floareasoarelui - REVISTA FERMIERULUI
Joi, 23 Decembrie 2021 12:53

Performanță în agricultură

Alexander Degianski a absolvit, în 2012, cu media 10, Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. Tânărul inginer este de lăudat având în vedere că până la el nu a mai obținut nimeni nota maximă, de la înființarea facultății. Interlocutorul nostru de azi este și absolvent de științe economice, din anul 2011. La vârsta de 31 de ani administrează cinci mii de hectare de teren arabil și cinci mii de hectare de pădure ale unui concern din Belgia, întinse în județele Timiș și Arad. Totodată, deține o fermă proprie de circa 400 de hectare, la Giulvăz, exploatație de familie, a cărei bază a fost pusă de tatăl lui, de profesie medic veterinar.

„Din păcate, foarte mulţi fermieri neglijează partea de IT, de high-tech. Eu văd de pe telefon în fiecare moment ce avem pe stoc, unde s-au dus, cine a lucrat în parcela asta, la ce dată, unde-s tractoarele, cine-i pe ele. Aceste lucruri pot să ducă la adevărate economii.”

DSC08091

În toamna aceasta am ajuns în vestul țării și am căutat să stăm la discuții cu fermieri care au reușite notabile în agricultura românească, oameni de la care ai ce învăța, mai ales că am abordat subiecte diverse, legate de tehnologii, tehnică, de probleme și soluțiile găsite de ei la acestea. Unul dintre tinerii vizitați, model pentru alții, este Alexander Degianski, care ne-a zis un lucru datorită căruia noi credem că el are succes. Managerul unei ferme este important să aibă cunoştinţe teoretice combinate cu cele practice, cunoştinţe economice și, foarte important azi, este să ai habar de IT (tehnologia informației) și informatică. „Profesorul meu de botanică, domnul Gicu Arsene, ne zicea că un agricultor ştie ce, când şi cum, iar un agronom ştie ce, când, cum şi mai ales de ce. Este foarte important să ai cunoştinţe teoretice combinate cu cele practice, este important să ai şi cunoştinţe economice, că până la urmă totul zace în economie. Din păcate, foarte mulţi dintre fermieri neglijează partea de IT, de high-tech. Noi avem un informatician în fermă, noi avem propriul nostru sistem de management al fermei, soluţia noastră, toate utilajele, contractele de arendă, terenurile, CF-urile, lucrările, contabilitatea, stocuri, gestiuni, toate sunt în acest sistem informatic. Eu văd de pe telefon în fiecare moment ce avem pe stoc, unde s-au dus, cine a lucrat în parcela asta, la ce dată, unde-s tractoarele, cine-i pe ele. Aceste lucruri pot să ducă la adevărate economii majore în ceea ce priveşte financiarul. Este foarte important să ai atât cunoştinţe agronomice, cât şi economice. Personal sunt absolvent şi de agronomie, şi de ştiinţe economice, şi pentru mine a reprezentat un mare avantaj acest lucru.”

 

Depozitarea, o variantă câștigătoare

 

Pentru Alexander Degianski, acest an agricol nu a fost deloc ușor, însă a fost unul cu multe satisfacții profesionale, cu toate că porumbul a fost compromis din cauza secetei. „A fost un an agricol foarte greu din punct de vedere logistic, din punct de vedere organizatoric, dar cu multe satisfacţii profesionale. În afara culturii de porumb, care de la aşteptări de 10-11 tone la hectar avem acum aşteptări de 3 tone la hectar. Porumbul chiar este compromis la noi, din păcate. Am semănat o mie de hectare cu porumb, din care am reuşit să ridicăm vreo 120. Am avut 56 de zile fără ploaie, din 20 aprilie până în 16 iulie, perioada lui de creştere intensivă. Anul trecut ne-am închis peste 10 tone la hectar. În această zonă cultura de porumb nu este cea mai pretabilă.”

În anul agricol 2020-2021, în ferma administrată de Alexander Degianski, rapiţa a fost semănată pe vreo o mie de hectare, iar producția obținută a trecut de 3,5 tone/ha. Și în vestul țării a fost anul grâului, cultură care în ferma tânărului manager a ocupat 1.600 de hectare. Însă Alexander Degianski nu a dorit să ne spună și cât a obținut la hectar. „Abia aşteaptă toată lumea să mai reducă din preţuri, de aceea nu vă divulg producția, vorbim după ce vindem grâul şi vă zic la virgulă cantitatea de grâu la hectar. N-am vândut nimic la recoltat, am vândut o parte în luna august când preţul a ajuns aproape de un nivel maxim atins şi acum aşteptăm până în luna februarie, martie, aprilie, ianuarie, depinde când ni se va arăta a fi oportun a vinde.”

DSC08026

Își permite să aștepte prețuri bune având în jur de 22.000 de tone capacitate de depozitare. „Intenționăm să extindem depozitarea, să mai preluăm şi de la vecini, şi de la alţi fermieri. Eu consider că este foarte util să ai depozitare pentru că în campanie toată lumea vrea să tragă pielea de pe tine. În zece ani, în nouă ani s-a dovedit că depozitarea este o variantă mult mai câştigătoare.”

Alte culturi din ferma timișeană au fost orzoaica pe 50 ha, la care s-au închis pe 7,1 tone/ha și floarea-soarelui pe vreo 250 de hectare.

 

Tehnologie proprie la floarea-soarelui

 

„La floarea-soarelui, cea mai importantă verigă e arătura. Am tehnologia mea cu o densitate un pic mai mare decât a celorlalţi fermieri, am semănat 75.000 de boabe pe hectar.”

Pe câmpul de la Giulvăz am asistat la recoltarea florii-soarelui, cultură la care producția este mai slabă decât anul trecut, însă prețul este cu mult mai bun. „Ne-am apucat de recoltat floarea-soarelui pe 7 septembrie, umiditatea a fost sub 9%, undeva la 8,5%, ceea ce ne permite să depozităm în condiţii bune, preţul este bun şi, spre surprinderea noastră şi producţia este bună, în jur de 3 tone la hectar. Producţia e mai slabă decât anul trecut, dar preţul este undeva cu 40% mai mare, poate chiar mai mult.”

Anul acesta, Alexander Degianski a optat să semene o suprafață mai mică cu floarea-soarelui, în jur de 250 de hectare, comparativ cu 700-800 ha în anii trecuți. „Din cauza interzicerii neonicotinoidelor nu prea putem risca. Viermii sârmă, răţişoara porumbului, gândacul pământiu ne-au făcut anul trecut, de exemplu, să întoarcem 140 de hectare de floare. În 2021 am preferat să punem mai puțină floare, pe terenuri mai uşoare, unde să nu avem probleme de infestare, unde asigurăm o rotaţie cât mai bună, deci din păcate nu avem ce face.”

L-am întrebat pe tânărul fermier despre tehnologie și dacă practica se îmbină cu teoria de prin facultățile agronomice. „Din păcate, faţă de cărţile de la facultate e schimbat cam tot ce se poate schimba, pentru că, din păcate, şi-mi asum ceea ce zic, cărţile nu prea mai au tangenţă cu practica agricolă. Sunt foarte multe copy-paste din cărţile anilor ’70-’80, substanţe interzise găseşti în cărţile actuale de la universităţi, soiuri vechi de când lumea şi pământul. Prin urmare cea mai importantă verigă tehnologică pentru mine la floarea-soarelui este arătura, ceea ce, da, se regăseşte şi în vechile cărţi. Urmează o discuitură sau un combinator din toamnă, ca pământul să se aşeze, dăm îngrăşămintele primăvara devreme, complexele le încorporăm cu un combinator, intrăm să semănăm, concomitent cu semănatul sau imediat după semănat aplicăm şi doza de azot ce urmează să completeze necesarul; erbicidarea o facem cu produse de top, iar semănatul îl facem cu semănătoare Väderstad Tempo extrem de precisă, de cea mai bună calitate. De obicei semănăm după ce terminăm semănatul culturii de porumb, pentru că am observat că parcă-i merge un pic mai bine florii-soarelui. Eu am tehnologia mea cu o densitate un pic mai mare decât a celorlalţi fermieri, am semănat 75.000 de boabe pe hectar, sunt monohibrid, în ferma noastră este NK Neoma de la Syngenta, şi acum are greutate hectolitrică 46, ceea ce vorbeşte de la sine, o greutate hectolitrică excepţională, iar în condiţiile anului acestuia, cu secetă imensă şi apă foarte, foarte puţină în sol, mă pot declara foarte mulţumit de această cultură.”

floare alex

Asolamentul este foarte important, dar, spune Alexander Degianski, tehnologia îi ajută să mai sară anumite etape din el. Cea mai mare problemă în respectarea asolamentului florii-soarelui, rapiţei şi soiei este dată de sclerotinia. „Pentru sclerotinia, despre care toată lumea ştie că este o ciupercă care practic infestează plantele şi găsim în cadrul tulpinii acei scleroţi care duc la frângerea tulpinilor, actualmente există anumite produse biologice pe bază de alte ciuperci parazite pe sclerotinia care reduc foarte mult riscul, astfel încât poţi ajunge de la o rotaţie de 4-5 ani la una de 3 ani. Şi este un lucru foarte bun.”

