Ca în fiecare lună, se apropia momentul așternerii pe hârtie a unor gânduri de fermier și o îngrijorare îmi străbătu ființa, în timp ce mă gândeam asiduu la ,,prinderea” unui subiect potrivit pentru acest moment, când miraculos ca în ,,Salvați de clopoțel”, MADR a transmis un comunicat de presă către masele de agricultori, în care cu mândrie patriotică și din obligație politică s-a anunțat depășirea tuturor recordurilor posibile și imposibile privitoare la producțiile culturilor de toamnă din scumpa noastră grădină (pentru mulți se poate citi și țară), aflată de-o parte și alta a Carpaților și altor zone de relief.
Acum nu vreau să se înțeleagă că ar fi un lucru rău că ministerul cu ministrul și ai săi supuși (pardon, a se citi angajați) țin legătura cu poporul și cu breasla celor care asudă la obținerea recoltelor îmbelșugate, care să stea mândre pe masa românilor (atâția cât mai sunt, noroc că la fugă ne-au luat-o afgani înainte în ultima perioadă), dar modul de comunicare a rezultatelor întrecerii socialisto-capitaliste pe tarla și alte suprafețe plane și mai puțin înclinate îmi aduce aminte în mod instantaneu de comunicatele pline de avânt revoluționar ale fostului Partid Comunist, unde cred cu tărie că mulți dintre politicienii de acum și-ar fi găsit locul de lustragii ai clanțelor de cancelarii politice.
Dar revenind la comunicatul oficial al MADR, este de remarcat în analiza pe text modul absolut sublim și ,,mai puțin inteligent” prin care se argumentează cifrele care vor fi anunțate, în sensul că dacă alții au zis, putem și noi să spunem, adică nici nu mai contează ce spunem, că oricum nu se înțelege ce spunem – altfel spus în această înșiruire fără rost, nu se spune de fapt nimic, decât o producție care nu poate fi verificată, controlată sau argumentată.
Astfel, în comunicatul MADR se arată că ,,Rating-ul «excepțional» pentru recolta agricolă din anul 2021 acordat României de către GEOGLAM (Group on Earth Observations Global Agricultural Monitoring Initiative) este confirmat de rezultatele obținute de către fermierii români. Până la această dată, culturile vedetă ale anului 2021 care plasează fermierii din România pe poziția de leader sunt: grâul, orzul și rapița.”
Adică mai pe românește spus, prin acest comunicat se introduce în discuție de către biroul de presă al MADR o afirmație relativă și rezervată, dacă se analizează contextul, a unora de la GEOGLAM (a nu se înțelege că respectiva organizație nu este de bună-credință), care să certifice eventualele noastre gogomănii (ale ministerului și conducerii acestuia de natură și esență profund patriotică, dar nu pentru români), iar cititorii să nu înțeleagă de fapt nimic și astfel se naște adevărul absolut, care în sinteză sună astfel – ,,măreața conducere liberală și a altor partide conlocuitoare, sub conducerea neobosită a ministrului Oros, la indicațiile prețioase ale ….(așteptăm congresul din 25 septembrie și revenim cu completarea), a reușit depășirea tuturor recordurilor naționale și județene ale fostului ministru Daea, de sorginte muncitorească și proletară, având antetul PSD (fost FSN înainte de căsătorie)”.
Se impune o tragere a sufletului și să explicăm pe scurt ce reprezintă de fapt GEOCLAM, aceasta fiind o organizație care are în componență specialiști de la Universitatea din Maryland (SUA) și care folosește serviciile satelitare ale NASA și au ca scop dezvoltarea unor programe de evaluare a culturilor agricole cu ajutorul sateliților pe tehnologie NDVI, în vederea anticipării eventualelor probleme de aprovizionare a lanțurilor alimentare și bineînțeles anticiparea evoluției prețurilor la nivel global. Sună și este o chestiune interesantă, dar vestea pentru cei din minister între două vizite cu degustare de pâine și sare de le sare tensiunea este că aceste programe nu sunt singulare și poate cu această ocazie află și ei că sunt și firme românești care dezvoltă astfel de programe și cu performanțe remarcabile.
Totuși la acest moment, informațiile furnizate de aceste programe trebuie corelate cu informații provenite și de la alte organizații (cele de meteorologie, mai ales), care să permită integrarea mai multor indicatori și informații, plus că și în aceste condiții programele încă sunt departe de precizia pe care am dori să o avem, dar încep să își arate și beneficiile, iar pe viitor cred că vor deveni indispensabile.
Revenind la subiectul nostru, cei de la GEOCLAM au îndrăznit și ei timid să spună de fapt ca la începutul lunii iulie, după ploile căzute în România, erau perspective foarte favorabile din punct de vedere meteorologic de obținere a unor recolte deosebite LA ACEL MOMENT, doar ca aceste programe încă nu reușesc să facă anumite corecții de finețe pe care le face un agricultor, în sensul că sunt culturi care preferă temperaturile mai scăzute, cum ar fi rapița, dar alte culturi au nevoie și de căldură, dar nu excesivă, vezi grâul, porumbul sau floarea. Nevoile pot fi diferite inclusiv între soiuri și hibrizi, pot fi diferite aprovizionări cu substanțe nutritive, tipurile de sol pot și sunt diferite, pot fi diferențe în funcție de microclimatul local sau regional și mulți alți factori, care încă nu pot fi cuantificați în detaliu de aceste programe.
