconvenționale;

• evenimente sub brand unic, coeziv, recognoscibil internațional.

Entertainmentul rural nu înseamnă zgomot; înseamnă energie distribuită inteligent, care aduce vizitatori și vitalizează comunitățile. Înseamnă ecologie culturală.

Arta populară – ADN-ul cultural al traseului

Nicio rută tematică nu este completă fără expresia artistică vernaculară. De-a lungul A7 - Autostrada Podgoriilor, zonele străbătute pot deveni laboratoare de artă tradițională și redeveni rampe de afirmare:

• ceramică (inclusiv filonul Cucuteni);

• lemnărit;

• țesături;

• podoabe tradiționale;

• sculptură în piatră.

Fiecare localitate poate propune propriul obiect-simbol, creând un fir cultural recognoscibil, așa cum Camino de Santiago are scoica, iar Via Transilvanica are bornele sculptate.

Arta cultă: tabere, rezidențe, sculptură monumentală

O autostradă tematică este și un muzeu linear.

România poate integra de-a lungul A7 – Autostrada Podgoriilor:

• tabere de sculptură în aer liber;

• rezidențe pentru artiști;

• instalații monumentale;

• galerii rurale;

• spații culturale create în foste conace, școli sau clădiri industriale.

Astfel, A7 se poate transforma într-un coridor artistic european, nu doar într-o rută utilitară.

Avantaj pentru localități fără tradiție vitivinicolă

Nu toate localitățile de pe traseu sunt podgorii – și tocmai aici stă oportunitatea. Fiecare localitate își poate genera propriul marker identitar, fie că este:

• gastronomic,

• folcloric,

• sportiv,

• natural,

• istoric,

• artizanal

• sau chiar tehnologic!

... și poate pune în vânzare vinuri de pe întregul traseu vitivinicol atins de A7.

Cheia este integrarea într-o narațiune unitară: Autostrada Podgoriilor este drumul patrimoniului viu, nu doar al vinului.

Profilul turistului de autorulote

Turistul european de camper are caracteristici extrem de bine definite:

• venit mediu peste media UE;

• interes pentru natură, cultură și gastronomie;

• consum constant de produse locale;

• călătorie în familie sau în cuplu;

• ședere de 1-3 zile în aceeași zonă și multe zile pe întregul traseu (până la luni);

• respect ridicat pentru mediu și reguli comportamentale neinvazive.

Este turistul ideal pentru reactivarea economiilor rurale.

Nu cere malluri, ci spațiu, autenticitate și infrastructură minimală, dar bine organizată. Va aprecia traseele de drumeții, pistele de bicicletă sau rutele mountain bike (inclusiv cele prin plantații), terenuri de tenis, golf sau iazurile pentru pescuit.

Capetele A7: două huburi aeriene majore – București și Iași

O rută tematică este cu atât mai valoroasă, cu cât este conectată internațional.

A7 are avantajul unic că începe și se termină în două orașe cu aeroporturi relevante:

• București – Henri Coandă, cel mai mare aeroport al României, poartă de intrare pentru turiștii europeni și din întreaga lume;

• Iași – aeroport aflat în plină dezvoltare, al doilea din țară, cu flux crescut de turiști din Vest și români din diaspora. O nouă poartă către Est.

Această facilitate de transport aerian transformă A7 – Autostrada Podgoriilor într-un coridor nu doar național, ci și european.

Puncte de atracție majore pe traseu

Stânca-Costești - A doua mare acumulare de apă a României după Porțile de Fier. Peisaj spectaculos, oportunități pentru sporturi nautice și ecoturism.

Cotnari - Un nume emblematic pentru tradiția vitivinicolă românească. Istorie, soiuri autohtone, potențial uriaș pentru enoturism.

Cucuteni - Una dintre cele mai vechi civilizații neolitice din Europa. Muzeele și siturile arheologice pot transforma zona într-un reper cultural continental.

Iași - Capitală culturală, universitară, istorică. Teatru, muzee, evenimente, artă. Un pol care poate genera satisfacții intelectuale și emoționale.

Bârlad - Pavilionul muzeal Marcel Guguianu – cea mai mare expoziție de artă în bronz din România.