 

La rapiță, tehnologii mai puțin intensive

 

De la floarea-soarelui ne-am mutat la semănat de rapiță. Era 8 septembrie, o zi însorită de toamnă, în care tânărul fermier ne-a arătat tehnologia acestei culturi programate a fi însămânțată pe vreo o mie de hectare. Când am ajuns noi, semănatul era aproape finalizat. Utilajele îi permit să semene undeva la 150 de hectare pe zi. „Condițiile sunt bune de semănat, din păcate prognoza meteo nu este foarte îmbucurătoare din cauza faptului că nu vedem mari precipitaţii, am suferit groaznic anul acesta în partea de vest a României din cauza acestei lipse de precipitaţii, din luna aprilie, 20 aprilie dacă nu mă înşel, şi până în 16 iunie, adică vreo 56 de zile, n-am avut gram de apă, zero, ceea ce ne-a afectat ireversibil cultura porumbului, iar din 16 aprilie până acum două săptămâni, pe final de lună august, când am avut în jur de 70 de litri, n-am avut din nou gram de apă. Problema majoră este că uniformitatea precipitaţiilor nu mai este aceeaşi, adică media multianuală se păstrează oarecum, dar distribuţia ei în timp este total haotică. Avem perioade lungi de ploi abundente, urmate de perioade lungi de secetă, iar plantele nu sunt adaptate să trăiască în astfel de condiţii. Tocmai de aceea lucrările de îmbunătăţiri funciare sunt o prioritate la noi în fermă”, arată Alexander Degianski.

„La rapiță, pe un teren mai bine prelucrat şi oarecum reavăn, am semănat pe la 450.000 de boabe germinabile la hectar.”

Plantele premergătoare culturii de rapiță sunt grâul și pe vreo 50 ha orzoaica. „Tehnologia la mine este relativ simplă şi sper eu cât mai bine conservatoare pentru apă. Imediat după recoltat, că-i terenul moale, încercăm să evităm, dar de la prelucrare bună şi până la prelucrarea mai grea când terenul este uscat intrăm obligatoriu cu un gruber la adâncime de 30-35 cm, grubere de la Väderstad, avem trei bucăţi, cu tractoare specifice şi puternice de 500 CP, 400 CP şi 300 CP care le trag. Aceasta este urmată imediat de o discuire cu un Väderstad Carrier, avem un Carrier de 12,5 m şi unul de 6,5 m care nivelează şi închid un pic capilaritatea solului, după care urmează fertilizatul şi aşteptatul. De obicei, în lunile iulie, sfârşit de iulie – început de august avem câteva precipitaţii mai serioase, iar din acel moment nu mai facem nimic, pentru că vedem şi acum că terenul este oarecum verde, intrăm cu semănătorile în momentul în care începem să semănăm, pregătim terenul cu semănătorile care sunt dotate cu bare nivelatoare, grapă cu discuri, tăvălugi foarte buni şi implicit organe de semănat bune şi chiar şi acum sămânţa este nud şi vă pot arăta să vedeţi că toată sămânţa zace în teren umed.”

DSC08116

Fiecare an agricol are specificul lui, iar în opinia lui Alexander Degianski, tehnologia rapiţei nu poate fi aceeaşi an de an. „În funcţie de condiţiile din sol variem. Anul trecut am mers cu densitate de 550.000 de boabe germinabile pe hectar, era terenul uscat şi nu ştiam ce va răsări. Anul acesta, pe un teren mai bine prelucrat şi oarecum reavăn suntem pe la 450.000 de boabe germinabile la hectar. Avem o parcelă unde am semănat cu Väderstad Tempo rapiţă la 70 cm care anul trecut am semănat-o pe 50 de hectare la densitate de asemenea de 550.000 de boabe germinabile pe hectar şi din păcate rezultatele au fost un pic mai slabe decât cea semănată convenţional, dar eu cred că din cauza densităţii prea mari pe rând, astfel încât anul acesta am redus norma la 350.000 de boabe pe hectar şi vedem ce o să iasă. Această rapiţă pe care o semănăm la 70 cm nu o erbicidăm, o prăşim, şi lumea zice că mă întorc în „era de piatră”, dar din păcate vedeţi, cu toate mişcările astea haotice, ecologiste, să scoatem erbicidele – nu ştim când vom fi din nou călcaţi pe gât, cum am fost călcaţi cu neonicotinoidele, şi ne vom trezi că n-o să mai avem erbicide, şi atunci prefer să văd care variantă este mai pretabilă unei tehnologii mai puţin intensive în raport cu pesticidele.”

 

Tehnică agricolă de vârf

 

În ferma administrată de Alexander Degianski am văzut tehnică agricolă de vârf. Și totuși, chiar și într-o fermă de 5.000 de hectare e continuu nevoie de utilaje performante. „Niciodată nu avem destul. Tot timpul trebuie să reînlocuim flota. Momentan da, putem face absolut toate lucrările cu flota noastră, poate un pic la recoltatul păioaselor avem nevoie de ajutor pe vreo 500-600 de hectare, dar prefer să închiriem combine, că avem parte de prestatori serioşi, şi să investim acei bani în alte tehnologii. În rest suntem autonomi şi independenţi, ca şi cei din politica noastră. De obicei, utilajele se înlocuiesc la un anumit număr de ore, când vine vorba de cele motorizate. Tractoarele le schimbăm când au peste 5.000-6.000 de ore de funcționare. Avem în fermă remorci vechi de 15 ani și anul acesta le-am făcut reparații capitale. În afară de partea metalică, nu au absolut nimic în ele ce să mai fie înlocuit, deci noi am băgat în fiecare remorcă vreo 10.000-15.000 de euro şi sunt ca noi. Când vorbim despre utilaje de prelucrat solul, de obicei la a şaptea – a opta campanie deja începe să plesnească cadrul, să se mai ducă din cilindri, din diverse elemente de uzură, şi înlocuim. Deci fiecare utilaj, în funcţie de starea lui şi de cât de mult este folosit, îşi găseşte şi perioada de înlocuit.”