Dar credeți că aceste aspecte au vreo importanță în fața dorințelor și poftelor celor din minister în a-și arăta realizările deosebite, dar foarte probabil necontrolabile ca veridicitate?
Înainte de a explica de ce spun că am rezerve asupra cifrelor și posibilității de control al acestora, mai prezentăm o secvență de text din comunicatul MADR, unde se spune: ,,Conform datelor operative din data de 16 august 2021, producția totală de grâu recoltată este de 11,33 milioane de tone, fiind cea mai mare producție înregistrată de la data aderării României la Uniunea Europeană”.
În primul rând, pornind de la cele trecute în tabel încerc să-mi dau seama care au fost factorii sau metodele de creștere cu peste 20% a producției în anii 2017-2019 față de perioada anterioară și ce ,,vrăji noi” a făcut ministrul nostru de acum față de cel dinainte, de am reușit și în acest an să crească din nou producția la grâu cu încă circa 12%, față de creșterile anterioare ale perioadei 2017-2019? Adică se pare că învățămintele s-au transmis din demnitar în demnitar, iar agricultura românească a înflorit de nu mai pot oamenii să ducă binele adus, precum lumina de la Ierusalim în noaptea de Înviere.
A nu se înțelege că eu nu cred în evoluție și în progres, dar și acesta are limitele lui de manifestare și ori este foarte întâmplător, deci se manifestă izolat și poate fi foarte mare dar nu este repetitiv și se datorează exclusiv condițiilor meteo, ori este datorat unor progrese tehnologice, dar care trebuie argumentate și este relativ constant în creștere.
Se naște întrebarea (la unii doar) ce mari programe de reformă structurală au avut loc în agricultură, de au dus creșterea producțiilor la astfel de salturi bruște în cele două perioade enumerate, asta în condițiile în care afară de estimările INS, alte cifre în realitate nu avem, iar metodologia de colectare a datelor există, dar lipsește cu desăvârșire.
Mulți vor zice implementarea programelor pe fonduri europene, ceea ce poate fi o explicație, dar și acolo banii s-au dus în general la cei care oricum aplicau o tehnologie înaltă, deci este o oarecare rezervă în a crede acest lucru.
Cei din agricultură, aceia de mai sunt și care muncesc zi de zi în acest sector economic, știu și înțeleg rezervele pe care le exprim, fiindcă o creștere a producției medii la o cultură care ocupă peste două milioane de hectare ar trebui să fie resimțită și de cei care se presupune că au realizat-o, dar acest lucru nu îl constat și mi se pare ciudat. Anul acesta, au fost producții bune, dar nu am perceput entuziasmul unor producții-record, așa cum sunt prezentate de către oficiali, prin exprimarea unor cifre deloc verificabile.
Mai mult, în condițiile unei agriculturi polarizate cum este a noastră, o creștere a producției medii naționale cu circa 1 to/ha înseamnă creșterea producției medii la fermele bune de la 7-7,5 to/ha la circa 9 -9,5 to/ha (cifrele sunt date ca exemplu), ceea ce nu cred că s-a întâmplat, asta fiindcă fermele mici nu au putut participa la această creștere, deoarece tot decapitalizate sunt și deci nu își permit tehnologii mai ridicate.
Având în vedere aceste nedumeriri mai sus expuse, mă întreb: oare ne-am întors la vremurile când activistul de partid Costică îl suna pe brigadierul Vasile care să îi dea informații de la talpa țării, pe care le făcea apoi demne de asfaltul orașului și astfel ajungeam la producții de nu mai puteam să le numărăm (că de mâncat le mâncau alții, iar noi mâncam sporul de producție)?
Astfel am ajuns și la momentul în care privind și citind cele afirmate de MADR, încercăm să ne gândim și imaginăm (nu prea reușesc, dar perseverez) cum ajung datele din teren la centru în mod operativ și cum sunt ele colectate, iar ca o primă comparație îmi vine în minte cât a durat anul trecut contabilizarea suprafețelor afectate de secetă și care a durat vreo trei luni trecute fix, iar acum am depășit orice limită temporală, de am ajuns să avem în timp real și fără abateri situația recoltatului și a producției, rămânând să mai determinăm începând cu campania de anul viitor numărul de spice și de boabe căzute la combină și numărul de paie folosite pe centimetru pătrat de șoric pârlit în Ajunul Crăciunului.
