Grup Șerban Holding SA (BVB: GSH) a inaugurat marți, 25 noiembrie 2025, ferma avicolă Moldavia, un proiect în valoare de 11,5 milioane euro. Localizată în satul Scurta, comuna Orbeni, județul Bacău, ferma compusă din zece hale are o capacitate de peste 50 milioane ouă pe an. Popularea halelor a început în luna noiembrie a.c., iar primele ouă – cod 2, provenite de la găini crescute la sol, vor fi disponibile pe piață începând cu anul 2026.

Investiția în ferma de găini ouătoare, crescute la sol, marchează o nouă etapă în dezvoltarea diviziei zootehnice a holdingului Grup Șerban, acesta construind un lanț agroalimentar complet, sustenabil și competitiv, de la cultivarea cerealelor până la comercializarea produselor finite.

„Prin acest proiect, continuăm să investim în dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar românesc, prin tehnologii moderne, standarde europene de bunăstare animală și un angajament constant pentru calitate”, declară Nicolae Șerban, CEO și fondator Grup Șerban Holding.

Noua fermă, amplasată pe un teren cu o suprafață totală de 54.794 mp și proiectată conform celor mai ridicate standarde europene de bunăstare, biosecuritate și eficiență energetică, include opt hale pentru găini ouătoare adulte, cu o capacitate totală de 160.000 capete, precum și două hale pentru tineret de înlocuire, cu 40.000 capete.

Ferma Moldavia este dotată cu tehnologie de ultimă generație, care optimizează confortul păsărilor și performanța producției, iar infrastructura aferentă dispune de drumuri de acces, rețele de utilități și spații verzi.

Investiția totală a ajuns la 11,5 milioane euro, din care 7,5 milioane euro reprezintă fonduri nerambursabile acordate de Guvernul României, prin programele dedicate dezvoltării sectorului avicol.

„Am dezvoltat o exploatație comercială modernă, aliniată la cerințele europene privind bunăstarea animalelor și protecția mediului, investiție care atinge obiectivul nostru privind eficientizarea energetică și reducerea impactului asupra mediului. Prin lansarea unui nou brand românesc – Moldavia, dedicat produselor proaspete și de calitate superioară, se diversifică portofoliul Grupului Șerban. Totodată, creștem valoarea adăugată în lanțul integrat agroalimentar al Grupului”, punctează Nicolae Șerban.

Prin punerea în funcțiune a noii ferme avicole, Grup Șerban Holding estimează o producție anuală de aproximativ 50 milioane ouă, echivalentul a 2.750 tone, contribuind astfel la consolidarea securității alimentare naționale și la dezvoltarea economiei locale.

Grup Șerban Holding, în cifre:

• peste 15.600 ha de culturi agricole lucrate în trei județe: Vaslui, Bacău și Vrancea;

• 500 de hectare irigate și 13.000 de hectare lucrate cu tehnologia no-till;

• 20 tone/24h capacitate producție panificație, patiserie, cofetărie;

• peste 162.000 de tone capacitate totală de depozitare a cerealelor, plantelor oleaginoase și 21.500 de tone capacitate totală de depozitare a legumelor;

• 11 baze de depozitare a cerealelor, platelor oleaginoase și legumelor;

• peste 1.000 tone/oră capacitate de recepție a cerealelor;

• 300 tone/24h capacitate de uscare a cerealelor;

• 7 tone/h, 30.000 tone/an, capacitate producție a Fabricii de Nutrețuri Combinate;

• peste 400 de angajați;

• capacitate de peste 1.500 bovine Aberdeen Angus;

• capacitate de peste 1.500 de ovine Ile de France și 5.600 de miei;

• 8 hale pentru găini ouătoare adulte, cu o capacitate totală de 160.000 capete, precum și 2 hale pentru tineret de înlocuire, cu 40.000 capete.

Holdingul Grup Șerban, listat la Bursa de Valori București, este o afacere de familie în plină expansiune, care și-a început activitatea în Onești, în anul 1994, astăzi fiind una dintre cele mai dinamice companii prezente în piața de agribusiness din țara noastră.