DSC08161

 

Independență în gestionarea apei

 

Am încheiat vizita noastră la Giulvăz cu o discuție despre apă, marea problemă a agriculturii din toată lumea, nu doar la noi. Din întreaga suprafață de teren a fermei pe care o are în grijă Alexander Degianski, 220 km sunt canale care reprezintă infrastructura de desecare, cu trei stații de pompare. „Pot spune că din această suprafaţă aproape 180 km sunt decolmataţi şi sunt decolmataţi fie pe munca noastră, fie pe ajutorul dat de ANIF şi avem o colaborare foarte bună cu ANIF în ultima perioadă. Problema majoră este alta în schimb: cum aduci apa pe canale? Pentru că acestea sunt canale de desecare. Noi am irigat din canalele de desecare principale şi din canalele colectoare, dar este o situaţie de hazard până la urmă, că rolul lor e să evacueze apa. Tocmai de aceea vom începe acum o nouă strategie de gestionare a apei în fermă, să impermeabilizăm canale, să cerem aprobări de la Apele Române, să facem prize de ape, râul Timiş e la 3-5 km de aici, şi vrem să le folosim cu dublu scop. Trebuie să înţelegem că aceste canale pot avea dublă funcţie, atât de desecare, cât şi de irigare, vrem să aducem terenurile depresionare nivelate, urmează acum să întreprindem nivelare pe o suprafaţă de aproape o sută de hectare anul acesta şi avem de gând să facem vreo 600 de hectare până în următorii trei ani. Noi pe fermă, în anii în care nu s-a făcut nimic şi nu am avut canalele curăţate, nu am avut pompele funcţionale, pierdeam între 350 şi 600 de hectare din cauza băltirilor. Aceşti bani, într-un an, dacă-i investeşti de bună voie, de pe această suprafaţă pierdută, îţi asigur că pe viitor nu-i vei mai pierde. Acestea sunt principalele noastre dorinţe în cadrul fermei, să avem o independenţă a ceea ce înseamnă gestionarea apei. Când e prea multă, să o evacuăm, când e prea puţină, să o aducem şi terenurile să fie drepte.”

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

Corteva Agriscience anunță că investește aproximativ 13 milioane de euro pentru extinderea unității de producție din România, de la Afumați (Ilfov), pentru a accelera dezvoltarea afacerii sale cu semințe de floarea-soarelui în Europa.

Construcția unei unități moderne este deja în desfășurare și urmează să devină operațională la începutul lunii august, la timp pentru sezonul de recoltare a florii-soarelui.

Acest proiect de investiții care cuprinde un nou depozit și o stație de condiționare va permite companiei Corteva Agriscience să eficientizeze problemele legate de aprovizionare, să îmbunătățească calitatea și capacitatea operațională, pentru a sprijini cererea europeană în continuă creștere.

„Prin extinderea operațiunilor noastre în România, ne consolidăm poziția de lider pe piața europeană a semințelor. Capacitatea sporită a unității din Afumați ne va permite să satisfacem cererea internă și internațională în creștere pentru semințe de înaltă calitate, marca Pioneer®, a declarat Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience în România și Moldova.  

Marius Bărăceanu, Production Location Manager Corteva Agriscience în Romania, a adăugat: „Deja am alocat 35.000 de ore de lucru acestui proiect, astfel că implementarea este în termen. Luând în considerare pandemia COVID-19 și toate măsurile de protecție necesare, echipa a făcut o treabă excelentă, asigurând-ne totodată că siguranța rămâne o prioritate de top.”

Stația din Afumati este una dintre cele mai moderne unități de producție a semințelor Corteva din lume și oferă clienților din întreaga Europă produse cu cele mai avansate inovații în materie de genetică a plantelor.

Stația produce hibrizi de porumb, floarea-soarelui și rapiță de primăvară, care deservesc nevoile clienților din țările UE, precum și din Ucraina, Rusia, Moldova, Bielorusia, Kazahstan, Azerbaidjan și Turcia.

end of February

Unitatea de producție din Afumați funcționează din 2006, cu aproximatix 160 de angajați și 250 de muncitori sezonieri în timpul sezonului de recoltare. Extinderea acestei stații va permite Corteva Agriscience să creeze peste 20 de posturi noi. Investiția totală, inclusiv investiția de modernizare, depășește 73 de milioane de euro.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Alianța pentru Agricultură și Cooperare propune Executivului de la București câteva soluții prin care fermierii pot fi despăgubiți pentru pagubele înregistrate anul trecut din cauza secetei pedologice. Soluțiile, susțin reprezentanții Alianței, „sunt instrumente prin care suma de circa 1.093.000 mii lei cheltuită/investită într-un termen scurt are perspectiva economică de a se întoarce, până la sfârșitul anului, în bugetul de stat, prin efectul de multiplicare, sub formă de impozite și taxe, precum și datorită impactuluui economico-social care ar contribui la salvarea activității celor 85.000 de fermieri afectați”. Alianța solicită aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2021 prin includerea la plată a sumei reprezentând despăgubiri acordate producătorilor agricoli în caz de calamități naturale în agricultură prin intermediul a cel puțin uneia din cele patru soluții pe care le prezentăm mai jos. „Estimăm că fermierii pot avea sumele la dispoziție până la sfârșitul lunii martie 2021”, se precizează într-un comunicat de presă al Alianței pentru Agricultură și Cooperare.

„Despăgubirile pentru seceta pedologică severă care a afectat producătorii agricoli în anul 2020 se notifică și instituie ca schemă de ajutor de stat în conformitate cu Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale, conform pct. (352) al capitolului 1.2.1.2 - Ajutoarele pentru compensarea pagubelor provocate de un fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat calamităților naturale. Sunt inventariate și centralizate suprafețele afectate, se cunoaște numărul de beneficiari și impactul bugetar. Schema de ajutor de stat este în continuarea (similară) celei aprobate pentru culturile de toamnă”, se arată în comunicatul Alianței.

Soluțiile propuse de Alianța pentru Agricultură și Cooperare Guvernului României

I. Plata din credite bugetare

Completarea proiectului Legii bugetului de stat aferent Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2021, astfel încât să fie cuprinse, așa cum au fost promise fermierilor, în mod public și pe toate canalele media, sumele necesare pentru acordarea despăgubirilor pentru culturile de primăvară afectate de seceta pedologică severă din 2020, precum și sumele rămase restante pentru despăgubirile aferente culturilor de toamnă.

În acest sens, propunerea este ca: Anexa 2 - SINTEZA cheltuielilor pe surse de finanțare, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole, alineate după caz, pe anii 2019-2024, să se modifice astfel: MADR, Cap 8301, gr. 59 – Despăgubiri acordate producătorilor agricoli în caz de calamități naturale în agricultură: 2020 – credite bugetare de 930.000 mii lei, 2021 – credite bugetare 1.093.000 mii lei. „Date fiind gravitatea situației și urgența efectuării plăților către fermieri considerăm că despăgubirile pot să ajungă în conturile fermierilor până la sfârșitul lunii martie.”

II. Scontare în baza protocolului APIA/bănci

Implementarea prin APIA și băncile comerciale a unui sistem de scontare de adeverințe eliberate fermierilor calamitați, pornind de la valoarea sprijinului pe hectar acordat ca sprijin forfetar, care nu depășește 40% din cheltuielile efectuate, conform schemei de ajutor de stat notificate.

„Considerăm că aceasta ar putea fi cea mai rapidă soluție prin care fermierii pot merge la bănci cu aceste adeverințe pe care le pot sconta și pot obține un credit pentru 85-90% din suma înscrisă în adeverință drept creanță, pentru a-și acoperi o parte din datorii și/sau achiziționa inputuri pentru însămânțarea și întreținerea culturilor agricole din acest an. Sumele înscrise pe adeverințe vor cuprinde inclusiv despăgubirile restante aferente culturilor de toamnă. Suma scontată va fi acordată pe o durată de maximum 12 luni, iar rambursarea integrală va fi prevăzută după data încasării de către fermieri a ajutoarelor reprezentând despăgubiri pentru culturile calamitate. Dată fiind gravitatea situației și urgența efectuării plăților către fermieri considerăm că adeverințele pot să ajungă la fermieri până la mijlocul lunii martie.”

III. Compensarea sumelor reprezentând despăgubiri acordate fermierilor cu sumele reprezentând creanțe bugetare (impozit pe venit/salarii, CAS, CASS)

Fermierii care dețin procese verbale de constatare și evaluare sunt, de fapt, în posesia unor înscrisuri prin care li se atestă că sunt deținătorii unor creanțe (suprafața x cuantumul ajutorului de stat pe hectar = creanța), iar autoritățile statului pot recunoaște acest lucru printr-o OUG, urmând ca aceste sume să fie utilizate pentru plata/compensarea obligațiilor de plată către bugetul de stat (creanțe bugetare, impozit pe venit, CAS, CASS etc).