Vrancea - Cea mai mare suprafață viticolă compactă a României. Regiune de excelență în vin, cu potențial turistic enorm. Panciu, Odobești, Cotești – trei dintre starurile zonei.

Focșani - Oraș cu o poziție strategică, în mijlocul podgoriilor vrâncene și la răscrucea unor drumuri importante către toate punctele cardinale.

Buzău - Una dintre cele mai valoroase exploatări viticole ale României: Dealu Mare de Buzău. Vulcanii noroioși și Focurile vii – atracții naturale spectaculoase.

Prahova - Dealu Mare de Prahova, unde găsim unele dintre cele mai cunoscute crame din țară. „Drumul vinului din Prahova” - Salină, stațiuni montane, castele și domenii regale, straturi de  cultură urbană în Ploiești. O completare perfectă pentru traseul oenoturistic.

București - Punct final (sau început) de traseu, metropolă, centru de cultură, business și atracții turistice și de entertainment.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – decembrie 2025

Abonamente, AICI!

Potrivit datelor Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), raportate către Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV), producția de vinuri estimată pentru anul 2025 în România se situează în jurul a patru milioane de hectolitri, cifră care include și vinurile fără denumire de soi sau indicație geografică protejată (DOC, IG).

„Vinurile cu denumire de origine controlată (circa 1,490 mil. hl), vinurile cu indicație geografică (circa 0,306 mil. hl) și vinurile varietale (0,062 mil. hl), care fac obiectul certificărilor Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV), reafirmă tendința vinului românesc spre calitate și diversitate”, arată Diana Pavelescu - DipWSET, consilier promovare ONVPV.

În ansamblu, volumul vinurilor cu certificare (DOC, IG sau varietal) se situează în jurul valorii de 1,8 milioane hectolitri, însă doar o parte din această cantitate ajunge efectiv pe piață în formă îmbuteliată și certificată.

Aproximativ 0,8 milioane hectolitri de vinuri certificate sunt comercializate anual, ceea ce evidențiază diferența dintre potențialul de producție și realitatea economică a sectorului. Diferența o reprezintă vinuri care fie sunt blocate din lipsa cererii pieței, fie sunt declasate la categorii inferioare și vândute vrac sau distilate.

Recolta din acest an a fost influențată de condițiile climatice variabile. Înghețurile târzii din primăvară și câteva episoade de grindină cu efecte grave au afectat unele regiuni viticole. Seceta extremă din anul precedent a persistat în anumite areale viticole, dar, în viile din podgoriile estice, precipitațiile dispersate de-a lungul perioadei de vegetație activă au arătat o bună aprovizionare cu apă a butucilor, contribuind la un reviriment al recoltei chiar în perioada de pârgă. Vestul României a rămas în continuare tributar deficitului de precipitații, iar zona dealurilor de curbură s-a confruntat cu fenomene extreme.

„Deși pentru agricultura românească în ansamblul ei, sectorul vitivinicol este perceput ca mai puțin influent, acesta rămâne un pilon al economiei rurale. Includerea noilor tehnologii, atât în viticultură, cât mai ales în vinificație, poate readuce tinerii la locuri de muncă stabile în regiunile viticole și poate avea o contribuție substanțială în dezvoltarea enoturismului, care înlesnește promovarea patrimoniului cultural și gastronomic”, a conchis Diana Pavelescu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Festivalul RO-Wine revine la București cu ediția de toamnă, între 10 și 12 octombrie 2025 la Fratelli Studios, pentru a sărbători vinul, gastronomia și prieteniile care se nasc în jurul unui pahar de vin bun. Despre RO-Wine se spune că este mai mult decât un festival, fiind considerat un spectacol dedicat iubitorilor de vin, profesioniștilor din HoReCa și celor din industria gourmet.

În 2025, Festivalul RO-Wine sărbătorește zece ani de activitate în lumea vinurilor premium. Anul aniversar a început cu RO-Wine | The International Wine Festival of Romania la Cluj – Napoca, după care a urmat ediția de primăvară de la București, în luna mai, evenimente care au oferit vizitatorilor oportunitatea de a degusta vinuri excepționale. Și la ediția de toamnă din Capitală, 10 -12 octombrie, la Festivalul RO-Wine 2025 sunt puse în valoare tradiția și inovația viticolă prin prezența unor producători remarcabili din România și din lume.

„Festivalul RO-Wine a evoluat extraordinar de-a lungul celor zece ani, devenind un punct de referință pentru iubitorii de vinuri premium. Am început cu o viziune clară: să creăm un eveniment care să reunească cele mai bune vinuri și cei mai respectați producători din România și din lume. Astăzi, suntem mândri să vedem cum acest vis s-a transformat într-un eveniment internațional apreciat, unde calitatea, tradiția și inovația se întâlnesc într-o armonie perfectă. Ne bucură faptul că am reușit să aducem laolaltă crame excepționale, povești autentice și o comunitate pasionată de calitate. RO-Wine a devenit și rămâne principala platformă care conectează producători, distribuitori, profesioniști și pasionați ai vinului și gastronomiei de calitate. Cu fiecare ediție, festivalul aduce în prim-plan diversitatea, excelența și inovația industriei”, a declarat Marinela Ardelean, co-fondator RO-Wine, expert în vinuri, fondatoarea platformei Wines of Romania.

Ediția de toamnă RO-Wine | The International Wine Festival aduce un număr mai mare de expozanți, atât din zona vinului, cât și din segmentul gourmet. Vizitatorii vor descoperi în jur de o mie de vinuri premium din România și Republica Moldova, dar și selecții de top internaționale, din Franța, Italia, Spania, SUA și multe alte țări de origine. De asemenea vor fi vinuri și șampanii în premieră, Taittinger și Baron de Rotschild, Howards Fally venit din Portugalia, Tarongino – orange wine adus direct din Valencia, și multe altele. Există posibilitatea de a achiziționa tururi private cu somelier sau degustări exclusive cu vinuri premiate cu 100 de puncte Parker.

Pentru prima dată, RO-Wine găzduiește Asociația Producătorilor din Dealu Mare, alături de unele dintre cele mai remarcabile vinuri ale regiunii, participare susținută de Rubin Glass Factory, partener exclusiv pentru sticlă la RO-Wine. Cu o tradiție de peste 60 de ani și o poziție de lider în Balcani în producția de sticlă premium, Rubin Glass Factory oferă ambalaje de înaltă calitate pentru industria vinului și a băuturilor, investind constant în tehnologii moderne și soluții sustenabile.
O componentă importantă a evenimentului este sala exclusivă dedicată experiențelor culinare românești și internaționale, unde vizitatorii pot descoperi un adevărat spectacol gastronomic: demonstrații și show-uri culinare live, degustări de brânzeturi fine, mezeluri și delicatese tradiționale, dar și preparate rafinate din bucătării internaționale. Această zonă își propune să ofere un mix unic de arome autentice și inovație culinară, aducând împreună tradiția și inspirația globală.
Partenerul oficial gourmet al evenimentului, Macromex, aduce în atenția publicului cele mai inovatoare soluții HoReCa: meniuri speciale pentru evenimente, patiserie rafinată pentru coffee break, deserturi spectaculoase pentru candy bar și selecții à la carte. La standurile Macromex, vizitatorii pot degusta produse de top precum Philadelphia România, paste umplute, carne sous-vide și celebra Cheesecake cu cremă de brânză Philadelphia.
De asemenea, pasionații de cafea vor putea descoperi sortimentele Constantin Coffee, cafea de specialitate care completează perfect atmosfera rafinată a festivalului.

Ziua de vineri, 10 octombrie (14:00 - 20:00), este dedicată profesioniștilor HoReCa, iar în zilele de sâmbătă – 11 octombrie și duminică – 12 octombrie, între orele 12:00 - 20:00, are acces publicul larg. Link pentru bilete: https://www.bilete.ro/ro-wine/rowine-autumn-edition-bucharest-2025-10-12-oct-2025/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ajuns la ediția cu numărul XXII, VINARIUM International Wine Contest este cel mai important concurs internațional de vin din Europa Centrală și de Sud-Est. Evenimentul se va desfășura în perioada 22 - 25 mai 2025, la Ploiești, fiind organizat de Asociația VINARIUM (Institutul Vinului), în parteneriat cu ADAR - Asociația Degustătorilor Autorizați din România, sub patronajul OIV - Organizația Internațională a Viei și Vinului  și VINOFED - Federația Internațională a Marilor Concursuri de Vinuri. Începând cu 2020, FIJEV - Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Vin a devenit Partener.

Organizatorii anunță că sunt așteptate în concurs peste 1.300 de probe (vinuri și distilate de origine vitivinicolă) din peste 26 de țări.

Jurizarea se va desfășura cu opt comisii a câte cinci judecători/comisie – dintre care trei sunt străini, iar doi aparțin țării organizatoare. Fiecare comisie este condusă de câte un președinte. Până în acest moment și-au anunțat prezența judecători din 20 țări.

Juriul este format din specialişti cu experienţă, având grade înalte de calificare – oenologi, degustători autorizaţi ADAR, Master of Wine, doctori în enologie, licențiați WSET. Parte dintre judecători sunt şi comunicatori din zona de vin.

Lista judecătorilor VINARIUM 2025 o găsiți aici: https://www.iwcb.ro/juriu-2025/.

„VINARIUM pune în lumină o resursă care poate ajuta România. VINUL înseamnă și identitate și passepartout cultural, istorie. Înseamnă bunăstare și prin enoturism, enofarmaceutice sau enocosmetice. Suntem îndemnați să împărțim obsesiv „prea puțin”, când noi am avea toate șansele să împărtășim binele din plin (!)”, punctează Cătălin Păduraru, președinte VINARIUM.

Conform Regulamentului OIV, doar 30% din probele intrate în concurs pot obţine o medalie.

Punctajele pentru medalii sunt următoarele:

• Marea Medalie de Aur (93-100 puncte);

• Medalia de Aur (89-92,9 puncte);

• Medalia de Argint (85-88,9 puncte).

Pe lângă Medaliile de Aur, Argint și Mari Medalii de Aur, vor fi acordate următoarele premii speciale:

• VINOFED va acorda premii pentru vinurile seci care au obţinut cele mai mari punctaje în competiţie, în categoriile: vinuri albe, vinuri rosé, vinuri roşii și vinuri spumante.

• FIJEV va acorda premii speciale pentru vinurile româneşti cu punctajele cele mai mari, vinuri care au în componenţă soiuri româneşti sau sunt cupaje în care soiurile româneşti reprezintă minimum 50%.

Premiile IPPU Packaging & Kurz România

Juriul VINARIUM va face o selecție a celor mai bune trei prezentări vizuale – ansamblu, packaging & labeling – în termenii esteticii, susținerii mesajului enologic, personalității cramei, plus maniera de realizare. IPPU Packaging împreună cu KURZ Romania pun la dispoziție trei premii ce includ producția unui tiraj de 5.000 de seturi de etichete (față și verso), realizate cu măiestrie și profesionalism de către echipele IPPU Packaging și KURZ România.

Premiile Importatorilor

Pentru a crește potențialul de business al vinurilor de import medaliate la VINARIUM International Wine Contest, VINARIUM & vinul.ro organizează (post-competiție) un eveniment de (re)cunoaștere a acestor vinuri de către importatorii din România. Vor fi acordate Premiile Importatorilor. Vinurile aflate în căutarea unui importator vor avea oportunitatea de a fi descoperite de selecționerii români pentru piața locală care vor face cunoștință cu vinurile, medaliile, prețurile si packaging-ul acestora și vor avea la dispoziție datele de contact ale producătorilor.

Rezultatele VINARIUM 2025 vor fi afișate online pe site-ul oficial al concursului www.iwcb.ro în data de 30 mai 2025.

Observatori oficiali prezenți la Ploiești pe perioada desfășurării concursului vor fi:

• Manuel Capote - Spania, membru în Consiliul Director al VINOFED;

• Richard Pfister - Elveţia, observator OIV;

• Janna Rijpma Meppelink - Țările de Jos, vicepreședinte FIJEV.

