În contextul afirmațiilor făcute atât de Daniel Ciobanu, cât și de Dimitrie Muscă, cu privire la calitatea îndoielnică a unor produse de protecția plantelor comercializate în România, Hildo Brilleman, Head of North West, Central&East Europe al Arysta LifeScience a precizat că în cazul achizițiilor de pesticide originale, dar la care s-au constatat probleme (cantități mai mici de substanță activă), el recomandă o colaborare mai strânsă cu fabricantul, astfel încât să se constate dacă reclamația este corectă sau nu.

Brilleman a mai spus că ține de producătorul agricol să se asigure că pesticidul achiziționat este unul original, în condițiile în care, de multe ori, se caută „o afacere bună”, adică substanțe produse în China sau contrafăcute.

„Condițiile actuale de piață, cu prețuri mici ale bunurilor de proveniență agricolă, cu veniturile fermelor aflate în scădere, înseamnă că mulți fermieri caută o «afacere bună». Bineînțeles, nu-i condamn. Dar asta înseamnă că sunt o serie de furnizori sau distribuitori care încearcă să vină cu o «afacere bună». Fie că vorbim de falsuri sau de produse formulate în China, până la urmă ține de fermier să se asigure că obține produsul original. Iar atunci când obține produsul original și are o problemă cu el, atunci există întotdeauna o soluție să colaboreze cu producătorul, astfel încât să verifice dacă reclamația este corectă sau incorectă”, a afirmat Hildo Brilleman.

La rândul său, Richard Matei, commercial director Balkans al Arysta LifeScience a precizat că nu știa că lucrurile semnalate de Ciobanu și Muscă au devenit un fenomen în România, precum și că firma pe care o reprezintă nu avut nicio reclamație în acest sens.

El a precizat totodată că este surprins de fenomen, în condițiile unui proces de trasabilitate foarte clar impus fabricanților de pesticide și a afirmat că dacă sunt astfel de probleme de încredere în piață, crede că nu este un lucru foarte dificil pentru compania acuzată de fraudă să afle unde este problema.

„Nu știam că e un fenomen; accidente se întâmplă în orice domeniu, oricând. Din punctul nostru de vedere, să luăm niște exemple de produse. Suntem o companie cu o prezență solidă în graminicide. Acestea sunt erbicide și este foarte ușor să-ți dai seama dacă efectul este unul satisfăcător sau nu. Sunt două aspecte ale poveștii: unul tehnic și unul legal. Partea tehnică, în cazul erbicidelor, e una simplă: dacă ai reușit să dobori buruiana, produsul funcționează. Din punctul acesta de vedere acoperim astăzi niște sute de mii de hectare bune în România și n-am avut nicio plângere în care un fermier să ne contacteze, pe noi sau pe distribuitorii noștri, și să spună că au avut probleme de eficacitate cu produsele noastre.

„Din punct de vedere legal, cred că lucrurile sunt mai simple. Acolo, ca să omologhezi un produs, trebuie să demonstrezi, o dată, că funcționează tehnic, că din punct de vedere filieră, calitate, reziduuri, e sigur. Apoi, trebuie să dovedești că, din punct de vedere al compoziției, aceasta este una stabilă în timp și are o concentrație de substanță activă și alte componente încadrate într-un anumit interval definit pentru fiecare. Există o abatere legală acceptată, o toleranță foarte mică, care este definită prin niște norme FAO, aplicabilă la nivel global, iar Arysta nu e o companie care să fi avut vreodată astfel de probleme.

„Sunt surprins să aud de un astfel de fenomen. Procesul de trasabilitate este unul foarte clar. Fiecare lot de produs este codat și orice produs utilizat într-o fermă poate fi verificat. Există mostre în fabrică și se poate urmări până la sursă compoziția fiecărui produs. În principiu, dacă sunt astfel de probleme de încredere, cred că nu este un lucru foarte dificil pentru compania în cauză. Toate companiile fac asta. Să ai o trasabilitate logistică este un lucru pe care nu cred că este o companie pe care să n-o facă. Pentru fermierii respectivi este bine să contacteze companiile acelea, pentru că există mostre de produs în fabrică, în fiecare lot”, a declarat oficialul Arysta.

În plus, el a precizat că este mai bine ca fermierii să lucreze cu o companie care este prezentă în România, care are o echipă vizibilă, cunoscută, la care se poate suna, la care se poate merge la sediu, unde există personal specializat pentru discuții. Altfel, mai spune Matei, fermierii își asumă riscurile asociate consumului de pesticide produse ieftine.

„În general, riscurile de calitate pot fi legate de țara de origine, de locul de fabricație în sine, de fabrică. (...) Când faci o alegere, uneori îți asumi niște riscuri. Dacă mergi pe produsul cel mai ieftin, dar care vine de undeva și nu poți ști de unde vine, îți asumi un risc”, a conchis Matei.

Mai puțină substanță activă

Șeful CAI Curtici, Dimitrie Muscă, afirma nu demult că în urma testării unui pesticid a aflat că mai bine de 80 de grame de substanță activă lipsea dintr-un produs care ar fi trebuit să aibă 250 de grame, fiind îngroșată astfel lista nemulțumiților din ultima perioadă.

„Atenție la substanțele chimice pe care le folosiți. Am spus-o și la televizor: n-am putut să merg în judecată cu ei (n.r. - importatorii/producătorii de pesticide). O formulă care trebuia să aibă 250 de grame substanță activă pe litru de substanță comercială, a avut doar 168 de grame. N-am putut să merg mai departe dintr-un singur considerent: laboratorul care mi-a făcut analiza, nu era și acreditat în RENAR. Nefiind acreditat RENAR, din start pierdeam bătălia”, a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă în cadrul conferinței RALF 2016. „Rezultatele au fost proaste. M-am adresat laboratorului Facultății de Agronomie din Timișoara. Prorectorul de acolo mi-a spus că face analiza cu maximă răspundere și responsabilitate pentru că este conștient că va ieși un război extraordinar”.

Tot în acest context, nu mai devreme de luna iunie a.c., Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, preciza că a descoperit mai multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și i-a acuzat pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Atunci, fermierul solicita ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și i-a invitat pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

„Sunt cinstiți furnizorii noștri de pesticide? Toți ne plângem că produsele lor nu au efect; găsesc ei contraargumente. Realitatea este că este ceva putred. Am putea sta la masă să descoperim. Chemăm institutele de cercetări să vină alături de noi, să ne susțină, pentru că au această calitate și au puterea să o facă, au expertiza necesară pentru a dovedi aceste lucruri. Dacă ne arată că nu avem dreptate, nu avem dreptate. De ce nu vorbim?”, spunea Daniel Ciobanu. „(...) Am luat numai ce este transparent: prospecte de pesticide de afară și prospecte de la noi. Am descoperit foarte multe inadvertențe: recomandări de produse, pentru aceeași substanță, în România de utilizează jumătate de litru și sunt tratatate toate bolile foliare, iar în Ungaria se foloește un litru sau 1,25 litri. Au omologat cantități mai mici să ni se pară prețurile mai atractive”.

Daniel Ciobanu a mai precizat că pesticidele pe care le-a verificat la momentul respectiv erau originale, iar proveniența era de la mai toți producătorii consacrați.

„Am avut probleme de la toți producătorii. Omologările de pesticide din România sunt mai mici decât omologările din Uniune; întrebați comisia de omologare. Sunt foarte mulți bani în joc și nu știm cine câștigă”, a conchis el.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată în raportul „Dependența de pesticide a Europei” realizat de cei de la Geenpeace în noiembrie 2015. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Arysta LifeScience este o companie cu o prezență globală, specializată în comercializarea unui portofoliu inovator de produse de protecția plantelor și sănătate publică.

Doar 5% din mierea românească se mai găsește în unele borcane achiziționate de consumatori din anumite magazine sau din comerțul nefiscalizat, restul fiind completat cu importuri din China, Argentina, Mexic sau Ucraina, aceste „surogate” fiind un motiv în plus de presiune asupra producătorilor, pe lângă vremea capricioasă și consumul relativ mic din România, a precizat Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) din România, în deschiderea Târgului Național al Mierii care are loc în perioada 1-3 aprilie în incinta Complexului Apicol Veceslav Harnaj.

Pentru a veni în ajutorul apicultorilor, șeful ACA s-a adresat cu o solicitare de interzicere a cupajării mierii atât Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, cât și ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, să fie modificată legea astfel încât să nu se mai permită amestecul de miere românească cu alta adusă din alte ţări, să nu mai fie scris pe etichetă miere non UE sau UE, iar consumatorul să poată alege ceea ce vrea să consume.

„Am sesizat Parlamentul, în speţă Comisia de Agricultură din Camera Deputaţilor. Am primit un răspuns şi chiar s-au făcut ceva controale. De asemenea, am solicitat ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, la ultima întâlnire când discutam de Programul Național Apicol (PNA), și am ridicat această problemă. Dânsul s-a arătat, sigur, interesat să ne sprijine. Probabil, modificarea legii va fi cea care va permite să respectăm această rigoare, în sensul în care mierea românescă să nu mai fie cupajată, amestecată cu produse din te miri ce alte țări și care, în general, din punct de vedere calitativ, sunt sub limita de consum”, a afirmat șeful ACA. „Se aduce miere din import și se cupajează, se amestecă cu miere românească în procent 2-5% din totalul volumui respectiv, restul fiind miere din import, din China, Argentina sau alte țări, fapt care a dus chiar la o scădere a prețului la raft. (...) Mai nou, exportă și Ucraina, o țară mare cu peste 3,5 milioane de familii de albine, aproape de trei ori cât are România, care produce peste 70.000 de tone de miere și care a primit libertatea de a duce în Europa câtă miere dorește, fără a fi contingentată sau verificată”.

Oficialul ACA a explicat că nu are cum să existe miere la raft la un preț de 8-9 lei, în condițiile în care nimeni nu produce la un anumit preț și apoi vinde sub acel nivel.

„Atâta timp cât în România, anul trecut de exemplu, se cumpăra mierea polifloră cu 12-13 lei, am găsit pe raft, miere, aceeași cantitate la 8-9 lei. Nu se poate întâmpla acest lucru. Nimeni nu produce la un preț și să vândă sub el; e anormal ce se întâmplă. (...) Aducem în România tot felul de surogate care fac o presiune deosebit de mare asupra producției interne, ceea ce va duce la limitarea dezvoltării acestui sector”, a adăugat Fetea.

Statisticile spun că aceste surogate importate depășesc uneori chiar și 2.000 de tone, ceea ce înseamnă peste 20 la sută din consumul intern, și așa mic, de aproximativ 500 de grame pe locuitor.

„Tot am crescut de la 400, 450 și din datele INS am văzut că s-a ajuns undeva la 500 de grame. Este totuși puțin”, s-a plâns Fetea.

În contradicție cu fenomenul, circa 50% din producția internă de miere este exportată, adică 10.000 – 20.000 de tone în funcție de an.

Există o pasivitate a autorităților sanitare veterinare

Că sunt probleme în piața de profil, o confirmă inclusiv Emil Dumitru, președintele Federației Pro Agro. Prezent și el la eveniment, acesta a declarat că „surogatele” la care făcea referire Ioan Fetea fac o concurență neloială mierii autohtone.

Situația în care ne aflăm, în opinia șefului Pro Agro, este cauzată de pasivitatea autorităților sanitare veterinare.

„(...) Există suspiciunea (n.r. - cupajării mierii), comparând prețurile de producție ale producătorilor din industria agroalimentară românească și cu ce se comercializează la raft. Practic, aceste produse, în primul rând, fac o concurență neloială pentru că este clar că ele utilizează tot felul de produse în compoziția lor, care sunt la limita legii. Nu vă pot da eu o cifră, dar este un fenomen care se întâmplă”, a precizat Dumitru. „Există o pasivitate a autorităților sanitare veterinare și care se răsfrânge până la urmă în a deschide calea acestor produse străine fără niciun fel de rezerve și asta pentru că nu facem controale cum se întâmpă în alte state, foarte riguroase și cu un procent mai mare. Dacă nu controlăm decât cinci la sută și mergem să controlăm doar firmele care știm noi că aduc produse bune, iar celelalte care practică concurență neloială și mai fac și evaziune fiscală și mai schimbă și facturile în vamă de pe o firmă pe alta, pe aceștia nu-i prindem niciodată”.

ACA are câteva obiecțiuni la Programul Național Apicol 2017-2019

Cu privire la Programul Naţional Apicol pentru perioada 2017 - 2019, Ioan Fetea a spus că o variantă a fost transmisă deja la Bruxelles, însă asociația pe care o conduce a avut câteva obiecţiuni. Una dintre ele este și redirecționarea unei sume din PNA către dotezea cu aparate de analiză a laboratoarelor statului, chiar dacă sumele sunt destinate apicultorilor.

„PNA trebuie să apară de la Bruxelles; MADR a trimis deja o variantă. ACA a avut unele obiecţiuni şi sperăm ca forma trimisă să fi ţinut cont de ceea ce am cerut. În primul rând s-a dorit să se ia 400.000 de euro din cele 7 milioane euro alocate anual ca să doteze cu aparate de analiză laboratoarele statului, deşi banii din program sunt pentru apicultori. Au dorit, de asemenea, să crească pragul privind efectivele pentru cei care cumpără stupi sau material biologic, de la 50 la 75 de familii de albine, deşi în România mai mult de 50% din stupine sunt cu mai puţin de 50 de familii de albine şi aşa nu-i ajutăm pe cei mici. Am cerut ca apicultorul să meargă direct la APIA cu cererea de finanţare, nu prin forme asociative, pentru că sunt deja 20 de procese cu APIA pentru nereguli care nu ne aparţin nouă. Ne transferă aceste responsabilităţi şi chiar ne iau şi banii”, a precizat Fetea.

Suma estimată a fi alocată în perioada 2017 - 2019 prin PNA este de peste 7 milioane de euro pe an, respectiv 21 de milioane de euro pe trei ani.

România produce, în medie, 22.000 - 24.000 de tone de miere anual, clasându-se pe locul patru în Europa, şi deţine un efectiv de 1,47 milioane de familii de albine. La nivel naţional sunt înregistraţi în jur de 40.000 de apicultori, peste 60% dintre aceştia fiind membrii ACA, cu un efectiv de 900.000 de familii de albine.

ACA este o asociaţie înfiinţată în 1958, singura cu acoperire naţională, care are 40 de filiale judeţene şi societăţi comerciale de desfacere pentru aprovizionarea apicultorilor cu toate echipamentele şi materialul genetic necesar.

Târgul Național al Mierii are loc în perioada 1-3 aprilie în incinta Complexului Apicol Veceslav Harnaj, Bd. Ficusului 42, sector 1, București.

Vedeta evenimentului de acest an este vinul „suav” din miere, sec sau demisec – Vinum Apini.