Pentru cei care nu știu, din unele exploatații agricole determinate pe bază de metode statistice și în mod aleatoriu, se colectează date de producție sub forma unor formulare numite popular AGR-uri, care se transmit către direcțiile agricole și apoi acestea raportează datele la Institutul Național de Statistică (INS), care le centralizează, prelucrează și anunță estimările de producție parțiale și definitive. Dar problema pe care acum o avem este că aceste date se colectează de două ori pe an, nu zilnic sau săptămânal, și încă nu s-au transmis după această campanie. În plus, aceste documente sunt completate în special de exploatațiile mai mărișoare, dar ce facem cu cele mici, unde, parafrazând scrierile lui Negruzzi despre vorbele lui Lăpușneanu, exploatații mici, dar multe, adică aproape 50% din suprafața agricolă a țării.
Acum ce invenție a reușit MADR ca să găsească și să implementeze o transmitere telepatică și fără intervenția omului, prin care să centralizeze niște date colectate de „nicăieri” și să genereze date operative (a se presupune că sunt zilnice sau poate săptămânale) nu pot pricepe, dar poate ne va explica cineva. Nici datele colectate de INS nu dau o certitudine, ci o estimare ca la alegeri, unde apoi se poate gândi că se aplică inclusiv principiul lui Stalin, „votează toată lumea și iese cine trebuie”, adică în cazul nostru „recoltați ce doriți, dar producția este cea pe care o stabilim”.
De aici se naște o primă întrebare care mă frământă atunci când somnul nu mă găsește, cine și cum transmite la direcțiile agricole informațiile privind recoltele ce se strâng de pe câmpiile țării, vorba cântecului ,,de nu știu cine”, și tot așa mă întreb de ce mai trebuie noi să înregistrăm aceste cifre, dacă ministerul le știe mai bine decât producătorii?
Aș fi dornic să-l cunosc și eu pe acarul Păun de la oricare DADR din oricare județ și care strânge zilnic (sau săptămânal) informațiile din teritoriu și le transmite sârguincios către minister. Sunt curios, acest om (sau mai mulți) câte telefoane dă, cu câți oameni vorbește (se presupune că vorbește cu toți fermierii din zona de activitate), câte coli completează, câte creioane consumă, câtă cafea bea și când se mai joacă Solitaire, astfel încât noi toți să avem datele operative, exacte, mai ceva ca secundele din orologiul atomic al Pământului.
A nu se înțelege că această colectare nu poate fi realizată și implementată, doar că acest lucru ar presupune o anumită organizare, o anumită digitalizare și o anumită acuratețe care să permită verificarea înainte de anunțarea ca rezultate absolute și definitive. Că putem veni și să spunem că ne așteptăm la un an bun, că producțiile din estimările realizate pe eșantioane de producători sunt astfel constituite, că în aceste eșantioane avem producători după ponderea mărimii exploatațiilor, că aceștia au fost înștiințați oficiali că vor face parte din eșantionul de control, că acest eșantion se poate face public dacă se dorește, că metodologia este stabilită în baza unei prevederi legale x sau y, toate acestea ar face lucrurile mai credibile.
În plus, dacă ministerul face aceste estimări atât de precise, de ce cei de la INS mai muncesc o dată și nu iau aceleași cifre, astfel încât să nu mai plătim o dată din taxe ceva realizat deja?
Mai mult, încerc să mă dumiresc de ce nu dorim realizarea unui sistem transparent și eficient de cuantificare a rezultatelor și informațiilor în agricultură, fără a ne mai chinui și a cheltui inutil bani și hârtii plimbate, în condițiile în care avem raportările de suprafețe și culturi de la APIA și se poate introduce și cere raportarea producțiilor obținute și ÎNREGISTRATE ÎN CONTABILITATE de la cei care doresc subvențiile, adică de la toți cei care contează ca agricultori.
Dar este drept că acestea nu pot fi operative zilnic sau săptămânal, însă ar certifica rezultatele finale și ar fi cele mai apropiate de realitatea de pe teren.
Astfel, de două ori pe an (august și decembrie) în sistem online se pot depune de către exploatații situația producțiilor obținute și atunci am ști clar cum stăm și încotro ne îndreptăm. Desigur vor fi mulți care îmi vor face urări „de bine”, fiindcă așa vor fi mai greu de ascuns anumite lucruri și se vor vedea mult mai repede anumite anomalii sau probleme, dar și pentru noi, fermierii, și pentru autorități, acuratețea cifrelor sunt primul pas spre realizarea unor strategii coerente și corecte, care să ne ajute să progresăm.
Ne place să ne uităm la Franța, Belgia sau Germania ce situații detaliate au pe fiecare sector de activitate din agricultură, cum pot prelucra și interpreta rezultatele și apoi pot previziona efectul aplicării unor măsuri, ceea ce le face să fie extrem de performante. Oare noi dorim acest lucru? Oare cât de greu ar fi, pentru un sistem care există și funcționează la APIA, să dezvoltăm și să adăugăm un nou modul informatic, unul care să permită colectarea acestor date, cum ar fi producțiile obținute, prețurile medii de valorificare etc.?
Cât o fi de greu să scrii un ordin de ministru sau o hotărâre de guvern prin care să dispui ca APIA să fie obligată să furnizeze anumite informații către publicul larg, cum ar fi suprafața cultivată și declarată cu anumite culturi, evoluția și repartizarea pe regiuni și județe, producții obținute, prețuri de valorificare etc.? Dar pentru asta trebuie un pic de organizare, care, din păcate, nu poate fi făcută între o vizită la o stână în vârf de munte și o reuniune de partid prin care trebuie să te vadă lumea cât de obedient ești.
Din păcate, vizitele multe și dese, fără rost și nevoie, nu aduc performanță în actul administrativ, iar noi ne întrebăm mereu: oare este real ce ni se spune? Dar oare cineva vrea să știm realitatea sau folosim statistica în agricultură doar pentru munca de partid?
Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER - BRĂILA
Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Conform datelor Strategie Grain, citate de Reuters, procesul de recoltare a grâului în țările membre ale Uniunii Europene (UE28) scoate la iveală randamente și calități variate, mai exact, rezultate bune pentru țările din sud-est, în contrast cu deteriorarea situației din țări precum Germania, state care au cunoscută căderi importante de precipitații.
Concret, compania de analiză și-a revizuit în creștere propriile previziuni cu privire la producția de grâu moale a blocului comunitar până la un total de 141 de milioane de tone, față de cele 140,7 milioane de tone cât reprezentau estimările cu o lună în urmă; în prezent, cu patru procente peste nivelul de anul trecut.
Noile cifre reprezintă, în fapt, o majorare combinată a așteptărilor privind producția de grâu de 2,1 milioane de tone valabile pentru Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria, Polonia și Franța.
Pe de altă parte, balanța se echilibrează prin revizuirile în scădere în ceea ce privește producția și care totalizează 1,8 milioane de tone în cazul Germaniei, Republicii Cehe, Slovaciei, Spaniei și Marii Britanii, spun cei de la Strategie Grains într-un raport publicat joi, 10 august 2017.
„Rezultatele privind randamentele din 2017 se prezintă bine spre excelent în sud-estul Europei, dar dezamăgitoare în Germania, Republica Cehă și Slovacia”, se menționează în document. „În termeni de calitate a grâului moale, valorile sunt bune în majoritatea zonelor din sud-estul Europei și Franța, însă indicii de calitate s-au degradat din cauza ploilor recente înregistrate în Germania și în țările central-europene”.
După ce recoltatul din Franța – cel mai important cultivator de grâu al UE – a mai risipit din temerile privind cantitatea și calitatea materiei prime din acest an, totul ca urmare a vremii schimbătoare, atenția pieței s-a mutat asupra Germaniei (nr. 2 în topul producătorilor). Acolo, ploile susținute au întârziat munca câmpului și amenință serios calitatea culturilor agricole.
Ploile din vecini afectează recolta de malț
Totodată, analiștii Strategie Grains au exprimat temeri cu privire la calitatea cerealelor din Polonia și din statele baltice, ca urmare a căderilor de precipitații, ploi care ar putea afecta în mod particular producția de malț, varietate a orzului utilizat în fabricarea berii și a whisky-ului.
Aceeași companie și-a revizuit în creștere previziunile cu privire la producția de orz din UE cu 700.000 de tone, până la un total de 58,2 milioane de tone, bazându-se pe o creștere combinată de producție de circa 500.000 de tone pusă în spatele Franței, Poloniei și Ungariei, plus mici creșteri înregistrate în Cehia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria.
Păreri împărțite și când vine vorba despre porumb
Estimările sunt mixte și în ceea ce privește porumbul, cultură care va fi recoltată spre sfârșitul toamnei, mult mai târziu decât culesul grâului și orzului.
Strategie Grains are previziuni pozitive cu privire la producția de porumb, unele de creștere cu 100.000 de tone, până la un total de 58,9 milioane de tone.
Asta înseamnă, în fapt, o majorare a așteptărilor privind producția din Franța și Bulgaria de 800.000 de tone, față de cea de 700.000 de tone cât reprezintă scăderea de producție în Ungaria, Italia și Spania.
„La începutul lunii august, condițiile de cultură pentru porumb s-au îmbunătățit semnificativ în Franța, în timp ce acestea rămân satisfăcătoare în Bulgaria și România. În contrast, acestea s-au deteriorat în Italia și Ungaria din cauza vremii secetoase”, mai apreciază specialiștii Strategie Grains.
Nicolescu, ASAS: grâul din tot sudul țării și din Banat are o calitate bună
Pentru că ministrul Agriculturii din România este ocupat cu alte lucruri (știute doar de domnia sa și de o parte a aparatului din subordine), precizările cu privire la calitatea culturilor agricole românești vin din partea cercetătorilor, de această dată.
În cadrul conferinței „Schimbări climatice și influența lor asupra culturilor agricole”, care a avut loc la București în data de 10 august 2017, prof. dr. ing. Mihai Nicolescu, vicepreședintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), a precizat că estimările cu privire la cultura grâului din România sunt, cităm, „favorabile”.
În plus, el a precizat că, din determinările realizate, materia primă recoltată până la acest moment din bazinul de sud al țării și din Banat este de calitate „bună”.
Vorbim, practic, de singurele aprecieri venite din partea unor oficialități, în condițiile în care țara noastră beneficiază de un aparat birocratic masiv, unul format din angajați ai direcțiilor agricole județene care nu raportează deloc proactiv estimările privind productivitatea, într-un mod similar cu abordările de acum 15-16 ani în urmă.
„Anul acesta, spre exemplu, culturile înființate în toamna anului 2016 au beneficiat, în general, de un regim pluviometric și condiții aproximativ favorabile, exceptând zona Transilvaniei și zona Moldovei de centru, unde, într-adevăr, am avut probleme la înființare. Rezultatele care se obțin la aceste culturi – cereale de toamnă – sunt favorabile. Ele nu sunt încheiate. Săptămâna trecută (n.r. - 31 iulie – 6 august 2017) încă se recolta grâu în zona Covasna, în Harghita, în Brașov, pentru că, într-adevăr, sunt situații legate de zonele mai reci, dar și de precipitațiile care au căzut în zona respectivă și au amânat recoltatul”, a afirmat Nicolescu, un veteran al ASAS. „Și anul acesta, grânele prezintă o calitate bună, cel puțin din determinările realizate. (...) Sunt în analiză probe luate din diverse zone ale țării. (...) Cultura de grâu recoltată la timp – și s-a recoltat în tot sudul la timp și din Banat, mai ales în condiții de secetă – prezintă o calitate bună”.
Recolta de porumb boabe din 2016, una care a totalizat 8,47 de milioane de tone potrivit datelor operative ale MADR, s-a contractat faţă de cea cu 2015 cu doar 5,6 procente, în condițiile unei producții totale 8,98 milioane de tone înregistrată anul trecut, iar cea la rapiță a crescut până la un total de 1,267 milioane tone, cea mai mare din ultimul deceniu.
Media la hectar obţinută în acest an la porumb boabe de pe 2,17 milioane de hectare recoltate până la 15 noiembrie a.c. se ridică la 3,9 tone, în creştere faţă de randamentul de 3,4 tone realizat anul trecut de pe 2,6 milioane hectare.
În altă ordine de idei, nevoia de consum intern a României la capitolul porumb boabe se ridică la 4,5 milioane de tone, fapt care generează posibilităţi semnificative de export. Numai în primele 7 luni din acest an a fost exportată în ţările intra şi extracomunitare o cantitate de 1,363 milioane de tone de porumb.
La rapiţa pentru ulei s-a obţinut o recoltă de 1,267 milioane de tone, faţă de numai 919.473 tone anul trecut, însă de pe o suprafaţă cu aproape 90.000 de hectare mai mare decât în 2015, respectiv 455.494 hectare.
Și producţia obţinută la rapiţă în 2016 este de departe cea mai bună din ultimii 10 ani, cu o medie de aproape 2,8 tone/ha. În 2015, s-au recoltat 367.885 hectare cu rapiţă, cu un randament de aproape 2,5 tone/ha.
Cu privire la recolta de seminţe de floarea-soarelui, datele operative ale Ministerului Agriculturii (MADR), citate de Agerpres, indică o producţie de 1,88 milioane tone pentru 2016 cu o medie de aproape 1,9 tone, în creştere faţă de anul trecut când producţia a fost de 1,78 milioane de tone. Suprafaţa recoltată a crescut uşor de un milion de hectare în acest an. Anul trecut, producţia medie a fost 1,76 tone la hectar, iar suprafaţa recoltată s-a ridicat tot la un milion de hectare.
Și la capitolul floarea-soarelui, România va avea un disponibil la export în condiţiile în care necesarul de consum totalizează doar 750.000 de tone.
Pe de altă parte, producţia de grâu şi secară a României s-a majorat în acest an cu șase procente faţă de anul trecut, până la 8,484 milioane de tone, înregistrându-se o medie de peste 4 tone la hectar de pe 2,077 milioane hectare. În 2015, în țara noastră s-au obținut 7,98 milioane de tone de grâu, cu un randament de 3,77 tone la hectar, de pe o suprafaţă totală de 2,11 milioane hectare.
Depăşirea barierei de patru tone de grâu la hectar a fost o premieră pentru România ultimului deceniu, în condiţiile în care cele mai mari producţii medii au fost obţinute în 2015 - 3,84 tone la hectar, în 2011 - 3,68 tone la hectar, în 2014 - 3,58 tone la hectar şi în 2008 - 3,40 tone la hectar.
Potrivit datelor MADR, producţia de orzoaică de toamnă şi de primăvară totalizează 621.085 tone în 2016, faţă de 551.203 tone anul trecut, iar cea de ovăz 337.965 tone, în scădere uşoară faţă de 344.223 tone anul trecut.
Datele statistice sintetizate privind producțiile medii obținute la culturile de grâu, secară, triticale, orz, ovăz, orzoaică de primăvară și de toamnă, rapiță, respectiv mazăre, colectate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) până la data de 26 iulie 2016, transmise publicației Revista Fermierului și agregate de analiștii periodicului, relevă majorări semnificative de randamente medii la hectar față de estimările inițiale, performerul anului agricol 2015-2016 fiind de departe mazărea cu 52,2 la sută creștere.