Partener Principal VINARIUM: Corteva Agriscience

Parteneri VINARIUM 2025: Smurfit Webstrock, Aqua Carpatica, Agri Alianta, IPPU, La Mama, Constantin Photography, Creative Impact, Master Graphic Media, Stolzle Lausitz, Sentia, Business Grow Up, OEVE, Enomatic

Partener de mobilitate: Suzuki

Parteneri media: Vinul.ro, Revista Fermierului, Wine Searcher, Fijev, Winesday

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ediția de primăvară a Festivalului RO-Wine se desfășoară în perioada 24 – 26 mai 2024, în București, la Fratelli Studios. Evenimentul este orientat exclusiv către piețele vinului premium și de lux.

La această ediție RO Wine - International Wine Festival of Romania sunt prezente peste o mie de vinuri de la crame din România, Europa și multe alte regiuni viticole ale lumii. Totodată, vizitatorii se pot bucura de o selecție gourmet impresionantă, masterclass-uri și evenimente speciale. „Producătorii de vin beneficiază de oportunități comerciale atractive, la nivel local, dar și internațional. Operatorii și consumatorii HoReCa sunt bineveniți să se bucure de cele mai înalte standarde pe care le poate oferi industria. Ca de fiecare dată, toți cei din HoReCa au acces gratuit, dacă se înscriu în prealabil pe site, iar ziua de 24 mai este una dedicată industriei de ospitalitate”, a precizat Marinela Ardelean, organizator RO Wine - International Wine Festival of Romania.

Această ediție de primăvară a RO-Wine este amenajată astfel: Studio 1 – vinuri din România și Republica Moldova; Studio 2 - vinuri italiene și selecție gourmet; Studio 3 – vinuri spumante.

Organizatorii au dezvăluit una dintre surprizele pregătite pentru ediția de primăvară Ro-Wine 2024, masterclass-ul organizat de ICE (Institutul de Comerț Exterior al Italiei), pe 24 mai, de la ora 16, susținut de Edoardo Nati și moderat de Marinela Ardelean, în care participanții vor descoperi secretele uleiului de măsline. Edoardo Nati reprezintă UNAPROL, o asociație de producători de ulei de măsline cu peste 100.000 de membri.

„Pentru mine, RO Wine - International Wine Festival of Romania înseamnă bucurie, oameni dragi și mereu vinuri extraordinare. Una dintre cele mai mari satisfacții este să pot oferi contextul ideal în care vinurile bune să poată fi descoperite de un public care să le aprecieze la adevărata lor valoare. Este un lucru extraordinar faptul că putem să aducem în același loc profesioniști, pasionați și specialiști HoReCa, dar și curioși să descopere vinuri premium și superpremium din toată lumea. În fiecare an, festivalul oferă o interacțiune directă cu operatorii premium HoReCa și cu oameni pasionați de vin din întreaga lume”, a conchis Marinela Ardelean.

Mai multe detalii despre RO Wine - International Wine Festival of Romania găsiți pe site-ul evenimentului: https://romaniawinefestival.com/, iar pentru bilete accesați link-ul: https://www.socioverse.ro/event/ro-wine-editia-de-primavara-bucuresti-24-26-mai-2024/.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV) a centralizat și a transmis Comisiei Europene datele oficiale ale României destinate analizei de piață referitoare la anul viticol 1 august 2022 – 31 iulie 2023. De menționat că, datele transmise sunt în dinamică, suferind unele modificări deoarece încă mai sunt de centralizat cifre de la producători. Însă, diferențele nu sunt semnificative, doar consumul de vin fiind ceva mai mare.

Potrivit ONVPV, a crescut exportul pentru vinurile cu denumire de origine și indicație geografică, dar mai ales pentru cele varietale. Din datele de mai jos poate fi remarcată o scădere a importurilor cu 2% pentru vinurile cu denumire de origine și indicație geografică și cu 67% pentru cele fără indicație.

În anul viticol 1 august 2022 – 31 iulie 2023, în țara noastră s-au produs în total 4.100.799 hl de vin (în anul viticol trecut – 4.822.841 hl) și s-au consumat 4.313.022 hl (în anul viticol trecut 5.965.497 hl).