Structura grupului este integrată și are următoarele domenii de activitate: agribusiness (cultura cerealelor și a legumelor, comerț cu cereale, plante oleaginoase și legume); zootehnie (fermă bovine Angus și ovine Ile de France, fermă de găini ouătoare); panificație; patiserie-cofetărie; alimentație publică; prestări servicii (distribuție și transport).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cooperativa Agricolă Fermierul Nădlăcan păstrează un apetit ridicat pentru investiții cu fonduri europene. Cei 27 de fermieri mici și mijlocii din județul Arad, membri ai cooperativei, au ajuns la concluzia că nu trebuie să se limiteze la producția și vânzarea de cereale. Au înțeles că o cooperativă înseamnă mult mai mult, înseamnă depozitare, înseamnă FNC, înseamnă procesare, înseamnă plusvaloare pentru bobul de grâu, în cele din urmă. În felul acesta, au arătat ce înseamnă forța grupului și cum se pot transforma 27 de ferme mici într-o fermă mare și puternică. Astfel, un demers bazat pe încredere, onestitate și multă muncă este încununat acum de succes.

Am povestit, de curând, cu inginerul Milan Kelo, președintele Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan, despre investițiile aflate în derulare, despre proiecte și despre scutul pe care-l oferă cooperativa membrilor săi în vremurile complicate pe care le trăiește agricultura prezentului.

„Avem multe investiții făcute. Cea mai mare parte din aceste investiții este suportată din profitul cooperativei. Sunt proiecte obținute cu finanțări de la Uniunea Europeană. Fermierii, pe cont propriu, niciodată n-ar fi reușit să-și facă asemenea capacități de depozitare din profitul fermei.”

Reporter: Dacă vorbim despre pierderi, cât de greu se susțin proiectele pe care le derulați? Ați investit mulți bani, peste trei milioane de euro, într-un siloz modern de vreo 10.000 de tone capacitate, bani care trebuie până la urmă amortizați cumva.

Milan Kelo: Vorbind strict despre producția agricolă și dacă facem o medie a ultimilor doi ani, fermele sunt pe pierdere. Chiar dacă anul trecut am avut un mic profit, asigurat de producții relativ normale pentru zona noastră, el a fost anulat de anul 2022, atunci când am produs scump, am fost nevoiți să vindem ieftin și am avut parte de o secetă crâncenă.

Într-adevăr, avem multe investiții făcute. Cea mai mare parte din aceste investiții este suportată din profitul cooperativei, or, în acest moment, încercăm să susținem ratele generate de creditele contractate cu băncile. Sunt proiecte obținute cu finanțări de 70-80-90% de la Uniunea Europeană. E clar că fermierii, pe cont propriu, niciodată n-ar fi reușit să-și facă asemenea capacități de depozitare din profitul fermei. La noi în cooperativă, cel mai mic fermier lucrează 12 ha și cel mai mare lucrează 600 ha. În total, suntem 27, în majoritate fermieri mici. În momentul în care tremură baza cooperativei, fermierul, tremură și cooperativa care-l reprezintă. Din fericire, deocamdată, niciunul dintre fermierii noștri nu a avut scadențe pe care să nu le achite sau cooperativa să nu-și poată achita obligațiile financiare către furnizori. Dar toată lumea a făcut credite sau chiar a scos subvenția de la APIA în avans pe cinci ani, pentru a putea funcționa mai departe. Din păcate, fermierul se decapitalizează de la o lună la alta. În 2022, cum spuneam, au fost probleme grave cu seceta și cu prețurile din piață, iar anul trecut, în 2023, problemele din piață s-au agravat, pentru că am produs scump și am vândut ieftin.

Reporter: În aceste condiții în care fermierii fac sacrificii de la o lună la alta, au fost discuții în contradictoriu? Au fost fermieri care au vrut să renunțe?