„Din datele înregistrate în această perioadă (...) se observă creşterea randamentelor medii la hectar. Majorările, în procente, sunt de 7,3 în cazul grâului, 9,8 pentru cultura de orz şi orzoaică de toamnă și 11,7 pentru rapiţă. Un rezultat deosebit, o creştere a randamentului la hectar cu 52,2 %, se înregistrează la cultura de mazăre boabe”, se precizează în raportul Ministerului Agriculturii, transmis în exclusivitate publicației noastre.
Cel mai nou raport pe termen scurt al Comisiei Europene (CE) privind culturile arabile, lactate și carne - „Vară 2016” (disponibil la sfârșitul analizei) relevă că productivitatea medie la hectar în cazul culturii de mazăre boabe, raportată la nivelul UE28, se cifrează la 2,64 tone, în scădere față de 2015 cu 4,3 procente, dar în creștere față de media ultimilor cinci ani cu 2,1%.
Potrivit documentelor MADR, cantitatea totală de mazăre boabe strânsă din câmp atingea în 26 iulie a.c. cifra de 104.574 tone. La data amintită anterior, materia-primă a fost recoltată de pe o suprafață care a însumat 39.286 hectare, iar productivitatea medie obținută a atins nivelul de 2.662 kilograme la hectar (puțin peste estimările europene privind randamentul la această specie, mai exact cu circa 20 de kilograme de mazăre la hectar peste nivelul de 2,64 tone/ha). La momentul datei raportate de ministerul de resort, marja productivității la mazăre a depășit cu mult previziunile inițiale ale instituției și a ajuns la 139,8 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 116,6 procente din totalul estimat. Previziunile Ministerului Agriculturii din România relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 33.690 ha, o producție totală estimată de 74.758 tone și o producție medie care urma să ajungă la 2.219 kg de mazăre boabe la hectar.
Cantitatea de mazăre boabe obținută la finele anului agricol 2014-2015 atingea cifra totală de 55.179 tone, randamentul era de 1.749 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 31.543 hectare.
Concret, față de sezonul agricol anterior, numărul hectarelor însămânțate cu mazăre a crescut de la an la an cu peste 7.700, iar productivitatea a fost mai mare în 2016 față de 2015 cu peste 900 de kilograme la hectar.
Mazărea boabe pentru procesare aduce producătorilor agricoli un venit suplimentar ca sprijin cuplat. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească legumicultorii, dacă vor dori să primească plăți cuplate, este de a face dovada că utilizează sămânță românească de mazăre, certificată oficial, iar destinația producției trebuie să fie neapărat consum în stare proaspătă și pentru industrializare.
Sprijinul cuplat la cultura de mazăre boabe pentru industrializare se acordă fermierilor care au încheiat contract anual cu o unitate de industrializare înregistrată pentru siguranța alimentelor; livrează cantitatea minimă de 1,9 tone/ha mazăre boabe la o unitate de procesare înregistrată pentru siguranța alimentelor; fac dovada, pe bază de factură fiscală sau pe baza filei/filelor din carnetul de comercializare a produselor agricole, în cazul persoanelor fizice, a comercializării producției contractate, dar nu mai puțin decât cantitatea de 1,9 tone/ha. Procesatorii care cultivă mazăre boabe fac dovada procesării producției proprii, până la data de 1 noiembrie 2016, prin documente contabile interne.
Mazărea intră în categoria culturilor agricole pentru care se acordă și plată pentru înverzire. Fermierii sunt încurajați să cultive, de toamna până primăvara, plante care să mențină terenurile verzi. Scopul este acela de a îmbunătăți în mod natural calitățile solului. Pentru fiecare hectar înființat cu plante verzi, fermierii primesc 130 euro/ha, drept plată pentru înverzire. Culturile verzi trebuie semănate până la sfârșitul lunii septembrie, iar biomasa formată se încorporează în sol în primăvară.
Rapița, orzul și orzoaica, respectiv grâul, vin puternic din urmă
Același raport CE citat relevă că blocul UE28 ar urma să obțină în acest an o productivitate medie de 6,04 tone de grâu la hectar, cea de secară ar putea atinge nivelul de 3,74 tone la hectar (producție medie calculată pentru cele două culturi, similară cu cea realizată de MADR – 4,89 tone la hectar), cea de triticale – 4,08 tone la hectar, cea de orz – 5,02 tone la hectar, cea de ovăz – 3,02 tone la hectar, iar cea de rapiță – 3,24 tone la hectar.
Conform raportului MADR, la data de 26 iulie 2016, cantitatea totală cumulată de grâu și de secară atingea cifra de 7.868.012 tone recoltate. Materia-primă (grâu plus secară) a fost culeasă de pe o suprafață totală de 1.942.298 hectare, iar randamentul mediu obținut a fost de 4.051 kilograme la hectar (mai mic decât media cumulată a celor două culturi agricole la nivel UE28 cu peste 800 kg/ha). La ora actuală, marja productivității la grâu și la secară a depășit estimările inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 100,2 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 92,7 la sută din totalul estimat a fi însămânțat. Previziunile inițiale ale MADR relevau o suprafață care urma să fie însămânțată de 2.095.310 ha, o producție totală de 7.851.999 tone și o producție medie de 3.747 kg de grâu și secară la hectar.
Cantitatea de grâu și cea de secară obținute cumulat la finele anului agricol 2014-2015 atingeau cifra totală de 7.986.789 tone, randamentul era de 3.774 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 2.116.170 hectare. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, randamentul este deocamdată mai mare pentru cele două culturi cumulate – 4.051 kilograme la hectar, suprafața recoltată a atins deja 1.942.298 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată depășește deja 7.86 milioane tone. Mari surprize nu vor fi în această zonă.
Tot la capitolul grâu și secară, evoluţia realizării producţiei este următoarea: la nivelul anului 2015, pentru toate cele 42 de județe ale țării (100% din suprafața totală a culturii), producția medie totală a fost de 3.774 kilograme de grâu și secară la hectar pentru ca, în 2016, randamentul mediu total la hectar să ajungă la 4.051 kg/ha materie-primă. La capitolul clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente în 33 de județe ale țării (97,5 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 3.782 kilograme/ha de grâu și secară (adică 97,7 procente din producția totală a culturii). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 27 de județe ale țării (97,2 din suprafața totală a culturii), producția medie la hectar a fost de 4.060 kilograme de grâu și secară (adică 97,4 procente din producția totală a culturii). În cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, prezente în nouă județe la nivelul anului 2015 (2,5% din suprafața totală a culturii), productivitatea medie la hectar a fost de 3.477 kilograme de grâu și secară (adică 2,3 procente din producția totală a culturii). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, prezente în 11 din cele 42 de județe ale țării (2,7 din suprafața totală a culturii), producția medie la hectar a fost de 3.737 kilograme de grâu și secară (adică 2,5 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, dacă pentru clasele de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, la nivelul anului 2015 nu există date, pentru anul în curs, acestea au fost prezente în patru județe ale țării (0,1% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 4.101 kilograme de grâu și secară (adică 0,1 procente din producția totală a culturii).
Triticale, randament mai mic decât cel al UE28
În aceeași zi - 26 iulie 2016, cantitatea totală de triticale culeasă atingea cifra de 227.244 tone. Materia-primă era recoltată de pe o suprafață de 58.845 hectare, iar randamentul obținut era de 3.862 kilograme la hectar. În prezent, marja productivității la triticale ajunge la nivelul de 67,4 procente, în condițiile unei suprafețe recoltate de 65,2 la sută din totalul însămânțat. Calculele estimative ale MADR arătau la începutul campaniei o suprafață însămânțată cu triticale de 90.217 ha, o producție totală de 336.988 tone și o productivitate medie de 3.735 kilograme boabe la hectar.
Orz, și ai productivitatea medie este mai mică în România decât cea la nivel UE28
În urmă cu trei zile de la data publicării articolului, cantitatea totală de orz recoltată a ajuns la nivelul a 1.323.700 tone. Orzul a fost cules de pe o suprafață de 304.498 hectare, iar productivitatea medie realizată a fost de 4.347 kg/ha. La data de 26 iulie 2016, productivitatea la orz atingea nivelul de 111,7%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 101,5 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările inițiale ale ministerului de resort relevau o suprafață însămânțată de 299.787 ha, o producție totală de 1.184.966 tone și un randament mediu de 3.953 kg/ha.
Nivelul producției de orz a atins la finele sezonului agricol anterior a atins cifra totală de 1.071.960 tone, randamentul mediu anual a fost de 4.020 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 266.658 hectare. La nivelul datei de 26 iulie 2016, productivitatea medie era în creștere la orz – 4.347 kg/ha, suprafața recoltată atingea deja 304.498 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată era de 1.323.700 tone.
Orzoaica de toamnă, peste așteptările MADR
Cantitatea totală de orzoaică de toamnă recoltată până la data de 26 iulie 2016 a atins nivelul de 287.761 tone. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață de 70.691 hectare, iar productivitatea medie realizată a fost de 4.071 kilograme de orzoaică de toamnă la hectar. La ora actuală, marja productivității la orzoaica de toamnă atinge deja 109,5%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,3 la sută din totalul estimat a fi însămânțat. Previziunile MADR arătau inițial o suprafață însămânțată de 74.165 ha, o producție totală de 262.614 tone și o producție medie de 3.541 kilograme boabe la hectar.
Nivelul producției de orzoaică de toamnă a ajuns în 2015 la un total de 255.926 tone, productivitatea medie pe sezon la situat o cotă de 3.513 kg/ha, în timp ce suprafața alocată însămânțărilor a fost de 72.860 hectare. În data de 26 iulie 2016 însă, randamentul mediu la orzoaica de toamnă se majorează și el și atinge totalul de 4.071 kg/ha, suprafața recoltată atinge deja 70.691 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată este de 287.761 tone.
Orzoaica de primăvară, cu un pas în plus față de estimările MADR
Producția totală de orzoaică de primăvară recoltată la până la data de 26 iulie 2016 a ajuns la nivelul a 230.463 tone. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață de 84.558 hectare, iar productivitatea medie obținută a fost de 2.726 kilograme la hectar. La ora actuală, procentajul productivității la orzoaică de primăvară atinge deja 68,5%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 66,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările inițiale ale Ministerului Agriculturii arătau o suprafață însămânțată cu orzoaică de primăvară de 127.305 ha, o producție totală de 336.439 tone și o producție medie de 2.643 kilograme boabe la hectar.
Evoluţia realizării producţiei la orz și orzoaică 2014-2015 vs. 2015-2016
Păstrând registrul, evoluţia realizării producţiei de orz și orzoaică la nivelul anului agricol 2014-2015, pentru toate cele 42 de județe ale țării (100% din suprafața totală a culturii) se conturează după cum urmează: producția medie totală a fost de 3.911 kilograme de materie-primă combinată pentru ca, în sezonul 2015-2016, randamentul mediu totală la hectar să atingă nivelul de 4.295 kg/ha materie-primă. La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (80,2 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 4.057 kilograme/ha de grâu și secară (practic 83,3% din totalul producției cumulate de orz și orzoaică). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 11 județe ale țării (77,5 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 4.422 kilograme de orz și orzoaică (mai exact 79,8 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 12 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (16,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 3.375 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 13,9% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 14 din cele 42 de județe ale țării (19,8 din suprafața totală alocată culturilor de orz și orzoaică), randamentul mediu la hectar a fost de 3.897 kilograme de orz și orzoaică la hectar (adică 17,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 18 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (3,7 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 3.051 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,8 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 17 județe ale țării (2,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 3.529 kilograme de orz și orzoaică (adică 2,3 procente din producția totală a culturii de orz și orzoaică).
Ovăz, pe plus față de previziunile ministerului de resort
Pe 26 iulie 2016, cantitatea totală de ovăz culează a atins nivelul de 184.218 tone. Ovăzul a fost recoltat de pe o suprafață de 74.231 ha, iar productivitatea medie obținută a fost de 2.482 kg/ha. La momentul întocmirii raportului MADR, marja productivității la ovăz atingea nivelul de 54,2 la sută, în condițiile unei suprafețe totale recoltate de 50,6 la sută din totalul însămânțat. Previziunile ministerului de resort relevau la începutul campaniei o suprafață însămânțată de 146.653 hectare, o producție totală de 339.682 tone și un randament mediu de 2.316 kilograme boabe la hectar.
Rapiță, mai multă la hectar cu circa 300 de kilograme față de estimările Ministerului Agriculturii
Volumul total recoltat atingea în 26 iulie a.c. cifra de 1.239.601 tone de rapiță. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață care a însumat 443.976 hectare la data amintită anterior, iar productivitatea medie obținută a atins nivelul de 2.792 kilograme la hectar. La momentul datei raportate de MADR, marja productivității la rapiță a depășit previziunile inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 106,7 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările MADR relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 465.053 ha, o producție totală de 1.161.113 tone și o producție medie de 2.497 kg de semințe de rapiță la hectar.
Recolta totală de rapiță obținută la sfârșitul anului agricol 2014-2015 atingea nivelul de 919.473 tone, randamentul era de 2.499 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 367.885 ha. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, productivitatea medie era mai mare la rapiță față de sezonul anterior – 2.792 kilograme la hectar, suprafața recoltată atingând deja 443.976 ha, iar cantitatea de materie-primă culească sare de 1,23 milioane tone. Nici aici nu vor fi mari surprize, sub forma căderilor bruște de randament pe ultima sută de metri (4,6 la sută din suprafață nerecoltată). Cifra estimată de Bogdan Iliescu, expert trading, la data de 12 iulie a.c. a fost de 1,350 milioane tone, cu aproape 200.000 de tone în plus față de cifrele vehiculate de Ministerul Agriculturii.
La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (78,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 2.585 kilograme/ha de rapiță (practic 81,4% din totalul producției). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 14 județe ale țării (80,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 2.743 kilograme de rapiță (mai exact 79,3 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 16 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (19,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 2.157 kg/ha de rapiță (mai exact 16,5% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 12 din cele 42 de județe ale țării (17,6 din suprafața totală alocată culturii de rapiță), randamentul mediu la hectar a fost de 3.004 kilograme de rapiță la hectar (adică 18,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 14 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (2,2 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 2.412 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,1 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 16 județe ale țării (1,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 2.911 kilograme de rapiță (adică 21,8 procente din producția totală a culturii de rapiță).
Faţă de realizările înregistrate în anul 2015, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, culturile de grâu și secară, orz, orzoaică de toamnă și de primăvară, rapiță și mazăre boabe se aflat într-un stadiu la care lucrările de recoltare erau realizate în procent de peste 80%, cifră relevantă pentru analiștii din sector. Tot la acea dată au fost eliberate aproximativ 2,2 milioane hectare şi au fost arate circa 670.000 ha.