„Producția totală a scăzut din cauza condițiilor climatice, însă dacă privim cu atenție putem remarca o creșterea a producției de vinuri cu denumire de origine în detrimentul celor cu indicație geografică și varietale. Este un semnal important de maturitate a pieței de vin din România, consumatorul preferă vin mai puțin, însă de calitate, încadrându-ne astfel în tendințele mondiale de consum”, subliniază Diana Pavelescu - DipWSET, consilier promovare ONVPV.

Anul viticol 1 august 2022 - 31 iulie 2023

Anul viticol 1 august 2021 - 31 iulie 2022

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În primul rând, sunt obligat să redefinesc pentru generația mai tânără „Europa de Est”. Pentru cei care au trăit în spatele Cortinei de fier, Estul însemna tot blocul socialist, de la Germania Democrată (un fel de bomboană pe colivă, pe atunci) până la URSS, trecând prin Polonia, Cehoslovacia (Cehia și Slovacia astăzi), Iugoslavia (Slovenia, Serbia, Croația, Muntenegru, Macedonia, Bosnia și Herțegovina), Ungaria, Bulgaria, România. Era să uit Albania. Oricum, în economia mesajului tot nu înseamnă prea mult (deocamdată?!). Ei bine, după cum puteți observa, țările astea, din punct de vedere geografic, nu-s chiar toate în est, ci, mai degrabă, în centrul Europei.

Mă rog, ce vreau să subliniez este că, în afara Germaniei unificate (Est + Vest), România are cel mai mare concurs internațional de vinuri. Adică, economii mult mai puternice decât cea a României (dacă socotim per capita, suntem pe ultimele locuri, cu Bulgaria și Albania), nu reușesc să aibă o competiție mai puternică decât VINARIUM.

Și nu că nu și-ar propune. Mai mult, concursul de la Ljubljana a fost cel mai important pentru tot blocul răsăritean timp de decenii. Și nu mai e.

Dacă nu știți, vă spun sigur, cu excepția Poloniei (despre care, ca țară vitivinicolă, vom mai vorbi în contextul încălzirii globale), toate celelalte țări sunt foarte puternice în producția de vin – și cantitativ, și calitativ. Dacă „desfacem” URSS-ul și ne uităm la țările care sunt independente astăzi și produc vin, vom înțelege și mai bine intensitatea concurențială: Republica Moldova (cu exporturi de vreo 8 ori mai mari decât cele ale României), Ucraina – un producător uriaș, mai ales de vinuri spumante (.... Odessa nu e la nord, e aici, în inima „centurii” ideale pentru viticultură). Georgia. Mai spunem ceva?! Georgia are aproape două decenii de când comunică – justificat – că este leagănul vitis vinifera, alături de Armenia. Armenia, care are o diasporă consistentă și influentă în toată lumea civilizată, cu precădere în SUA.  Cu alte cuvinte, „argumente” serioase pentru notorietate, în plus față de România. 

Cu toate acestea, nume, bani, influență sau istorie nu reușesc să susțină un concurs mai puternic decât VINARIUM.

Este adevărat că mărimea pieței românești este un factor extrem de important, apetitul românilor pentru vinul românesc, dar și pentru cel de import fiind alt factor care potențează o competiție internațională.

Dar trebuie să inventariem și componentele de inovație, împletitura de profesionalism și atmosfera colocvială care leagă edițiile din 2010 încoace, cel puțin.

De ce există această bornă temporală?

Pentru că în 2009 concursul (organizat pe atunci de PNVV) nu a mai avut loc. Cu un an înainte fuseseră înregistrate puțin peste 150 de probe și nu era atinsă limita obligatorie impusă de OIV – de 40% probe din străinătate.

Așa că subsemnatul, proaspăt ieșit din business (exit total) și fără dorința de a se mai întoarce în „zona” comercială (deși afacerea construită de la zero are un nume foarte bun și astăzi) – reia munca având o mică echipă, restaurând IWCB-ul, numit ulterior VINARIUM.

Echipa a fost, de la început, familia. Echipa și marele sponsor.

Concursul a fost reproiectat, ca singurul din lume cu înscrierea probelor în mod gratuit. Asta a stârnit WOW-uri și a fixat atenția lumii vinului pentru România. Se presupunea că statul – prin instituții create fix pentru acest scop – va susține demersul până la echivalentul taxelor pentru probele de vin, sumă care, este bine de știut, reprezintă cam 1/3 din bugetul concursului. Restul se acoperă din parteneriate, voluntariat și munca neretribuită a echipei ani la rând.

Statul s-a retras din joc (nu știu exemple în care statul să se asocieze în mod legitim cu succesul, dar visez cu ochii deschiși la ziua în care – contrazis de fapte – îmi voi retrage vorbele). VINARIUM a rămas puternic și a fost mereu de peste 10 ori mai mare decât era la momentul preluării – în edițiile standard.

În acest moment este, cu siguranță, evenimentul care aduce în România, la un loc, cei mai mulți specialiști în vin, experți internaționali – români și străini. Este, în același timp, un marker profesional vizibil (fără să fie târg, expoziție sau eveniment de public, altfel spus) care a contribuit și contribuie enorm la maturizarea pieței. În folosul producătorilor, în folosul consumatorilor, în folosul întregii economii.

Bun. Suntem cu toții de acord asupra celor de mai sus. Atunci, permiteți-mi o întrebare și retorică, dar și neretorică: Avem un mare eveniment internațional care împlinește 20 de ani. Ce facem cu el?

VINARIUM. În semn de prețuire.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM

Pentru prima dată, salonul „Vicii și Delicii” ajunge la Timișoara, anul acesta orașul din vestul țării fiind Capitală Europeană a Culturii. Evenimentul dedicat micilor plăceri ale vieții, vinuri, băuturi spirtoase, produse gourmet, are loc în perioada 24 – 26 martie 2023, la Centrul Regional de Afaceri. Salonul de vinuri și gastronomie „Vicii și Delicii” și-a deschis porțile pentru prima dată în toamna anului 2018, la Arad.

Sute de etichete de vinuri și alte licori fine așteaptă să fie degustate la „Vicii și Delicii” Timișoara 2023. „Pe lângă vinuri, cei care vor călca pragul salonului vor găsi și o selecție atentă de băuturi fine remarcabile, dar și delicii culinare, totul într-un decor luxuriant. Fie că ești pasionat de vin sau doar ce i-ai descoperit farmecul aparte, salonul Vicii și Delicii va fi în weekend-ul 24 – 26 martie locul ideal pentru a-ți rafina gusturile, pentru a socializa și pentru a învața din tainele viticulturii”, spun organizatorii.

Vinurile vor fi acompaniate de mezeluri și brânzeturi de cea mai bună calitate, precum și de produse de cofetărie și patiserie. Spectacolele de live cooking vor fi însoțite de workshop-uri dedicate pasionaților de vinuri. „De o parte din deliciile care alcătuiesc Vicii și Delicii 2023 | Timișoara se va ocupa chef Radu Zărnescu, maestru culinar cu o experiență bogată în industria gastronomiei românești. Pe toată perioada evenimentului, el ne va găti și încânta în cadrul unui live cooking show”, punctează organizatorii salonului.

Cei care trec pragul evenimentului au ocazia să facă parte din acțiunea „Timișoara degustă”, prin care vor fi alese cele mai bune vinuri din cadrul salonului. Fiecare vizitator va avea ocazia, pe baza biletului de acces, să voteze și să-și aleagă vinurile preferate.

„Vicii și Delicii” 2023 | Timișoara

Program

Vineri, 24 martie: 17.00 - 22.00

Sâmbătă, 25 martie: 14.00 - 22.00

Duminică, 26 martie: 14.00 - 20.00

Organizatori: Methexis, Bibliotheka

Parteneri: Selgros, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, Aur'a, Auto Schunn

Prețul biletului de acces este 50 de lei, putând fi achiziționat online de pe site-urile eventim.ro, iabilet.ro, entertix.ro sau de la intrarea în cadrul evenimentului, și permite participarea la toate degustările pregătite de cramele prezente.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html