Milan Kelo: Nu am avut discuții de genul ăsta în cadrul cooperativei, dar să știți că în zona Nădlacului sunt fermieri care își închid fermele. Personal cunosc doi fermieri care au închis și au dat terenurile în arendă, pentru că le-a fost teamă să nu piardă totul. Au proprietăți cu care au garantat la bancă și nu au vrut să riște un nou an agricol pe minus. Din fericire, noi în cooperativă am reușit să evităm aceste probleme pentru că atât partea de achiziții, cât și cea de vânzări este coordonată la cantități mai mari, ceea ce ne-a asigurat prețuri ceva mai bune și la vânzare, și la cumpărare. Silozul ne-a ajutat foarte mult, pentru că am reușit să creăm cantități de cereale omogene. În alte condiții, fiecare dintre cei 27 de fermieri ar fi trebuit să depoziteze individual, ceea ce ar fi dus la diferențe de calitate, de la o fermă la alta. În momentul în care facem licitație pentru câteva mii de tone, oferim o marfă omogenă, trecută prin trior, la umiditate optimă, și avem o viteză de încărcare foarte bună. Dacă trebuie să încărcăm o mie de tone pe zi, nu avem nicio problemă. Se simte un plus, așadar, cu siguranță fermierii merită să se asocieze.

„Poate cel mai important beneficiu pentru fermierii noștri în 2023 a fost faptul că am avut contracte ferme încheiate cu clauze bine negociate de ambele părți.”

Reporter: Ca să  înțeleagă toată lumea, să luăm ca etalon grâul. Ați reușit să-l vindeți cu 800 de lei tona. Din această sumă, ce a însemnat plusul pe care l-a adus silozul?

Milan Kelo: Există cu siguranță un plus, dar acest plus nu se datorează doar depozitării. Repet, se datorează și faptului că am vândut împreună și am avut cantități omogene. Diferențele sunt de la 10 lei până la 50 de lei pe tonă. Depinde de momentul în care se face licitația și de conjunctura din piață. Dacă facem o medie de 25-30 de lei pe tonă, chiar dacă la prima vedere nu pare o sumă importantă, la tonele care se comercializează prin cooperative, plusul este unul semnificativ. Poate cel mai important beneficiu pentru fermierii noștri în 2023 a fost faptul că am avut contracte ferme încheiate cu clauze bine negociate de ambele părți. În condițiile în care piața de cereale a fost blocată sau au fost întârzieri la preluarea mărfii de către beneficiar, noi am reușit să preluăm cerealele de la toate cele 27 de ferme, atunci când ceilalți fermieri din zonă au rămas cu marfa pe stoc. Cu alte cuvinte, am reușit nu doar să omogenizăm marfa, am reușit să facem niște contracte avantajoase, în baza cărora fermierii din cooperativă și-au  vândut cerealele, și-au încasat banii și și-au plătit la vreme ratele la bănci și furnizorii. Și noi am avut întârzieri la preluarea mărfii, dar am prevăzut în contract și penalizări pentru aceste întârzieri, care au acoperit costurile de depozitare.

„În afara faptului că producem și condiționăm cereale, avem și un FNC care este deja construit și care din ianuarie 2024 produce furaje. În paralel, lucrăm și la proiectul tehnic, pentru o fabrică de procesarea lucernei.”

Salamul de Nădlac, brandul care închide circuitul

Reporter: Nu ați pus toate ouăle în același coș și ați încercat să diversificați activitatea cooperativei. Ați  investit într-un FNC și pregătiți un abator și o carmangerie. În ce fel se justifică aceste investiții din punct de vedere economic?

Milan Kelo: În afara faptului că producem și condiționăm cereale, avem și un FNC care este deja construit și care din ianuarie 2024 produce furaje. În paralel, lucrăm și la proiectul tehnic, pentru o fabrică de procesarea lucernei. În combinație cu cerealele pe care le producem, vom face niște peleți foarte căutați pentru hrana animalelor. Sperăm ca din acest an să începem și construcția ei.

Cu abatorul este o altă poveste. O parte din membrii cooperativei vegetale, care și-au dorit și procesare, au hotărât să facă o altă cooperativă, prin care să producă bunătățile noastre tradiționale de la Nădlac. Cine nu a auzit de salamul de Nădlac, un adevărat brand al nostru? Facem însă și parizer, lebăr, șonc, tobă etc., toate, produse tradiționale din carne de porc.

Reporter: Sunt produse tradiționale, pe care făbricuțe mai mici sau mai mari încearcă să la facă, însă nu cu foarte mult succes. Ce le lipsește?

Milan Kelo: Produsele noastre au un mic secret. Marea majoritate a fermierilor din cooperativă își produce acasă propriile mezeluri, care din punct de vedere gustativ seamănă foarte bine între ele. Însă nimeni, niciodată, nu a reușit să adune acești oameni într-un grup și să reușească astfel să ajungă pe piață. Noi avem în construcție un abator și o carmangerie în care ne propunem să procesăm în jur de 50 de porci pe lună. Este o cantitate foarte mică, dar dacă am crește cantitatea, am pierde la calitate, or, noi vrem să mergem exact pe produsul tradițional pe care îl avem acasă în cămară. Asta vrem să oferim și cumpărătorilor, un produs de nișă, care cu siguranță nu va fi ieftin, însă va avea gustul original.

Reporter: Mă gândesc că o contribuție importantă la gustul autentic al salamului de Nădlac îl are carnea de porc folosită.

Milan Kelo: Așa este. Degeaba avem o rețetă foarte bună, degeaba o respectăm cu strictețe, degeaba vom tăia puțini porci pe lună, dacă aceștia nu sunt crescuți ca acasă.  Asta este, până la urmă, micul-marele secret, porcul de casă, pentru că toate bunătățile de Nădlac își bazează gustul pe un porc crescut în sistem tradițional și sacrificat când cântărește peste 200 kg. Asta înseamnă că porcul se aduce la greutatea de  sacrificare în mai mult de un an. De aici și calitatea cărnii, care nu se compară cu cea a porcilor crescuți în sistem intensiv și sacrificați cântărind maximum 120 kg. De aceea vom colabora cu câțiva fermieri mici din zonă, care vor deveni partenerii noștri și de la care vom cumpăra minimum 600 de porci pe an. Ne vom baza pe fermierii mici, care pot asigura calitatea de care avem nevoie.

„Acest mic abator și carmangeria ne costă aproximativ 1.200.000 de euro, fără TVA. În piață sunt acum multe produse care pretind că au gust de Nădlac. Noi respectăm nu doar gustul, ci și clientul, cu un produs cu trasabilitate certă și cu norme de igienă respectate la sânge.” 

Reporter: Haideți să vedem dacă am înțeles mecanismul. Dacă vorbim despre plusvaloare, prețul cel mai mare la kilogramul de grâu este dat de acel baton de salam. Dumneavoastră produceți în cooperativă cerealele și furajele, care se valorifică spre partenerii care cresc porcii pe care mai apoi îi sacrificați în abatorul propriu și îi transformați în mezeluri în carmangerie. Va fi un fel de business circular, corect?

Milan Kelo: Corect! Încercăm să facem un lucru care va implica zeci de fermieri. Profitul nu se va regăsi la o singură persoană în buzunar, el se va împărți între toți cei implicați. De la cei 27 de membri ai cooperativei care produc cerealele și furajele concentrate, la microfermele în care se cresc porcii și până la produsul final care închide lanțul, inclusiv la cei care-l vor comercializa, toată lumea ar trebui să aibă de câștigat.

Reporter: Cât de stufoasă este documentația pentru un abator și o carmangerie și la cât se ridică o astfel de investiție?

Milan Kelo: Pfffff. Costurile sunt foarte mari, nu ne așteptam… Nici nu luăm în calcul profitul în primii șapte ani. Dacă reușim să ne plătim ratele la bănci suntem mulțumiți. Acest mic abator și carmangeria ne costă aproximativ 1.200.000 de euro, fără TVA. Ca să respectăm toate regulile impuse de DSV și DSP și clientul să aibă garanția că ceea ce pune în farfurie este un produs sigur, trebuie să faci niște investiții imense. În piață sunt acum multe produse care pretind că au gust de Nădlac, chiar dacă au uneori proveniență incertă. Noi respectăm nu doar gustul, ci și clientul, cu un produs cu trasabilitate certă și cu norme de igienă respectate la sânge. Aceste norme însă costă mult, tocmai de aceea produsele de calitate nu au cum să fie ieftine.

Reporter: Când se finalizează investiția?

Milan Kelo: Construcția va fi finalizată probabil în luna aprilie. Toate echipamentele necesare sunt deja livrate și sperăm noi ca la începutul verii să testăm în piață primele produse. În abator și în carmangerie vom avea patru sau cinci angajați, dar circuitul va fi mult mai amplu, pentru că vom încerca să franșizăm produsul către comercianți care vor vinde în marile orașe produsele noastre, vom avea contracte și cu magazinele de tip băcănie, mai sunt și alte variante de piață la care ne gândim.

Reporter: Impresionant portofoliu de proiecte. Mai aveți resurse și pentru altele?

Milan Kelo: Lucrăm acum la un alt proiect pe cooperativa Fermierul Nădlăcan, un proiect care vizează extinderea capacității de depozitare și extinderea laboratorului. Prin implementarea lui, uscătorul de cereale va putea funcționa și pe bază de baloți de paie, nu doar pe gaz, ceea ce va însemna o reducere semnificativă a costurilor de funcționare. Avem experiență cu astfel de proiecte, avem un punctaj mare, singurul lucru de care ne temem este că proiectul va fi aprobat, iar noi nu vom avea bani pentru cofinanțare. Finanțarea de la Uniunea Europeană este de 65% și, poate, partea noastră de cofinanțare de 35% o să vi se pară puțin, dar dacă adăugăm dobânda băncii plus ROBOR-ul, în cinci-șase ani suma finală pe care trebuie să o plătim va fi mult mai mare. Va trebui să cântărim foarte bine această investiție.

Cooperativa Agricolă Fermierul Nădlăcan s-a înființat în anul 2015, pornind cu opt membri și ajungând azi la 27 de fermieri membri cooperatori, care exploatează în total circa 3.500 ha. Din 2016, cooperativa este recunoscută și ca grup de producători, iar din 2018 Fermierul Nădlăcan a devenit parte din UNSCV (Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal).

Grupul Farmavet, important integrator de servicii veterinare din România (producție de produse medicamentoase și biologice de uz veterinar, producție de nutrețuri combinate – distribuție – retail), a încheiat anul 2020 cu aproximativ 45 de milioane de euro cifra de afaceri, reprezentând o creștere de 20% față de anul anterior. Pe lângă rezultatele în creștere, Grupul Farmavet a început anul 2021 cu un nou model de business, cu o echipă completă de management și cu o activitate reorganizată, pregătită pentru dezvoltare și adaptare la noile cerințe ale pieței autohtone și internaționale.

Anul 2020 a fost unul de schimbări profunde în cadrul grupului, care a trecut de la un model de business antreprenorial, la unul corporate, în paralel cu redefinirea viziunii de business. „Unul dintre obiectivele majore în acest proces a fost maximizarea sinergiilor din grup astfel încât să intrăm în 2021 cu o platformă solidă care să permită dezvoltarea portofoliului de produse și de servicii oferite, precum și modernizarea facilităților de producție”, a declarat Irina Roșu, CEO Grup Farmavet. 

Pe lângă adaptarea activității la realitatea pandemică, astfel încât furnizarea produselor și serviciilor oferite de grup să nu fie întreruptă în niciun moment, toate departamentele au fost supuse unui amplu proces de reorganizare, atât din punct de vedere procesual, cât și din punct de vedere uman, cu atragerea unui număr impresionant de noi competențe și talente.

Crearea unei identități vizuale a grupului este tocmai expresia transformărilor profunde inițiate în 2020. Procesul de rebranding marchează noua paradigmă a grupului, cu obiective și strategii distincte ale celor trei divizii comerciale (vânzări naționale en gros, vânzări naționale cu amănuntul, vânzări export), dar și ale celor trei divizii de producție (medicamente, vaccinuri și furaje nutriționale). Astfel, diviziile comerciale și de producție vor avea identități vizuale distincte, generate de misiunea și de valorile asociate fiecăreia. Acestea susțin filosofia însușită a grupului, sumarizată în deviza „Facem bine făcând bine”.

Planuri ambițioase pentru 2021

În 2021, Farmavet și-a propus menținerea trendului de creștere de peste 20% a cifrei de afaceri față de anul trecut și, totodată, dublarea profitabilității care să permită companiei susținerea efortului investițional semnificativ pe care îl are în plan în acest an. „Investiții consistente sunt necesare pentru intensificarea procesului de digitalizare, de automatizare în toate segmentele de activitate (fabrici, depozite, logistică), precum şi de actualizare şi modernizare a tuturor proceselor de asigurare şi control al calităţii. Numai așa putem să ne urmăm viziunea de a deveni etalonul pieței naționale de medicină veterinară și să fim alături de toți clienții noștri cu produse și servicii de înaltă calitate, accesibile atât din punctul de vedere al prețului, dar și din perspectiva disponibilității la nivel național”, a adăugat Irina Roșu.

În acest an, Grupul Farmavet își propune să surprindă piața cu un portofoliu lărgit de produse pentru animalele de producție din ferme și gospodării, dar și cu extinderea portofoliului de produse medicamentoase, de îngrijire și nutriție pentru animalele de companie.

Divizia de vânzări en gros a fost reinventată la începutul acestui an, cu politici comerciale actualizate și cu echipe de vânzări cu competențe personalizate pentru fiecare categorie de clienți (ferme, farmacii, cabinete/clinici, medici concesionari etc).

Totodată, grupul aduce o abordare nouă, integrată, a diviziei de retail. Astfel, rețeaua actuală de peste 170 de farmacii veterinare va continua să crească atât ca acoperire națională, cât și din punct de vedere al conceptelor oferite. „Ne concentrăm foarte mult pe această abordare holistică a competențelor Grupului Farmavet pentru a putea genera noi servicii integrate cu valoare adaugată pentru clienți. Începutul acestui an ne găsește pregătiți cu noi competențe, noi game de produse, un portofoliu extins de servicii și cu inițiative multiple de modernizare și eficientizare a facilităților de producție”, a concluzionat Irina Roșu.

Despre Grupul Farmavet

În cadrul Farmavet Group sunt companiile Farmavet, Pasteur Filiala Filipești și FNC Nutriție Pietroiu.

Un reper al industriei locale, cu o istorie care începe acum 125 de ani, odată cu înfiinţarea Institutului de Seruri şi Vaccinuri Pasteur la Bucureşti, Grupul Farmavet marchează în prezent mai mult de 20 de ani de existență modernă, investiții și extindere cu o activitate integrată de producție și comercializare.

Producția de vaccinuri și medicamente de uz veterinar se desfășoară în trei fabrici certificate GMP (o fabrică de vaccinuri la București și două fabrici de medicamente la Filipeștii de Pădure). Producția este completată de o a patra fabrică de nutrețuri și furaje situată în Borcea. Întreaga producție este preluată în rețeaua de distribuție și de lanțul de farmacii proprii, ambele gestionate de Farmavet.

Din 2019, grupul beneficiază de susținerea fondului de investiții China Central and Eastern Europe Investment Co-operation Fund II prezent pe 16 piețe din regiune cu angajamente de peste 1,2 miliarde USD.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Primii 500 de pui crescuți de Fănel Bogoș au fost chiar în domiciliul propriu, într-una dintre cele trei camere pe care le deținea în primii ani de căsnicie, climatul propice pentru dezvoltarea acestora fiind întreținută de o sobă de fier și de propriul „termometru”, în realitate propria piele a administratorului Vanbet.

De atunci, prin perseverență, tenacitate și mai ales previziune pe piața românească, Vanbet a crescut și a ajuns să producă nouă milioane de pui pe an, peste 450.000 de ouă pe zi, devenind astfel cel mai mare producător român de ouă din țară.

„Prima fermă a fost în casă. Am crescut primii 500 de pui în casa în care locuiam; aveam trei camere. În una aveam bucătăria, în una aveam copilul și soția și în cealaltă cameră am crescut primii 500 de pui. (...) Primii pui crescuți în casă au avut parte de încâlzire cu sobă de fier și primul senzor de temperatură eram chiar eu. Dormeam cu puii în cameră. În momentul în care mie îmi era frig, automat mă trezeam, alimentam focul; puii erau deja adunați toți sub sobă. În momentul în care eu dormeam lejer, în maiou, puii stăteau foarte bine”, a declarat Fănel Bogoș cu ocazia împlinirii a 15 ani de activitate a companiei sale, cât și a unui an de când Vanbet a aderat la cooperativa „Țara mea”.

În prezent, fermierul deține două FNC-uri și propriul sistem de incubație, construit după ultimele norme de tehnică în domeniu. Bogoș are în proprietate și un abator propriu, ferme de reproducție și ferme de creștere pui-carne. Pe lângă toate acestea, administratorul Vanbet deține o fermă de 1.500 de capre, o fabrică de lapte unde procesează laptele obținut și scoate pe piață mai multe produse de nișă, cum ar fi sana, iaurt, kefir, brânzeturi maturate, foarte căutate de consumatori.

„Avem în județul Galați șapte ferme, iar în județul Vaslui avem 11 ferme. (...) Județul Vaslui deține locul primordial în producția avicolă, asta datorită și modului de asociere pe care l-am practicat cu ceilalți producători încă din anii 2003-2004. Pe atunci ne-am adunat laolaltă, am pus bazele unei firme de colectare și de comercializare ouă; ne întâlneam săptămânal. În concluzie, datorită organizării și asocierii dintre producători, județul Vaslui a ajuns din cel mai sărac județ pe toate domeniile, cel mai bogat județ în sectorul avicol”, a adăugat Fănel Bogoș. „Am făcut și o făbricuță de lapte tot pe fonduri proprii. Am inaugurat inclusiv o rețea de magazine. La ora aceasta avem 18 magazine în Bârlad, Vaslui și Iași și, în următoarele trei-patru luni, tindem să ne extindem activitatea de desfacere prin magazinele proprii către Tecuci și Galați”.

Investiții pentru viitor

Bogoș spune că programul investițonal al societății Vanbet este continuu, 1,5 milioane euro urmând să fie direcționate către un FNC, echipamente de abatorizat, depozitare și producția de ouă și carne bio.

„Mai avem de investit, însă nu în mărirea capacității deocamdată, pentru că nu putem vorbi de viitor. Viitorul îl voi face de mâine. Astăzi, avem un credit aprobat de 1,5 milioane de euro din care vrem să investim 500.000 euro într-un alt FNC în localitatea Sălcioara, județul Vaslui, gata probabl în 3-4 luni, în dotarea cu echipamente a abatorului de înaltă performanță (utilaje de atmosferă controlată, construirea unui depozit de 2.000 de tone de congelate pentru a ne depozita producția pe perioada în care poporul român ține post, iar desfacerea este mai proastă), cât și în orientarea către produsele de nișă, să ne facem o fermă bio de găini de ouă și o fermă bio de pui de carne cu creștere lentă.  Pe acest segment, conversia o să dureze trei ani”, a mai afirmat administratorul Vanbet.

Fermierul nu a încetat niciodată să privească în viitor și să fie deschis la nou. El a realizat și două proiecte pentru accesarea fondurilor europene în 2005 și 2008. De atunci, Bogoș recunoaște că n-a mai accesat fonduri europene pentru că producția i-a permis să se dezvoltăm cu fonduri proprii și cu credite de la bancă.

„Fondurile europene au fost pentru modernizarea adăposturilor, iar abatorul a fost construit pe fonduri proprii, chiar și FNC-ul”, a mărturisit el.

Fănel Bogoș recunoaște că infuzia de capital european prin subvenții este benefică și solicită Guvernului găsirea de soluții la dispariția plăților pe bunăstare din 2017.

„Bunăstarea actuală, pe pasăre sau pe celălalte categorii de specii de animale, este o subvenție pe care o avem până în 2017. Atâta timp cât celelalte state din UE au fonduri, nu se poate ca la nivel național să găsim și noi o formă de subvenționare a agriculturii. Eu cred că după 2017 va funcționa în continuare această subvenție, sub o formă sau alta, pentru că suntem totuși membri UE și trebuie să fim protejați”, a punctat șeful Vanbet.

Nu în ultimul rând, el consideră că importurile din comunitatea europeană nu îi încurcă pe producătorii români din sector, pentru simplul motiv că România este țară membră a Uniunii Europene și beneficiază de fonduri europene.

„Sectorul avicol, datorită mai bunei organizări aș putea spune și la nivel național, cât și datorită producătorilor pe care noi îi avem, prin perseverența și munca pe care au desfășurat-o, s-au făcut investiții foarte mari și suntem competitivi din toate punctele de vedere cu producția europeană”, a declarat Bogoș.

Hormoni de creștere nu există. Când am intrat în cooperativă, am fost controlați

Administratorul Vanbet declară fără putință de tăgadă că vestiții hormoni utilizați în creșterea forțată a puilor „nu există”, în ideea în care verificările făcute atât intern, cât și cele realizate în supermarketuri nu pot fi înșelate.

„Hormoni de creștere nu există. Să-m spună mie orice medic, orice producător sau orice ziarist că se dau hormoni în furaje. Hormoni pentru creșterea puilor nu există. Este scris eronat pe pancartele diferitelor firme «pui fără hormoni». Apoi, în furajare noi nu avem cum să introducem substanțe care sunt nocive sănătății populației deoarece există o declarație pe propria răspundere, în care noi, de exemplu, în abator tăiem într-o zi 50 de tone de carne; 40 de tone pleacă pe cale refrigerată la diferiți clienți, dar restul cărnii rămâne, se congelează și nu se știe la ce oră și la ce dată ajunge într-un supermarket, iar la o simplă sesizare sau la un simplu autocontrol al supermarketului se pot depista aceste reziduuri. Nu este de joacă cu alimentația umană, sunt niște măsuri foarte drastice și foarte bine puse la punct de control al calității produselor alimentare. Nu se poate vorbi de influențe negative ale cărnii de pasăre în alimentația umană”, consideră șeful Vanbet.

Că nu are voie să greșească nici măcar o dată, este dat poate și de faptul că Vanbet este membră a cooperativei „Țara mea”. De un an de zile, societatea face parte dintr-o organizație de producători organizați pe baze similare cu ale altor coperative din vestul Europei.

„Firma noastră a împlinit 15 ani de activitate neîntreruptă și un an de când a intrat în cooperativa «Țara mea» cu care colaborăm foarte bine. Este cel mai bun mod de a te organiza. Probabil, modelul a fost preluat din țările din vest. Producătorii trebuie să fie organizați în cooperative agricole care le asigură o mai bună putere, au lideri, le pun punctul de vedere, deci au în permanență o legătură coerentă cu Guvernul”, spune Bogoș. „În cooperativa «Țara mea» sunt asociați producători atât din industria de creștere a porcului, cât și din cea a creșterii bovinelor, respectiv sectorul vegetal. Avem reprezentanți la București, pe președintele consiliului de administrație, Florin Burculescu (n.r. - cel care controlează grupul de firme BFA), care ține în permanență legătura între fermieri, supermarketuri și autoritățile tutelare. Odată cu intrarea în cooperativă, aceștia și-au trimis specialiștii pentru a ne face o evaluare în ceea ce privește calitatea produselor obținute. Au văzut potențialul productiv firmei noastre și ne-au primit chiar cu mare drag în cooperativa lor”.

Cu un număr de circa 1.000 de lucrători, incluzând și zilierii, producția Vanbet se ridică în prezent la o medie de 450.000 de ouă/zi și 9 milioane de pui de carne pe an. Circa 40% din producție se vinde acum prin cooperativa „Țara mea”, care are ca partener Kaufland.

În 2015, Vanbet a înregistrat o cifră de afaceri de 33 de milioane de euro în creștere cu 40%, față de 2014.

„Această creștere se explică prin achizițiile de ferme pe care le-am făcut. Am crescut mult prin abatorizare. Produsele noastre ajung, la ora actuală, în aproape toată țara. Ne gândim și la export, dar după ce piața românească va fi saturată. Și acum vindem 3-5 tone/zi în Ungaria, 2-3 tone/zi în Bulgaria”, a adăugat Fănel Bogos.

Societatea Vanbet a fost înființată în anul 2001 având ca obiect de activitate creșterea păsărilor și ierbivorelor. În prezent, deține nouă ferme de pui de carne, patru ferme de găini pentru ouă de consum, două ferme de găini de reproducție rasă grea, două ferme tineret înlocuire, incubație, o fermă de capre, o fabrică de procesare lapte de capră și un FNC. SC Vanbet deține și mai multe mărci înregistrate la OSIM: “Puiul campion”, „Puiul haiducesc”, „Găina Gospodină”. De asemenea societatea a dezvoltat o rețea de distribuție a ouălor și a încheiat contracte de vânzare de carne pui și ouă cu distribuitori din toată țara.

Cooperativa “Țara mea” a început să funcționeze în luna iulie 2014 cu 200 de legumicultori, membri ai Cooperativei de producători din Izbiceni și Vișina, județul Olt, care este afiliată la Federația Agrostar. În prezent, din cooperativă fac parte mai mulți producători de carne de pasăre și ouă, producători de legume și de produse din lapte de oaie și capră.