Schimbările climatice, accesul la finanțare, instabilitatea piețelor și presiunea tot mai mare a deciziilor europene asupra fermelor locale au fost subiectele discutate cu Mitică Dobrotă. Însă, cu fermierul din satul Neudorf – comuna Zăbrani, județul Arad, am vorbit și despre nou-înființata Uniune a Oierilor din al cărui Comitet Director face parte.

Mitică Dobrotă are o fermă mixtă, preponderent axată pe cultură mare, deși spune despre sine că se simte în largul lui mai ales când vorbește de zootehnie, în special despre oi, pentru că provine dintr-o familie de oieri. „Sunt prima generație de agricultori, eu provin dintr-o familie de zootehniști, de oieri, de ciobani de la Sibiu, am venit aici cu oile, în zona Banatului, cu părinții, încet-încet am trecut și pe cultură mare, din nevoia de furaje pentru animale, după aceea am mai cumpărat terenuri și așa am ajuns și agricultor. Acum am o fermă mixtă, am și animale, nu așa multe ca înainte. Când vorbim despre zootehnie și în special despre oi, sunt în largul meu. Aici simt că stăpânesc cel mai bine situația. În agricultură sunt un venetic, dacă pot spune asta, cu toate că-mi place foarte mult și agricultura, am îndrăgit-o, dar nu sunt atât de confortabil ca la oi.” El, ca probabil mulți alții, folosește termenii de agricultor și agricultură cu sensul de cultură mare, chiar dacă și zootehnia face parte din agricultură. Particularitățile sectoarelor agricole îi determină pe mulți să facă această demarcare, chiar dacă întrepătrunderea lor le clasează împreună.

Costuri mari și prețuri mici

Pentru mulți fermieri, ultimii ani au însemnat suprapunerea a mai multor crize. În primul rând chestiunea climatică, care s-a manifestat printr-o secetă prelungită, ce le-a afectat producțiile, apoi criza geopolitică care a determinat creșterea costurilor de producție și scăderea prețurilor la cereale, cu o consecință evidentă asupra profitului. „Toți muncim pentru bani. Vrem măcar să nu fim pe pierdere”, afirmă Mitică Dobrotă, rezumând o realitate resimțită de aproape toți cei implicați în agricultură. „Vedem atâtea firme mari care au intrat în insolvență, atâția traderi de cereale care la fel, sunt în incapacitate de plată, chiar parteneri cu care am colaborat și noi.” Iar când vorbim de costurile de producție nu ne referim doar la inputurile directe, ci și la investițiile consistente în utilaje, infrastructură și tehnologie, iar amortizarea acestora devine tot mai dificilă. „Venim după o vară foarte secetoasă, mai ales culturile de primăvară având mult de suferit, pe lângă seceta din ultimii trei ani a venit și o perioadă cu prețuri foarte mici, în care pur și simplu nu ne acoperim costurile de producție în primul rând. Pe lângă costurile de producție mai vin și amortizările, utilajele pe care le-am cumpărat și multe alte cheltuieli pe care le are o fermă.”

Irigațiile, investiția inevitabilă

Dacă în trecut vestul țării părea mai puțin vulnerabil la secetă, în ultimii ani aceasta a făcut ravagii și aici. Iată de ce necesitatea unor sisteme de irigații devine stringentă. Fermierul nostru recunoaște că până acum altele au fost prioritățile, mai ales că și-a construit ferma aproape de la zero. „În prima fază trebuie să ai teren, să ai utilaje cu care să lucrezi, după aceea să ai depozitare. Am investit într-o fermă. Acum zic eu că e momentul să investim și în irigații, dar vremurile nu sunt chiar cele mai propice. Trecem printr-o perioadă destul de tulbure a agriculturii românești.

Noi, ca observatori neimplicați, sperăm ca precipitațiile consistente din acest început de an agricol să nu le stopeze inițiativa de a investi în irigații pentru că deja i-a prins optimismul într-un an agricol de succes. „Sunt optimist de felul meu și sper să fie bine. Ne bucurăm în primul rând că Bunul Dumnezeu parcă ține cu noi mai mult în iarna asta, având multe precipitații, și azi noapte a plouat foarte mult și ne bucurăm de asta. Anul acesta am niște culturi de toamnă care arată foarte bine la ora actuală și sperăm să fie bine. În zona mea, unde lucrez terenul, avem un mare avantaj natural, pentru că terenurile majoritatea sunt pe malul Mureșului, sunt în discuții destul de avansate cu o firmă pentru a investi și în irigații”, ne zice Mitică Dobrotă, adăugând că va încerca să acceseze niște fonduri europene, deși până acum nu a făcut-o. „Utilajele pe care le-am luat în marea majoritate le-am luat pe leasing. De cele mai multe ori sunt deschis și oricine cred că este deschis la bani europeni, sunt foarte bine veniți, dar poate din cauza mea, pentru că n-am intrat într-o cooperativă, apoi eu am crescut destul de mult și într-un termen destul de scurt, având undeva aproape 1.000 de hectare pe firmă, la APIA, de cele mai multe ori m-am lovit de «prea mare»…, nu dau vina pe birocrație sau pe modul de distribuire a acestor fonduri, și poate am ales varianta mai grea, prin a cumpăra utilaje. Pot să spun că am utilaje foarte performante, și combine, și tractoare, și autopropulsate de ultimă generație, sunt deschis la digitalizare, funcționăm pe GPS, toate noile tendințe le-am aplicat în fermă, dar cu niște costuri mult mai mari pentru mine.”

Dincolo de regretul afirmat de a nu fi accesat fonduri europene trebuie să admirăm faptul că a reușit să construiască o fermă aproape complet tehnologizată prin eforturi proprii. Din fericire, ne permitem să glumim, vine din urmă noua generație. Fiul fermierului, student la agronomie, participă deja la alegerea investițiilor și își împinge tatăl spre accesarea fondurilor europene. „Pentru irigații, recent, am fost la discuții cu o firmă de consultanță, fiul meu vine din spate cu un apetit pentru investiții și pentru nou, este mult mai actualizat, este student în primul an la agronomie, am fost împreună la o firmă de consultanță, se dau acum bani și pentru energie, panouri solare, chiar cu finanțare sută la sută, am discutat despre asta, și pentru irigații parcă am vrea să facem pe bani europeni, încercăm, sper să și reușim.” Va încerca însă o investiție individuală nu prin asocierea la o organizație a utilizatorilor de apă. „Intenționez o investiție individuală, ca fermier. Localitatea mea e la începutul Câmpiei de Vest, sunt niște bariere naturale, în dreapta fiind Mureșul, în stânga Dealurile Lipovei, nu sunt așa de mulți fermieri, în localitatea mea majoritatea terenurilor o lucrez eu, deci mă gândesc la o investiție individuală și v-am spus, avem marele avantaj că avem apa.”

Nevoia unei singure voci în sectorul ovin

Deși administrează aproape o mie de hectare, Mitică Dobrotă se definește înainte de toate ca oier. Așa cum am spus, provine dintr-o familie de crescători de animale din zona Sibiului, ajungând la cultura mare din nevoia asigurării furajelor. „În cultura mare sunt, dacă vreți, un venetic. La oi mă simt cel mai confortabil”, spune fermierul. Și dacă în cazul producției de cereale nu a fost atras de asociere, fapt care l-a dat înapoi în dorința de a accesa fonduri europene, așa cum am vorbit mai sus, în ceea ce privește creșterea oilor are vechime în chestiunea asocierii. „Sunt de la începuturi în mediul asociativ în domeniul oilor, am înființat împreună cu colegi, cu prieteni de-ai mei, acum 20 de ani, când eram tinerel, o asociație, am fost destul de activ în mediul asociativ, am sprijinit și am ținut să fim toți o voce, dar din păcate Miorița e foarte actuală și acum, n-a fost doar o poveste, o baladă, probabil și atunci din realitate a fost transpusă în versuri”, ne lasă de înțeles Mitică Dobrotă de ce nu au funcționat până acum asociațiile. Iată de ce nu a stat pe gânduri și a aderat la inițiativa de a forma o uniune care să înglobeze, atât alte asociații, cât și crescători individuali.

Organizația profesională din al cărei Comitet Director face parte se intitulează Uniunea Oierilor din România și este o structură profesională constituită la Poiana Sibiului, cu obiectivul declarat de a reuni crescătorii de ovine într-o formulă de reprezentare comună. Locul ales, Poiana Sibiului, are o conotație istorică pentru asociație, iar pentru el, personal, una sentimentală. „Uniunea Oierilor și numele asociației a fost de a reînvia o uniune a oierilor care s-a înființat în Poiana Sibiului, în comuna mea natală, acum 90 de ani, în 1935. Avem acolo o istorie frumoasă despre bunicii și străbunicii noștri care au făcut atunci, chiar acum 100 de ani s-au întâlnit prima dată cu alt nume, și în 1945 au înființat Uniunea oierilor din România într-un congres la Sibiu unde au fost 2000 de participanți veniți din toată țara. Noi acum, împreună cu mai mulți colegi din țară, am hotărât să reînființăm această uniune a oierilor, care este pentru toți ciobanii – să zic pe direct ce suntem noi, și suntem mândri de cuvântul acesta de ciobani – s-o înființăm ca o reînnodare a trecutului, cu un sediu și onorific în Poiana Sibiului, este și în centrul țării deci mai la îndemână pentru toți.” Uniunea este un fel de federație dar care este constituită ca asociație tocmai pentru a permite intrarea și a fermierilor neasociați. „Nu o putem numi federație, fiindcă din punct de vedere juridic într-o federație nu poate să fie un membru persoană fizică. Sunt oierii destul de orgolioși, ca în toate domeniile probabil, și sunt unii care nu vor să intre în nicio asociație. Fiindcă unele asociații i‑au dezamăgit, și ei vor să intre pe persoană fizică, doar cu efectivul lor de oi, fără să facă parte dintr-o asociație. Atunci, dacă noi făceam o federație, aceste persoane care nu doresc să intre în alte asociații, nu puteau să intre în această uniune. Asociație până la urmă, că e pe legea asociațiilor.”

În prezent sectorul ovin românesc este reprezentat de federațiile ROMOVIS și PRO OVIS, precum și de mai multe structuri asociative implicate în gestionarea registrelor genealogice, în funcție de rasă, la care se adaugă foarte multe asociații locale și regionale, ceea ce duce la o fragmentare destul de mare, fapt care face ca potențialul de negociere unitară a crescătorilor să fie redus. Fondatorii Uniunii Oierilor din România pretind că încearcă reunirea acestor interese divergente și că nu intenționează să le concureze. „Suntem la început, suntem optimiști, vrem să nu mai repetăm greșelile care s-au făcut în celelalte asociații. Uniunea aceasta nu este împotriva celorlalte asociații, ba dimpotrivă, vrem să fim toți o voce în România, în sprijinul oierilor de peste tot. Îi așteptăm pe toți colegii noștri. I-am dat drumul. La București, în prima fază, la Indagra, au fost reprezentanți a aproximativ 60 de forme asociative, unii au spus pas, poate vor să vadă ce se întâmplă. Acum suntem 24, ca membri fondatori. Au fost și sărbătorile, mulți și-au manifestat dorința ca după ce ies actele să intre și ei în Uniune. Prima dată trebuie să demonstrăm că suntem la nivelul așteptărilor lor. Și eu sunt foarte optimist.”

Mitică Dobrotă a ținut să precizeze că nu are intenția de a lua registrele de la asociațiile care le dețin, el însuși făcând parte dintr-o asociație care are un registru. „Registrul trebuie să fie în paralel și în colaborare cu Uniunea. Așa văd eu, asta urmează să decidem, dar nu se poate să fie un singur registru la nivel național. Sunt atâtea probleme pe care le avem legate de export, de vânzări animale, de pășunat, probleme cu ITM-ul, probleme cu exportul în Europa, care este închisă, pesta rumegătoarelor mici, se dau bani pentru cumpărat de tineret ovin. Trebuie cineva să ne reprezinte acolo într-un mod cât mai bun și să negocieze. Să fim prezenți în legislativ, de a fi consultați. Pornind de la început, rolul nostru nu este de a ne certa pe internet, de a «înjura» – între ghilimele – autoritățile, noi vrem să avem alt mod de abordare: de a negocia într-un mod cât mai transparent și actualizat pentru vremurile astea. Nu de a ne face dreptate «cu bâta», cum e vorba în sectorul nostru. Nu exclud neapărat o formă de protest. Dar pentru a avea o forță în a protesta, când este nevoie, deși e ultima variantă «a protesta», trebuie să fim uniți, să fim toți o voce. Acum nu avem nicio șansă, fiindcă suntem divizați. Tocmai acesta este rolul Uniunii, am vrea să ne adunăm toți, fără orgolii, să lăsăm trecutul în spate și să nu ne mai aducem aminte de vechile neînțelegeri”, explică fermierul cum vede rolul noii asociații și adaugă și pe acela de informator al sectorului, pentru că el simte lipsa informațiilor. „Acesta este principalul rol al Uniunii Oierilor din România, spre a fi o voce și a fi informați și pregătiți pentru ce ne rezervă viitorul. Nu ai cum să fii informat dacă stai în fermă. Chiar dacă-ți faci foarte bine treaba, te trezești cu fel și fel de legi de care nici n-ai auzit. Sunt foarte multe provocări, războiul din Ucraina, Mercosur-ul, noi luăm informația doar de pe surse care de cele mai multe ori nu sunt corecte sau conforme cu realitatea și nu avem nicio pârghie, fiindcă eu, Dobrotă Mitică, dacă mă duc la minister n-o să fiu băgat în seamă, indiferent cât de mare fermier aș fi. Într-o formă asociativă, acum reprezentăm aproape 800.000 de oi, până la urmă aici sunt atuurile noastre. Eu zic că e foarte bine pentru început. Și în momentul când o delegație de-a noastră merge la Minister și ai în spate un număr de fermieri, reprezinți un număr de animale și de județe, eu zic că n-avem cum să nu fim luați în seamă și nu avem cum să nu putem negocia în mod favorabil pentru noi.”

Putem spune că așa cum evoluează de atâția zeci de ani fenomenul asociativ de pe la noi, Mitică Dobrotă este un optimist. De altfel, asta a spus de-a lungul dialogului nostru de nenumărate ori. Dar nu-l putem suspecta de un exces în această privință, pentru că este conștient de faptul că este greu. Este optimist pentru că începutul ăsta de an a adus vești bune, o ameliorare a vremii, prețuri mai bune la animale, piețe noi deschise, dar știe că sunt și mulți care nu privesc la fel. „Sperăm să fie un an bun și în zootehnie. În zootehnie putem spune acum că avem niște prețuri foarte bune, sunt prețuri bune la miei, a venit și Algeria, se deschid și alte piețe pe lângă UE, asta e foarte bine, în agricultură, să luăm partea plină a paharului, există apă, culturile arată bine, sperăm să avem un an bun. Sper ca la următoarea întâlnire să fiu și mai optimist sau să fie vremuri mai bune pentru că în jurul nostru e foarte mult negativism.  Chiar dacă nu sunt vremurile cele mai bune și nu auzim cele mai bune vești, rămânem optimiști, că de aia am investit în agricultură. Îți trebuie o doză de optimism să investești în agricultură.” Pentru mulți fermieri români, această combinație de realism și speranță rămâne poate cea mai importantă resursă într-o agricultură aflată permanent între risc și adaptare.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

Iarna se așterne liniștea peste câmp. Dacă te întrebi de ce, odată cu venirea primelor înghețuri, fluxul buletinelor de avertizare fitosanitară se reduce considerabil sau se oprește, răspunsul nu ține de o pauză a specialiștilor, ci de biologia naturii.

Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) prezintă principalele motive pentru care iarna schimbă regulile jocului în protecția plantelor.

1.⁠ ⁠Somnul profund: Repausul vegetativ

Majoritatea culturilor, de la pomii fructiferi la vița-de-vie, își opresc procesele de creștere. Fără sevă circulantă și fără „organe” tinere, plantele devin mult mai puțin vulnerabile. În plus, lipsa frunzișului elimină substratul preferat de majoritatea bolilor foliare.

2.⁠ ⁠Pragul biologic și hibernarea

Dăunătorii și agenții patogeni sunt guvernați de temperatură. Pentru a se înmulți, aceștia au nevoie de un anumit prag biologic (o temperatură minimă specifică). Iarna, insectele hibernează sub formă de ouă, larve sau adulți, ascunse în sol sau sub scoarță.

Ciupercile și bacteriile intră în stadii de rezistență, așteptând căldura primăverii.

3.⁠ ⁠Bariera climatică

Înghețul, zăpada și vântul puternic nu doar că blochează mobilitatea dăunătorilor, dar fac imposibilă și aplicarea tratamentelor. Multe produse fitosanitare sunt ineficiente sau chiar contraindicate pe timp de îngheț.

4.⁠ ⁠Pragul de dăunare: De la prezență la pericol

Specialiștii de la Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) emit avertizări doar atunci când dăunătorii ating un Prag Economic de Dăunare. Iarna, deși organismele dăunătoare există în culturi, numărul lor este atât de mic încât nu pot provoca pagube reale producției.

Când reîncepe monitorizarea intensă?

Potrivit ANF, avertizarea reprezintă o „știință a momentului optim”. Ea va reveni în forță odată cu reluarea vegetației, când criteriul biologic (ciclul de viață al dăunătorului) se va sincroniza din nou cu cel fenologic (stadiul plantei) și cel ecologic (vremea favorabilă). „Până atunci, tratamentele de iarnă rămân măsuri preventive, planificate în avans, care nu necesită o monitorizare dinamică zilnică”, precizează ANF.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

X-Terra^® este primul grâu hibrid din Europa la scară comercială. Complexitatea genetică a grâului a împiedicat mult timp eforturile de hibridizare a acestuia, pentru a materializa beneficiile producției îmbunătățite și combinația caracterelor benefice.

Grâul este cea mai complexă cultură agricolă din lume din punct de vedere genetic, genomul grâului fiind de aproape șase ori mai mare decât genomul uman, lucru ce îl transformă în cultura agricolă cu cel mai înalt grad de complexitate pentru secvențiere și cercetare științifică.

Syngenta conduce cursa pentru a valorifica progresele în tehnologiile genetice, îmbunătățind productivitatea și reziliența grâului și ducând ameliorarea grâului la următorul nivel. Prin screening-ul unor secvențe genomice complete, pentru a identifica gene specifice responsabile pentru caracteristici cheie, cum ar fi cele care definesc viabilitatea grâului, conținutul nutrițional și toleranța la condiții meteorologice extreme, Syngenta a dezvoltat tehnologia hibridă pentru grâu și perfecționează procesul de ameliorare pentru a obține scalabilitate comercială. Deblocarea potențialului hibrid în grâu reprezintă o descoperire care a necesitat mai mult de 15 ani de cercetare.

Marea provocare cu care se confruntă producția globală de grâu este stagnarea randamentelor, noile soiuri convenționale ajută fermierii doar până la un anumit punct. Și, având în vedere că populația globală este estimată să ajungă la zece miliarde de oameni până în 2050, hibridizarea poate debloca randamente mai mari pe piețele cheie producătoare de grâu, dar acesta nu este singurul avantaj pe care îl oferă hibrizii. „Mediul este dificil pentru fermieri, care trebuie să gestioneze totul, de la secetă la inundații. Temperaturile fluctuează, de asemenea, mai des, ceea ce agravează dificultățile. Hibrizii oferă nu doar randamente mai mari, ci și stabilitate și predictibilitate față de soiurile convenționale”, arată specialiștii companiei Syngenta. X-Terra^® are o rezistență foarte bună la septorioză, o boală majoră, ceea ce înseamnă că fermierul ar putea, cu ajutorul unui instrument decizional precum Cropwise, să înceapă să utilizeze soluții de biocontrol sau, eventual, să renunțe la aplicările obișnuite de fungicide în stadiu incipient, ceea ce le-ar permite să economisească bani și să crească sustenabilitatea operațiunilor lor.

Dezvoltat pentru a ajuta fermierii să facă față impactului în creștere al schimbărilor climatice

Grâul hibrid X-Terra^® a primit aprobarea de înregistrare pentru utilizare în Franța. Momentul marchează debutul eforturilor de introducere a inovației X-Terra^® pe piețele din Europa, inclusiv în Marea Britanie, Franța și Germania.

SY Sphynx și SY Xanthis sunt primele produse de grâu hibrid X-Terra^® disponibile pentru sezonul de semănat 2026 în Franța. „Grâul este una dintre cele mai importante culturi din lume, reprezentând aproape o cincime din caloriile globale. Faptul că suntem primii care aducem pe piață un sistem de grâu hibrid scalabil reflectă angajamentul pe termen lung al Syngenta față de inovație și rapiditate în dezvoltarea tehnologiilor revoluționare de care au nevoie fermierii. Grâul hibrid X-Terra^® oferă un nivel de performanță și consistență care va depăși soiurile convenționale”, a declarat Onur Camili, care conduce divizia de semințe pentru culturi de câmp Syngenta în Europa.

Grâul hibrid X-Terra^® a fost dezvoltat pentru a ajuta fermierii să facă față impactului în creștere al schimbărilor climatice, cum ar fi variabilitatea climatică mai mare și evenimentele meteorologice extreme mai frecvente. Prin îmbunătățirea stabilității producției, a rezilienței la stres și a performanței agronomice generale, X-Terra^® sprijină tranziția către o producție de grâu mai sustenabilă și mai eficientă, ajutând totodată la optimizarea utilizării inputurilor cheie.

Cea mai bună calitate și cel mai ridicat potențial productiv posibil

Pentru a optimiza genetica superioară a grâului hibrid, Syngenta colaborează îndeaproape cu fermierii pentru a îmbunătăți condițiile din câmp și a optimiza potențialul de dezvoltare al culturii. Această abordare a culturii din perspectiva unui ecosistem complex și interactiv (Crop System approach) evaluează holistic factori precum condițiile reale din câmp, provocările specifice legate de buruieni și boli și viabilitatea soluțiilor biologice. Acest lucru asigură că grâul ajunge la cea mai bună calitate și atinge cel mai ridicat potențial productiv posibil.

Un exemplu îl reprezintă valorificarea rezistenței X-Terra^® la septorioză, o boală care afectează sever recoltele de grâu și este considerată una dintre cele mai serioase și persistente provocări pentru fermierii din Uniunea Europeană și alte regiuni temperate din întreaga lume. Fermierii ar putea să-și îmbunătățească sustenabilitatea operațiunilor agricole prin alerte timpurii privind presiunea bolilor folosind soluții digitale precum platforma Cropwise^® de la Syngenta și utilizarea de soluții biologice pentru a înlocui tratamentele fungicide în stadiile timpurii.

X-Terra^® se bazează pe experiența îndelungată a companiei Syngenta în cultura cerealelor hibride. Orzul hibrid Hyvido^® dezvoltat de Syngenta optimizează eficiența utilizării azotului de către cultură, oferă o protecție virală cu spectru larg și asigură producții ridicate și stabile în toate regiunile și sezoanele.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Crescătorii de ovine și caprine au din acest an o nouă organizație națională creată pentru a-i reprezenta, promova și a le apăra interesele, Uniunea Oierilor. Cunoscutul fermier Maniu Vonica este președintele Uniunii Oierilor.

Pe 18 ianuarie 2025, la Poiana Sibiului, a luat ființă Uniunea Oierilor. „Recentul eveniment de înființare a organizației naționale a avut loc ca urmare a unor demersuri începute anterior, concretizate în două întâlniri ale fermierilor spre finalul anului trecut. Prima s-a desfășurat pe 30 octombrie 2025 la București, unde peste 50 de forme asociative au dat curs invitației. Apoi, pe 5 decembrie 2025, la Sibiu au participat peste 120 de crescători de ovine și reprezentanți ai asociațiilor de profil din întreaga țară. Așa s-au pus bazele acestei organizații, stabilind direcțiile de acțiune, obiectivele și structura de conducere”, ne-a povestit fermierul Maniu Vonica, ales să conducă Uniunea Oierilor.

Noua organizație profesională a fost constituită de persoane fizice și persoane juridice, alături de asociații ale crescătorilor de ovine din întreaga țară, având calitatea de membri fondatori. „Aceștia provin strategic din mai multe regiuni ale României, printre care Arad, Timiș, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Sibiu, Satu Mare, Vâlcea, Gorj, Constanța și Vaslui, fapt care confirmă caracterul reprezentativ și acoperirea națională a organizației încă de la momentul constituirii”, subliniază Maniu Vonica.

Conducerea Uniunii Oierilor este asigurată de un Consiliu Director format din 11 membri, „structură care garantează o organizare funcțională și o capacitate operațională adecvată obiectivelor asumate”.

Maniu Vonica, ales în funcția de președinte al Uniunii Oierilor, este originar din Poiana Sibiului, fermier din tată în fiu, fiind cunoscut pentru atașamentul față de animale și pentru implicarea constantă în susținerea intereselor crescătorilor de ovine.

De asemenea, Maniu Vonica este membru în Consiliul Director al Clubul Fermierilor Români și a deținut funcția de președinte al Clubului în perioada ianuarie – iunie 2024, mandat exercitat prin rotație, pentru o durată de șase luni.

Experiența sa practică, acumulată direct în activitatea din teren, precum și implicarea în structuri asociative la nivel național, oferă Uniunii Oierilor o conducere solidă, conectată la realitățile sectorului ovin.

Uniunea Oierilor își propune să devină cea mai mare și reprezentativă organizație din domeniul ovin și caprin la nivel național. „În acest sens, în perioada imediat următoare, toți crescătorii de ovine și caprine care se regăsesc în obiectivele, scopul și valorile Uniunii sunt invitați să se alăture organizației și să devină membri activi. Prin coagularea tuturor crescătorilor din sector și unirea forțelor oierilor din România, Uniunea Oierilor urmărește să asigure o reprezentare unitară și o voce comună, capabilă să exprime clar și ferm interesele reale ale fermierilor, atât la nivel național, cât și în relația cu partenerii externi”, a precizat Maniu Vonica, președintele Uniunii Oierilor.

Obiectivele Uniunii Oierilor

• Reprezentarea și apărarea intereselor crescătorilor de ovine și caprine în relația cu autoritățile publice, instituțiile statului, precum și cu organismele naționale și internaționale de profil.

• Consolidarea sectorului ovin și caprin din România ca domeniu strategic al agriculturii naționale, prin politici coerente, dialog instituțional și cooperare între fermieri.

• Creșterea competitivității fermierilor prin facilitarea accesului la finanțare, programe de dezvoltare, investiții și promovarea bunelor practici agricole.

• Promovarea produselor românești din sectorul ovin și caprin pe piața internă și pe piețele externe, inclusiv prin protejarea denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a produselor tradiționale.

• Susținerea dezvoltării durabile a exploatațiilor agricole, prin încurajarea practicilor responsabile față de mediu, respectarea bunăstării animalelor și utilizarea eficientă a resurselor.

• Implicarea activă în elaborarea politicilor agricole și a cadrului legislativ care vizează sectorul ovin și caprin, în interesul direct al crescătorilor.

• Promovarea formării profesionale și a transferului de cunoștințe către fermieri, în scopul creșterii nivelului de calificare și al adaptării la cerințele actuale ale pieței.

• Valorificarea superioară a produselor și subproduselor rezultate din sectorul ovin prin susținerea procesării locale, creșterea valorii adăugate și dezvoltarea unor lanțuri scurte de comercializare.

• Asigurarea și dezvoltarea piețelor de desfacere pentru produsele și subprodusele din sectorul ovin și caprin, prin crearea de parteneriate comerciale stabile și mecanisme funcționale de valorificare.

• Uniunea Oierilor va acționa pentru susținerea exportului de animale vii și produse procesate, precum și pentru prevenirea și deblocarea situațiilor care pot afecta accesul fermierilor la piețele interne și externe, în vederea asigurării continuității activității economice în sector.

„O voce a celor care nu au voce, a celor care, de-a lungul timpului, au fost răsplătiți din belșug cu nedreptate și ignoranță.”

La evenimentul de înființare a Uniunii Oierilor a participat și primarul comunei Poiana Sibiului, Adrian Pavel Iovi, care a salutat și a susținut inițiativa crescătorilor de ovine, exprimându-și sprijinul concret prin punerea la dispoziție a unui spațiu destinat sediului și activităților de birou ale noii organizații profesionale.

Edilul a amintit, totodată, de importanța istorică a momentului, punctând că un eveniment similar a avut loc în anul 1925, tot la Poiana Sibiului, când s-a format Reuniunea economiilor de oi și a Economiilor în genere din Poiana, iar la 21 noiembrie 1935, la inițiativa învățătorului Nicolaie Munteanu din Poiana Sibiului, s-a desfășurat la Sibiu primul Congres al Oierilor din România unde s-a înființat o organizație similară, numită atunci Uniunea oierilor din toată țara.

În intervenția sa, primarul a evidențiat importanța acestei inițiative pentru dezvoltarea economică locală și regională și și-a exprimat dorința ca Uniunea Oierilor, înființată la Poiana Sibiului, să devină „o voce a celor care nu au voce, a celor care, de-a lungul timpului, au fost răsplătiți din belșug cu nedreptate și ignoranță”.

Președintele Uniunii Oierilor, Maniu Vonica, a conchis: „Evenimentul de la Poiana Sibiului marchează un moment de referință pentru oieritul românesc și pentru continuitatea unei tradiții transmisă din generație în generație, prin asumarea unei reprezentări ferme, unitare și responsabile la nivel național”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Familia Filipaș, din județul Cluj, de la Gherla, deține brandul D’Olive și este distribuitor în țara noastră de ulei de măsline, afacere începută în anul 2020 din pasiunea pentru uleiul de măsline cretan. Recent, a achiziționat o livadă de măslini în Grecia, Creta, devenind astfel primul brand românesc de ulei de măsline care deține o livadă de măslini.

D’Olive, afacerea de familie fondată de Cosmin și David Filipaș (tată și fiu), este o investiție care transformă pasiunea pentru gustul viu al uleiului într-un proiect cu rădăcini reale și sustenabile. În această toamnă, după cinci ani de la începutul proiectului D’Olive, familia Filipaș a cumpărat o livadă de 3.000 metri pătrați în sudul insulei Creta, în zona Mesará, o regiune fertilă și legendară, unde cultura măslinului datează de peste 4.000 de ani. Solul vulcanic și climatul blând fac din această parte a Cretei una dintre cele mai apreciate surse de ulei extravirgin din Europa. „Ne securizăm sursa de autenticitate. Acolo unde alții cumpără o casă de vacanță, noi am ales un loc unde timpul are miros de pământ și de frunză de măslin”, afirmă Cosmin Filipaș, fondatorul D’Olive.

După cinci ani de import și distribuție de uleiuri extravirgine din soiul Koroneiki, fondatorii D’Olive devin acum proprietari ai livezii din care provine deja până la 30% din producția comercializată în România. Investiția din Creta a familiei Filipaș aduce stabilitate, trasabilitate și o legătură directă între sursă și consumator, Grecia fiind, de câțiva ani, una dintre destinațiile preferate de români nu doar pentru turism, ci și pentru investiții. În insule și pe continent, mii de cetățeni europeni au achiziționat locuințe de vacanță, atrași de prețuri accesibile și de un regim fiscal avantajos.

Cumpărarea unui teren agricol în Grecia este posibilă, dar nu întotdeauna simplă. Legea prevede restricții pentru străinii din afara Uniunii Europene și verificări suplimentare pentru terenurile din zone considerate strategice (în special în insule). În schimb, cetățenii UE pot cumpăra terenuri agricole, inclusiv livezi de măslini, cu respectarea formalităților de proprietate locală. În Creta, de pildă, o livadă matură de 1-2 hectare costă între 40.000 și 100.000 de euro, în funcție de vârstă, soi și accesul la drum și apă.

Proiectul D’Olive are deviza Art of Living / Art of Cooking și se construiește pe ideea de continuitate între generații. David Filipaș, ambasadorul brandului, are doar 14 ani și crește odată cu afacerea de familie.

Demersul D’Olive aduce o perspectivă diferită: o investiție care nu urmărește doar profitul, ci și continuitatea culturală și respectul față de pământ. În acest context, investiția în agricultura de patrimoniu poate deveni o formă de reconectare cu valorile autentice, o punte între cultură, natură și economie locală. „Într-o lume în care se vorbește mult despre sustenabilitate, dar puțin se face, noi am ales să plantăm rădăcini. La propriu”, punctează Cosmin Filipaș.

În 2024, la patru ani de la nașterea brandului D’Olive, familia Filipaș a sărbătorit simbolic momentul. A prelucrat lemnul unui măslin, vechi de peste 150 de ani, ajuns la finalul ciclului său de viață, transformându-l în trei ceasuri lucrate manual. În semn de respect față de rădăcinile proiectului, două ceasuri au rămas în familie, iar unul se află astăzi la Târgu Mureș. „Unul îl poartă David, fiul meu și ambasadorul D’Olive, încă unul a rămas la noi, iar altul a ajuns la un prieten al brandului”, precizează Cosmin Filipaș.

Pe lângă uleiul de măsline, familia Filipaș a introdus în portofoliul D’Olive și măslinele. „Ne-am propus să devenim cel mai mare distribuitor de ulei de măsline extravirgin din România, chiar dacă ne luptăm pe o piață în care există multe contrafaceri. Însă, cu siguranță compensăm prin calitate și livrare rapidă”, a conchis Cosmin Filipaș.

Foto: D’Olive

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cu un nou design și cu specificații îmbunătățite, cea mai recentă generație a tractorului Steyr Plus, modelele 4100 și 4120 au intrat în stocul Titan Machinery și sunt gata să fie livrate către primii proprietari din România, anunță compania.

„Steyr Plus depășește așteptările și oferă din plin ceea ce merită fermierii. Noul model se caracterizează prin versatilitatea supremă pentru fermele moderne mixte și de creștere a animalelor de astăzi. Fie că este vorba de lucrări cu încărcătorul, de lucrul cu implemente montate în față sau în spate, de transport sau chiar de manevre în spații înguste, noul model Plus oferă performanță și confort maxim”, precizează Bogdan Constantin, specialist PR & Comunicare la Titan Machinery România.

Steyr Plus arată ca un tractor mai mare și mai puternic datorită aspectului îndrăzneț și dinamic. Un motor FPT Industrial de 3,6 litri, cu o putere de la 80 CP la 117 CP, oferă o gamă largă de modele pentru a se potrivi tuturor nevoilor utilizatorilor finali.

Un tractor cu multe plusuri

Plus în versatilitate

„Punțile față Clasa 1.0 HD și 1.5 HD se potrivesc tuturor nevoilor, pachetul complet benefinciind de echipare cu încărcător plug-and-play, anvelope de până la 16,9 R38, iar greutatea brută a vehiculului mărită la 7.000 kg subliniază esența multifuncțională a acestei serii”, subliniază Bogdan Constantin.

Plus în confort

Noua suspensie a cabinei pentru o deplasare lină, noul afișaj clar al parametrilor și setărilor mașinii, panoul de acoperiș cu vizibilitate ridicată, frâna la ambreiaj și direcția cu raport variabil contribuie la confortul zilelor lungi de lucru.

Plus în productivitate

Motorul FPT Industrial puternic și eficient de 3,6 litri, cu o putere de la 80 CP la 117 CP, pompa de 80 l/min pentru o reacție mai rapidă, capacitatea de ridicare de până la 4.700 kg și noul pachet de lumini oferă echipamentul potrivit pentru a produce mai mult cu mai puțin.

Plus în precizie

„Sistemul de ghidare automată Steyr Guide asigură o precizie de până la 1,5 cm între treceri și de la an la an, permițând aplicarea precisă a inputurilor de producție. Cu cinci ani de telematică S-Fleet, deciziile agronomice pot fi luate din mers, îmbunătățind astfel productivitatea și eficiența”, arată Bogdan Constantin, specialist PR & Comunicare la Titan Machinery România.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În prima parte a anului 2025, Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) a realizat un studiu, la nivel național, referitor la obiceiurile de consum și percepția asupra cărnii de porc românești. Potrivit studiului, 72% dintre români declară că preferă carnea de porc produsă în România, însă mulți nu știu cum să o identifice corect în magazine sau nu au informații despre proprietățile acesteia.

Carnea de porc rămâne un aliment de bază în dieta românilor, aproape jumătate o consumă de 2–3 ori pe săptămână sau mai des, iar tinerii între 18 și 24 de ani au cel mai mare consum zilnic. Cercetarea dezvăluie o discrepanță semnificativă între preferințele declarate ale românilor și comportamentul lor de cumpărare: 72% dintre români spun că preferă carnea de porc românească, însă majoritatea nu știu cum să o identifice corect la raft.

Studiul, realizat în prima jumătate a anului 2025 de către APCPR pe un eșantion reprezentativ la nivel național, a analizat comportamentele de cumpărare, criteriile de alegere și percepțiile legate de originea și calitatea cărnii de porc. Potrivit acestuia, carnea de porc este percepută a fi carnea tuturor românilor, acest lucru reieșind și din datele statistice din fiecare regiune a țării, precum și din studiul calitativ etnografic realizat în completarea cercetării cantitative.

Gustul, tradiția și identitatea culturală sunt principalele motive pentru care românii aleg carnea de porc. 39% o consideră „parte din tradiția românească”, 29% spun că „este carnea cu care au crescut”, iar 45% o apreciază pentru versatilitatea în gătit. În toate regiunile țării, consumul de carne de porc este constant ridicat, cu ponderi echilibrate în Banat-Crișana-Maramureș, Muntenia și Transilvania (peste 78%).

Carnea de porc românească este percepută pozitiv în comparație cu cea din import, după atribute de gust (34%), prospețime (32%), familiaritate cu gustul copilăriei (32%) și sănătate (28%). Pentru majoritatea celor care au participat la cercetarea calitativă, gustul rămâne principalul reper, unul „plin, dulceag, autentic”, asociat cu porcul crescut în România. Rugați să își imagineze o lume fără carne de porc, participanții au răspuns că nu pot concepe sarmale fără porc sau un Crăciun fără preparatele tradiționale din carne de porc.

Cu toate acestea, identificarea corectă a originii rămâne o provocare. Expresia „produs în România” este adesea percepută ca o garanție a provenienței locale, deși, în realitate, carnea poate fi importată și doar procesată sau ambalată în România. Lipsa unui sistem clar de etichetare face dificilă alegerea conștientă a produselor locale.

„Românii vor să aleagă produse locale, dar au nevoie de mai multă transparență și educație alimentară. Studiul nostru arată că originea contează pentru consumator, că acesta preferă să cumpere carne produsă în România, însă informațiile trebuie să fie clare și accesibile la raft. Este foarte important ca populația să știe că porcul românesc înseamnă un lanț complet local – purcel crescut în fermă românească, crescut cu cereale autohtone, abatorizat și procesat în România”, explică Adrian Balaban, președintele APCPR.

Din studiul realizat de APCPR reiese cert: consumatorii vor să aleagă produsul românesc, dar le lipsesc instrumentele sau nu găsesc ușor informațiile despre originea cărnii, astfel că diferența dintre „produs în UE” și „produs în România” nu este intuitivă pentru majoritatea cumpărătorilor. Astfel, lipsa de conștientizare a consumatorului cu privire la legislația etichetării în vigoare face dificilă alegerea conștientă a produselor cu locale.

România este una dintre cele mai mari piețe de consum de carne de porc din Uniunea Europeană, cu un consum mediu de aproximativ 37 de kilograme pe locuitor anual. În țară există peste 200 de ferme comerciale autorizate și peste 80 de abatoare, care asigură locuri de muncă pentru peste 20.000 de persoane, conform datelor APCPR.

Studiul APCPR a fost realizat de agenția de cercetare de piață Izi Data în prima jumătate a anului, la nivel național, pe un eșantion de 1.000 de persoane din rândul populației digitalizate din toate regiunile țării (55% mediul urban - 45% mediul rural), în procente relativ egale bărbați-femei și pe categoriile de vârstă active profesional.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Creșterea de rase de animale înalt specializate pentru diverse producții implică administrarea de rații de hrană complexe calitativ și cantitativ. Pentru a acoperi aceste necesități deosebite se recomandă suplimente cu proteine, vitamine, dar și minerale. 

Produsul RomFortMin, de la Romvac Company, aduce o gamă complexă și completă de minerale care să vină în întâmpinarea nevoilor animalelor.

RomFortMin soluție și carențele de minerale 

Astfel, soluția orală RomFortMin este indicată în carențe minerale, tulburări de mineralizare și creștere, anorexie, stres de transport, pentru dezvoltarea armonioasă a scheletului la tineretul speciilor de animale, precum și pentru reechilibrarea sistemului de electroliți, acționând ca tonic general în prevenirea și combaterea deficitară de oligominerale ce afectează calitatea cojii oului. De asemenea, este adjuvant ce contribuie la dezvoltarea normală a sistemului osos: în tulburări de creștere, anomalii osteoarticulare și deformarea oaselor, în special la broilerii de găină și curcă.

RomFortMin este un produs concentrat indispensabil în prevenția și terapia dismineralozelor. Rolul sărurilor minerale în organism constă în faptul că macromineralele reprezintă materialul de edificare a scheletului, cât și a altor țesuturi (calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu). Oligomineralele - sunt constituenți ai unor sisteme enzimatice complexe sau care condiționează funcționarea acestor sisteme (cupru, zinc, fier, mangan, molibden) și a unor vitamine (cobalt în vitamina B12) sau hormoni (Iodul).

Apariția dismineralozelor este, în primul rând o problemă de nutriție neechilibrată și/sau deficitară. Majoritatea dismineralozelor evoluează inaparent clinic, detecția acestora făcându-se și prin examene complexe de laborator. Prevenirea acestor carențe minerale se realizează întotdeauna, printr-o alimentație echilibrată, inclusiv din punct de vedere mineral, dar care, în realitate, este extrem greu de realizat.

Dismineralozele fosfo - calcice

Calciu (Ca) este cel mai abundent mineral din organism (1,2 - 1,7%), iar fosforul (P) este pe locul al doilea (0,8 - 1%), 80% din acesta aflându-se în oase și dinți. Calcemia și fosfatemia sunt menținute prin echilibrul dintre osteogeneză și osteoliză, precum și prin alte mecanisme complexe. În ceea ce privește carența fosfocalcică, este bine de știut că bovinele și ovinele sunt sensibile la deficiența de fosfor, iar caii, iepurii, păsările și porcii, la carența de calciu.

Rahitismul se caracterizează prin deformarea oaselor și cartilajelor ca urmare a unui aport insuficient de minerale și vitamina D. De asemenea, osteomalacia determină deminerarizarea oaselor și slăbirea. 

Necesitatea administrării de oligominerale este justificată prin beneficiile asupra sănătății animalelor. Astfel, carența de magneziu la vaci și oi lactante duce la apariția tetamniei de iarbă. Cuprul stimulează creșterea. La ovine, carența de Mg determină ataxii, anemii și ruptură de tendoane. 

Carența de fier provoacă, la purcei, anemia feriprivă. Cobaltul trebuie administrat deoarece intră în compoziția vitaminei B12. Manganul împiedică distrugerea articulațiilor la pasăre și ajută la menținerea integrității articulare. În lipsa manganului, la bovine, pot apărea tremurături musculare, ale limbii și ataxie.

Lipsa zincului duce la îngroșarea pielii, la purcei. Zincul stimulează consumul hranei și dezvoltarea armonioasă. La bovine, paracheratoza apare la viței cu vârsta de 1 - 2 luni. 

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN & dr. ION IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac Company

În peisajul agricol românesc, soiul de grâu Glosa s-a afirmat ca o alegere de bază pentru fermierii care își doresc recolte stabile și de calitate. Dezvoltat și adaptat pentru condițiile din România, acest soi reprezintă o investiție sigură pentru culturile de toamnă, oferind un potențial ridicat de producție și caracteristici performante care îl poziționează în topul preferințelor.

Glosa este un soi de grâu comun de toamnă, apreciat pentru rezistența sa crescută la boli și condiții climatice variate. Stabilitatea producției acestui soi autohton este un atu esențial în agricultură, oferindu-le fermierilor siguranța unui randament consistent de la un an la altul. În plus, Glosa se remarcă printr-un timp de maturare mai scurt, făcându-l un soi timpuriu, ceea ce înlesnește planificarea și rotația culturilor.

Soiul Glosa are o înălţime medie de 85-95 cm, fiind asemănător sau uşor mai mare decât soiurile Flamura 85 şi Fundulea 4. Este rezistent la făinare, mijlociu de sensibil la rugina brună și mijlociu de rezistent la rugina galbenă, septorioză și fuzarioză. Boabele sunt de mărime mijlocie, de formă alungită, au culoarea roşie şi, în condiţii normale de cultură, au masa a 1000 de boabe de 42-43 g şi masa hectolitrică de 76-79 kg/hl.

Are rezistenţă bună la cădere, este rezistent la iernare, la secetă și arşiţă şi are o rezistenţă bună la încolţirea în spic.

Glosa a câștigat rapid popularitate în rândul fermierilor din țara noastră datorită stabilității și performanței sale, fiind recunoscut ca unul dintre cele mai răspândite soiuri românești. Adeziunea largă la acest soi se datorează și recomandărilor specialiștilor din domeniul agricol, acest grâu demonstrând în teren potențialul său de a susține o agricultură rentabilă și sustenabilă.

Producție medie de 4 t/ha, cu o prelucrare minimă a solului

În județul Galați, la Corni, Costel Tălpău lucrează 180 de hectare. Tatăl meu, căci despre el este vorba, este un model în ceea ce privește dedicarea și aprecierea geneticii românești.

În ferma noastră, 60 de hectare sunt cultivate cu grâu, 90% ocupând soiul Glosa, iar restul suprafeței este alocat soiului Abund, ambele fiind creații ale Institutului de la Fundulea.

Experiența acumulată în lucrul cu grâul Glosa îi conferă fermierului o perspectivă clară asupra potențialului și rezistenței acestui soi. „Până în anul 2020, am practicat tehnologia convențională de cultivare, cu lucrare clasică a solului, reușind să obțin producții de 6 t/ha. Însă, începând cu anul 2020 și până în prezent, din cauza secetei pedologice care a devenit tot mai accentuată, am trecut la un sistem de prelucrare minimă a solului și am folosit cantități mai mici de îngrășăminte, adaptându-mă astfel noilor condiții dificile. Chiar și așa, am menținut o producție medie de 4 t/ha. Cea mai mare producție la soiul Glosa a fost de 7 t/ha în anul 2021, atunci când am avut precipitații constante”, arată Costel Tălpău.

Fermierul subliniază, de asemenea, dificultățile suplimentare generate de configurarea terenurilor: „Suprafața cultivată este în mare parte situată în pantă, fiind expusă eroziunii hidrice, creându-mi probleme cu menținerea fertilității solului și absorbția apei”.

Adaptabilitatea soiului Glosa, combinată cu un management corect și tehnici agricole moderne, confirmă valoarea lui în fermele care se confruntă cu condiții agricole tot mai neprielnice.

Articol de: CARMEN TĂLPĂU, Facultatea de Agricultură USAMV București

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ne aflăm la început de toamnă, când se stabilesc atât măsurile pentru înființarea culturilor de toamnă, cât și cele pentru campania de primăvară.

Aproape jumătate din suprafața agricolă a României (circa 7 milioane ha) este teren în pantă de diferite grade. De aceea este necesar ca pe aceste suprafețe să se aplice măsuri speciale când se fac lucrările agricole, pentru a reduce cât mai mult din fenomenul de eroziune.

În funcție de mărimea pantei, fenomenul de eroziune poate fi:

- de suprafață, cu șuvoaie de 2-3 cm adâncime sau cu rigole de 15-20 cm adâncime;

- de adâncime, cu rigole de 20-50 cm adâncime, ogașe de 50-200 cm adâncime și ravene ce pot ajunge la 20 m adâncime. Asemenea suprafețe se întâlnesc, în special, în Podișul Bârladului, în Podișul Getic și în Podișul Transilvaniei.

Eroziunea de adâncime se manifestă mai mult pe solurile luto-nisipoase decât pe cele argiloase. Ca urmare, pierderile de sol prin eroziune în zonele din Subcarpații de curbură ajung la 30-45 t/ha/an, pe când în Podișurile amintite, la 20-30 t/ha/an.

Cercetări riguroase au stabilit că în țara noastră pierderile anuale de sol prin eroziune ajung la 150 milioane tone sol fertil, cu 1,5 milioane tone humus și 0,5 milioane tone NPK. Acest material erodat provoacă colmatarea lacurilor de acumulare și a altor suprafețe, la astuparea canalelor de scurgere și la inundații.

Din aceste motive, cu ani în urmă, s-au luat măsuri de combatere a fenomenului de eroziune, pe pantele mai mari, măsuri care au ocupat peste 2,2 milioane de hectare. Din păcate, o bună parte din aceste amenajări au fost distruse în urma retrocedării pământului conform Legii 18/1991.

Cu toate insistențele cercetătorilor de la Institutele și de la Stațiunile de Cercetare Agricolă care au demonstrat marea greșeală a distrugerii amenajărilor antierozionale și în special a poziției ferme luate în Parlament de către prof. univ. dr. ing. Ion Bold, care întreaga viață profesională și-a dedicat-o Organizării Teritoriului în Agricultura României și care în mod direct participase la organizarea acestor amenajări, cunoscând marile eforturi și cheltuieli făcute în acest scop, politicienii decidenți au răspuns pozitiv solicitărilor unor proprietari, în necunoștință de cauză, și au hotărât retrocedarea terenului pe vechile amplasamente care, în mare parte, erau din deal în vale, cu consecințele respective privind distrugerea amenajărilor antierozionale.

O nouă organizare a teritoriului

Acum este necesară o nouă organizare a teritoriului, iar lucrările agricole pe terenurile în pantă să se efectueze cu respectarea strictă a regulilor impuse pe asemenea suprafețe.

Asemenea reguli se referă la:

1. Alcătuirea de asolamente cu durată mai scurtă, mai elastice, cu parcele mai mici, cu structuri și rotații de culturi specifice terenurilor în pantă.

2. Toate lucrările agricole se vor executa numai pe contur, urmărind direcția generală a curelelor de nivel. Experimentele au demonstrat că lucrând corect pe pantă, cantitatea de sol erodat este de 7,2 t/ha, iar când se lucrează din deal în vale ajunge la 50,7 t/ha.

3. Prezența unui strat de mulci alcătuit din 6 t/ha resturi vegetale reduce scurgerile apei de peste 30 de ori și cantitatea de sol erodat de 348 de ori.

4. Arătura în pantă mai mare de 10% se va efectua cu plugul reversibil, pe pante mai mari de 14% brazda se răstoarnă în amonte, iar pe pante mai mari de 18% se vor folosi tractoare pe șenile.

5. Când se aplică sistemul de lucrări minime pe pante, pierderile de sol erodat sunt cu 70% mai mici.

6. Lucrarea de semănat se execută tot paralel cu curbele de nivel, fiecare rând de plante constituie un obstacol în calea scurgeri apei, avându-se în vedere că:

• pe pante mai mici de 6-8% se pot însămânța culturi prășitoare;

• pe pante de 10-14% se pot însămânța leguminoase anuale;

• pe pante de 15-18% se pot însămânța cereale păioase;

• pe orice pantă se pot însămânța graminee și leguminoase perene.

7. Gradul de protecție la eroziune al diferitelor culturi:

• foarte bune protectoare sunt gramineele și leguminoasele perene, care acoperă peste 75% din suprafața terenului;

• bune protectoare sunt cerealele păioase și plantele furajere care acoperă 50-75% din suprafața terenului;

• mijlocii protectoare sunt leguminoasele anuale care acoperă 25-50% din suprafața terenului;

• slab protectoare sunt culturile prășitoare (porumb, floarea-soarelui, sfeclă, cartof) care acoperă sub 25% din suprafața terenului.

În unele zone, la culturile prășitoare se aplică lucrarea de rărițat care menține apa pe rigolele formate.

8. Sistemele de culturi pe terenurile în pantă constau în:

• culturi de benzi înierbate late de 4-6 m intercalate printre fâșiile de culturi agricole;

• fâșii de culturi agricole late de 60-150 m pe pante de 10%;

• fâșii de culturi agricole late de 30-60 m pe pante de 10-15%;

• fâșii de culturi agricole late de 20-30 m pe pante de 15-20%;

• culturi pe trase, pe pantele mai mari.

9. Distanța între benzile-tampon, în funcție de mărimea pantei, va fi:

• de 50-150 m pe pante de 4-10%;

• de 30-50 m pe pante de 10-15%;

• de 20-30 m pe pante de 15-25%;

• de 10-20 m pe pante de 25-30%.

10. În funcție de poziția pe pantă, benzile înierbate au lățimea:

• de 4-6 m pe treimea superioară a pantei;

• de 6-8 m pe treimea mijlocie a pantei;

• de 8-10 m la piciorul pantei.

Prin urmare, prin lucrări corecte, cu culturi adecvate, cu ajutorul fâșiilor înierbate, al benzilor-tampon, al perdelelor forestiere de protecție antierozională, precum și prin amenajarea de terase și împădurirea pantelor mai mari improprii producției agricole, se pot stăvili fenomenul de eroziune și alunecările de teren, iar pe suprafețele amenajate antierozional se pot obține recolte ca în Bărăgan.

Pentru edificare, prezentăm evoluția producției de grâu la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Combaterea Eroziuni Solului „Mircea Moțoc” Perieni, județul Vaslui.

Stațiunea a fost înființată în anul 1954 și a început să aplice lucrări antierozionale din 1964. Producția medie de grâu în primii zece ani, până în 1973, a fost de 2.500 kg/ha. Următorii zece ani, 1074 – 1984, producția a fost de 3.700 kg/ha. Între anii 1990 și 2000, producția medie de grâu a ajuns la 4.600 kg/ha, iar în prezent este de 5.300 – 5.600 kg/ha la nivelul suprafețelor fără eroziune.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Aspecte ale fenomenelor de ofilire (veștejire) și șiștăvire (zbârcire) la plantele agricole

Schimbările climatice și sterilitatea la porumb

Sol sănătos, prin dezmiriștit și menținerea terenului permanent verde