„Apreciem că printr-un astfel de mecanism de compensare la nivelul bugetelor s-ar ușura sarcina fiscală și birocratică a fermierilor în relația cu autoritățile statului, putând fi implementată începând cu creanțele bugetare aferente lunii martie 2021.”

IV. Accesarea unor credite capital de lucru cu garanții de stat similar IMM INVEST

Fermierii care dețin procese verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole pot fi considerați ca fiind titularii unei creanțe asupra bugetului de stat prin MADR în cuantumul stabilit prin cererea de despăgubire (creanța = suprafața x cuantumul ajutorului de stat pe hectar).

„Printr-un mecanism de creditare și garantare similar programului IMM INVEST, dar printr-o procedură mult simplificată, fermierii afectați de calamități pot accesa de la bănci credite pentru capital de lucru, în limita sumelor cuvenite drept ajutor de stat pentru despăgubiri. Un astfel de mecanism poate fi implementat pe o perioadă de 8-12 luni.”

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Speranțele fermierilor care așteptau ca la acest început de an să le intre în conturi despăgubirile pentru culturile însămânțate în primăvara lui 2020 afectate de seceta pedologică au fost năruite în această seară de însuși ministrul Agriculturii. Adrian Oros, prezent la AGRO TV, a spus în direct că nu știe când se vor plăti despăgubirile pentru culturile de primăvară, deoarece bani nu sunt și când se vor găsi trebuie incluși în bugetul anului curent, buget despre care nu se știe când va fi aprobat.

Ministrul Agriculturii a afirmat că au fost afectate circa 1,2 milioane de hectare cu culturi de primăvară însămânțate anul trecut și peste 90.000 de fermieri, mai mulți decât cei afectați de secetă la culturile de toamnă însămânțate în 2019 (puțin peste 27.000).

Suma totală vehiculată de Adrian Oros în această seară (11 ianuarie 2021) destinată despăgubirii culturilor de primăvară distruse de seceta pedologică este de aproximativ 850 de milioane de lei, sumă asemănătoare cu cea plătită pentru pagubele produse de secetă la culturile de toamnă. Fermierii păgubiți sunt nelămuriți în privința calculelor făcute de specialiștii MADR, având în vedere că, de exemplu, un hectar de porumb este mai costisitor comparativ cu unul de grâu.

Reamintim că, la începutul lunii decembrie a anului trecut, Adrian Oros declara că pentru pagubele generate de secetă la culturile înființate în primăvara anului 2020 plata fermierilor se va face în ianuarie-februarie 2021. Adevărat, declarația a apărut în spațiul public înaintea alegerilor parlamentare.

Pentru abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Vă prezentăm raportul din 10 noiembrie 2020 privind piața cerealelor, realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe - consultant senior și analist.

Cezar Gheorghe spune că există patru factori cumulați care au făcut ca prețurile grâului și ale porumbului să coboare față de nivelurile de acum 9-10 zile, și anume:

  • Alegerile din SUA au generat un sentiment de așteptare generală. Toată lumea privește, și încearcă să ghicească, cum va influența victoria democraților, perspectivele viitoare ale piețelor în termen de cerere și ofertă, conturate de politicile sau noile politici ale câștigătorului de la Casa Albă.

  • Teama de lockdown a făcut ca cererea să scadă. Rând pe rând, multe țări europene și de pe alte continente iau măsuri, inclusiv de lockdown, în tentativa de a stăvili valul doi al pandemiei, care se manifestă deosebit de amplu.

  • Sfârșitul lunii octombrie, când fondurile de investii și-au lichidat pozițiile long întru obținerea profitului. Oferta fiind astfel mai mare decât cererea, prețurile au coborât pe burse.

  • Așteptarea noului raport WASDE de pe 10 noiembrie 2020 va contura din nou ecuația stocuri + recoltă – consum /cerere.

„Practic, ne aflăm într-o scenă de platou cu un nivel de rezistență fixat în 205-206 euro/tonă la grâu și 185 euro/tonă la porumb, care ține de câteva zile bune și redefinește cererea în raport cu oferta. Cu toate acestea, uitându-ne la nivelul cererii (care nu a dispărut, ci doar a rămas în expectativă), urmărind cotațiile de preț din bazinul Mării Negre, citind cotațiile din America de Sud și de Nord, având deja fixat un nivel al recoltelor 2020 în termen de volume, considerăm că faza de platou va fi temporară și cererea va reveni în următorul interval de 20-50 zile. Stockpiling-ul care a început să fie exercitat de multe state ca măsură de protecționism, va genera însă cerere în viitorul apropiat, precum și reducere a ofertei din partea țarilor exportatoare”, explică analistul.

GRÂU

Piața românească a grâului se aliniază trendului actual. Platoul pe care este oprit prețul grâului reprezintă, la rândul său, nivelul de rezistență al prețului.

În termeni de preț, față de raportul săptămânii trecute, 205-207 euro/tonă CPT Constanța rămâne în continuare potențialul maxim de atins. Prețul grâului de furaj este cu 5 euro mai jos față de cel al grâului cu proteină bază 12%.

„În piața internă, procesatorii, fabricile de nutrețuri, fermele de creștere a puilor creează un pol de interes, pe loturi spot, 1.000-3.000 de tone pe tranzacție, menținând competitivitatea față de piața de export. Diferențele sunt în termenii de plată (30-90 de zile) și condițiile calitative cu un standard mai ridicat față de piața de export. Însămânțările de toamnă continuă printre ferestrele de vreme, mijlocul lunii noiembrie fiind, cu siguranță, un sfârșit de etapă al însămânțărilor de toamnă 2020. Nivelul vegetativ se prezintă bine pentru această oră. Plantele nu au stres hidric și dezvoltarea lor este în parametri normali pentru această dată”, precizează Cezar Gheorghe, analistul adăugând că în termeni de prețuri regionale se semnalează următoarele indicații: FOB porturi ucrainene: 254 USD/tonă grâu cu nivel de proteină de 12% și 251 USD/tonă grâu cu nivel de proteină 11,5%; FOB porturi rusești: 254 USD/tonă grâu cu nivel de proteină 12%.

În plan global:

  • Notăm rezistența Chinei la grâul și orzul australian. Bariera se menține pentru mărfurile australiene. În acest context, Australia își găsește piețe în Asia, concurând cu bazinul Marii Negre în aceste destinații, iar grâul nord-american își poate regăsi perspective în China.

  • Australia reconfigurează cifrele de producție și indica circa 30,5-32 milioane tone grâu producție.

  • Grâul australian este cotat la 275 USD/tonă, destinație Asia de Sud-Est.

  • Argentina rămâne la nivelul de 16,8 milioane din 21 milioane estimate.

  • 43% din recolta SUA de grâu însămânțat se afla în condiție bună spre excelentă, în creștere cu 2% față de săptămână trecută. Cu toate acestea, îngrijorarea este prezentă. Statele care au cea mai mare pondere în producția americană de grâu sunt afectate de secetă care se extinde încet, dar sigur. Vremea, ca de obicei, este factorul determinant.

  • China a vândut 2,7 milioane tone din rezerva de stat, dintr-un total scos la vânzare de 3,56 milioane tone, la prețul de 352 USD/tonă, echivalent a 1.468 lei/tonă.

PORUMB

În țara noastră, recoltatul continuă în Vest-Nord Vest, ca și în nordul Moldovei. Acest ritm este însă unul lent din cauza precipitațiilor și a condițiilor de calitate. „Punctăm aici recoltarea de marfă umedă, cu un procent 17% și chiar mai sus, care din cauza transportului direct către port este susceptibilă de apariție a micotoxinelor, fapt care poate influența calitatea omogenă  vaselor la descărcarea în destinații”, menționează Cezar Gheorghe.

Prețul porumbului s-a redus din motivele expuse la începutul raportului, ajungând la un nivel de 185 euro/tonă CPT Constanța.

În piață internă, remarcăm un preț mai ridicat față de ceea ce oferă portul. Indicațiile se duc în jurul valorii de 920-930 lei/tonă, cu plata la termen de 30-90 zile, ca și în cazul grâului.

„Analizând apetitul cumpărătorilor care activează în piața de export, concluzionăm că această etapă de platou este doar un moment de reașezare a cererii în contextul celor patru factori indicați în preambulul acestui raport, iar odată cu expirarea elementelor ce constituie fundamentul scăderii de preț, vom putea vedea cererea la locul său”, punctează analistul.

FLOAREA-SOARELUI

Pe piața din România, semințele de floarea-soarelui își mențin atractivitatea din punctul de vedere al prețurilor. Nu există un recul al pieței, cererea există în continuare. Cotațiile se situează între 490-495 USD/tonă CPT unități de procesare și 500-505 USD/tonă în portul Constanța. Diferența între cele două destinații este dată de diferența logistică.

„În regiunea Mării Negre, prețul uleiului de floarea-soarelui a cunoscut o efervescență stârnită din cauza panicii induse de anumiți cumpărători care anticipează o creștere a prețurilor, iar cotațiile FOB Ucraina pentru luna noiembrie au atins 1.000 USD/tonă. Cotațiile pentru luna decembrie s-au aliniat la 1.000 USD/tonă cu business închis la 980 USD/tonă. Pentru JFM (ianuarie-februarie-martie), cotațiile se situează cu cerere de 985 USD/tonă, iar ofertele de cumpărare la 975 USD/tonă. În context de bazin al Mării Negre, certitudinea unei recolte diminuate cu 5 milioane de tone este un indicator de bază pentru prețul tranzacțiilor care vor urma, precum și pentru posibilele consecințe care ar putea influența la rândul lor prețul semințelor în viitorul apropiat”, arată Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Cotațiile Euronext urcă prețurile, indicația februarie 2021 atingând 402,5 euro/tonă. Prima luna de recoltă nouă august 2021 este cotată la 388 euro/tonă, cu o diferență între recolta veche și cea noua de 14 euro/tonă.

„Cumpărătorii de rapiță recoltă nouă, în perspectiva însămânțării a circa 380.000-400.000 hectare, nu manifestă un apetit deosebit din cauza evenimentelor generate de secetă în sezonul 2020. Riscul de forță majoră pe fondul lipsei mărfii fizice alimentează reluctanța acestora din urmă. Cu toate acestea, indicații timide se regăsesc în august 2021, minus 10 euro/tona de marfă în paritatea CPT destinatar”, punctează Cezar Gheorghe, consultant senior și analist al Casei de Trading a Fermierilor.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor, din data de 10 noiembrie 2020, privind piața cerealelor, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-10-noiembrie-2020/

Publicat în Eveniment

Anul acesta a fost unul foarte dificil pentru culturile agricole, în special în sud-estul țării, unde seceta a depășit chiar și cele mai pesimiste așteptări. În aceste condiții, hibrizii Pioneer® Express și-au arătat superioritatea și stabilitatea. „Fermierii care au mizat pe genetica noastră au avut rezultate peste așteptări”, susține Maria Cîrjă – director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova.

În ultimii ani, fermierul este asaltat cu promisiuni în privința hibrizilor high oleici: „bonusuri” și producții mari. Rezultatele au arătat contrariul, fermierii care au ales hibrizii de floarea-soarelui high oleici au pierdut bani pentru fiecare hectar semănat, comparativ cu semănatul unui hibrid linoleic.

Avantajele hibrizilor linoleici ExpressSun®:

  • stabilitate și adaptabilitate în condiții diferite de cultură; 

  • productivitate superioară, mai ales în anii secetoși;

  • preț corect și desfacere sigură;

  • fără bătăi de cap cu distanțele de izolare față de vecini;

  • cost mai redus pe hectar;

  • prețul nu depinde de analizele uleiului obținut;

  • fără restricții în rotația culturilor. 

Publicat în Cultura mare

Ferma înfloritoare a lui Constantin Soare din Fântânele – Constanța, de la granița cu județul Tulcea, nu a scăpat nici ea de seceta pedologică. Culturile de orz sau grâu au fost afectate între 80% și 100%. Organizația de udători din care face parte implementează acum un proiect pe irigații pentru șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare.

Constantin Soare lucrează 1.070 de hectare pe raza localității Fântânele. Fermierul constănțean a aplicat ca în fiecare an tehnologii care l-au ajutat în trecut să obțină producții bune, chiar și fără irigații. Anul acesta însă pare desprins din cu totul altă poveste, iar nevoia de apă pune presiune pe fermierii care vor să își continue activitatea. „Lucrăm 1.070 de hectare și toată cultura de grâu a fost calamitată în procent de 70-100%. Am avut parcele care au fost calamitate în procent de 100% și una dintre ele, de 117 hectare, am întors-o după ce s-a încheiat procesul-verbal de constatare a pagubelor. Am pregătit terenul și am pus cultură de porumb care, mulțumim lui Dumnezeu, pentru că au fost niște ploi, a reușit să răsară”, ne-a spus Constantin Soare.

În Dobrogea, finanțările nerambursabile pentru irigații sunt necesare

Constantin Soare ridică din nou problema legată de reabilitarea infrastructurii de irigații, de realizarea de sisteme de irigații locale, adică ale fermierilor.

Dacă terenul agricol este al mai multor proprietari și acea investiție e posibil să se afle pe un teren ce se va vinde, riști ca noul proprietar fermier să nu vrea să irige și să închidă conducta. „Eu din luna mai 2017, când a apărut Legea 133 – lege care a modificat Legea îmbunătățirilor funciare, Legea 138/2004 –, prin care s-a stabilit că statul va livra apă cu titlu gratuit Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, m-am așezat pe „pista de concurs” și am început să lucrez la un proiect pentru irigații. Noi, pe localitatea Fântânele, am constituit o OUAI și am preluat de la ANIF șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare. Aparținem de sistemul de irigații Sinoe, care deservește în cadrul județului Constanța și parțial Tulcea 60.000 de hectare, din care 40.000 se află în zonă viabilă. Un lucru important e să ne încadrăm în această suprafață viabilă de 40.000, motiv pentru care am făcut demersuri din momentul în care a apărut Legea 133, am dat curs constituirii organizațiilor și mai departe demersurilor pentru accesarea fondurilor europene prin Măsura 4.3”, a detaliat fermierul.

Proiectele, au fost aprobate, cele șase contracte de finanțare fiind semnate cu AFIR. „S-a întocmit dosarul de achiziție cu caiet de sarcini și este depus la AFIR în vederea analizării lui, să se constate dacă condițiile pe care le-am stabilit prin Caietul de sarcini se încadrează în Legea 98, Legea achizițiilor publice, și aștept să îmi vină răspunsul. După care trebuie mai departe să depun același dosar la Agenția Națională a Achizițiilor Publice, pentru a se stabili iar dacă acele condiții stabilite prin Caietul de sarcini sunt conforme cu legea în vigoare”, a continuat agricultorul constănțean.

Următorii pași sunt scoaterea la licitație, apoi proiectarea și execuția, undeva, speră agricultorul, în luna august. Lucrarea este estimată a fi finalizată, la anul, în 2021, cel mai optimist în luna aprilie.

În prima etapă trebuie reabilitată stația de punere sub presiune care consumă o mare parte din suma alocată pe proiect de un milion de euro, împreună cu partea de alimentare cu energie electrică. „O organizație poate să depună, cel puțin în ultimul Ghid așa era stabilit, trei proiecte pentru același plot, scopul fiind acela de a reveni într-o etapă următoare și a-ți finaliza toată infrastructura secundară – vorbim de conducte principale, antene cu hidranți și așa mai departe. Stația este dotată cu pompe, cu tablouri de comandă, cu tot ce este necesar, pentru a deservi întreaga suprafață pe care o deține acel plot. Adică nu le faci pe bucățele – azi pun două pompe, în programul următor mai pun încă două și așa mai departe. Se montează toate pompele așa cum a fost concepută stația și de banii rămași pleci cu o conductă principală și una-două antene, în funcție de suma care este disponibilă”, explică Constantin Soare.

Statul se mișcă mai greu decât agricultorii

Canalele de irigații sunt proprietatea statului și rămân în sarcina ANIF-ului pentru reabilitare. Nu mai puțin de un miliard de euro au fost dați în programul care în cinci ani trebuia să reabiliteze infrastructura aferentă pe două milioane de hectare. „Se spune că s-a consumat foarte puțin din ei, dar nu e problema noastră. Important este ca statul să încerce să investească atât cât e nevoie pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigații. Prin acel Program Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații – HG 793 – ANIF-ul are obligația, în paralel cu organizațiile fermierilor, să-și reabiliteze tot ce înseamnă canale principale, canale secundare, stația bază, stațiile de repompare de pe o treaptă inferioară pe o treaptă superioară. Atunci când organizațiile care au accesat proiecte și-și reabilitează infrastructura secundară și-au finalizat investiția și pot să irige, ANIF-ul are obligația să-i aducă apa la aspirația SPP-urilor. În cazul nostru, din păcate, lucrurile nu cred că se vor întâmpla așa. Mai degrabă spus, eu estimez, pentru că încerc să mișc lucrurile mai repede, că prin aprilie 2021 voi avea finalizată această primă etapă”, a precizat agricultorul care estimează că va trebui să mai depună încă un rând de proiecte pentru a putea reabilita restul de infrastructură secundară care să acopere întreaga suprafață a plotului.

Reabilitarea va viza stațiile și clădirea, iar modernizarea aducerea de pompe de ultimă oră ca tehnologie, tablouri de comandă care să nu presupună intervenția omului, decât în programare. „Ele trebuie programate de maniera să mențină o presiune constantă în instalația secundară de irigații. Și atunci pompele pleacă automat sau se opresc, în funcție de consumul de apă”, a explicat Constantin Soare. Astfel se va realiza și economia consumului de energie electrică.

Păienjeniș legislativ care împiedică realizarea proiectelor

Reabilitarea infrastructurii principale în sistemul de irigații Sinoe trenează însă. „Fizic nu s-au mișcat lucrurile deloc. Am înțeles că s-a scos la licitație anul trecut proiectarea, s-a câștigat licitația și ulterior s-a blocat finanțarea. Acum înțeleg că se vrea să se scoată la pachet proiectarea cu licitația, dar încă nu sunt bani, trebuie să așteptăm. Înțeleg că bani în bugetul Ministerului Agriculturii pentru aceste investiții care trebuie realizate nu sunt și trebuie, mai nou, la rectificarea de buget să se încerce să se găsească resurse financiare pentru a se aloca sumele necesare pentru reabilitare”.

În condițiile în care asociațiile de udători finalizează proiectele, dar statul nu își face partea sa, agricultorii pierd nu doar apa, ci și resursele cu salariile angajaților care trebuie să gestioneze toate acestea.

Mai mult, OUAI au activitate de utilitate publică, iar astfel de investiții sunt de interes general. Pe lângă obligația de a asigura infrastructura secundară, reabilitarea ei pe întreaga suprafață a plotului, există și cea de livrare a apei conform contractelor cu proprietarii de terenuri.

Ideal ar fi ca toată lumea să își dea concursul pentru realizarea acestui tip de proiecte.

Problema cu care se confruntă multe asociații este că Legea 50 din 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții are două articole, 6 și 7, care spun că beneficiarul care realizează o investiție și vrea să traverseze cu o conductă/cablu terenul unei terțe persoane trebuie să obțină acordul acelei persoane. „Practic nu se poate o astfel de procedură. De ce spun nu se poate? Pentru că trebuie să ai contact cu proprietarul, care să fie în viață, să aibă cadastru și cu care să te duci cu el la notariat să închei un astfel de document. Dar foarte mulți proprietari nu mai sunt în viață, moștenitorii nu și-au făcut dezbaterea succesorală, sunt plecați prin Europa sau prin alte țări, ca să nu mai spun de faptul că nu sunt încheiate planuri cadastrale. În condițiile date, practic nu există posibilitatea obținerii, așa cum se cere de anumite instituții, a acordului proprietarului. În cuprinsul Legii 138/2004, Legea îmbunătățirilor funciare, e Articolul 30, care vine și modifică Articolele 6 și 7 – chiar spune acolo că se modifică articolele 6 și 7  din Legea 50 care stă la baza acordării autorizației de construire –, și elimină obligativitatea ca beneficiarul să aducă la cel care emite, pentru a obține autorizația de construire, acordul proprietarului. Dar cine a formulat articolul acel 30 a făcut-o atât de prost încât nimeni nu înțelege nimic sau fiecare înțelege ce vrea. Acolo se spune printre altele că beneficiarul, ca să poată să obțină autorizația, dacă în cuprinsul contractului de arendă avut este stipulat faptul că are dreptul să construiască pe teren, nu mai e necesar să vină cu acordul scris al proprietarului. Dar cine e beneficiarul în cazul de față? Organizația. Dar, Organizația are în obiectul de activitatea arendarea terenului și exploatarea terenului? Ea are activitate de utilitate publică!”, a detaliat Constantin Soare. Fiind de utilitate publică, indicat ar fi, crede el, să se procedeze ca și în cazul altor construcții care au același scop, așa cum sunt autostrăzile.

Organizațiile de udători sunt înființate în baza Legii 138 care nu au activitate de a exploata terenul, astfel că posibilitatea de a încheia contract de arendă cade. Mai ales că în cadrul organizației, fermierii au la rândul lor contracte de arendă. „Modificarea acelor articole din Legea 50 și Articolul 30 din Legea 138 a fost făcută în baza unei Ordonanțe de guvern! Deci este la îndemâna Guvernului să dea curs la așa ceva. Și ca o concluzie, trebuie înțeles foarte clar că dacă nu se va schimba regula aceasta, degeaba vom spune: am băgat banii în infrastructura principală, am alocat sume, am venit cu nu știu ce sume alocate pe programul următor – că înțeleg că se vrea să se aloce un miliard de euro pe Măsura 4.3 –, dacă nu creăm toate pârghiile care să ne permită să fim operativi în tot ce înseamnă activitățile astea, nu facem decât să ne blocăm”, apreciază fermierul constănțean.

Înlesnirea accesului la banii UE

Un alt aspect semnalat de Constantin Soare este faptul că dacă se va păstra ultimul Ghid pentru Măsura 4.3, PNDR 2014-2020, vom avea blocaje. Acesta prevede că organizațiile care nu au avut sprijin european în ultimii cinci ani, primesc acum un punctaj de 40 de puncte, favorizându-i pe cei care nu au reușit să depună proiecte până la această oră.

Un alt aspect e că fiecare organizație are dreptul să depună un singur proiect pe sesiune, ceea ce iarăși poate însemna o frânare a investițiilor. „Eu am băgat un milion de euro în stație și din 800 de hectare cât are suprafața unui plot, cu banii rămași din milion, după ce am finalizat punerea în funcțiune a stației, mai fac o conductă principală și o antenă-două care să deservească 100-200 de hectare. Dacă în programul următor, OUAI poate să depună un singur proiect, atunci pun întrebarea: cum se gândește rentabilizarea, folosirea acestor bani – eu știu că atunci când ai făcut o investiție trebuie să produci cu ea. Eu am băgat un milion și produc pentru 200 de hectare în loc să ajung să dau pentru 800-1000 de hectare cât are plotul? De aia spun și sper ca în programul următor și în prima sesiune a programului următor să se schimbe regulile acestea din Ghidul actual!”

Pentru Măsura 4.3, în programarea viitoare este prevăzută suma de un miliard de euro. Nevoia stringentă de apă îi face pe fermieri să spere ca sesiunea să fie deschisă fără limită de sumă. „S-a stabilit un termen de depunere de 3-5 luni. Câte proiecte s-au depus? 300-400-500 de proiecte, în condițiile în care sunt eligibile toate să fie și finanțabile, nu să așteptăm, să repartizăm sumele pe șase ani, pentru că repet, am nevoie de apă mâine, că seceta e constantă ca și schimbările climatice. De aceea sper ca în continuare deciziile care se vor lua prin conținutul Ghidului să fie unele cât mai facile, mai ușor de derulat și repet și revin la elementul cheie: cu acordul proprietarilor. Trebuie ca Articolul 30 din Legea 138 să fie modificat”, a mai spus fermierul.

Toate acestea în condițiile în care nu vorbim de o investiție nouă, ci de reabilitarea unei investiții făcute în urmă cu mai mulți ani, iar noua tehnologie va avea un impact pozitiv pentru generațiile care urmează.

Dobrogea se află, conform statisticilor, într-o zonă defavorizată raportându-ne la nivelul precipitațiilor care se cumulează într-un an. Fermierul a făcut propuneri scrise și verbale, în discuții cu oficialii de la minister, ca atunci când se vor emite noile ghiduri pentru Măsura 4.3, Reabilitarea infrastructurii principale de irigații, zona Dobrogea să fie încadrată ca zonă defavorizată. „Scopul este să ni se acorde un punctaj suplimentar, punctaj care să ne permită să accesăm mai facil proiectele pe Măsura 4.3, pentru că aici este polul secetei și aici trebuie investit cel mai mult în irigații”, a conchis Constantin Soare.

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Elaborarea unei strategii sectoriale referitoare la atenuarea efectelor secetei și prevenirii fenomenelor de deșertificare a fost tema unei întâlniri care a avut loc la sediul Ministerului Agriculturii pe 22 iunie 2020. Au participat ministrul Adrian Oros, subsecretarul de stat Avram Fițiu, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice - Valeriu Tabără, cercetători, fermieri, reprezentanți ai mediului asociativ și ai Forumului Inventatorilor Români, precum și directori și experți din cadrul MADR.

După cum a observat și a semnalat Roxana Vidican, decan al Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca, de la întâlnirea în al cărei prim-plan a fost cercetarea au lipsit universitățile. „Cred că ar trebui invitate și universitățile la discuții, având în vedere că o pondere importantă din activitatea cadrelor didactice o reprezintă activitatea de cercetare și că există rezultate valoroase sub aspect științific obținute de către cadrele didactice”, a arătat Roxana Vidican.

Se intenționează ca acest tip de întâlniri să se desfășoare periodic, scopul lor fiind transferarea rezultatelor cercetării către fermieri, întrucât beneficiarii rezultatelor cercetării ar trebui să fie, pe lângă instituțiile statului, agricultorii, astfel încât aceștia să își ușureze munca și să atingă performanța.

Ministrul Adrian Oros susține că este necesară identificarea unor soluții pe termen mediu și pe termen lung pentru strategia de gestionare a apei și combaterea deșertificării, iar pentru un buget mai mare alocat cercetării este necesar ca soluțiile identificate în urma acestor întâlniri să fie cuprinse atât în noul Plan Național Strategic (PNS), cât și în planurile altor ministere.

Subsecretarul de stat Avram Fițiu, care coordonează domeniul cercetării în cadrul MADR, a afirmat: „Această întâlnire este un prim semnal că ministerul își dorește să pună la masa discuțiilor cercetarea împreună cu reprezentanții agricultorilor, pentru că suntem într-un an deosebit, în care trebuie să conturăm noul Plan Național Strategic. Depinde de noi cum vom munci în așa fel încât să avem un PNS care să corespundă așteptărilor și să gândim măsurile referitoare la secetă, deșertificare, schimbări climatice și alte provocări majore la nivel european, iar aceste discuții trebuie să fie transpuse în măsuri de finanțare în noul PNS”.

Analiza rezultatelor proiectelor de cercetare a fost realizată în contextul în care acestea trebuie să fie incluse în măsuri de finanțare în noul PNS.  

Majoritatea proiectelor de cercetare au fost realizate de cercetători de la INCDA Fundulea și vizează: creșterea eficienței culturii grâului, crearea de hibrizi de porumb cu potențial productiv ridicat, precum și hibrizi de floarea-soarelui cu rezistență îmbunătățită la secetă, maximizarea producțiilor de proteină vegetală. Totodată, tematicile din cadrul proiectelor mai privesc și elaborarea de sisteme culturale bazate pe agricultura conservativă; realizarea unui sistem integrat de producere de sămânță și material de plantat; cercetări privind stabilirea influenței aplicării noilor sisteme și tehnologii conservative de lucrări agricole mecanizate pentru combaterea efectelor secetei.  

În urma prezentării și analizei proiectelor de cercetare-dezvoltare, s-a constatat necesitatea unei alocări bugetare crescute în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării în cadrul noului PNS și îmbunătățirea cadrului legal necesar întreprinderii măsurilor şi acțiunilor prevăzute pentru reducerea efectelor secetei și combaterea deșertificării. 

Publicat în Știri
Miercuri, 27 Mai 2020 23:23

Culturi calamitate, fermieri disperați!

Seceta cu care întreaga țară se confruntă a afectat și comuna Calopăr din județul Dolj, o comunitate cu aproximativ 4.000 de locuitori și unde în anii trecuți găseam doar culturi frumoase și sănătoase. Anul acesta, lucrurile stau diferit, orzul este calamitat în proporție de 100% pe anumite parcele, iar grâul, de până la 90%. Fermierii sunt disperați și cer ajutorul autorităților.

Sorin Epure, fermier: „Grâul a răsărit frumos, în martie arăta extraordinar de bine, dar nu mai este niciun fel de frate, a murit tot! În situația asta am 500 ha. Orzul e și mai grav.”

În comuna doljeană Calopăr, terenul agricol reprezintă cam 6.000 de hectare, marile suprafețe fiind exploatate de cinci fermieri mari. Sorin Epure, inginer agronom de meserie, lucrează peste o mie de hectare. Fermierul ne-a dus într-o tarla de grâu sârbesc, soiul Renesansa, care la ora respectivă (spre jumătatea lunii mai) trebuia să aibă deja 1-1,20 m, dar ajungea doar la 30 cm. Cine e de vină? Lipsa apei, desigur. „Eu am pluviometru și măsor peste tot. Și anul trecut a fost secetă în zona asta. Nu știu ce se întâmplă, a fost cod roșu, cod portocaliu, avertizări, dar nu ploua. Iar anul ăsta, în afară de faptul că în martie a venit cât a venit o ploicică, toamna a fost secetoasă. Grâul a răsărit frumos, în martie arăta extraordinar de bine, dar, dacă observați, nu mai este niciun fel de frate, a murit tot! Și spicul e mic. Poate să vină Dunărea peste grâu și nu se mai poate întâmpla nimic... Și în situația asta am 500 de hectare de grâu. Orzul e și mai grav, pentru că are o perioadă mai scurtă de vegetație și avea și el nevoie de apă mai multă”, arată Sorin Epure, care nu a semănat deloc rapiță toamna trecută, după ce anul trecut a întors 250 de hectare. „Din cauza secetei, insectele nu au nici ele apă și atacă ce prind verde. Degeaba am intrat la stropit, chiar de două ori, spicul nu mai are aparat foliar, nu mai are nimic”, a adăugat fermierul.

Primarul comunei Calopăr ne-a confirmat că 80-90 % din suprafețele cultivate arată prost sau foarte prost, cu excepția terenurilor de la Cervina, unde a plouat. „Fermierii au făcut sesizare, noi am făcut demersurile la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) și la Prefectură și așteptăm să vină comisia de constatare a calamităților”, a precizat primarul Marin Catalina. Din comisie trebuie să facă parte, cu convocarea prefectului, reprezentanți ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și ai Direcțiilor Agricole Județene.

Potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii publicat în Monitorul Oficial la data de 16 aprilie a.c., proprietarii de terenuri agricole ale căror suprafețe cu culturi agricole vegetale au fost afectate în procent de peste 30% depun înștiințări scrise la unitatea administrativ-teritorială pe a căror rază teritorială se află terenul, în format fizic sau prin mijloace electronice, în termen de trei zile de la momentul distrugerii.

Fermierii doresc o accelerare a procesului de constatare a calamitării din partea organelor abilitate, dar se tem că li se va reproșa că nu au aplicat corect tehnologiile și că poate acesta e motivul pentru care culturile arată astfel. „Întotdeauna, asigurătorii, împreună cu autoritățile statului, găsesc motive să nu ne despăgubească, astfel că noi, agricultorii, niciodată nu câștigăm”, e de părere Sorin Epure.

Despăgubirile trebuie să ajungă rapid la fermieri, care au în continuare cheltuieli cu întoarcerea culturilor, input-urile etc.

Pierderile sunt foarte mari, agricultorii spun că la orz sunt de 100%, la grâu cam 90% și deja nu cred că vor mai intra la recoltat, pentru că nu merită.

Floarea-soarelui e singura cultură care arată mai bine în prezent, chiar dacă a început să apară costreiul. În zona în care ne-am deplasat, mai bine arătau culturile dinspre Segarcea, acolo unde sunt perdele forestiere. „Au avut un aport de apă mai mare de anul trecut. Deci efectiv acolo plouă, mă uitam și aici nimic”, ne-a spus fermierul doljean.

Agricultorii se tem că nu vor rămâne cu nimic

Fermierilor le e teamă că nu vor rămâne cu nimic, mai ales că majoritatea a semnat contracte futures, în speranța unor prețuri mai bune. În trecut, seceta i-a mai făcut probleme fermierului Sorin Epure, care niciodată nu a primit despăgubiri pentru culturile distruse. „E o forțare aiurea cu asigurările. Se zice asigurare în caz de secetă. E fals! Că îți dă o perioadă, să zicem 15 aprilie – 31 mai, să te încadrezi în 27-30 de litri. Și unde sunt stațiile meteo? De obicei, unde plouă: pe Craiova, unde-s pietre și diferență de temperatură, de la clădiri, și nori și imediat acolo plouă, față de noi. Să-mi spună un fermier că a luat bani despăgubire de secetă sau, dacă a luat, reprezintă 1%, ca la Caritas. Practic, legea e făcută pentru asigurători și nu primești nimic. Dacă, de exemplu, dă 20 de litri, care înseamnă nimic, asigurătorii fac diferența: între 20 și 27 e 7%! După care taie ei cu franciza și practic nu mai iei nimic, și te lipsești, până la urmă”, susține Sorin Epure, care anul acesta și-a făcut asigurare pe producție. Conform măsurătorilor sale, la Calopăr au fost 13 l/m², iar la Craiova, 30 l/m².

Anul acesta e unic în peisajul ultimilor 70-80 de ani. Dacă anul trecut fermierii au crezut că nu se face niciun bob de grâu, pentru că abia spre primăvară a răsărit, anul acesta a fost invers, grâul, frumos în toamnă, a cunoscut un trend descendent din cauza lipsei zăpezii și a ploilor. „Eu pot să vă arăt pluviometre, că le am montate peste tot și fac o sumă. În toamnă am avut vreo 60 de litri de apă adunați, dar pe fondul secetei din urmă, de neimaginat, a răsărit, a înfrățit o frumusețe, așa că în iarnă am zis Doamne-ajută! Dar n-a venit cu niciun fel de precipitație. Am fost invitat la un simpozion, prin februarie, și ningea la București într-o veselie! Și sunam în zona mea: „Cât e?”. Când am revenit, am pus după ce s-a terminat cu zăpada să se topească din pluviometre: 7 litri – 9 litri, în funcție de zonă. În total până acum în luna mai, cred că am avut parte de vreo 130 l/m²”, ne-a povestit fermierul Sorin Epure.

Orzul de pe cele 200 de hectare pe care le-a însămânțat doljeanul la finalul lunii septembrie 2019 are spicul la un sfert, cu toate că a avut o pornire bună în vegetație. Ca la grâu, înființarea unui hectar de orz costă tot în jur de 3.000 de lei. Bani posibil pierduți.

Cultura de floarea-soarelui este singura care arăta mai bine, la momentul vizitei noastre, dar și ea avea nevoie de apă, deoarece pământul era crăpat. Aici, fermierul a folosit doar utilaje care să îl ajute să păstreze apa în sol. „Am băgat combinatorul, să nu scot apa. Am cultivat floarea-soarelui în perioada 1-3 aprilie 2020, am erbicidat-o și preemergent… cam degeaba, că produsul, scump, nu și-a făcut datoria, încă vezi costreiul în cultură. Am erbicidat-o a treia oară și sper să se usuce buruiana, că floarea are posibilități de regenerare mai mari”, a menționat fermierul.

O legislație care să-i protejeze, asta-și doresc fermierii

Problema mare o reprezintă ratele la bănci și fermierii vor doar să nu se trezească fără producție, dar și fără utilajele cumpărate pe credite.

Ce-și doresc fermierii? O legislație care să îi protejeze și care să le dea șansa să-și lucreze în continuare terenul, mai ales în condițiile în care au rate mari, deoarece tendința este de a achiziționa utilaje tot mai mari, pentru a compensa lipsa forței de lucru.

Din cei aproximativ 4.000 de locuitori ai comunei Calopăr, mulți sunt plecați în afară, lucrează în agricultură sau la Craiova, datorită proximității. Din cauza noului coronavirus, mulți s-au întors acasă, 160 au stat în izolare, fără cazuri confirmate de COVID-19, dar acum așteaptă să plece iar. S-a implementat și în mintea cetățeanului ideea de «tractorist». „Dar tractoristul nu mai e cu U650, să stea toată ziua murdar. Ai acolo un calculator, bagi pe GPS, aer condiționat”, crede primarul Marin Catalina. De aceeași părere este și fermierul Sorin Epure: „Din cei care au revenit din străinătate, 90% nu au de gând să rămână. Deci chiar nu au gând să stea”

Nici măsuri de sprijin pentru angajarea lor nu au fost luate de autorități și vina aceasta pentru fuga din agricultura românească pare a avea mai mulți factori.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print. Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

În prezent, 120 de comisii de constatare a pagubelor sunt în teren, acestea lucrând continuu, inclusiv sâmbăta și duminica, a declarat, într-o intervenție la televiziunea Digi24 (astăzi, 22 mai 2020), ministrul Agriculturii, Adrian Oros, precizând că dimensiunea pagubelor o vom ști la finalul lunii mai, atunci când se vor putea face calcule pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.

Potrivit datelor centralizate de MADR, la ora actuală, suprafața calamitată a ajuns la 1,3 milioane de hectare. S-au încheiat procese-verbale pentru 850.000 de hectare.

„Toamna trecută, au fost însămânțate 2,9 milioane de hectare cu grâu, orz, rapiță, secară, din care mai mult de o treime sunt afectate de secetă, până la ora asta. Estimările arată că producția de grâu a României, anul acesta, va fi mai mică, așteptându-ne la un maximum de 5 – 5,5 milioane de tone, comparativ cu 9 milioane cât se obține într-un an bun”, a menționat Adrian Oros.

Ministrul a enumerat județele cu cele mai mari suprafețe calamitate: Constanța – 416.000 ha, Tulcea – 212.000 ha, Ialomița – 123.000 ha, Brăila – 97.000 ha, Buzău – 75.000 ha, Galați – 61.000 ha.

Suprafața irigată la nivelul țării este de 222.000 de hectare.

Fermierul brăilean Ștefan Gheorghiță, cel care vorbește de mai bine de trei luni despre seceta pedologică extremă cu care se confruntă agricultorii și care, inclusiv prin Asociația Producătorilor Agricoli Brăila al cărei membru este, a semnalat problema tuturor autorităților, susține că în curând vom vorbi și despre calamități la culturile de primăvară, vreo două milioane de hectare, din care circa 70% vor fi afectate de secetă în proporție de peste 70%.

„Eu rămân pe previziunea mea, adică vom avea 1,5-1,7 milioane de hectare calamitate la culturile de toamnă, din care  circa 80% cu calamitate peste 70%. Vestul țării acum începe în mod serios să anunțe calamitățile și încep și anumite zone din Oltenia să sufere”, spune Ștefan Gheorghiță.

Publicat în Știri
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

banner bkt

Banner KV AGRI SUMMIT 2024 300x250px

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista