ferme - REVISTA FERMIERULUI

Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români, realizează săptămânal rapoarte privind piața agricolă. Mai jos, informații despre piața grâului, orzului, porumbului, rapiței și florii-soarelui la data de 21 septembrie 2020.

GRÂU – BAZINUL MĂRII NEGRE

Prețurile au crescut simțitor, chiar dacă plata se face la 180 de zile. Cotațiile FOB Marea Neagră variază în jurul cifrei de 232 USD/tonă. Prețurile pentru Portul Constanța sunt defalcate pe luni, începând de la 228 USD pentru octombrie și adăugând un cost de depozitare pe lună, până la valoarea de 235 USD pentru livrare în ianuarie 2021. Transpunând în euro, la o medie de 232 USD/tonă, deducem un preț de 196 EUR/tonă, minus costurile de operare portuară și costurile financiare pentru plata la termen. Rezultă un preț de circa 182 EUR/tonă, cu marja de trading inclusă, arată Cezar Gheorghe.

„În planul exporturilor, notăm ultima licitație spre Egipt, unde, surprinzător, Marea Baltică și-a făcut prezența. Vedem un lot de grâu din Polonia ce a accesat această destinație. 235.000 de tone au fost achiziționate astfel de către Egipt prin forul tutelar GASC. Livrarea va avea loc în noiembrie 2020. Ca o notă comparativă, în perioada iulie-august 2020, Egiptul a cumpărat 2,4 milioane tone, față de doar 1,7 milioane tone anul trecut în aceeași perioadă. De notat este și licitația din Iordania, 16 septembrie 2020, unde din cele două loturi de 60.000 de tone, unul are origine românească (Ameropa). Livrarea va avea loc în noiembrie 2020. Curba pozitivă a grâului începe să arate și potențial românesc, după un sezon afectat de secetă și pandemie”, precizează analistul, care adaugă că recoltările produsului grâu fiind încheiate la nivel european, cifrele rămân constante, însă, cum era de așteptat, cumpărătorii încep să facă oferte pentru a securiza loturi de marfă.

În cornul Africii, Tunisia își manifestă interes de achiziție în acest an, din cauza lipsei ploilor. Deficitul de producție se situează la 38%, circa 900.000 tone și se estimează un nivel de import crescut cu 34%, până la un nivel de 2,2 milioane tone.

Turcia a organizat, de asemenea, o licitație pentru achiziție de grâu, cu un total de 440.000 tone. „Cotațiile bursiere din această săptămână arată o revigoare a prețului grâului. Influența vine și de peste ocean, mai precis din Argentina, unde seceta a afectat puternic 12% din cele 6,6 milioane de hectare înființate cu grâu. Încet dar sigur, grâul se corectează în termen de cerere și ofertă. În mod normal, cotațiile enunțate se vor modifica pe măsură ce timpul trece și nevoia de aprovizionare crește, ținând în minte parametrii de recoltă ruso-ucraineană și europeană. Piață internă se corectează, însă este încă sub spectrul default-urilor contractuale existente, în care cantitățile asumate nu au fost livrate, iar acest lucru marchează în sens negativ activitățile comerciale”, explică consultantul Clubului Fermierilor Români.

ORZ

Cererea timidă ridică nivelul de preț în origini. În Marea Neagră, nivelul a crescut cu 3 USD până la 190-192 USD/tonă. „Piața internă dă semne de dezmorțeală. Crescătorii de porci caută orzul în ferme, ofertând pentru el”, menționează Cezar Gheorghe.

PORUMB – BAZINUL MĂRII NEGRE

Indicatorul Euronext pentru noiembrie se regăsește la valoarea de 171,25 euro/tonă, însă, apreciază analistul, decuplarea Mării Negre este evidentă din cauza volumelor scăzute din Ucraina și România.

Cotațiile în FOB Constanța sunt la nivelul de 164 euro/tonă pentru octombrie și noiembrie și 165 euro/tonă pentru decembrie.

În plan intern, se manifestă ravagiile secetei. Cumpărătorii plătesc niveluri ce depășesc cotațiile bursiere. „Fermele de creștere a puilor din centrul României au oferit 850 lei/tonă pentru loturi mici de circa 1.000 tone, doar pentru a-și asigura secvența necesară de furajare. În timp ce producția de furaje se cotează la 800-820 lei/tonă, în sud-vest costul mărfii ajunge și la 720 lei/tonă. Cumpărătorii se grăbesc să își execute contractele, vânzătorii sunt în același status de neacoperire a cantităților contractuale, iar părțile trebuie să ajungă la starea de înțelegere și compromis. Estimarea de timp a recoltei de porumb ne indică 12-15 octombrie 2020 ca dată de încheiere pe teritoriul României”, a specificat Cezar Gheorghe.

În plan extern, China își consolidează angajamentele de achiziție a porumbului până la nivelul de 7,2 milioane tone, din care 60% vor fi importate de și pentru firmele statului chinez.

Ucraina a început recoltarea porumbului și se află la un stadiu de 10% suprafață recoltată.

RAPIȚĂ

Euronext indică un nivel de 395 euro/tonă. Prețurile pentru uleiul olandez de rapiță au continuat să crească în urma creșterii uleiului brut de floarea-soarelui și a cotațiilor Euronext. Cotația NDJ (noiembrie-decembrie-ianuarie) a urcat cu 15 euro/mt FOB DM.

SEMINȚE DE FLOAREA-SOARELUI

Cererea crescută de semințele de floarea-soarelui își are originile în producțiile mai mici la nivel de bazin Marea Neagră și european. Ucraina, după 10% din suprafață recoltată, generează o producție cu 25% mai mică, potrivit cifrelor de producție preliminare.

„Nivelurile din piață au atins cifre în recoltare ce ajung în unele cazuri, transformate în CPT Constanța la 520-525 USD/tonă. S-a creat o spirală a prețului ce generează așteptări și cereri cu mult peste ceea ce piața ar trebui să ofere. Observăm, deci, o reticență a cumpărătorilor în a mai cota, pe fondul cererii de preț prea mare pentru marfa ce este oferită. Totul este agregat cu efectele secetei de diminuare a recoltei, care ne introduc în același tablou ca cel al porumbului. Cu timpul, lucrurile se vor limpezi cu ajutorul părților, vânzători și cumpărători. Ambele părți trebuie să privească în viitor și să găsească măsuri de înțelegere, măsuri care să țină cont de relaționarea în viitorul apropiat”, a încheiat Cezar Gheorghe.

Raportul complet al Clubului Fermierilor Români privind piața de cereale din 21 septembrie 2020, aici: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-21-septembrie-2020/

Publicat în Eveniment

Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere publică un ordin pentru modificarea și completarea unor acte normative în sectorul vitivinicol, având în vedere că sectorul a fost afectat în acest an și de pandemia de COVID-19.

Toți cei interesați pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de zece zile de la data publicării (n.r., 22 septembrie 2020), pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Acte normative care se modifică și completează

Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.508/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1079 și 1079 bis din 20 decembrie 2018.

Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.531/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de investiții, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31, din 11 ianuarie 2019.

Anexele nr. 1 şi nr. 2 la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.529/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de promovare a vinurilor, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, și pentru aprobarea modelului de contract privind punerea în aplicare a programelor de promovare a vinurilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 şi 36 bis din 14 ianuarie 2019.

Anexa la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 240/2020 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de distilare a vinului în situații de criză, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 28 august 2020.

Ordinul care modifică și completează unele acte normative în sectorul vitivinicol poate fi consultat aici: https://madr.ro/proiecte-de-acte-normative/download/4320_597180ab5b475cc02205d1cb39365d7a.html

Publicat în România Viticolă

Ministerul Agriculturii anunță că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) primește cereri de plată pentru acordarea de sprijin financiar aferent măsurii de distilare a vinului în situații de criză. Până aici, totul e bine și frumos, mai ales că producătorii de vin au fost afectați în acest an de secetă, de grindină, de înghețuri târzii și de pandemia generată de noul coronavirus care a închis majoritatea canalelor de distribuție ale vinului românesc. Reprezentanți ai sectorului vitivinicol susțin că, în mod real, nu există un sprijin pentru producătorul de vin, alcoolul etilic distilat rămânând în proprietatea distilatorului, iar actul normativ care reglementează ajutorul are foarte multe lacune și erori.

„Dacă ar fi existat respect din partea Ministerului Agriculturii pentru vinul românesc, acest tip de anunț trebuia făcut și postat cu atâta emfază acum două luni. Este total neserios să faci promovare publică unei măsuri care, pe componenta de acordare a avansului, se încheie în două-trei zile! Adică, azi, 9 septembrie ministerul anunță măsura, APIA a transmis informarea cu o zi înainte, pe 8 septembrie și celui căruia i se adresează îi rămân doar câteva zile la dispoziție pentru depunerea documentației. Este trist! Înseamnă că nu-ți pasă și totul e așa, de ochii lumii. Patronatul Național al Viei și Vinului a solicitat MADR implementarea acestui tip de sprijin destinat sectorului vitivinicol încă din 14 aprilie 2020. Ordinul care reglementează ajutorul a fost publicat în 28 august. Care este sprijinul acordat producătorului de vin din România? Franța a publicat o măsură de ajutor asemănătoare în data de 3 iunie 2020. Acolo, în Franța, actul normativ prevede clar câți bani primește producătorul de vin și câți bani primește distilatorul. De pildă, producătorul primește 78 euro/hl, respectiv 58 euro/hl, în funcție de sistemele de calitate (DOC, IG, vin varietal), iar ajutorul pentru distilator ajunge la 83 euro/hl, respectiv 63 euro/hl. În România, lucrurile nu stau așa, iar probabilitatea ca sectorul vitivinicol românesc să nu primească nimic pe această măsură anunțată pompos de autorități este mare. Alcoolul etilic distilat rămâne în proprietatea distilatorului., ne-a declarat Ovidiu Gheorghe, director general al Patronatului Național al Viei și Vinului.

PNVV solicită MADR prelungirea termenelor de aplicare a măsurii, clarificări și corectarea erorilor, așa încât producătorii români să beneficieze de finanțarea prevăzută în Programul Național de Sprijin în Sectorul Vitivinicol 2019-2023.

Statul susține producătorul sau distilatorul? Ce prevede Ordinul 240/2020

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a transmis, pe 8 septembrie 2020, că acordă sprijin financiar pentru măsura de distilare a vinului în situații de criză, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 240/2020 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de distilare a vinului în situații de criză, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului Național de Sprijin în Sectorul Vitivinicol 2019-2023.

Sprijinul financiar pentru măsura de distilare a vinului în situații de criză se acordă după finalizarea operațiunilor de distilare și denaturare, precum și în avans. „Astfel, cererile pentru acordarea sprijinului se depun la sediul APIA – Aparat Central după finalizarea operațiunilor de distilare și denaturare - nu mai târziu de 25 septembrie 2020, conform art. 5, alin 1 din OMADR 240 / 2020; respectiv în avans - nu mai târziu de 11 septembrie 2020, conform art. 5, alin. 4 din OMADR 240 / 2020”, se arată în comunicatul de presă transmis de APIA.

Solicitanții pot fi persoane juridice sau forme asociative ale acestora, autorizate pentru distilarea produselor vinicole și care obțin în urma distilării acestora un produs cu o concentrație alcoolică de minimum 92% din volum.

Valoarea avansului este de maximum 80% din valoarea corespunzătoare volumului estimat conform alin. (10) lit. d), din OMADR 240/2020, în condițiile constituirii unei garanții bancare de 100% din valoarea avansului solicitat.

În vederea aprobării sprijinului financiar, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate: distileria să fie localizată pe teritoriul României; să dețină autorizație valabilă la data începerii procesului de distilare a vinului și să obțină în urma acestuia un produs cu o concentrație alcoolică de minimum 92% din volum.

Produsul rezultat în urma distilării vinului, pentru care se acordă sprijinul financiar va fi utilizat exclusiv în scopuri industriale, inclusiv în scopuri de dezinfectare sau farmaceutice, sau în scopuri energetice, astfel încât să se evite denaturarea concurenței.

Volumul minim de vin ce poate face obiectul cererii de plată este de zece hectolitri.

Este eligibil pentru sprijin financiar în cadrul măsurii de distilare a vinului în situații de criză doar vinul produs pe teritoriul României.

Sprijinul financiar se acordă pentru categoriile de vin cu denumire de origine controlată (DOC), indicație geografică (IG) și vin varietal.

Valoarea sprijinului plătit distilatorului este stabilită la 4,63 lei/litrul de vin cu denumire de origine controlată (DOC), indicație geografică (IG) și 3,65 lei/litrul de vin varietal, care va fi distilat.

Costurile eligibile pentru sprijin cuprind costul vinului, costul transportului vinului către distilerie și costul distilării vinului în cauză.

Plățile se finanțează integral din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), prin APIA, în lei.

Plata sprijinului se face până la data de 15 octombrie 2020.

Publicat în România Viticolă

Cam toţi miniştrii agriculturii au spus acelaşi lucru: „Via și vinul românesc sunt o prioritate”. Au făcut afirmaţia în vizite de lucru şi pe la diferite evenimente muzical-agricole. În spaţiul public, niciodată. În programele de guvernare, cu atât mai puţin. Rezultatele?! În lumea puterilor vitivinicole, România e un „ministru fără portofoliu”. Pentru că de pe Pământ lucrurile par roz, am lansat tema de discuţie „mai sus”, acolo de unde situaţia se vede cam... albastră.

E.T. - Detectoarele noastre înregistrează o activitate febrilă în jurul podgoriilor voastre, exact ca în Franţa, Italia, Spania, Portugalia, SUA, Argentina, Chile, Africa de Sud, Australia. Curios, nu înregistrăm în România tot atâtea lumini seara, nu detectăm râsete, nu vedem drumuri... de ce?!

Român – Pentru că nu sunt.

E.T. – Sunteţi voi mai trişti?

R. – În acest moment, da.

E.T. – Era să te întreb dacă glumeşti. Dar văd că eşti serios... Ce vă lipseşte?

R. – Românilor le place să stea acasă, să muncească acasă, să petreacă acasă. Acum, o cincime din populaţie (popor îi mai spunem cu greu) se află acolo unde vezi tu luminiţe. Via i-ar putea aduce acasă, dar avem o perioadă neagră. Cel puţin la sate. În oraşe mai avem lumini. De Valentine’s Day. De Halloween.

E.T. – Te întreb din nou: ce vă lipseşte? Nu aveţi legi? Conducătorii voştri sunt răi?

R. – Nu ne lipseşte nimic. Adică, ba da, ne lipsesc legile bune şi conducători deştepţi.

E.T. – Bine, dar voi, voi ce faceţi? Cei care au podgorii, crame?

R. – Nimic. Mai umplem câte-un portbagaj, mai flecărim la câte un simpozion, ne arătăm „ştiinţa” gândirii într-o paradigmă a secolului trecut (calea sigură spre colapsul total), ne mai „înfoiem” între noi, ne gândim la ce maşină de import să ne mai luăm.

E.T. – Eşti scurt în vorbă şi, de ce să nu o spun, sarcastic.

R. – Păi, de vorbit, am tot vorbit. Se pare că nu foloseşte. Încercăm un desen?!

E.T. - Buuun, înţeleg că e nevoie de oameni noi...

R. – Nu. E nevoie de un nou mod de gândire. Rezultatele acestei gândiri pot aprinde multe luminițe acolo unde voi nu vedeţi acum nimic. O astfel de gândire poate aduce mulţi români acasă. Chiar şi fără multe lumini, aţi putea auzi cântece, aţi putea auzi mai multe glasuri de copii şi, seara, rugăciuni de mulţumire rostite de bătrâni.

E.T. – OK. Încep să înţeleg. Şi asta, pentru că începi să vorbeşti. Cum să vă ajut? Să vorbesc cu şefii mei, să încerce să dea nişte... „semnale”?

R. – Nu cred că ar folosi. Chiar dacă ar veni pe pământ Cel care a Dat ultimele „semnale”, acum 2000 de ani, nu cred că s-ar întâmpla mare lucru. Oamenii au ajuns să nu mai ştie ce-şi doresc. Care le e rostul. Cei aflaţi la putere înţeleg asta şi se comportă ca atare. Dacă vine cineva cu un gând bun, cu o soluţie, riscă să fie bătut cu pietre.

E.T. – Îmi spui, de fapt, că nu mai vezi nicio ieşire? Că sunteţi pe un drum închis?

R. – Îţi spun că ne-am pierdut memoria. Că, fatalmente, trebuie să suferim pentru a înţelege că fericirea am avut-o lângă noi, chiar dacă şefii noştri au ţinut-o după cot, aşa cum fac copiii egoişti când nu vor să vadă colegii ce mănâncă ei din pacheţelul adus de acasă. Numai că „şefii” noştri nu vin cu mâncarea de la mama, ei mănâncă, dosiți, din resursele şi fericirea noastră.

E.T. – Să-i pedepsim. Cine-i primul vinovat?

R. – Noi. Nu ei. Ne-am îndepărtat de şcoli, de minţile luminate, hulim performanţa intelectuală şi coalizăm cu hoţii şi incompetenţii ajunşi – vremelnic – în posturi de conducere, credem în „capul plecat sabia nu-l taie”, nu ne unim avuţiile adevărate în speranţa desfătării în acumulări... volatile. Viaţa cetăţii are două porţi. Pe una, cea dinspre pământurile stăpânite, pot aduce bogăţii tinerii, la cealaltă, cea către Lume, trebuie să stea de pază (cea bună, trece primejdia rea) bătrânii.

Apa, pădurea, via, ni le-a dat cineva... de pe la voi. Noi le părăsim pentru nişte creaţii mici, pe măsura noastră – mașini, ceasuri, bani, intrate pe poarta astăzi nepăzită. Noi nu putem crea, însă, ceva care să-i bucure pe toţi şi, de aceea, ne luptăm să avem mai mult din puţinul creat de mintea noastră. Suntem mereu cu respiraţia întretăiată de „nu ajunge la toată lumea”. De aceea şi cauţionăm neisprava.

Dacă ne-am reîntoarce la „bogăţia” mare, toţi românii am putea fi fericiţi. N-o facem.

E.T. – M-ai întristat. Voi pleca acum. Mă voi întoarce când voi vedea mai multe „luminițe”. Va fi bine atunci. Sper.

R. – Drum bun! Totuşi, dacă peste un secol vei vedea multe luminiţe, asigură-te că ne vei fi găsit aici... tot pe noi, românii.

P.S.: Text fără valoare artistică sau jurnalistică, menit să atragă atenţia coordonatorilor sectorului în al doisprezecelea ceas. Scris scurt, rarefiat, pentru a nu pierde atenţia acestor şefi. În aşteptarea „scrisului” 3D, care ar putea sări – la propriu – în ochi.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2020.

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Paharul cu... visuri

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) și Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) solicită, printr-o scrisoare adresată Executivului de la București, alocarea fondurilor bugetare pentru implementarea tuturor actelor normative menite să sprijine sectoarele de creștere a porcinelor și a păsărilor. „Criza privind sănătatea publică prin care trece și România afectează aceste sectoare într-o măsură ridicată, punând în pericol funcționarea și chiar existența acestora pe termen scurt și pe termen mediu. Suntem într-o situație extrem de dificilă din punct de vedere financiar și epidemiologic și un sprijin real din partea guvernului este reprezentat doar de alocarea sumelor prevăzute de cadrul legislativ în vigoare”, se arată în scrisoarea trimisă de cele două organizații profesionale inclusiv ministrului Agriculturii, Adrian Oros.

Crescătorii de porci se confruntă cu probleme legate de preț, răspândirea continuă a pestei porcine africane, mulți dintre ei fiind în pragul falimentului sau chiar în faliment. Până în prezent, pierderile totale ajung la un miliard de euro. „În ultimii trei ani au fost sacrificați/eutanasiați 600.000 de porci, urmare a infectării cu pestă porcină africană, iar 86% dintre aceștia au fost sacrificați de fermele comerciale, principalii furnizori de carne de porc în comerțul intern. Totodată, au fost ucise circa 47.000 de scroafe din fermele comerciale, ceea ce reprezintă un deficit suplimentar de două milioane de purcei pentru îngrășare, pe care va fi necesar să îi importăm. Sectorul are nevoie de investiții pentru a putea asigura aprovizionarea cu purcei pentru fermele de îngrășare și pentru a produce carne de porc pentru consum”, precizează Ioan Ladoși, președintele APCPR. În condițiile actuale, producătorii locali de carne de porc pot asigura doar 30% din necesarul pentru consumul intern, România fiind în situația de a importa restul de 70% pentru a asigura securitatea alimentară a populației.

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România solicită alocarea fondurilor pentru aplicarea Legii nr. 195/2018 privind aprobarea Programului de susținere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducție care să acopere toate cererile depuse până în acest moment și aprobarea modificărilor propuse pentru a putea fi implementate; asigurarea unui ajutor de stat fermelor de creștere și îngrășare pentru a putea produce la capacitate maximă și pentru despăgubirea pierderilor de venit datorate crizei COVID, precum și sprijinirea asociațiilor profesionale prin crearea unui cadru legislativ corect și predictibil (norme de aplicare la Legea nr. 123/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ordin pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de biosecuritate în exploatațiile de porcine emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Legea 204/2008 privind protejarea exploatațiilor agricole emisă de Ministerul Agriculturii).

Referitor la sectorul avicol, producția este încă insuficientă, valoarea importurilor este uriașă, iar producția de ouă pentru consum este subdezvoltată. „În timp ce fermierii vând la poarta fermei cu cele mai mici prețuri din UE, sub valoarea costurilor de producție, și acumulează stocuri mari, comerțul intracomunitar cu carne de pasăre și ouă de consum, de calitate îndoielnică și la prețuri de dumping, continuă, accentuând situația grea a sectorului avicol. În timp ce prețurile la poarta fermei s-au redus continuu din decembrie 2019 până în iunie 2020, conform Observatorului Prețurilor UE, Indicele Prețului de Consum (prețul la consumator), conform INS, a crescut continuu, la sfârșitul lunii iunie 2020 acesta a înregistrat o creștere cu 2,5% la consumator. Deși prețul la poarta fermei la ouă de consum s-a redus cu 26% prețul la consumator a scăzut doar cu 4%. Atragem atenția că pe fondul pandemiei de COVID-19, efectivele de păsări din România s-au redus cu circa 20% până la jumătatea anului 2020 și, dacă circulația materialului biologic avicol va fi din nou restricționată în UE, producția poate scădea chiar și cu 40%”, arată Ilie Van, președintele UCPR.

Uniunea Crescătorilor de Păsări din România solicită acordarea de sprijin imediat în conformitate cu legislația UE pentru: subvenționarea depozitării produselor avicole; ajutor pentru fermierii care nu pot popula din cauza reducerii pieței produselor avicole și ajutor pentru dezvoltarea fermelor de reproducție – incubație – creștere, conform legislației în vigoare.

Lipsa sprijinului autorităților va duce în mod cert la falimentul acestor sectoare cu efecte dezastruoase atât economice, cât și în asigurarea necesarului pentru consumul intern, susțin reprezentanții APCPR și UCPR.

Publicat în Zootehnie
Sâmbătă, 11 Iulie 2020 14:43

Dreptate și bunăvoință

Sunt anumite chestiuni pe care poți foarte greu să le abordezi, pentru că nu știi de partea cui să te situezi. Dreptatea este în firea noastră, în natura fizică a lucrurilor, este independentă de deciziile noastre, se împlinește și ne surprinde, lăsându-ne de multe ori o stare de nemulțumire profundă. În acele clipe ne simțim nedreptățiți, deși la o analiză atentă și sinceră am putea observa că totul s-a petrecut firesc, un efect cu valoare de dreptate al unei oarecare acțiuni, la rândul ei, poate, un corect efect al unei alte cauze, și așa mai departe, într-o înlănțuire aleatorie, cu un început posibil neagresiv. 

Îmi cer scuze celor care nu agreează astfel de speculații filozofice, dar pentru mine este o mărturisire de credință și un mod de a privi evenimentele din jurul nostru. Cred că este potrivit să nu ne grăbim să împărțim vina unor întâmplări care nu sunt produse neapărat cu rea-credință de către cineva anume. Sunt lucruri cu care ne trezim că apar doar pentru că ne-am schimbat modul de trai, pentru că avem alt model cultural, care produce schimbări la nivelul percepției și al comportamentului, care nu se mai potrivesc cu cele din alt timp pe care ni-l amintim și, nostalgici, îl regretăm. 

Motivul pentru  care am scris aceste rânduri de până acum provine din polemica iscată recent asupra „legii mirosului”. Primul gând care mi-a venit în minte în clipa în care am luat contact cu problema a fost legat de modul relativ în care un om este capabil să perceapă mediul. Prin simțuri percepem mai degrabă schimbarea realității din jurul nostru, decât realitatea însăși. Dacă vom zăbovi vreme îndelungată într-un spațiu cu un anumit miros, de exemplu – căci despre el e vorba, nu? –, frumos sau urât, vom sfârși prin a ne obișnui cu el. Evident, dacă acesta nu este provocat de un gaz nociv, care ne-ar putea afecta sănătatea. De aceea am fost surprins de faptul că s-a pus problema că mirosul ar putea fi dăunător, din moment ce nu el ne afectează, ci posibila nocivitate a ceea ce-l provoacă. Mirosul îl percepem pentru a ne semnala prezența posibilă a unor astfel de substanțe. De exemplu, gazele naturale sunt amprentate cu acel miros urât pentru a ne feri la timp de intoxicația letală sau de declanșarea vreunei explozii. E adevărat că sunt persoane cu o labilitate psihică la diverse mirosuri, dar, ca orice astfel de problemă medicală, se tratează punctual, nu faci o lege cu efect asupra mai multor oameni. 

Spuneam că acesta a fost primul gând. Dar am stat puțin și am socotit, și mi-am dat seama că aceia care au generat o astfel de lege au fost determinați de presiunea celor care și-au sensibilizat simțurile prin creșterea nivelului de trai. Nu ne mai suportăm azi nici măcar propria transpirație, darămite mirosul provocat de excrementele unui animal. Asta, în condițiile în care din ce în ce mai mulți sunt cei care văd un animal doar la televizor. Și nici măcar mediul rural nu face excepție. Nu spun aceste lucruri cu pretenția că ceea ce se întâmplă ar fi un lucru rău, cum nu pretind nici că ar fi bun. Pur și simplu, așa evoluează lucrurile. Crescătorii profesioniști de animale pretind, cu argumente de dreptate, ca populația care obișnuia să crească animale în curte să își restrângă această obișnuință. Drept urmare, va crește numărul celor care nu vor suporta alt miros decât cel din propria bucătărie. 

Până una, alta, părerile sunt echilibrate. Cei afectați, producători de miros deranjant pentru alții, nu înțeleg cum poate fi cuantificată „nocivitatea” acestuia, atâta timp cât gusturile asupra mirosurilor sunt foarte variate. De exemplu, mie, născut fiind în Ploiești, de câte ori trec prin orașul natal și simt mirosul de păcură, mi se umple sufletul de bucurie. Chiar și parfumul preferat are note olfactive asemănătoare cu al păcurii. Iar când povestesc prietenilor despre aceste senzații, sunt întâmpinat cu un „bleah”. Pot să mă supăr pe ei? Ca să nu mai spun că mi se face rău când simt mirosul anumitor detergenți degajat din hainele unor concetățeni. Să îi dau în judecată? De cealaltă parte, îi înțeleg și pe cei care sunt afectați de mirosul provenit de la vreun combinat zootehnic, care vine în valuri, după cum adie vântul, și cu care nici măcar nu te poți obișnui.  

Criza probabil că este mai degrabă de bunăvoință, și din partea unora, și din partea celorlalți. Disponibilitatea de a accepta neputințele și limitările celuilalt ar atenua conflictele. Sunt convins că atâta timp cât există mijloace tehnice prin care se atenuează emisiile de gaze nocive, se vor găsi și unele care să reducă mirosurile. Poate nu ar fi fost bine să punem căruța înaintea boilor, amenințând cu închiderea surselor de miros, mai degrabă trebuia solicitat celor care produc mirosuri în procesul de producție să caute soluții de atenuare a lor, eventual să li se ofere și aceste soluții, în măsura în care există. 

Și pentru că am amintit de profesioniștii din zootehnie, care au un „război” cu gospodăriile populației, nu vreau să trec cu vederea această chestiune. Situația este justificată din punctul lor de vedere. Creșterea animalelor în gospodării se face fără prea multă grijă pentru igienă, nu știe nimeni câte animale sunt într-o curte, ce se întâmplă cu ele, unde și în ce condiții sunt sacrificate, toate acestea contribuie la răspândirea bolilor, iar pesta porcină africană, odată identificată într-o zonă, îi afectează și pe cei care cresc animale într-un mod organizat. Și totuși, situația asta nu este una nouă. Așa se cresc animale în gospodăriile țărănești de când e lumea. Ce s-a schimbat? Cred că același lucru ca și în situația comentată mai sus, creșterea nivelului de confort duce la un nivel superior pretențiile consumatorilor, mai ales în context concurențial. Asta, într-o oarecare măsură. Pe urmă, standardele impuse de comunitatea europeană, care sunt concepute în condiții specifice, diferite de cele de la noi, determină un efort de adaptare social greu de făcut și de către cetățeni, și de către politicieni. Liderii asociației crescătorilor de porci spuneau că au solicitat în nenumărate rânduri impunerea unor reglementări pentru creșterea animalelor în gospodăriile populației, iar politicienii au răspuns că este an electoral. De ce le este frică? De nemulțumirea celor foarte mulți care ar fi afectați. De ce ar fi afectați? Sunt reglementări corecte, cu scopul de a diminua un vector de transmitere a pestei porcine africane. Cine nu și-ar dori asta? Asta este, însă, doar teoretic, așa. Cine este dispus să își schimbe niște obiceiuri statornicite de generații? Orice reglementare ar fi de fapt o formă de interzicere a creșterii animalelor, ca urmare a nerespectării condițiilor cerute, asta în cazul în care ar exista un corp de control atât de amplu, încât să verifice aplicarea lor. S-ar reacționa doar la reclamații. Or, în astfel de condiții, efectul de combatere a vectorului de răspândire a pestei ar fi compromis. Schimbarea de comportament cred că ar trebui mai degrabă stimulată prin avantaje oferite gospodarilor. Drumul către ceea ce își doresc cu toții ar fi mai scurt, oricum nici acesta de azi pe mâine. 

Evident că nu putem exclude educația, fie locală prin afișe, discuții cu oamenii, fie pe calea mijloacelor media, precum cea prin care suntem determinați să purtăm mască. Convingerea este mai eficientă în procesul de schimbare a obiceiurilor decât constrângerea. 

Închei prin a repeta un lucru în care cred: criza de bunăvoință, de bunătate este cea care determină cele mai multe probleme în societate. Restul crizelor sunt consecințe.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Lecția dură oferită de secetă anul acesta i-a făcut pe fermierii din vestul țării să se gândească la soluții individuale pentru sisteme de irigații. Conform informațiilor oferite de ministrul Agriculturii, Adrian Oros, din cele aproximativ trei milioane de hectare care erau irigate în România înainte de 1989, în momentul de față ar mai putea beneficia de apă doar vreo 600.000 de hectare, dar în mod real se irigă ceva mai mult de 130.000 de hectare. Restul, până la opt milioane de hectare cât are arabilul României, așteaptă mila naturii pentru a avea apă.

Deși zona de vest a țării se bucură de o mare tradiție în ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri funciare, seceta și-a spus din plin cuvântul. Mare parte a amenajărilor hidrografice din Câmpia de Vest vizează sisteme de îndiguire și canale de desecare. Suprafața potențial irigabilă la începutul anilor `90 era de 34.114 hectare, cu mult sub necesarul de apă al zonei. Pe măsură ce „timpul democrației” s-a scurs, această capacitate minusculă de irigare a devenit nefuncțională. Pompele energofage au fost mâncate de rugină, iar canalele năpădite de bălării.

În aceste condiții, sunt tot mai mulți fermierii care consideră că ajutorul cel mai consistent pe care l-ar putea primi din partea statului ar fi apa pentru irigații.

Ioan Ciceo, fermier Grabaț – Timiș: „Canalele există. Trebuie curățate și cu niște pompe moderne se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși.”

Apa se poate stoca

Ioan Ciceo de la Grabaț (Timiș) are o fermă de peste o mie de hectare și se află la aproximativ 25 km de râurile Bega și Mureș. „Dacă aș avea sursa de apă, mi-aș face singur investițiile. Ar fi bine dacă și Mureșul, și Bega ar trece pe la capătul parcelei, atunci ne-am ajuta singuri, n-am mai avea nevoie de mila statului. Trebuie gândite strategii pe termen lung și niște investiții pe care Ministerul Agriculturii ar trebui să le facă pentru a aduce apa. Apa se poate stoca. La ora actuală, există tehnologie să duci apa până în vârful muntelui, darămite pe câmp. Se poate aduce pe canale sau, mai modern, prin conducte de capacitate mare. Canalele există. Ele trebuie curățate și se pot înfolia cu membrane de cauciuc, să nu se piardă apa. Cu niște pompe moderne, se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși. Noi nu producem numai pentru noi, producem pentru economia țării. Dacă am avea apă, am putea obține producții mai mari. Încă de la semănat, am putea merge pe densități mai mari și, chiar dacă nu plouă, apăsăm pe buton și dăm drumul la apă”, arată fermierul timișean.

Marinel Horablaga, director SCDA Lovrin: „Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru.”

SCDA Lovrin, sistem de irigații propriu și perdele forestiere

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin, un sistem propriu de irigare ar putea prinde contur chiar de anul acesta, măcar pe hârtie. „La Lovrin, dacă nu vom face irigații, vom avea probleme. Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Stațiunea nu a fost gândită cu un sistem de irigații, iar ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este practic imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru. Să sperăm că decolmatându-le vom ajunge la pânza de apă freatică și vom reuși să acumulăm cantități suficiente de apă, deși pânza freatică a scăzut foarte mult în ultimul timp. Anul acesta, vom scrie un proiect pe fonduri europene prin care să irigăm măcar parcelele de teren de la Gotlob. Acolo, avem aproximativ 400 de hectare grupate, afectate cam pe patru hectare de sărătură, pe care în anii ploioși băltește. Ne gândim ca prin proiect să excavăm acea zonă, până vom ajunge la apă, și, în paralel, să creăm un sistem de perdele forestiere. Vom pompa apa prin tuburi subterane până la marginile parcelelor, de unde să putem iriga. Sper ca până în luna octombrie să depunem proiectul și de la anul să ne apucăm de treabă”, a precizat directorul SCDA Lovrin, Marinel Horablaga.

Cosmin Micu, fermier Mănăștur – Arad: „S-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații.”

Culturi salvate de lacuri de acumulare

La Mănăștur, în județul Arad, tânărul fermier Cosmin Micu nu a mai așteptat  bunăvoința statului și a transformat deja un ogaș care traversa ferma de peste o mie de hectare într-o acumulare hidrografică importantă, care la această oră este în măsură să asigure cantitatea de apă necesară măcar în parte culturilor. „Mă gândesc la o soluție pentru irigat încă din 2017. Am început să decolmatez în zonele joase pentru a acumula apa necesară. Am reușit să acumulez undeva în jur de 20.000 – 30.000 de metri cubi de apă, dar mă gândesc să acumulez până la 500.000 de metri cubi pentru a fi asigurat în situații de secetă. Anul acesta, pe repede-nainte am irigat 50 ha de grâu. Am reușit să aplic cam 30 l/mp și grâul arată foarte bine. Unde nu am reușit să aduc apă, grâul s-a uscat în proporție de 20%”, ne-a spus fermierul arădean.

Programul de irigații gândit de fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, se bazează pe reabilitarea fostului sistem național de irigații, care nu cuprinde însă și zona de vest a țării. În aceste condiții, Cosmin Micu consideră salvatoare sistemele individuale de irigat, adaptate la nevoile fiecărei ferme: „N-o să poți să irigi toată România cu apă din Dunăre sau cu apă din Prut, pentru că nu te afli în zona respectivă. Atunci s-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Foarte multe bălți din Banat s-au astupat, s-au colmatat și au crescut buruienile pe ele. Cred că dacă ar fi decolmatate, ar avea un aport important în ceea ce privește irigațiile. S-ar putea planta pomi în jurul bălților și s-ar crea un microclimat în zonele respective. Am observat că acolo unde am săpat, au apărut egrete, dar se poate practica pe viitor și pescuitul. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații. Noi nu suntem în OUAI-uri, pentru că nu ne aflăm pe o zonă în care au fost sisteme de irigat, așa că am rămas pe dinafară. E păcat să avem atâtea cursuri de apă și noi să ne plângem că suferim de secetă. Nu este normal. În Arad avem Mureșul, avem Crișul, avem numeroase pârâuri care se revarsă aproape an de an când plouă mai mult. Nu putem să ne facem că nu observăm asta. Noi suferim de lipsa apei, în timp ce cursurile noastre de apă fie se deversează aiurea, fie irigă terenuri prin alte țări”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) trage un semnal de alarmă cu privire la sectorul cărnii din țara noastră și cere intervenția urgentă a autorităților, având în vedere că există pericolul să ajungem dependenți de alte state pentru câteva generații.

Reprezentanții ACEBOP susțin că fermierii au probleme cu marile lanțuri de retail – care nu le cumpără carnea – cât și cu abatoarele, care nu le cumpără animalele. „Nu mai avem ce face cu animalele pe care le creștem, situația degenerează de la o lună la altă. Mulți fermieri au renunțat să mai crească animale, iar unitățile de producție nu mai cumpără carne din România. Suntem de mult timp în cădere liberă și riscăm să pierdem filiera cărnii, să rămânem dependenți de alte state. Producția de carne a scăzut pe toate palierele. Dacă la porc avem un regres de 8,1%, la bovine producția a scăzut cu 12,8% – și iată cum devenim exportatori de cereale la prețuri derizorii, în loc să le folosim în producția integrată de carne în țară”, afirmă președintele ACEBOP, Mary Pană, care a continuat: „De doi ani, situația a degenerat grav, iar noi ne simțim neputincioși – strigăm și nu ne aude nimeni! Autoritățile trebuie să aibă intervenții coerente, nu avem nevoie de reacții politice fără sens. Sunt necesare reacții clare și cineva trebuie să înțeleagă că nu țipăm degeaba. Institutul Național de Statistică (INS) confirmă ceea ce noi tot spunem de mult timp, sacrificările de animale au scăzut. Preferă să aducă carne din alte țări, sub pretextul că este mai ieftină, dar de calitate nu vorbește nimeni. Totodată, există multe abatoare care au unități de tranșare și preferă să aducă carne de pasăre grill și carcasă de porc pe care le tranșează și comercializează în marile lanțuri de supermarket. Cu siguranță nu mai putem vorbi de produse românești în acest sector. Acum avem legi ale reproducției, dar nu avem buget pentru ele! Rămânem cu un gust amar și cu senzația că cineva își bate joc de noi și prin noi, de carnea noastră și de consumatorul român. Modul în care România iși organizează agricultură și zootehnia denotă o incoerență clară. Așa cum celelalte state membre își susțin, prin fonduri nerambursabile, marcarea la raft a originii naționale, așa ar trebui să procedeze și România. Consumatorul român trebuie să înțeleagă ce cumpără, să fie informat transparent. El nu înțelege că în spatele unei mărci private cumpărate, se află produse venite din alte țări europene, mai puțin proaspete. Știm cu siguranță că dacă ar fi informat, ar alege produsele românești”.

Toate aceste lucruri despre care vorbesc reprezentanții producătorilor ar trebui dezvoltate prin programe naționale, susținute de stat, programe care să susțină și să transmită cumpărarea de produse românești, iar la raft produsele românești să fie marcate separat de produsele din alte țări. „Cerem Guvernului României să se implice în aceste acțiuni, să fie vizibilă marca românească atât în marea rețea de retail, cât și în rețelele tradiționale! Aceasta este una dintre măsurile pe care statul român o poate demara rapid, fără întârziere, alături de bugetarea legilor reproducției”, subliniază Mary Pană.

Sectorul cărnii se confruntă de ani buni cu o criză a forței de muncă, mai ales cea calificată. „Avem nevoie de măcelari, nu avem personal suficient să lucreze în tranșare, în producția de carne, iar ei sunt nevoiți să plece în alte țări, să lucreze în condiții mizere pe salarii care nu îi mulțumesc. Haideți să ne unim forțele și să facem un program coerent pentru tot ce înseamnă agricultură, zootehnie și industrie alimentară din România! Dacă zootehnia, industria alimentară sunt tratate la același nivel cu alte state europene și avem acces la drepturile pieței comune, românii nu vor mai pleca să lucreze în alte părți. Industria românească nu-i mai poate plăti. Cu ce să îi plătim, dacă nouă nu ne cumpără nimeni produsele?

Gândiți-vă că marele retail a ajuns să dețină 60% dintre vânzări. Nu avem nimic cu ei, comerțul este liber, noi cerem doar marcare corectă la raft, astfel încât consumatorul să fie informat și să decidă singur ce cumpără”, a încheiat președintele ACEBOP, Mary Pană.

Publicat în Știri

Elaborarea unei strategii sectoriale referitoare la atenuarea efectelor secetei și prevenirii fenomenelor de deșertificare a fost tema unei întâlniri care a avut loc la sediul Ministerului Agriculturii pe 22 iunie 2020. Au participat ministrul Adrian Oros, subsecretarul de stat Avram Fițiu, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice - Valeriu Tabără, cercetători, fermieri, reprezentanți ai mediului asociativ și ai Forumului Inventatorilor Români, precum și directori și experți din cadrul MADR.

După cum a observat și a semnalat Roxana Vidican, decan al Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca, de la întâlnirea în al cărei prim-plan a fost cercetarea au lipsit universitățile. „Cred că ar trebui invitate și universitățile la discuții, având în vedere că o pondere importantă din activitatea cadrelor didactice o reprezintă activitatea de cercetare și că există rezultate valoroase sub aspect științific obținute de către cadrele didactice”, a arătat Roxana Vidican.

Se intenționează ca acest tip de întâlniri să se desfășoare periodic, scopul lor fiind transferarea rezultatelor cercetării către fermieri, întrucât beneficiarii rezultatelor cercetării ar trebui să fie, pe lângă instituțiile statului, agricultorii, astfel încât aceștia să își ușureze munca și să atingă performanța.

Ministrul Adrian Oros susține că este necesară identificarea unor soluții pe termen mediu și pe termen lung pentru strategia de gestionare a apei și combaterea deșertificării, iar pentru un buget mai mare alocat cercetării este necesar ca soluțiile identificate în urma acestor întâlniri să fie cuprinse atât în noul Plan Național Strategic (PNS), cât și în planurile altor ministere.

Subsecretarul de stat Avram Fițiu, care coordonează domeniul cercetării în cadrul MADR, a afirmat: „Această întâlnire este un prim semnal că ministerul își dorește să pună la masa discuțiilor cercetarea împreună cu reprezentanții agricultorilor, pentru că suntem într-un an deosebit, în care trebuie să conturăm noul Plan Național Strategic. Depinde de noi cum vom munci în așa fel încât să avem un PNS care să corespundă așteptărilor și să gândim măsurile referitoare la secetă, deșertificare, schimbări climatice și alte provocări majore la nivel european, iar aceste discuții trebuie să fie transpuse în măsuri de finanțare în noul PNS”.

Analiza rezultatelor proiectelor de cercetare a fost realizată în contextul în care acestea trebuie să fie incluse în măsuri de finanțare în noul PNS.  

Majoritatea proiectelor de cercetare au fost realizate de cercetători de la INCDA Fundulea și vizează: creșterea eficienței culturii grâului, crearea de hibrizi de porumb cu potențial productiv ridicat, precum și hibrizi de floarea-soarelui cu rezistență îmbunătățită la secetă, maximizarea producțiilor de proteină vegetală. Totodată, tematicile din cadrul proiectelor mai privesc și elaborarea de sisteme culturale bazate pe agricultura conservativă; realizarea unui sistem integrat de producere de sămânță și material de plantat; cercetări privind stabilirea influenței aplicării noilor sisteme și tehnologii conservative de lucrări agricole mecanizate pentru combaterea efectelor secetei.  

În urma prezentării și analizei proiectelor de cercetare-dezvoltare, s-a constatat necesitatea unei alocări bugetare crescute în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării în cadrul noului PNS și îmbunătățirea cadrului legal necesar întreprinderii măsurilor şi acțiunilor prevăzute pentru reducerea efectelor secetei și combaterea deșertificării. 

Publicat în Știri
Vineri, 19 Iunie 2020 13:00

Legea mirosurilor îngroapă zootehnia?

Așa-zisa „lege a mirosurilor” votată în parlament, la inițiativa unui deputat USR, a fost trimisă pentru promulgare președintelui României. Conform acestei legi, autoritățile administrației publice locale vor avea obligația să reglementeze, inclusiv prin interzicerea permanentă sau temporară, desfășurarea activităților generatoare de mirosuri în zonele de locuit, recreere, odihnă, tratament și agrement și să controleze preventiv și la sesizarea publicului activitățile care nu se supun reglementării din punct de vedere al protecției mediului. Prin urmare, legea mirosurilor aduce fermierii și procesatorii la mâna primăriilor. Reacțiile nu au întârziat să apară, iar nemulțumiții așteaptă ca președintele țării să nu promulge legea.

„Într-o țară în care 30% din populație trăiește la limita sărăciei și nu are acces la apă potabilă curentă, fosă septică și câte și mai câte lucruri normale pentru o viață decentă, un parlamentar, care a rezolvat toate problemele poporului român și care probabil nu a creat un loc de muncă în toată existența sa, a vrut să rezolve problemele legate de mediu prin această lege. Sunt convinsă că alesul în cauză a rezolvat problema gropilor de gunoi, a deșeurilor ilegale, a venitului minim garantat și a contribuit la dezvoltarea țării. Prin această lege, domnul în cauză a reușit să aducă oamenii care muncesc la mila primarilor. Îl invit să muncească, să plătească credite la bancă, să lupte zi de zi cu un sistem deficitar și apoi pe munca dumnealui să stea la mila alesului local. Din neștiință și inconștiență pură, acest om reușește să distrugă și bruma de zootehnie rămasă în această țară. Când o să mâncați cașcavalul sintetic din export și carnea făcută în laborator, îi puteți mulțumi stimabilului parlamentar. Această lege a mirosurilor îngroapă fermierul din România!”, transmite Larisa Ene, fermier și președinte al Asociației Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin (AFISS).
Fermele de animale și fabricile, în general, au devenit subiect de campanie electorală între candidații vechi și candidații noi, susține Mary Pană, președintele Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP). „Au apărut deja în spațiul public reacții jalnice și neprofesioniste ale unora de care va depinde soarta fermelor în România, ale celor care sunt sau se visează primari. Nu ne ajung pesta porcină africană, închiderea HoReCa europeană, cazurile de Covid-19 din unitățile de carne din alte state membre, carnea de porc și de pasăre îndoielnică din alte țări. Mai bine distrugem agricultura românească, micul și marele producător de carne – pentru că, în forma votată, Legea mirosurilor afectează toate fermele, toate structurile de abatorizare, prelucrare a cărnii, indiferent de dimensiunea lor. Ce competențe poate avea un primar să închidă o fermă? În legislația de mediu actuală, sunt prinse dezbaterile publice, cu cetățenii comunei și primarul lor – asta da, există și se aplică. Aceste dezbateri sunt supuse votului, fermierul urmând să facă ce a decis urbea. Știați că pentru obținerea unei autorizații integrate de mediu, fermierul, și mai ales cel din sectorul suin, trece prin avizări multiple, de la Administrația Bazinală Regională, Agenția de Mediu, Direcția de Sănătate Publică, Direcția Sanitară Veterinară, plătește studii de impact: asupra sănătății cetățenilor, mediului și apelor. Apoi face tot ce scrie în aceste studii, de la bataluri, lagune, analize de apă și sol, curenți de aer, mirosuri, respectiv analize pentru emisiile de hidrogen sulfurat și amoniac. Nu are voie să împrăștie dejecțiile pe câmp decât pe baza unui program stabilit de Agenția de Mediu și conform analizelor de sol, are plan de gestionare a dejecțiilor pe care îl urmează cu sfințenie – altfel, apare Garda de Mediu și îl amendează cu sume enorme, iar dacă continuă să fie neglijent, este suspendată activitatea fermei – chiar și cu porci înăuntru?! Considerați că este puțin? Și după toate cheltuielile făcute, prin care demonstrezi tuturor că ești în regulă să crești porci, te trezești că vine domnul primar și îți închide ferma. În loc să ajutăm tinerii fermieri, să dăm credite fără dobândă să-și facă ferme și să se întoarcă acasă, să muncească și să susțină pensiile bunicilor, ne frecăm mâinile că avem subiect electoral. Solicităm președintelui României să nu promulge o asemenea lege, dacă nu se vrea dispariția zootehniei în țara noastră”, a arătat Mary Pană.

Deputatul USR Cornel Zainea, la dezbaterile în plen, a explicat necesitatea legii mirosurilor astfel: „Avem vid legislativ, iar Garda de Mediu a spus că nu poate da amenzi și sancționa poluatorii deoarece nu există cadru legal. Mirosurile afectează pe toată lumea. Dacă pute, pute și pentru USR-ist, și pentru PSD-ist, și pentru UDMR-ist, și pentru sărac, și pentru bogat. Și pentru cetățean, și pentru politician”.

Publicat în Știri
Pagina 1 din 4

Publicitate

Agricover 2020

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista